16-07-2008, 03:54 PM
Aici o sa postez cateva one-shootrui deale mele care vor avea cel mult 2 sau 3 capitole.
Dulce prietenie, am crezut si nu voi mai crede in tine
Capitolul 1
Intr-o camera mica dintr-un apartament vechi de la etajul zece, se mai aude inca zgomotul inabusit facut de o oglinda sparta si de tipatul unei tinere, alaturi de care se perinda amintiri din cele mai dureroase, ce doresc sa se desprinda din abisurile trecutului, sa ajunga in prezent si in viitor. Amintiri ce sunt tot timpul dezgropate si retraite, amintiri ce nu vor sa fie cea ce sunt, adica simple lucruri uitate.
***
De cateva ore stau intinsa pe gresia rece din bucatarie, cu ochii intredeschisi si cu gandurile undeva departe, pe un taram unde eu sunt perfectiunea. Cioburile cristaline, stau rasfirate in jurul meu, facand loc sangelui ce curgea din mana mea sa treaca lin spre usa.
Langa mine zace trupul inert al unei fete, al carei par castaniu imbibat in sange straluceste in bataia unei raze firave de soare ce se misca dezinvolt prin incapere. Ochii caprui, odata plini de viata, stau acum deschisi privind intr-un punct fix de ceva vreme. Irisul ii mai stralucea din cand in cand, vrand parca sa spuna ca desi acea fiinta firava si-a pierdut graiul, mai are inca multe de spus. Mana sa rece ca gheata tinea un cutit de buctarie ce era bine infipt in abdomenul ei, din care sangele inca mai curgea incet, dar sigur.
Ma intorc cu fata spre fata vrand sa-i mai spun ceva dar nu pot, sunt mult prea slabita si oricum nu mai are rost sa-mi consum energia degeaba pentru ca ea nu m-a auzit niciodata cand vroiam sa-i spun ceva important si nu vad de ce m-ar auzi acum, cand vreau sa profit de nestirea ei pentru a-i mai spune cateva baliverne.
Cu o ultima sfortare, m-am ridicat de pe gresia rece si insangerata, la fel ca sufletul meu mort de mult timp din cauza egoismului.
Sprijinindu-ma de perete, am reusit sa ajung intr-un final la baie. Mi-am dat hainele jerpelite jos si am mai privit inca odata taietura de la mana ce ma durea ingrozitor. Am lasat apa rece sa-mi dezmierde trupul amortit, ce abia se mai tinea drept. In scurt timp cada s-a inrosit datorita sanglui ce curgea necontenit din rana ce nu ma sinchisisem sa o bandajez.
Dupa ce am iesit din baie, m-am indreptat alene spre camera mea, unde m-am imbracat in niste blugi negri, largi si intr-un tricou de aceeasi culoare. Mi-am trecut mana prin parul brunet si scurt, ciufulindu-l putin. Dupa ce mi-am bandajat mana si am luat niste pastile pentru a ma asigura ca imi va trece durerea aceea insuportabila de cap, m-am indreptat cu pasi repezi spre bucatarie. Vazand din nou trupul fetei o lacrima cristalina si-a facut loc pe obrajii mei plaizi, dupa care am reusit sa ingan cateva cuvinte:
-Sti...Singurul lucru pe care il regret e ca nu am apucat sa-ti spun tot ceea ce credem despre tine.
Asteptand un raspuns pe care stiam ca nu-l voi mai primi m-am asezat pe un scaun langa ea si am tras in piept fumul toxic dintr-o tigara ce zacea aprinsa in scrumiera. Dupa ce am zambit sarcastic, am continuat sa vorbesc de una singura:
-Am crezut in tine si deasta te-am ajutat mereu, pentru ca erai mai slaba decat mine, am fost alaturi de tine mereu cand ai avut nevoie insa tu nu mai ajutat niciodata dar, bineinteles ca eu gaseam justificari, iti gaseam scuze, ma amageam singura, zicandu-mi ca esti mai slaba, mai timida, mai puerila...
M-am oprit pentru o clipa din vorbit si bruscam inceput sa plang fara nici un motiv. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obrajii uscati care se imbujorasera de atatia nervi, ochii odata caprui si luminosi erau acum rosii din cauza oboselii. Uitandu-ma la cea din fata mea am simtit nevoia de a izbucni intr-un ras haotic. Am lovit fara mila trupul fetei, lasandu-l sa se rostogoleasca pe podea, dupa care din neatentie am varsat benizina dintr-o sticla desfacuta ce statea rezemata de tocul usii. Cu un zambet caludros pe buze m-am apropiat de cadavru. Ridicand degetul aratator am inceput sa desenez cerculete si stelute in aer si sa vorbesc cu cea de langa mine ca si cand as fi spus o poveste de "noapte buna" unui copil deja adormit:
Dulce prietenie, am crezut si nu voi mai crede in tine
Capitolul 1
Intr-o camera mica dintr-un apartament vechi de la etajul zece, se mai aude inca zgomotul inabusit facut de o oglinda sparta si de tipatul unei tinere, alaturi de care se perinda amintiri din cele mai dureroase, ce doresc sa se desprinda din abisurile trecutului, sa ajunga in prezent si in viitor. Amintiri ce sunt tot timpul dezgropate si retraite, amintiri ce nu vor sa fie cea ce sunt, adica simple lucruri uitate.
***
De cateva ore stau intinsa pe gresia rece din bucatarie, cu ochii intredeschisi si cu gandurile undeva departe, pe un taram unde eu sunt perfectiunea. Cioburile cristaline, stau rasfirate in jurul meu, facand loc sangelui ce curgea din mana mea sa treaca lin spre usa.
Langa mine zace trupul inert al unei fete, al carei par castaniu imbibat in sange straluceste in bataia unei raze firave de soare ce se misca dezinvolt prin incapere. Ochii caprui, odata plini de viata, stau acum deschisi privind intr-un punct fix de ceva vreme. Irisul ii mai stralucea din cand in cand, vrand parca sa spuna ca desi acea fiinta firava si-a pierdut graiul, mai are inca multe de spus. Mana sa rece ca gheata tinea un cutit de buctarie ce era bine infipt in abdomenul ei, din care sangele inca mai curgea incet, dar sigur.
Ma intorc cu fata spre fata vrand sa-i mai spun ceva dar nu pot, sunt mult prea slabita si oricum nu mai are rost sa-mi consum energia degeaba pentru ca ea nu m-a auzit niciodata cand vroiam sa-i spun ceva important si nu vad de ce m-ar auzi acum, cand vreau sa profit de nestirea ei pentru a-i mai spune cateva baliverne.
Cu o ultima sfortare, m-am ridicat de pe gresia rece si insangerata, la fel ca sufletul meu mort de mult timp din cauza egoismului.
Sprijinindu-ma de perete, am reusit sa ajung intr-un final la baie. Mi-am dat hainele jerpelite jos si am mai privit inca odata taietura de la mana ce ma durea ingrozitor. Am lasat apa rece sa-mi dezmierde trupul amortit, ce abia se mai tinea drept. In scurt timp cada s-a inrosit datorita sanglui ce curgea necontenit din rana ce nu ma sinchisisem sa o bandajez.
Dupa ce am iesit din baie, m-am indreptat alene spre camera mea, unde m-am imbracat in niste blugi negri, largi si intr-un tricou de aceeasi culoare. Mi-am trecut mana prin parul brunet si scurt, ciufulindu-l putin. Dupa ce mi-am bandajat mana si am luat niste pastile pentru a ma asigura ca imi va trece durerea aceea insuportabila de cap, m-am indreptat cu pasi repezi spre bucatarie. Vazand din nou trupul fetei o lacrima cristalina si-a facut loc pe obrajii mei plaizi, dupa care am reusit sa ingan cateva cuvinte:
-Sti...Singurul lucru pe care il regret e ca nu am apucat sa-ti spun tot ceea ce credem despre tine.
Asteptand un raspuns pe care stiam ca nu-l voi mai primi m-am asezat pe un scaun langa ea si am tras in piept fumul toxic dintr-o tigara ce zacea aprinsa in scrumiera. Dupa ce am zambit sarcastic, am continuat sa vorbesc de una singura:
-Am crezut in tine si deasta te-am ajutat mereu, pentru ca erai mai slaba decat mine, am fost alaturi de tine mereu cand ai avut nevoie insa tu nu mai ajutat niciodata dar, bineinteles ca eu gaseam justificari, iti gaseam scuze, ma amageam singura, zicandu-mi ca esti mai slaba, mai timida, mai puerila...
M-am oprit pentru o clipa din vorbit si bruscam inceput sa plang fara nici un motiv. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obrajii uscati care se imbujorasera de atatia nervi, ochii odata caprui si luminosi erau acum rosii din cauza oboselii. Uitandu-ma la cea din fata mea am simtit nevoia de a izbucni intr-un ras haotic. Am lovit fara mila trupul fetei, lasandu-l sa se rostogoleasca pe podea, dupa care din neatentie am varsat benizina dintr-o sticla desfacuta ce statea rezemata de tocul usii. Cu un zambet caludros pe buze m-am apropiat de cadavru. Ridicand degetul aratator am inceput sa desenez cerculete si stelute in aer si sa vorbesc cu cea de langa mine ca si cand as fi spus o poveste de "noapte buna" unui copil deja adormit: