Ce carte citesti acum?

[Hetalia]

Eu citesc acum Idiotul de Dostoievski. E o carte geniala, dupa parerea mea.
Sigur ca, la fel ca si in celelalte opere ale sale, Dostoievski prezinta o actiune destul de restransa, dar cu o prezentare incredibil de vasta. Paradoxal, nu te poti plictisi de aceasta carte, pentru ca psihologia ei este incredibil de subtila, cu locuri lasate special pentru interpretarea personala a fiecaruia dar, in acelasi timp, cu altele, mult mai multe ca numar, in care interpretarea proprie a autorului nu se lasa cautata deloc, fiind subinteleasa din sensul frazelor.
Personajul principal, printul Lev Nikolaevici Mashkin are o constructie extrem de naiva, din punct de vedere al personalitatii, dar inteligenta lui este vadit uriasa, iar gandirea sa este limpede, logica, in cea mai mare parte a timpului, chiar daca se intuneca in timpul crizelor de epilepsie, care apar destul de rar. Acesta incearca tot timpul sa-si gaseasca propriile defecte, isi exagereaza greselile si le iarta pe ale altora cu o usurinta incredibila in raport cu gandirea colectiva. Este o persoana perfectionista din punct de vedere moral, dar nu se ingrijeste foarte mult de imaginea sa in societate, ceea ce o provoaca pe aceasta sa-l considere idiot.
Recomand cu caldura aceasta carte, mai ales persoanelor carora le place sa despice firul in patru si sa inteleaga viata dintr-un unghi mai realist.

[Clau~]

Acum am inceput sa citesc "Chinuieste-i pe copii" de John Saul. Nu mai stiu sigur cum am dat de aceasta carte, insa m-a atras titlul si o parte din recenzie. Inca de la inceput am fost captivata de felul in care autorul stia sa descrie si sa evidentieze sau sa estompeze anumite cadre. Pe masura ce citeam am aflat ca intreaga poveste se contureaza in jurul unei familii dintr-un orasel, Port Arbello. Cartea incepe cu o relatare din urma cu o suta de ani, pentru mine destul de macabra dar din nou foarte interesanta si incitanta. Nu vreau sa dau prea mult detalii, pentru cei doritori sa citeasca aceasta carte.
Autorul apoi plaseaza actiunea in urma cu cincisprezece ani fata de ora actuala, actiunile fiind efectuate tot de cei din familia Cogner. Aceasta familie avea o poveste indelungata in Port Arbello, fiind acolo de mai mult de o suta de ani. Timp de mai multe decenii circula o asa-zisa legenda, care, desi parea usor alienata si eronata, era cat se poate de reala. Ba chiar, este vorba de un blestem. Cartea imbina foarte bine misterul si aerul sinistru, reusind sa ofere multe scene de suspans, specifice genului thriller.
Astfel ca, pe parcusrul cartii aflu tot mai multe mistere stranii, tot mai multe secrete familiale si totul devine de un paranormal absolut delicios. Pot spune ca autorul reuseste intr-un mod surprinzator de frumos sa imbine crimele si violurile cu enigmele si aparenta normalitate a familiei.
Eu una, cu fiecare pagina pe care o citesc imi fac tot mai multe idei despre final sau chiar despre ideea principala, pentru ca pana acum inca sunt in ceata. Insa nu intreaga carte este scrisa in maniera aceasta a paranormalului si suspansului, ci regasim frumos imbinate si momente de drama, comedie si chiar psihologie. Dialogul de asemenea da volum personajelor, fiind construit intr-un mod cat se poate de atractiv si protagonistii povestii sunt la randul lor personaje evoluative si bine definite: o sotie care nu mai poate face fata situatiei familiale si sotului impotent, nereusind sa fie o mama pentru cele doua fete ale sale, un tata scufundat in alcool din cauza frustarii si auto-invinovatirii, o fetita muta si traumatizata care detine cheia rezolvarii misterelor si sora ei mai mare cea grijulie si buna care ascunde in spatele acestei masti de copil perfect toate secretele Cognerilor adunate de mai bine de un veac.
Pentru cei carora nu le place macabrul si supranaturalul la tot pasul, nu recomand, insa pentru cei care, dimpotriva, sunt in cautarea unei carti interesante, plina de situatii de acest fel si de suspans, o recomand din toata inima. ^_^

[Nephilim.]

saptamana trecuta am terminat in sfarsit "Tacerea mieilor" - Thomas Harris", iar pe langa aceasta am mai citit "Cartea gesturilor" - Peter Collett si "Cianură pt un surâs" - Rodica Ojog-Braşoveanu, daaar, nu despre acestea vreau sa vorbesc. (sau poate o sa revin cu vreun edit cand o sa am chef)
ieri am citit "Am fost medic la Auschwitz" - Dr. Nyiszli Miklos. holy crap ! auzisem de aceasta carte, iar zilele astea am dat intamplator peste ea (si evident ca n-am putut sa o ocolesc).
cutremuratoare in adevaratul sens al cuvantului. la un moment dat simteam o senzatie de greata cauzata de acele descrieri infricosatoare. si de fapt, nu descrierile ar fi fost problema, ca n-ar fi prima data cand citesc ceva exagerat, dar nu mi-as fi putut imagina ca au existat fiinte de o asemenea cruzime. si desi perioada nazismului, holocaustul s.a.m.d. nu-mi erau necunoscute, tot nu-mi vine sa cred ca ceea ce este descris in aceasta carte s-a intamplat cu adevarat.
din punctul meu de vedere, este o carte ce ar trebui sa se afle pe lista de must-read a oricui.

[MajinCloud]

In momentul de fata m-am apucat sa citesc Time's Last Gift de Philip José Farmer. Este din cate am inteles pana acum o carte despre un nemuritor de vreo 200 de ani ce calatoreste din secolul 21 in 12000 B.C. Pare interesanta pana acum si fiind destul de scurta o sa o termin in viitorul apropiat.

O alta carte ce am inceput sa o citesc este My Disjointed Life de Martin Reed. Este o carte aparuta doar in format digital. Original a fost un fanfic (foarte au) din sectia Final Fantasy VII. Am citito cu vreo 5 ani in urma si m-a impresionat destul de mult. De la felul in care e scrisa (la persoana intai, pe secvete scurte de timp si foarte, foarte haotic) pana la dilema extrem de reala a personajului principal. Daca vreti sa testati stilul cartii datimi un pm si va dau linkul la fanfic.

[Unia]

Am reusit in sfarsit sa pun mana pe "Sfarsitul Copilariei" de Arthur C. Clarke. Printre variante de bac, vizionat seriale si pierdut vremea pe net, am reusit sa citesc 100 si ceva de pagini, in urma carora mi-am facut oarecum o parere. O ador. E captivanta si interesanta si n-am mai citit asa ceva pana acum. Bine, n-am citit prea multe SF-uri pana acum, dar in toate celalte cateva carti Sf pe care le-am citit, extraterestrii apar la sfarsit si se arata omenirii dupa ce fac tot felul de lucruri ciudate undeva in univers punand la cale diverse planuri. Cartea asta incepe cu sosirea extraterestrilor si urmareste evolutia vietii omenesti sub guvernarea "overlorzilor", ale caror planuri complete nu sunt inca dezvaluite, dar se pare ca se incearca crearea unei lumi civilizate, a unei utopii. Care cred ca se va dovedi sa nu fie exact ceea ce trebuie omenirii. Pana acum imi place foarte mult cartea asta si ma bucur ca am dat banii pe ea. Sa vedem cum evolueaza in continuare. Si scuzati eventualel greseli de exprimare, nu stiu ce am astazi.

[mady]

Tocmai am terminat de citit primul volum din "Cele doua Diane" de Alexandre Dumas. Un roman interesant concentrat in cea mai mare parte asupra vietii lui Gabriel de Montgomery si a Dianei de Castro. E o carte fascinata cu o actiune bogata ce te prinde instantaneu. Am confirmat inca o data ca Alexandre Dumas e un geniu. Ador felul sau de a scrie deoarece se concentraza mult pe actiune si pe ralatia dintre personaje. Una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit. O recomand.

[Rain]

Dupa citirea lecturilor de vacanta, vreau sa amintesc Nopti la Serampore de Mircea Eliade. Este o opera mica, dar structurata foarte frumos. Este plina de mistere, iar modul in care Eliade stie sa se foloseasca de marile mituri si simbolistica ma surprinde de fiecare data. Atat aceasta opera cat si La tiganci mi-au atras atentia asupra acestui autor. Cand o sa ma simt mai "in forma" o sa-i lecturez cu placere si celelalte opere. Din pacate trebuie sa ma opresc dupa fiecare capiol ca sa-i scriu un rezumat al rezumatului format in mintea mea si nu am putut-o citi fara oprire, asa cum imi place sa lecturez. Cu toate astea, am reusit sa savurez fiecare moment de mister. Existau unele replici ale personajelor ce-mi faceau mintea sa se gandeasca la cu totul alte conceptii. Din toate cele 9 capitole, mi-au placut foarte mult ultimele doua, dar si calatoria celor trei prin padure; nu mai stiu exact numarul capitolului.
Am recitit Ion de Liviu Rebreanu pentru a-mi aduce aminte micile detalii pe care le uitasem si a reface cunostinta cu personajele. Acest gen de opera nu este tocmai pe placul meu, dar pot spune ca are ceva special inca din prima fraza cu care incepe cartea. Asa cum spune si profesoara de romana, trebuie sa fim foarte atenti la simbolurile din opere pentru ca ascund multe secrete.
De abia astept sa o facem la clasa si sa discutam mai mult despre roman.
Acum citesc Furtuna in Paradis de Sandra Brown. O prima parere: imi plac intamplarile si personajele din timpul nostru, adica in anii apropiati de 2012. Dupa ce am lecturat altfel de genuri in ultimele luni, aceasta mi-a prins foarte bine. Nu sunt adepta a romantelor, dar uneori acest gen se potirveste cu starea mea. Imi place de Ian, este perfid si cu un aspect mai mult decat placut, dar si de Shay, chiar daca este cam prea copilaroas uneori. Nu este "vina" mea pentru ca ma indragostesc de personajele Sandrei, ci a ei pur si simplu, pentru ca stie cum sa le faca sa fie pe placul cititorilor ei, chiar daca sunt amatori de romanta sau nu.

[KarinaD]

Recent am inceput sa citesc The Vampire Diaries de L.J.Smith. Pot spune ca sunt o adepta a cartilor. Am toata colectia in biblioteca si pot spune ca am aflat de carti datorita serialului [ pe care l-am urmarit acum mult timp in urma ]. Momentan sunt la volumul 4 deoarece sunt putin cam ocupata datorita scolii, dar am citit in vacanta volumul 3 si cat am putut din volumul 4.

Ideea din carti m-a impresionat chiar foarte mult. Chestia cu Katherine si Elena mi se pare chiar geniala, iar sfarsitul volumului 3 [ cand apare katherine si se bate cu elena pentru cei cei 2 frati ] l-am citit de 2-3 ori. Mi s-a parut prea genial felul in care s-au intamplat lucrurile.

De Katherine mi-a placut si-mi va placea in continuare. Felul ei de a fi m-a dat pe spate. Am adorat-o atunci cand si-a inscenat moartea pentru a-i impaca pe Stefan si Damon. Felul in care manipuleaza in volumul 3 [ cu toate puterile ei si blablabla ] a fost chiar malefic, iar asta mi-a placut si mai mult.

Am inceput sa citesc cartea pentru ca eu sunt o adepta a supernaturalului. Prima oara eram o obseadata de serial, dar cartile mi se par mult mai bune. Cam atat.

[Agrona]

Ma chinui cu Ma numesc Rosu a lui Pamuk de aproape o luna. E ciudat si ma frustreaza pentru ca imi place mult cartea si totusi nu pot sa-i dau de furca… But moving on…

Iubesc modul in care este relatata, din mai multe perspective, human (personajele, d'uuh) and non-human (un caine, un cal, un copac si-o moneda). Romanul incepe cu povestea lui Delicat Efendi, personaj ce a fost ucis si continuand cu povestea ucigasului sau care nu va fi dezvaluit pana la sfarsitul romanului; capitolele in care el este narator se intituleaza "Voi fi numit Ucigasul". La inceputul romanului sunt banuite de crima 4 personaje, urmand ca mai apoi, dupa o a doua crima, cercul suspectilor sa se reduca la 3 (tot citind mi-am permis sa mai elemin unul, astfel incat am ajuns doar la 2 simpatici miniaturisti ; ma intreb care din ei e cel ce va fi numit „Ucigasul”).

E prima scriere a lui Pamuk de care ma ating. As zice ca-i un roman cu suisuri si coborasuri. E genul de carte care la inceput te tine captivat si interesat, dupa care cadrul se schimba si-ti pierzi cheful. Mie, spre exemplu, mi-au placut cadrele in care au fost prezentate cele doua crime, „ancheta” facuta pentru a-l afla pe ucigas si povestirile despre tehnicile de pictura din cultura islamica. Povestea de dragoste dintre Shekure si Negru, in schimb, mi-a lasat un gust amar in gura. Mi s-a parut putin cam exagerata, iar dupa moartea Unchiului a devenit deja… mult prea ciudata pentru a-mi fi pe plac.

O voi relua saptamana asta. Sunt tare curioasa cum se termina si abia astept sa vad daca m-am prins sau nu cine este Ucigasul.

Edit: M-am apucat de colectia A Song of Ice and Fire!!!!!! <3 <3 <3 <3 <3

[Niska]

O carte pe care am reusit s-o termin, nu chiar acum prea mult timp a fost Invitatie la vals - de Mihail Drumeş.

„Totul s-a sfârșit: nu-mi ramâne decât să mă sinucid.” - Cu aceste cuvinte debutează romanul al carui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L'invitation à la valse”. Volumul lui Mihail Drumes, „Invitație la vals” reprezintă o carte minunată, un roman copleșitor, pe care îl uiți foarte greu. Un roman de dragoste care te topește, te îmbie. Acest roman are o poveste de dragoste încâlcită, de altfel că toate poveștile de acest gen, o poveste pe care din prima clipă în care începi să o citești o să îți dorești să ajungi să o închei, să afli sfârșitul, să afli soarta celor doi îndragostiți. Este un roman plin de savoarea dragostei, de nebunia acesteia care cuprinde în vârtejul sau doi îndragostiți, doi oameni carora le era teamă de iubire.

Povestea lor de dragoste începe dintr-o simplă nebunie, mai mult din ambiția tânarului de a o cucerii, iar mai târziu se ajunge la sute de scrisori expediate, dar care se întorc fară nici un raspuns. Într-un final fata cedează în fața dragostei oarbe și devine iubita tânarului. Povestea lor este una de excepție, o poveste nebună între doi oameni tineri care sunt dispuși să își joace dragostea până la ultima carte. Tânara dorește să meargă într-o excursie la munte cu facultatea însă cei doi pleacă la mare, mai precis la Constantă, iar mai apoi el îi face o surpriză cumparând bilete pentru Constantinopol. În timpul calatoriei cei doi sunt extreme de încântați și fericiți însă la întoarcere baiatul hotarăște desparțirea, după cum obișnuia să facă, la scurt timp aflând de la sora fetei că în urma vacanței petrecute împreună aceasta a ramas însarcinată. După lungi insistente ea acceptă să îi devină soție, iar cei doi fac o nuntă frumoasă. La șapte luni ea pierde sarcina fiind foarte tristă. Lucrurile s-au liniștit până în seara zilei ei de naștere când ieșise în oraș iar soțul așteptând-o nerabdator iese în cautarea ei gasind-o într-un spital accidentata. La spital afla de la sora ei că a fost gasită în mașină cu un barbat. Mergând în camera ei acesta nu îi reproșează nimic, dar la întoarcerea ei acasă îi spune că își dorește divorțul, iar ca respectivul barbat va trebui să se casatorească cu ea. Casatoria a fost facută chiar dacă nu era dorită, ea fiind foarte nefericită fiindcă nu își iubea actualul soț ci pe fostul, iar el fiind bolnav daduse în patima jocurilor de noroc. Fiind din ce în ce mai bolnav acesta este închis la un ospiciu pentru refacere însă ea devine din ce în ce mai tristă până în ziua când a aflat că fostul ei soț marea sa iubire s-a casatorit cu cea mai bună prietenă a ei. Atunci din cauza șocului a cedat și și-a pus capat zilelor lasând o scrisoare în care specifică faptul că nu l-a înșelat niciodată, dar că s-a simțit vinovată din momentul în care a aflat de ieșirea ei cu acel barbat și de asemenea simțea ca niciodată nu avea să se mai întoarcă la iubirea ei (la el), la marea și unică să iubire. Atunci realizează și Tudor cât de mult o iubise și cât de mult rau îi facuse, intenționat. Deși nu crezuse că o va aduce în această situație, el fusese cel care o împinsese să facă pasul. Așa că hotarăște că nici el nu mai are nici un rost pe pamânt și se sinucide la rândul lui.

Povestea spusă de Mihail Drumes este suficient de puternică încât să elibereze cititorul de emoții negative precum mândria absurdă, cu rautatea jocurilor ei și satisfacțiile aparențe. După desparțirea “în glorie”, Mihaela compara iubirea ei cu Tudor cu un crin semanat în mocirla, o metaforă a felului în care oamenii, mânați de emoții de acest gen, pot trata dragostea, ajungând să o piardă. O carte minunată, ce învață fiecare cititor tainele iubirii și puterea acesteia.