Cel mai profund lucru pe care il poti face e sa fi superficial

[originalcopy]

Aici o sa postez cateva one-shootrui deale mele care vor avea cel mult 2 sau 3 capitole.


Dulce prietenie, am crezut si nu voi mai crede in tine


Capitolul 1


Intr-o camera mica dintr-un apartament vechi de la etajul zece, se mai aude inca zgomotul inabusit facut de o oglinda sparta si de tipatul unei tinere, alaturi de care se perinda amintiri din cele mai dureroase, ce doresc sa se desprinda din abisurile trecutului, sa ajunga in prezent si in viitor. Amintiri ce sunt tot timpul dezgropate si retraite, amintiri ce nu vor sa fie cea ce sunt, adica simple lucruri uitate.

***

De cateva ore stau intinsa pe gresia rece din bucatarie, cu ochii intredeschisi si cu gandurile undeva departe, pe un taram unde eu sunt perfectiunea. Cioburile cristaline, stau rasfirate in jurul meu, facand loc sangelui ce curgea din mana mea sa treaca lin spre usa.

Langa mine zace trupul inert al unei fete, al carei par castaniu imbibat in sange straluceste in bataia unei raze firave de soare ce se misca dezinvolt prin incapere. Ochii caprui, odata plini de viata, stau acum deschisi privind intr-un punct fix de ceva vreme. Irisul ii mai stralucea din cand in cand, vrand parca sa spuna ca desi acea fiinta firava si-a pierdut graiul, mai are inca multe de spus. Mana sa rece ca gheata tinea un cutit de buctarie ce era bine infipt in abdomenul ei, din care sangele inca mai curgea incet, dar sigur.

Ma intorc cu fata spre fata vrand sa-i mai spun ceva dar nu pot, sunt mult prea slabita si oricum nu mai are rost sa-mi consum energia degeaba pentru ca ea nu m-a auzit niciodata cand vroiam sa-i spun ceva important si nu vad de ce m-ar auzi acum, cand vreau sa profit de nestirea ei pentru a-i mai spune cateva baliverne.

Cu o ultima sfortare, m-am ridicat de pe gresia rece si insangerata, la fel ca sufletul meu mort de mult timp din cauza egoismului.

Sprijinindu-ma de perete, am reusit sa ajung intr-un final la baie. Mi-am dat hainele jerpelite jos si am mai privit inca odata taietura de la mana ce ma durea ingrozitor. Am lasat apa rece sa-mi dezmierde trupul amortit, ce abia se mai tinea drept. In scurt timp cada s-a inrosit datorita sanglui ce curgea necontenit din rana ce nu ma sinchisisem sa o bandajez.

Dupa ce am iesit din baie, m-am indreptat alene spre camera mea, unde m-am imbracat in niste blugi negri, largi si intr-un tricou de aceeasi culoare. Mi-am trecut mana prin parul brunet si scurt, ciufulindu-l putin. Dupa ce mi-am bandajat mana si am luat niste pastile pentru a ma asigura ca imi va trece durerea aceea insuportabila de cap, m-am indreptat cu pasi repezi spre bucatarie. Vazand din nou trupul fetei o lacrima cristalina si-a facut loc pe obrajii mei plaizi, dupa care am reusit sa ingan cateva cuvinte:

-Sti...Singurul lucru pe care il regret e ca nu am apucat sa-ti spun tot ceea ce credem despre tine.

Asteptand un raspuns pe care stiam ca nu-l voi mai primi m-am asezat pe un scaun langa ea si am tras in piept fumul toxic dintr-o tigara ce zacea aprinsa in scrumiera. Dupa ce am zambit sarcastic, am continuat sa vorbesc de una singura:

-Am crezut in tine si deasta te-am ajutat mereu, pentru ca erai mai slaba decat mine, am fost alaturi de tine mereu cand ai avut nevoie insa tu nu mai ajutat niciodata dar, bineinteles ca eu gaseam justificari, iti gaseam scuze, ma amageam singura, zicandu-mi ca esti mai slaba, mai timida, mai puerila...

M-am oprit pentru o clipa din vorbit si bruscam inceput sa plang fara nici un motiv. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obrajii uscati care se imbujorasera de atatia nervi, ochii odata caprui si luminosi erau acum rosii din cauza oboselii. Uitandu-ma la cea din fata mea am simtit nevoia de a izbucni intr-un ras haotic. Am lovit fara mila trupul fetei, lasandu-l sa se rostogoleasca pe podea, dupa care din neatentie am varsat benizina dintr-o sticla desfacuta ce statea rezemata de tocul usii. Cu un zambet caludros pe buze m-am apropiat de cadavru. Ridicand degetul aratator am inceput sa desenez cerculete si stelute in aer si sa vorbesc cu cea de langa mine ca si cand as fi spus o poveste de "noapte buna" unui copil deja adormit:

[Aly]

Well, daca vrei sa pui one-shot-uri exista deja categoria la sticky de one-shot asa ca sincer nu as vedea rostul acestui topic si un one-shot are maxim 2-3 pagini de word, dar din moment ce tu ai deja capitole nu cred ca mai este vorba de one-shot.

[originalcopy]

Denisa, mersi mult de comment.
Ally din cate stiu eu un one-shoot are maxim doua capitole....Si stiu de sectiunea one-shoot doar ca am facut un topic separat in care imi voi pune one-shooturile...vor fi mai multe. Sper ca nu te deranjeaza...


Capitolul 2:

Privindu-te in oglinda, vazand dincolo de figura palida si obosita, constati cu stupoare ca ai devenit o umbra, ca mai existi decat fizic, fiindca sufletul ti-e mort de mult. Atunci dai vina pe cei din jur, vrei sa te razbuni pe ei, dar nu-ti dai seama ca singurul vinovat esti tu...
***

-Dar deasemenea ti-am spus ca nu-mi plac parveniti, persoanele cu fite care se cred superioare doar pentru faptul ca au bani, iar tu m-ai aprobat linistitor si timp de opt ani, adoptand o masca subtila, ai reusit sa ma faci sa cred ca eshti o persoana de incredere, o prietena ideala si asta datorita naivitatii mele...
Pentru o clipa privirea mi s-a pierdut spre geam, simturile imi erau desfatate de lumina orbitoare a soarelui ce aluneca usor in spatele arborilor puternici asemena valurilor marii ce se scurg usor pierzandu-se departe de linia orizontului. Atunci cand lumina a disparut definitiv si cerul si-a schimbat nuanta de azur intr-un albastru inchis, m-am trezit din visare.
O durere naprasnica imi apasa mintea facandu-ma sa spun tot ceea ce aveam pe constinta. Asa ca m-a apucat din nou sa vorbesc ca si cand i-as fi istorisit mamei amintirile din tabara de vara:
-Cred ca iti mai amintesti ca atunci cand nu ai mai avut nevoie de mine m-ai lasat balta pentru persoane de teapa ta, de pe aceeasi scara sociala ca si tine. Atunci m-am trezit la realiate si iti raman vesnic indatorata pentru aceea tradare, fiindca daca nu o faceai atunci nu cred ca mai vedeam vreodata realiatea. Am decis sa ramanem "preitene" numai finndca nu vroiam sa fiu singura, iar tu vroiai sa-ti continui jocul cu iscusinta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Desi nu erai la fel de buna ca mine datorita influentelor pe care le aveai erai mereu cea care castiga, lasandu-ma pe mine, cea care te sprijinea mereu, o anonima, o simpla ciudata ce facea umbra pamantului degeaba. Dar am jurat ca nu te mai ajut si asa am facut insa tu iti continuai jocul cu subtilitate, facandu-ma sa scad in ochii celorlalti de fiecare data cand aveai ocazia.
Intr-un final am ramas cu ei, amicii, caci prieteni nu pot sa-i numesc si daca ma gandesc mai bine si amici e mult spus. Am ramas cu acele persoane care stateau cu tine si te sustineau doar pentru a nu se simtii singuri sau pentru a-si ocupa timpul cu ceva. Si intradevar cu ei am ajuns intr-un loc unde eu eram perfectiunea, dar nu aveam nevoie sa fiu cea mai buna dintre prosti si cea mai proasta dintre cei buni, eu vroiam sa te intrec pe tine fiindca stiam ca erai doar o fiinta imatura ce avea tot ce-si dorea datorita banilor. Si am luptat mult sa sti dar ghinionista cum eram si cum voi fi intotdeauna, nu am reusit am ramas tot o umbra ce incearca sa devina o persoana adevarata. Restul povestii cred ca o cunosti si oricum mai departe de atat nu se poate, pentru ca nu mai e mare lucru dupa moarte. Ti-am promis ca voi merge pana in panzele albe ca sa te inving si am facut-o dar si asa tot o carpa folosita am ramas. Tot in spatele tau voi fi, orice as face.
M-am ridicat si am luat o tigarea aprinsa dintr-o alta srumiera de langa aragaz. Am privit-o indelung cum arde, inhaland fumul emanat de ea. Dar n-am plictisit de acest lucru, pentru ca nu-mi place sa joc la nesfarsit un joc asa cum fac unele persoane.
Stand in pragul usii am dat drumul tigarei aprinse, care in contact cu benzina de pe podea si de pe corpul fetei, a dat nastere unei flacari uriase ce se intetea incalzind toata camera. Corpul inert al tinerei si toate obiectele din jur se mistuiau in flacarile neinduratoare ale iadului. Am iesit din apartament schitand un zambet sters pe fata si rostind, parca vrand sa nu ma auda nimeni:
-Nu-ti fa griji, am aranjat totul. O sa para o sinucidere.
Dupa care m-am urcat impasibila in lift, rezemandu-ma de peretele acestuia. Printre scartaitul infernal al firelor ce sustineau greutatea mea si a celor fiare vechi si ruginite, s-a auzit o soapta ce mi-a amintit de ceea ce-mi spuse-se ea prima data cand ne-am intalnit:
-Lasa egoismul si gelozia deoparte, pentru ca sanatatea e cel mai de pret lucru.
Nu e bine ceea ce faci, pustoaico!