22-06-2011, 02:36 PM
Draga mama
Sunt doar lacrimi... Oricat ar curge nicioadata, dar nicioadata, nu imi vor putea goli suferinta din suflet. Zambesc, da - chiar o fac -, dar asta nu inseamna ca acel zambet exprima intotdeauna fericire si recunostinta. Ii simt lipsa, uneori atat de mult incat imi vine sa stau toata noaptea pe beton, cu capul pe crucea ei, privind cerul... Poate ea se uita la mine iar eu nu imi dau seama.
Privesc norii, uneori nu sunt atat de speciali pe cat mi-i inchipuiam candva. Tot ce vad sunt maniile care imi tremura pe stilou. Patez caietul. Cerneala se scurge peste foi, oricat as sterge, pata nu dispare, doar se intinde... cum si in inima mea oricat as sterge cu lacrimile durerea petcetluita, ea se intinde. Imi e dor de ea, de zambetul ei fragil si lacrimile pe care mi le stergea. De pieptul ei cald unde ma strangea cand eram copil si mainile ce-mi acopereau umerii, indemnandu-ma sa merg mai departe. Sa nu ma opres in acel punct de drum, ci sa-mi fac drum printre suflete racitoare, care se intorc. Ultimul meu vis cu tine a fost de mult. Nu cred ca imi mai aduc aminte care a fost acela. Singurul lucru stiu ca imi era asa de dor de tine; iti simteam lipsa. Oriunde ma uitam tu nu erai. Cand ajungeam acasa aburii de la masina de calcat nu mai ieseau pe geam, nu te mai zaream in bucutarie si nu ma mai uitam la tine cum speli vasele sau hainele chiar si cand era frig, mainile iti degerau, iar apa era nespus de rece, neavand apa calda sau macar o masina de spalat. Te-ai descurcat cu ce-ai avut, cu ce-ai putut. Te gandeai la noi, nu dadeai inapoi, nu vroiai asta! Vroiai sa continui si sa ne vezi fericiti. Am regretat ca nu ti-am putut cuprinde mana intra mea si sa-ti spus ca te iubesc nespus de mult, ca iti multumesc pentru ca in toti acesti ani erai langa mine, oferindu-mi tot ce e mai bun. Nu te-am vazut in clipa mortii, te-am vazut doar atunci cand erai in cosciug, rece, nemiscata. Imi era asa de frica sa te ating. Cum ai putut sa mori? Cum? Parca inca o mai aud pe sora mea cum plangea si se ruga ca totul sa fie o gluma iar tu sa te ridici, sa prinzi viata. Totul imi lipseste. Acel vis... acel frumos vis in care te priveam cum imi zambesti protectiv - nu o sa-l pot uita. Poate o sa treaca zeci de ani sau doar cateva zile, dar el, acel vis, va ramane in inima mea. In acea inima unde amintirea ta e vie. Am promis ca nu o sa mai plang, nu vroiam sa ma privesti din ceruri, drama mama, cum eu plang pentru ca-ti duc lipsa. Da, sunt asa de proasta. In ochi mi se zaresc lacrimi, oricat as incerca sa curat acea pata care se raspandeste - gandul imi zboara la tine, la fata ta galbuie, la parul tau scurt de care m-am luat ca un copil rasfatat, la mainile tale slabe si la venele ce se vedeau prin ele, fiecare vena. Noaptea ma strangeai in brate, dar era deja atat de tarziu incat nu contientizam, iar dimineata tu nu mai erai, dar imi ziceai ca ai fost. Chiar daca greseam tu ma iertai. O singura data ai dat in mine, o singura data. Dar ti-a parut rau pentru ceea ce ai facut si m-ai imbratisat, alinandu-ma. Atatia ani m-am intrebat cum ai putut sa ma lasi fara prezenta ta, dar... ii multumesc lui Dumnezeu ca ti-a curmat chinul. Nu am vrut sa recunosc, dar... nu suportam sa te vad cum nu poti dormi noptile, cum lesinai, ti se facea rau si slabeai parca cu fiecare clipa. Tu m-ai acceptat asa cum eram. Ti-a fost teama sa nu fac diabet si imi spuneai ca daca eu nu ma nasteam poate mureai mai demult. Dupa ce mi-ai dat viata tata nu te-a mai batut, facandu-te sa suferi, dar nu de aceea mi-ai spus acele cuvinte. Sper ca in ceruri sa fii fericita si sa nu te fii indepartat de mine cu fiecare pacat facut. Am incercat sa ma schimb, dar n-am mai avut vointa; la unele lucruri am renuntat, dar la altele am continuat. Sper ca intr-o zi sa-ti pot cere iertare si sa-ti mai sarut obrazul pentru o singura data. Stiu, poate cer deja mult prea mult. Eu vreau sa fii fericita si sa nu te mai chinuie nimic. Ma simt bine, chiar ma simt. Daca te doare pentru ca eu plang sa stii ca plang doar pentru ca sunt proasta si ma gandeam numai la mine. Sa stii ca m-am schimbat dupa moartea ta si iti multumesc pentru persoanele care mi le-ai lasat. Amintirea ta, mama, va ramane vie ca focul arzator. Nu o sa pieri. Nu o sa dau voie sa se intample acest lucru! Te rog... ramai alaturi de mine si saruta-mi crestetul. Nu o sa te vad, nici nu o sa te simt, dar... poate o sa-mi poti spune intr-o alta viata ca ai facut asta. Sa stii ca te iubesc si... daca ma vezi in acest moment, iti dedic fiecare cuvant scris pe foaia patata, fiecare lacrima scursa pe ea si fiecare zambet in schimbul puterii cu care m-ai inzestrat in toti acest ani. Nu te voi uita si nicioadata nu o sa pot accepta sa-i spui altcuiva "mama"! Iti promit - de aceasta promisiune o sa ma tin si cu mainile insangerate, jur.
__________________________________
Idee de titlu n-am avut. Sper ca nu e nici o problema ca am pus si o melodie, am ascultat mai multe de la F.T. Island scriind acest oneshots, dar pe aceasta cel mai mult. Nu m-am corectat. Primesc orice tip de critica, doar sa fie constructive, nu rautacioase. N-am folosit diacrtice pentru ca tastatura pe care o am momentan nu are butonul care dupa ce setezi limba romana se face "â" (asta e copy/paste). N-am dorit sa folosesc alte site-uri pentru ca acolo se mai fac greseli si altele.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2