Ce carte citesti acum?

[Flash]

Săptămâna asta m-am apucat de Umbră de John Saul. Îmi place autorul mai ales că este unul dintre favoriții mei în materie de thriller, horror și psihologic. Încă îmi mai aduc aminte de Somnambulii care deschid aici o paranteză mi-a plăcut la fel de mult. Also, încerc să găsesc volumul Chinuiește-i pe copii, tot de el. Am înțeles că e o carte cam morbidă de-a lui, dar dacă nu o găsesc online, o cumpăr de pe site.
Cât despre cartea actuală nu pot să-i dau mai puțin de 10. E interesant faptul că te ține foarte mult în suspans.

[Amy :3]

Momentan citesc LUPTA DIN MIEZUL IERNII de Jean-Claude Mourlevat. Sunt cam pe la mijloc şi săptămâna asta aş vrea să o termin. Este o carte foarte interesantă.

Este vorba de nişte adolsecenţi : două fete şi doi băieţi care, aveau nişte mângâietoare, adică nişte femei la care să le spună grijile, să se descarce. Şi cei doi băieţi şi cele două fete sau hotărât să fugă, iar în cursul călătoriei ei au început să se îndrăgostească.

Cartea este miraculoasă. Abea aştept să văd ce se va întâmpla în continuarea. Dar, după ce o voi termina nu ştiu exact ce o să mai citesc

[Rain]

Ce carte citesc acum? Pai citesc Jocul cu margele de sticla de Hermann Hesse. De abia m-am apucat sa o citesc si ce pot spune?! BLEAH!
Sincera sa fiu aceasta carte nu a fost o recomandare de la cineva, pur si simplu am dat de ea pe net, mi-a placut titlul si pot spune ca e prima carte pe care am judecat-o dupa coperti : imagine abstracta, draguta, originala, pagini de calitate, albe si frumoase, text inteligibil, titlu frumos... Well, e o adevarata... porcarie?! Cel putin din punctul meu de vedere. Dupa titlu ma asteptam sa fie plina de mister si feminitate, combinata cu putin romance si poate ceva poilitist sau horror, dar e o carte de critica, in care se vorbeste despre Mozart. Am citit-o mai mult din sila si vreau s-o duc mai repede la biblioteca, dar sper sa nu fac din nou aceeasi prostie.
O sa ma mai uit la celelalte posturi, poate imi sare ceva in ochi si voi lua o carte recomendata de voi.

be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^

[CyBeR]

Ce carte citesc acum? Pai citesc Jocul cu margele de sticla de Hermann Hesse. De abia m-am apucat sa o citesc si ce pot spune?! BLEAH!
Sincera sa fiu aceasta carte nu a fost o recomandare de la cineva, pur si simplu am dat de ea pe net, mi-a placut titlul si pot spune ca e prima carte pe care am judecat-o dupa coperti : imagine abstracta, draguta, originala, pagini de calitate, albe si frumoase, text inteligibil, titlu frumos... Well, e o adevarata... porcarie?! Cel putin din punctul meu de vedere. Dupa titlu ma asteptam sa fie plina de mister si feminitate, combinata cu putin romance si poate ceva poilitist sau horror, dar e o carte de critica, in care se vorbeste despre Mozart. Am citit-o mai mult din sila si vreau s-o duc mai repede la biblioteca, dar sper sa nu fac din nou aceeasi prostie.
O sa ma mai uit la celelalte posturi, poate imi sare ceva in ochi si voi lua o carte recomendata de voi.

be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^

Exista o chestie pe lumea asta. Se cheama documentare. Incearc-o din cand in cand.
Am fost curios sa vad totusi despre ce-i cartea respectiva, acum c-ai mentionat-o. Descrierea ta si descrierea cartii pe care am citit-o...n-au absolut nimic de-a face una cu alta asa ca presupun ca n-ai prea inteles despre ce se vorbea acolo. Ma intreb acum sincer cum ai judecat cartea: prin prisma valorilor cartii, sau prin faptul ca nu ti-a indeplinit conceptiile predefinite care le-ai avut inainte ca macar sa stii ceva despre carte.

Eu ma indeletnicesc cu Cuibul de dincolo de umbra de Renato Pestriniero. Da, e o cacofonie mai sus, mi-e lene sa ma ocup de ea asa ca naspa.
Fantasy italian practic, cu zvacniri spre SF-ul anilor '50-'60 unde regulile realitatii luau lungi vacante. Destul de placut pana acum, desi n-am citit mult. Daca as fi laudata traducerea ultimei carti de la editiile vechi Nautilus, asta ma cam dezamageste fiindca traducatorul NU STIE CA EXISTA LINIA DE DIALOG in limba noastra draga, si nu ghilimelele. Ma rog, peste asta, destul de placuta dupa cum ziceam, mai ales ca imi aminteste usor de La tiganci a lui Mircea Eliade care mie mi-a placut destul de mult (nu ma astept sa observe cineva sau sa porneasca vreo dezbatere despre fantastic si miraculos, si cum asta nu prea se potriveste cu faptul c-am zis ca e SF, dar eu merg dupa caracterul descrierii, a perioadei in care a fost publicate si dupa faptul c-a luat premiu pentru Literatura Fantastica in 1984).

[yaoi maniac]

Oksa Pollock - Taramul invizibil (primul volum) de catre Anne Plichota si Cendrine Wolf.
Am inceput cartea de dimineata si pe la unsprazece jumatate din 444 de pagini cam parcurs 73.
E cadou de Craciun, pe langa un ursulet cu haina roz, si pot spune ca e captivanta. A costat 300 de lei si e destul de usor de inteles. Imi place de profesorul Mc-nu-stiu-cum si Gus. Le-ar sta bine impreuna (corupta de Ichi si Denisu' ). Nu prea am ce sa zic, doar ca tipa are treisprazece ani (cat am si eu) si vreau sa vad daca pana la urma profesorul ESTE sau NU de partea lui Oksa. Siiiiiiiiiiiiii sunt curioasa cum o sa decurga relatia dintre Oksa si Gus + sa vad cum il spioneaza pe profesor sa vada daca e adevarata acea gandire a lui Oksa ca el vrea sa o duca la CNI ca sa ii studieze puterile supranaturale *laughs*. Altceva? Vad pe parcurs.

[βεκi]

M-am apucat de citit Enigma Otiliei , de G. Calinescu.
Ce pot sa spun? Imi place foarte mult cartea, desi am crezut ca ma las dupa primele cinci pagini. Modul cum descria tot acel peisaj si locuintele...so boring ! Insa dupa aceea chiar a fost interesant si mi-a captat atentia intr-un mod foarte placut.
Nu am crezut ca ma pot regasi intr-un personaj atat de mult inca de la inceput. Really, I'm just like Otilia. Amandoua insetate dupa libertate, copilaroase, zapacite, capricioase, ne plictisim repede. Cand am citit ca aceasta se plictiseste repede si ca e dornica mereu de ceva nou, am zis ca nu e imposibil : )) Parca Calinescu m-ar descrie pe mine in paginile lui. Probabil acesta este si motivul pentru care citesc cu atata placere cartea: asemanarea dintre mine si Otilia.
Si de Felix imi place atat de mult. E un baiat foarte bun, foarte calm, nu prea vorbeste din cate imi dau eu seama, desi este personajul principal, lol o.o Si atat de inteligent si cuminte ! xD Nu e de mirare ca toti il trateaza ca pe un copil. Este ridicol...cat de mult tine la Otilia si o iubeste. Dupa ce ca a plecat la Paris cu mosul ala de 50 de ani...inca o vede pe Otilia in alte femei. Pff .__. Chiar toate cartile de autori romani trebuie sa vorbeasca despre iubirea neimplinita? Really?
Dar il admir foarte mult pe Felix...pentru bunatatea lui si manierele sale.
Nu-l agreez deloc pe Stanica. Ba chiar il urasc. Nu-i inteleg scopul...nu-l inteleg deloc. Se baga peste tot, unde nu-i fierbe oala, se baga absolut peste tot o_o I hope he'll die .___. Yea, nu-mi pasa de el.
Oricum, foarte interesanta cartea...insa chiar mi-as dori sa citesc si eu o carte scrisa de un autor roman in care nu se vorbeste de iubire neimpartasita = )) sau ceva cu final mult prea trist...

[Teh]

A trecut un car de vreme de când am citit ultima dată o carte. Am mai început câte ceva, dar am abandonat și în cele din urmă nu am mai citit absolut nimic, bine - am citit luni primul volum din Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas, dar cum nu am citit și celelalte volume (nu încă) nu o pot considera o carte terminată. Anyway, ultima carte pe care am citit-o este Frankenstein de Mary Shelley.

Trebuie să recunosc că aveam o totală altă percepție asupra acestei cărți. Nu am auzit, totuși, prea multe chestii despre carte - dar asta este din pricina faptului că trăiesc într-un mediu infect și incult unde numai veștile proaste apar și nimic cultural nu se răspândește prin cercul în care m-am... născut și crescut, să zicem. În orice caz, ca orice altă persoană care a trăit și crescut asemenea mie, Frankenstein este monstrul care a fost creat de un geniu nebun într-un laborator. Și cred că la același lucru m-am așteptat și de la această carte, dar... ce-să-vezi, m-a întâmpinat o surpriză aproape grosolană să realizez, citind descrierea de pe copertă, după ce lecturasem câteva pagini, că Frankenstein este de fapt creatorul și că nu era, de fapt, niciun geniu nebun cu un laborator genial. Parcă-mi pare rău că mi-au fost spulberate ideile -laughs- dar, oricum, cartea este foarte interesantă și având în vedere vremea la care a fost scrisă, chiar bloody.

Mi-a plăcut stilul, desigur, care este foarte ordonat și specific perioadei în care a fost scris romanul. Nu mi-a plăcut niciun personaj în mod deosebit, aș putea spune chiar că am simțit un fel de aversiune față de Victor Frankenstein și apoi față de creația lui fără de nume. Pur și simplu m-au dezgustat, într-un anumit punct, fiecare dintre ei. Dar nu voi mai intra aici în detalii, voi spune doar că dacă așa-zisul monstru m-a înduioșat într-o anumită clipă prin suferința și dreptatea ce era de partea lui, suferințele lui Frankenstein (cât pot să ador numele; mi se pare că este numele unei cetăți din Germania ), cum ziceam, suferințele lui Victor Frankenstein m-au lăsat rece și neatinsă, chiar mi-au provocat un fel de sentiment de ură. Nu pentru ceea ce a creat, ci pentru că și-a respins propria creație. A fost josnic.

Ceea ce nu mi-a plăcut la carte a fost faptul că nu s-a pus mai mult accent pe crearea în sine a ”monstrului”. Mă așteptasem la ceva mai spectaculos, ca să zic așa, dar s-ar putea să fie doar părerea mea sau dorința mea nesatisfăcută de a citi despre un astfel de proces, într-o altă manieră. În rest, mi-a plăcut cam totul, cred, deși nu pot alege o instanță favorită sau un personaj favorit, cartea este reușită și cu adevărat interesantă și sângeroasă, într-un fel sau altul. Desigur, nu într-o manieră sadică, vulgară sau orice altceva de genul acesta - nu este genul de lectură sângeroasă pe care o întâlnești astăzi. Este un roman sângeros ce datează din 1818 și care nu a pornit decât de la o simplă poveste de groază inventată de autoare, și care este scrisă în stilul secolului în care a apărut. Nu pot găsi nicio emoție puternică, senzație tare, atunci când citesc momentele morților respective, dar ca principiu, sunt sângeroase. Mai ales dacă ți le imaginezi.

Oricum, i-am dat 4 steluțe pe goodreads și mi-a făcut plăcere să o lecturez. De asemenea, sunt încântată de faptul că am reușit să o termin până să ajung în Noul An. Măcar atât.


Momentan citesc Contele de Monte Cristo de Dumas. Mult spus „citesc” pentru că nu am prea citit - i was way too lazy lately.

[yaoi maniac]

Citesc "Luna noua" din seria "Amurg" de autoarea S. Meyer. Am citit ieri, terminasem de citit, "Amurg" si prietena fratelui meu mi-a dat adus ai al doilea volum din care mai am jumatate si ceva/putin. Sunt la partea in care Jacob incepe sa se comporte ciudat si sa nu se mai vada cu Bella pe cauza ca s-a imbolnavit. Si m-am uitat la capitolul urmator (la nume) si se pare ca o sa urmeze partea cand Jacob se infrunta cu unul din banda pentru Bella. *lovely* Volumul doi imi place mai mult, desi in primul descrierea si sentimentele mi s-au parut foarte... tari. [Edward ma captase @__@] Insa ca trebuie sa apara Edward ca el s-a dus la Volturi sa se omoare ca Alice a avut viziunea ca Bella moarte aruncandu-se de pe o stanca... Grrr! Edward. Eu votez ca Jacob sa fie iubitul, sotul, amantul, ce doreste, lui Bella, nu Edward. *laughs* [pot vorbi fara limite despre parti -doar trei, patru cand apare pe internet- din cauza ca le-am vazut de multe, multe ori -de doisprazece sau saisprazece doar prima parte... apoi am scazut] Oricum... am observat unele schimbari, adaugari si altele. Dar tot stiu actiunea de la cap la coada, pana si partea a patra care mi-a povestit-o sora mea (si ea "fan" Twilight -desi are 28 de ani... *pentru mine nu conteaza, tot ea mi-a luat si revista cu postere din Twilight 3D*) ca a citit cartea. Desi stiu ce o sa se intample in continuare... *forced smile*

[Ryuu]

Mi-am terminat volumul doi din Altfel de îngeri și am reînceput să citesc Vampirii sudului primul volum.
Până acum îmi place, însă e o mică problemă. Mă cam plictisește. Până acum în carte este ce s-a întâmplat în primele episoade din serial. Cu toate că îmi place, e cam nașpa să repet totul...
Oricum din descrieri, am citit că nu tot ce e prin cârți e și în serial.
Totuși cartea este una de nota 10. Autoarea are un stil 'ușor' să spun așa. Poate fii înțeles de oricine. Cu toate că predomină mult dialogul, ea știe ce și cum să facă...

O serie excepționala, sau un volum?

[Andrei.]

Am terminat "Batalion de Mars" si primele trei carti de Sven Hassel si acum citesc "Gestapo" de acelasi autor. Este o carte de razboi, simpla, fara sa aibe un substrat care sa te faca sa iti pui intrebari.
Ce ma fascineaza la aceste carti este stilul de scris al autorului, plin de umor si in general imi plac toate aventurile descrise.
Personajele sunt bine construite si ma refer doar la modul in care sunt descrise, deoarece cartile sunt autobiografii din timpul razboiului, asa ca toate personajele sunt reale. Favoritul meu - Porta.