Capitulare

[Kimera]

Nu pot sa cred. Lucas a devenit un monstru in adevaratul sens al cuvantului. Nu ma asteptam ca bunica lui Caleb sa moara, insa se pare ca Eric nu o sa-l lase niciodata balta. Sirul gandurilor lui Caleb devenisera foartea amestecate la un moment dat fapt ce a transmis extrem de bine ceea ce simtea. Descrierea aceea a dezastrului din incapere a avut si ea o rezonanta asupra sentimentelor, deci pot sa spun ca a fost un capitol extraordinar. Multa bafta in continuare, spor la scris. Ja ne!

[Beatrix LaVey]

Merci, Zmeurica mea, ca m-ai comentat! Te pup!


*

Inmormantarea veni si trecu la fel de rapid, spre marea mea groaza. Facusem doar sa plang si nimic mai mult, ceea ce nu-mi placea. Ma durea ingrozitor sa vad ca bunica mea nu mai era si, incet-incet, ramaneam singur pe lume, fara nimeni care sa-mi fie aproape, sa ma ajute...
"Eric! " mi-am spus. Si da, asa e, il aveam pe el, scumpul meu, pretiosul si iubitul meu Eric, la care tineam ca la ochii mei din cap. L-am privit fix, incercand sa-mi dau seama daca ceea ce fac e bine. Prin panza de lacrimi, am realizat ca nu are rost sa imi fac atatea si atatea griji cate imi cream eu singur.
L-am privit pe conte cum dirija cateva persoane. Casa era destul de murdara, astfel ca cei cativa ramasi erau pusi sa faca ceva curatenie. Am oftat, amintindu-mi ca bunica mea mereu tinea curat in casa, asa cum se cuvenea. Lacrimile imi curgeau pe chip.
- Caleb, esti in regula ? ma intreba si, mai mult sau mai putin cu vointa, am dat afirmativ din cap.
Imediat, m-am indreptat spre patul meu, insa in fata mea aparu o tanara foarte frumoasa, cu parul roscat ce-i pica pe umeri, facand-o divina, ochii mari, verzi, si pielea alba, fina. Am zambit privind-o pe zeita aceasta. Mi se taiase respiratia urmarindu-i linia frumoasa a trupului. Mi-am muscat buzele.
- Eric, striga fata privind-o fix, facandu-ma sa ma uit la ea pentru cateva momente atent, neintelegand cine era. Eric se facu pamantiu la fata cand m-am intors spre el si abia daca mi-am putut abtine un strigat de uimire vazandu-l cat de urat se uita la ea.
- Ce cauti aici, Monique?! intreba pe un ton rauvoitor. Caleb, dragule, vino incoace! Trebuie sa-ti prezint pe cineva...
M-am apropiat cu sufletul la gura. Nu-mi venea sa cred, dar fata era o persoana pe care Eric al meu nu o dorea prin preajma, imediat pricepusem. Am inceput sa ma intreb curios cine e si de ce e asa nervos iubitul meu din cauza ei. Am privit intr-acolo, apoi m-am indreptat spre ei.
- Buna, am spus timid. Am privit-o pe fata printre genele mele dese, iar ea imi zambi la randul ei, insa rautacios.
- Esti iubitul contelui? intreba rautacios. Dupa mers se vede!
Incepuse sa rada, dar pe mine deja ma iritase prezenta ei. Am ranjit fara voia mea, apoi, pe un ton jos, am spus:
- Afara.
Eric ma lua in brate, iar fata se uita la noi parca scarbita. Imi venea sa o ucid, insa nu eram capabil sa fac acest lucru. Mi-am trecut limba peste buze, umezindu-mi-le. Priveam in urma sa, analizandu-i fiecare miscare.
- Logodnica, rosti pe un ton mohorat. Se uita la mine cu tandrete, apoi ma ridica in brate, indreptandu-ma spre camera mea. Ii spuse lui Mathew, care era si el prezent langa noi: Ai grija ca Monique sa nu intre. Daca poti, omoar-o! spuse pe un ton nervos.
Imediat, am priceput ca o ura pe fata. Desi era foarte frumoasa, era si o pacoste adevarata si foarte, foarte enervanta. Imi venea sa merg si s-o apuc de par, lovind-o iar si iar... Dar nu aveam voie sa fac o astfel de prostie, astfel ca am oftat de cateva ori pana ce am ajuns in camera mea, purtat de Eric.
- O urasc! am spus ferm, enervat la culme. De ce trebuie sa apara? O omor! am spus disperat, dorindu-mi s-o iau si s-o trag de par pana aveam s-o las chiala.
- Omoar-o pe bunica-ta! spuse roscata intrand in camera. Eric se puse in fata mea, scrasnind din dinti. Mi-am strans pumnii, gata s-o atac, fiindca se luase de bunica mea. Poate era chair vina mea... si de-asta ma afecta in ultimul hal.
- Ce-ar fi sa-ti zbor tie capul ala gol dupa umeri?!
Vocea mea sunase mai dura ca niciodata. M-am uitat urat la ea, strecurandu-ma pe sub mana lui Caleb, gata-gata s-o pocnesc pe tipa care statea in fata mea sfidatoare.Se uita la mine de parca nu eram in stare de nimic.
- Oh, bietul de tine, rosti pe un ton vizibil prefacut. Se pare ca te-a afectat cat de mult te-a tot facut Eric al lui. Chiar, nu va e rusine de tot ce faceti ? Doi baieti, intr-una, in acelasi pat! Niciun mostenitor, nimic, spuse razand. Doamne, ar trebui sa fiti inchisi, spanzurati! rosti privindu-ne pe amandoi.
Eric se apropie de ea si, inainte ca eu sa pot face orice altceva, ii trase o palma, izbind-o de perete. Aceasta ramase cu gura cascata, apoi am vazut cum ochii ii sunt umpluti de lacrimi cristaline. Am zambit incantat, dar apoi remusacrile si-au facut loc in sufletul meu. L-am prins de mana pe conte, tragandu-l spre mine.
- Ignor-o, am spus sanin, ridicand din umeri. Deja nu mai conta prezenta ei.
- Nu pot. Monique, noi doi nu ne vom casatori niciodata, spuse si fata dadu afirmativ din cap. Se vedea clar ca cei doi se urau, nu era cale de a-i face sa se inteleaga.
Fata se uita lung la Eric, apoi incepu sa rada, ca si cum fusese spusa o gluma foarte buna.
- Crezi ca m-as inhaita cu unul ca tine?! striga Monique nervoasa. Adica, te rog! Tu... Sa ma... Sa te culci cu mine, cand tu si blondul asta, elful asta, spuse rapid, nervoasa, voi doi... Voi doi ati facut dragoste pana nu mai poate merge?!
- Tu ne judeci pe noi!? Tu, dupa ce te lafai cu toate fetele in toate cearsafurile!?
Auzindu-le discutia, am ramas cu gura cascata, apoi m-am asezat pe jos, incepand sa rad zgomotos, de parca as fi fost nebun. M-am indreptat spre Eric, l-am luat in brate si l-am facut sa ma ridice pana ce ajunsesem fata in fata cu Monique.
- Nu ne judeca, domnisorica, daca iti plac fetele!
Eric rase si el la fel de incantat ca mine, in timp ce Monique se facu neagra de suparare. Am ridicat din umeri vazand-o astfel si m-am indreptat spre ea, luand-o pe pat.
- Ce vrei!? striga la mine si, cand am asezat-o, deveni livida. Ce ai de gand?!
- Calmeaza-te, am spus calm si am privit-o fix in ochi. Uite, tu nu il vrei pe Eric. Eu il iubesc. Desfaceti logodna si gata, bine? am spus incercand zadarnic sa fac in asa fel incat sa impac si capra si varza. Zadarnic insa, fiindca fata ma privi cu ura cateva momente, apoi izbucni in plans:
- Nu putem desface logodna! Tatal meu... Tatal meu nu ne-ar lasa s-o facem. Va trebui sa fim nefericiti... Mereu! spuse luandu-ma in brate.
Am ramas cu gura cascata atat eu, cat si Eric. Nu stiam cum sa reactionam. Am luat-o pe fata in brate, strangand-o usor la pieptul meu.
- Eric, putem locui toti? Noi... Noi vom fi amandoi, iar ea.. Cu cea pe care o iubeste, am spus oftand. Se poate? Desigur, daca ma iubesti... Daca vrei...
Eric cazu in genunchi si ma saruta apasat pe buze. O luase si pe Monique in brate...

[Kimera]

Oke, capitolul asta a fost un mic-mare shock pentru mine sincer. Nu ma asteptam sa apara logodnica aia enervanta si sincer ranjetul de pe fata mea si rasul isteric au fost mult mai intense decat al personajelor te asigur. [da stiu , am inebunit]. Ai avut o idee geniala cu "logodnica lesbianca", iar incercarea de a impaca varza cu capra a reusit oarecum avand in vedere ca pentru societate cei doi vor fi casatoriti, iar in realitate fata va fi cu iubita ei, iar Eric va fi cu Caleb. Sincer initial eu am vrut sa o strang de gat pe tipa, insa sper ca nu vor pati nimic rau cei patru[ cu tot cu iubita aleia]. Multa bafta la scris. ja ne!

[Beatrix LaVey]

Mercic. Next:

*

Lucrurile au fost aranjate, deoarece cu totii voiam sa fie bine, astfel ca, dupa casatoria lui Eric, ce se tinu la scurt timp dupa moartea bunicii, desi eram in doliu, ne-am intors la conac. Desigur, Monique si-o adusese si pe iubita ei, cu care, de alfel, incepusem sa ma inteleg.
Toate bune, din punctul meu de vedere, cel putin deocamdata. Eram din ce in ce mai fericiti, mai ales ca Monique si Eric se evitau, astfel ca nu dadeau sansa nasterii certurilor. Eram incantat ca, acum, lucrurile devenisera cat de cat bune. Plus de-asta, Lucas incetase sa mai apara.
- Vreau sa te casatoresti cu mine! imi spuse Eric brusc intr-o zi, lasandu-ma cu gura cascata. Nu-mi venea sa cred. Pe cat ma amuza ideea, pe atat ma inspaimanta. M-am uitat la el crucis, apoi, inghitind in sec o data, am inceput sa rad.
- Nu ne putem casatori. Esti casatorit. Plus de-asta, am spus apropiindu-ma de el, sutnem baieti.
L-am prins dintre picioare, ceea ce-l facu pentru cateva momente sa ramana cu gura cascata, apoi sa inceapa sa rada. Ma impinse calm in pat, urcandu-se deasupra mea.
- Chef de nebunii? intreba pe un ton pervers, incepand sa ma sarute pe gat. Mi-am dat capul pe spate, incantat ca, in sfarsit, ne puteam simti ca acasa. Relatia dintre mine si Eric devenise mai ampla, nu ma mai rusinam de el si acum nu mai aveam tot felul de conceptii.
Asta, desigur, se intampla din cauza faptului ca ma maturizam: realizam ca viata atarna de un fir de ata si trebuia sa ma bcur de ea. Trebuia sa ma bucur de barbatul pe care-l iubeam. Indiferent ca nu era bine, ca eram amandoi baieti, mie nu-mi pasa, Eric reprezenta pentru mine tot ce aveam mai scump acum.
- Nu am chef de nebunii, nu acum, nu putem, spusei incet, iar el chicoti.
- De ce, iubirea mea, e o perioada proasta? intreba facand aluzie la Monique si iubita ei, ceea ce ma facu sa incep sa rad. Imediat, vocea cristalina a lui invada camera, deoarece incepu sa ma acompanieze cu rasul sau dulce.
- Da, e una foarte proasta, am spus urcandu-ma deasupra sa. E una proasta, fiindca azi nu stau dedesupt! am spus incepand sa ma rotesc usor deasupra trupului sau. Desi nu trecuse foarte mult de cand se intamplase episodul cu Lucas, ma simteam mai bine si eram gata sa repetaem ceea ce se intamplase de atatea ori pana atunci.
In ciuda a ceea ce spusesem, ca nu vreau sa stau sus, de fapt nu eram interesat de acest lucru. Tot ce voiam eu era ca, o data si-o data, sa se intamlpe. Mi-era dor de cel pe care nu-l atinsesem de atata timp. Mi-am dat capul pe spate, privindu-l fix. Nu aveam rabdare de nimic altceva.
Desi trupul mi-era vatamat, nu-mi doream sa astept.
- Dezbraca-te! am poruncit ridicandu-ma de pe el. M-am dus la usa si am incuiat-o, apoi m-am indretpat spre fereastra. Era noapte, exact o noapte ca aceea cand fusesem posedat intaia oara de contele meu. M-am intors spre el si am zambit. Pentru un moment, cand i-am vazut zambetul, am simtit ca pot ajunge in Rai alaturi de el. Il iubeam pe barbatul asta mai mult ca orice.
In scurt timp, contele de Lioncourt ramase gol in fata mea, permitandu-mi sa-i observ frumusetea trupeasca. Imi doream sa il simt in interiorul meu cum ma poseda, acolo, miscandu-se energic pe de-o parte... Dar, pe de alta parte, nu-mi doream decat sa ii desenez nudul.
- Sa nu dea naiba sa te misti, ca te las fara... Mandrie! am amenintat si el incepu sa rada, dar asculta ceea ce spusesem. Rapid de tot, am luat un creion si o foaie si am inceput sa ii creionez portretul frumos, apoi trupul. Folosindu-mi proportiile mele, m-am creat si pe mine, insa in pat, ceva mai in spatele sau, ca si cand intre noi deja avusese loc actul nebunesc.
- Doamne, ce pervers esti! rosti Eric in mometnul in care vazu desenul. Incepu sa rada, apoi dadu hartia si creionul la o parte, coborand in genunchi in fata mea. Incepu sa-mi desfaca pantalonii, astfel ca ma lasa fara ei in curand. Imi dadu si camasa, o arunca pe pian, ajungand sa stau la randul meu in toata splendoarea in fata sa.
Parul meu blond, care acum crescuse, imi cadea in valuri pe umeri. Se ridica si ma prinse de suvitele lungi, tragandu-ma spre el. Imi acperi imdeiat buzele cu ale sale, incepadn sa mi le framante cu o dorinta nebuna. Mi-am inchis ochii, raspunzandu-i imediat cu aceeasi ardoare.
Eric imi dadu drumul la parul lung, apoi ma impinse pana ce ajunsesem sa stau cu sezutul pe clapeta uriasa ce se inchidea deasupra clapelor, spre a le feri de aerul umed sau uscat.
- Ce faci?! am intrebat uimit cand barbatul cobori in genunchi in fata mea si, imediat, se repezi spre a-mi lua organul intarit in mana, incepand sa-l stranga usor. Mi-am dat capul pe spate, nevenindu-mi sa cred case intampla asta. Desi nu era prima data, reactionam la fel de uimit. Micsarile sale brusti pe pielea mea fierbinte ma facura sa sa ma arcuiesc de cateva ori, incantat de ceea ce se intampla. Mi-am muscat buzele de placere, incercand sa nu fac zgomot.
- Ma joc... spuse in soapta, apoi buzele sale imi atinsera peilea fina din acea zona. Limba incepu sa ma strabata incet, dupa care gura sa ma cuprinse, facandu-ma sa imi dau capul pe spate. Mi-am dat tot aerul afara din plamani in acel moment si ma gemut incantat, neputandu-ma abtine.
Mi-am inclestat mainile pe lemnul pianului, apoi mi-am lasat capul pe spate. Buzele mele intredeschise lasau libere sunetele de placere ce le scapam din cand in cand. Chipul imi era mai rosu decat imi fusese vreodata, iar ochii nu mi-i puteam tine deschisi din cauza placerii.
Ma arcuiam de fiecare data cand el facea vreo miscare. Cand imi puse picioarele pe umeri, am gemut incantat, nisa nu mi-am putut ascunde un fior de teama. Imi inconjura imediat talia cu mainile, continuandu-si jocul pervers ce ma facea sa innebnesc. Ma simteam ca un copil in bratele lui.
- Eric, stai! am spus usor ingrijorat cand dadu sa se ridice, dar o muscatura usoara din partea lui ma facu sa-mi infig dintii in buza inferioara pana ce am simtit gustul metalic al sangelui. M-am aplecat in fata, tot parul nevindu-mi peste chipul transpirat si transfigurat de durere, rosu ca de rac.
Am fost luat pe sus, desi pozitia nu era deloc stabila, si aruncat in pat, pana ce gemusem prelung. A continuat cu acele miscari nebunesti, apoi imi lasa organul tare, incepand sa-l atinga usor cu degetele. Mi-am inchis ochii, apoi am simtit cum buzele sale imi atinsera rapid testiculele, facandu-ma sa ma arcuiesc alarmat si incantat.
- Stai.. Stai...! am cerut neputandu-ma abtine. Mi-am infipt mainile in parul lui negru, elibreandu-ma. Gusta dulceata lichidului alb, apoi isi ridica ochii ciocolatii spre mine.
- Esti o dulceata,din toate punctele de vedere!
Am inceput sa rad si l-am cuprins cu bratele, sarutandu-l apasat pe buze, in ciuda faptului ca era murdar de tot acel lichid pe care-l inghitise. Am rosit usor, deoarece realizasem ca gustasem din propria mea savoare si nu mi se parea deloc dulce.
- Nu vad ce ti se pare tie dulce... am spus in soapta, rosind, dar el replica:
- Cand iubesti o persoana, ti se pare ca totul la aceasta e dulce!
Am zambit usor si l-am sarutat in continuare pe buze, strecurandu-mi limba printre ele cu dorinta.

[Kimera]

Cum am spus si in celalalt comentariu ma bucur ca lucrurile se aranjeaza. Dorinta lui Eric de a se marita cu Caleb di pacate nu va putea fi indeplinita, insa tot il va avea alaturi pe micut din moment ce au reusit sa pacaleasca oarecum societatea. Ma bucur ca iubita lui Monique se intelege bine cu Caleb deoarece nu prea pica bine nimanui sa fie casa un fel de front de razboi din cauza neintelegerilor. In acest capitol a aparut si un inceput de yaoi promitator, ceva ce mi-a trezit curiozitatea pentru urmatorul capitol. Totul a fost descris chiar foarte bine, sincer ziceai ca ma uit la un anime si mai multe nu. [mi-as dori eu un anime asa...] In orice caz, spor la scris, multa bafta. Ja ne!

[Beatrix LaVey]

*

Doua batai in usa ma trezira. M-am ridicat si, cu cersaful infasurat in jurul taliei, m-am indreptat spre usa, deschizand-o. Imediat, Monique intra in camera, facandu-ma sa tresar speriat la vederea ei.
- Vreau... Beth nu se simte bine... spuse rapid, facandu-ma sa ma ingrijorez. Mi-am tras o pereche de pantaloni pe mine si l-am trezit pe Eric, care era inca somnoros. Monique striga la el, nervoasa: Beth nu se simte bine, trezeste-te, pedeapsa ce esti!
Am ras fara sa vreau, insa ea se uita urat la mine si am tacut imediat. Ne-am indreptat spre camera acesteia cand Eric termina de imbracat si am ramas cu gura cascata s-o gasesc pe aceasta in pat, iar lenjeria plina de sange.
- De unde e... ? am intrebat, insa simteam ca trebuia sa n-o fi facut. Stiam de unde provine tot acel sange si,daca nu era normal, insemna ca fata nu mai avea mult de trait, deoarece tot patul era plin, ea pierzand o mare cantitate din acesta.
- Cheama doctorul, spuse Eric calm spre Monique, care striga la o slujnica imediat. Nu stiam cum sa reactionez. M-am apropiat incet, punandu-ma langa ea, si i-am luat mana intr-a mea. Eric isi aseza mainile pe umerii mei, iar Monique se aseza in tot acel sange, luandu-si iubita in brate. Am ramas cu un gust amar in gura, fiindca presimteam ca ceva nu era de bine.
Doctorul aparu in scurt timp, asezandu-se pe patul fetei, undeva unde nu era sange. Ii desfacu picioarele, incepand imediat s-o consulte. Era rezervat, vedeam clar, desi icnerca sa nu se pronunte de fata cu Monique. Probabil ca stia despre ce este intre ele dinainte ,fiindca nu punea decat intrebari succinte:
- S-a intamplat ceva intre voi doua aseara? Ce ati folosit? intreba, iar Monique indica ceva ce pe mine ma facu sa rosesc mai mult ca niciodata. Era asemanator sexului barbatesc, insa era dintr-un material tare si, din cate am putut vedea, era foarte ascutit pe unele margini. Doctorul spuse incet: Se pare ca asta e sursa. Putem discuta in afara camerei?
Am iesit toti, lasand-o pe fata ce se imbolnavise in camera, alaturi de o servitoare care sa ii faca pe plac.
- Domnisoara Monique, nu stiu cat mai are... Nu pot sa nu va cert! De ce trebuia sa folositi acel lucru!?
Mi-am inchis ochii, sprijinindu-ma de perete. Nu era a buna ceea ce se intamlpa, nu-mi venea sa cred. Am oftat prelung, realizand ca se va intampla curand ceva rau. L-am prins pe Eric de mana, facandu-l sa se uite la mine. ERa foarte serios si el... Si, dupa privirea trista, se parea ca vedea ce are sa se intample.
- Nu va... ? intrebasem incet, iar doctorul dadu negativ din cap.
- Prea mult sange pierdut... explica. Nu am ce sa ii fac. Nu-mi sta in putinta. Imi pare rau, puteti face pregatirile deja... Nu are nicio sansa. Numai o minune o poate salva.
Am oftat prelung si Monique incepu sa planga. Se lasa jos, in sezut, privind in gol. O intelegeam, era distrusa, ceea ce ma indurera din cale-afara. Mi-am inchis ochii, oftand. Eric ma lua in brate, asezandu-si capul pe umarul meu.
Doctorul isi lua la revedere, apoi pleca, lasandu-ne sa ne uitam neputinciosi unul la celalalt. N-aveam habar cum as putea reactiona in astfel de momente. M-am uitat piezis la cel pe care-l iubeam din toata inima, realizand ca aveam sa sfarsim prost.
- Plecati... spuse Monique intrand in camera iubitei ei. Plangea, iar pe mine ma durea sufletul. Nu stiam ce sa ii fac sa o fac sa ii fie bine. Se parea ca Eric era la fel de confuz ca mine. Ma lua in brate si am pornit impreuna spre camrea noastra, fara sa ne spunem vreun cuvant.
- Vrei sa calarim? ma intreba si am dat afirmativ din cap. Ne-am luat haine de calarie pe noi, apoi, la grajduri, ne-am ales cate-un cal: al meu era alb, cu un fulger in frunte, iar al sau era ciocolatiu, exact ca ochii sai. Am iesit cu ei la trap din curte si m-am apropiat usor de el.
- Putem vorbi?
- Da, spuse scurt.
Din raspunsul lui, mi-am dat seama clar ca e trist, suparat si poate chair si dezamagit. M-am uitat piezis, nevenindu-mi sa cred ca se intampla asta. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma controla. Imi venea sa izbucnesc in lacrimi, dar abia ma abtineam muscandu-mi buzele.
- Putem cumpara un cavou? Vreau ca, atunci cand vom muri, sa fim ingropati amandoi. Indiferent de cand se va intampla si ce se va intampla intre noi doi intre timp,daca ne vom certa sau orice altceva. Vreau sa mor langa tine... Orice-ar fi. Te iubesc...am spus in soapta.
Se opri cu calul si se uita la mine. M-am oprit si eu si m-am apropiat de el. M-a prins de barbie si mi-a tras capul spre el, imedait punandu-mi stapanire pe buze. I-am simtit limba dandu-le conturul alor mele si mi le-am intredeschis, scapand un geamat profund.
Am inceput sa ne sarutam acolo, in drumul mare, fara sa ne pese ca am putea pati ceva, sa fim vazuti. Ne-am imbratisat lung ,iar cand ne-am despartit, l-am auzit soptindu-mi:
- Si eu te iubesc mai mult ca viata mea! Vom face precum ti-e voia, dragostea mea: mergem si vom vorbi sa ne fie cat mai rapid construit. Il desenezi tu cum vrei sa fie? intreba si am dat afirmativ din cap. Bun atunci, stiu un constructor bun. Hai, mergem acum? intreba in soapta si ma pupa pe buze usor.
Ne-am schimbat directia, indreptandu-ne catre locul unde statea acel om pe care-l cunostea Eric. Ne-am apropiat usor de o casuta saracacioasa, apoi am descalecat, am batut la usa si ne deschise un mosulet simpatic.
- Domnu' de Lioncourt si tovarasul, spuse inclinandu-se. Ce placere, vai, ce placere! Cu ce va ajut? Intrati, intrati! ne spuse rapid, invitandu-ne in casa lui. Am intrat impreuna. Cu ce va pot servi, conasilor? intreba privindu-ne.
In timp ce Eric ii explica problema, eu am cerut sa ii fac schitele si mi-au fost date foi. Nu-mi trebui prea mult sa schitez o cladire patrata, de marmura neagra. Pe acoperis avea doi ingeri ce se tineau de mana, desigur, reprezentandu-ne pe mine si cel pe care-l iubeam. Usile erau din stejar masiv, cu niste incrustari ciudate care habar aveam ce-nseaman, dar imi placusera cand le vazusem intr-o carte ale bunicii mele si le retinusem.
O data ce fu incheiata conversatia, ne-am ridicat.
- Intr-o saptamana, conasule, va fi gata. Trebuie sa strang oameni si sa-i platesc si astea, rosti barbatul in varsta, iar Eric spuse simplu:
- Vreau sa fie gata cat mai rapid. Rasplata, te asigur, va fi pe masura.
Am iesit ind camera incet, apoi din casa, iar eu si Eric ne-am urcat pe caii nostri, pornind in sus, pe dealuri, hotarati sa cotrobaim.
Simteam ca, in astfel de momente, sunt de prisos cuvintele, astfel ca si eu, si cel pe care-l iubeam taceam.

[Kimera]

Un capitol care a adus o umbra a tristetii peste fic. Imi pare rau de moartea lui Beth, chiar daca Monique era nesuferita nu merita sa ramana fara de cea pe care o iubeste. Se pare ca moartea fetei l-a zguduit si pe Caleb care a hotarat sa ii ceara contelui construirea unu cavou, sincer macabra idee. *laughs* Si de data aceasta Eric a facut intocmai cum dorea Caleb, iar momentele in care isi exprima dragostea unul fata de celalalt sunt ca sa zic asa cireasa de pe tort. Altceva nu mai pot sa adaug decat ca iti urez multa bafta la scris. Ja ne!

[Beatrix LaVey]

*
- Iubi, imi spuse in soapta, iar eu m-am intors spre Eric. Stateam acum pe pajiste, mancand mure si arazand. Vreau sa... Vreau sa stiu pentru care motiv vrei cavoul si sa putem muri amandoi, sa fim ingropati imprena. Chiar atat de mult ma iubesti? ma intreba in soapta, iar eu am dat afirmativ din cap.
- Te iubesc la nebunie, Eric...
- Si eu, spuse senin si, in timp ce eu imi muscasem din mura mea, el ma saruta apasat, luandu-mi o parte din ea si incepand s-o mestece. Am chicotit usor, apoi l-am strans in brate. Caleb, hai sa-ti propun ceva. Tu simti ca ai pentru ce trai?
Nu intelegeam de ce ma intreaba aceste lucruri. M-am uitat la el confuz, chair piezis, surazand cu tristete.
- Da, traiesc fiindca te iubesc pe tine... am spus lasandu-mi capul pe umarul lui. L-am sarutat usor pe muchia maxilarului si apoi mi-am inchis ochii.
Se lasa o liniste apasatoare intre noi doi. In scurt timp, barbatul ma privi fix in ochi, incercand sa ma faca sa prind incredere, sa fiu pregatit, din cate imi dadeam seama.
- Vrei sa murim? Hai sa fim doar noi doi, sa fim impreuna si dupa moarte.
Ceea ce imi spusese ma facu sa mi se opreasca respiratia pentru cateva momente. M-am uitat la el in incercarea de a-mi da seama daca vorbeste in van sau chiar e serios. Mi-am simtit ochii umezindu-mi-se si m-a trecut un fior. Ma bucuram sa aud ceea ce spune, dar, in acelasi timp, ma ingrijora.
- Cum adica sa murim, dragostea mea? am intrebat nesigur. Am oftat ingrijorat, privindu-l fix.
Am luat o mura si m-am intins pe jos, inchizandu-mi ochii. El se puse imediat deasupra mea si ma sarutal lung.
"Sa mor acum, impreuna cu cel pe care-l iubesc... " am cugetat constantand ca ideea imi surade. Imi placea cum suna, astfel ca am fost de acord imediat, clatinand din cap, buzele noastre inca ramanand lipite unele de celalalte.
- Dar cum? intrebase nebanuind ce are in minte Eric. AM mai luat o mura, continuand sa-l privesc atent imediat ce buzele noastre s-au despartit. Ma uitam la el cum o facea cu mine cand isi dorea cate cva. Ne-am zambit unul celuilalt cu discretie, dupa care i-am auzit vocea aceea pe care o iubeam cum imi spune:
- In sapte zile. Ne otravim in cavoul nostru si, asezandu-ne acolo, in cosciugele noastre, ne luam adio de la lume.
Am suras. Ideea mi se parea nebuneasca, dar il iubeam asa de tare, ca nu il puteam refuza! L-am privit printre genele mele dese, apoi mi-am muscat bzele usor, in incercarea de a ma face sa prind curaj. Imi era frica de moarte, desi mi-era si teama sa recunosc.
- S-o facem! am spus entuziasmat.
M-am indreptat spre el si l-am luat in brate, facandu-ma ghem la pieptul sau. L-am sarutat pe buzele usor intredeschise si mi-am inchis ochii, realizanda ca n-as putea continua sa traiesc fara el daca ar face ceva rau, s-ar sinucide sau m-ar parasi.
"S-o facem acum, cat ne iubim la nebunie!" mi-am spus in minte si l-am strans in bratele mele.
- De-ai sti cat te iubesc... am spus, iar el isi infipse ana in parul meu de pe ceafa, facandu-ma cu blandete sa-l privesc in ochii aceia frumosi, ciocolatii, divini. Nu ma puteam abtine, ma pierdeam in ei. Simteam c-o iau razna de fiecare data cand ma aflam in preajma sa si realizam ca nu e chip sa scap cu fata curata daca nu aveam sa ii recunosc sentimentele pentru el.
- Caleb, stiu, spuse scurt. Am rosit si mi-am ascuns chipul, dar, imediat ce el incepu sa vorbeasca din nou, l-am privit in ochi: Ce-ai spune ca, incepand de maine, sa numerotam zilele? Pur si simplu, scriem pe jurnalul meu, il stii, spuse moment in care am rosit. Lasand la o parte asta, sa scriem ce facem in fiecare zi, pana in ultima clipa.
- Bine, am spus zambind incantat si m-am aplecat imediat. L-am strans in brate cu toata dragostea mea, deoarece imi doream sa-i simt caldura trpului. Eric? am intrebat usor, soptit, iar el se uita la mine cu seninatate. Iubeam privirea aceea simpatica, care ma facea intotdeauna fericit.
La fel ca mine, era fericit, ceea ce ma facea sa imi vina sa zburd pe acea campie. M-am ridicat in picioare si m-am pus deasupra lui, incepand sa ma frec de trupul sau usor, facandu-l sa geama incet. Chicoti usor, apoi se rasuci, facandu-ma sa ajung sub el. Am chicotit usor, apoi l-am muscat de gat.
- Vampir! Ajutor, vampir! striga facandu-ma sa incep sa rad. I-am dat drumul fara sa vreau pielii gatului sau, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Proasta idee insa, fiindca limba lui Eric mi se strecura in gura, facandu-ma sa rosesc in acelasi timp, dar si sa-i raspund sarutului dulce.
Mi-am inchis ochii, agatandu-mi mainile in jurul gatului sau, strangandu-l mai tare, pana ce l-am adus atat de aproape de mine, incat abia puteam respira. Cu toate astea, buzele noastre inca se gustau fara sa ne putem abtine.
Eric isi cobori buzele pe gatul meu, incepand sa muste, in timp ce eu gemeam usor in urechea sa. Eram incatat. M-am arcuit si i-am muscat lobul urechii, refuzand sa-i dau drumul pana ce nu imi dadu si el mie. Intr-un sfarsit, cand buzele lui imi sarutara locul muscat, am inceput sa rad.
- Esti al meu, proprietate privata, spuse calm, iar eu am ridicat din umeri.
- Stiu. Stiu dinaintea ta asta! am spus scotand limba. Speram ca nu va face un gest necugetat, dar era zadarnic, fiindca Eric imi prinse limba cu dintii, incepand sa o suga usor, in timp ce eu abia ma abtineam sa nu bufnesc in ras. Am inceput sa-l sarut din nou, infigandu-mi in parul sau mainile, tragand cu rautate, dar in joaca, astfel incat sa nu-l doara... Prea tare.
- Sa stii ca ma doare! spuse tinand inca intre buze limba mea ce deja incepea sa amorteasca, deoarece strangea destul de tare sa nu scap.
- He poahe spube ashelahi luclu desple limuta mea! am spus si sunetele iesira din gura mea atat de amuzant, incat si mie imi venea sa rad. ERic, bineinteles, o facu si, imediat ce s-a putut, am inceput si eu sa rad.
Eram fericiti amandoi. Ne-am sarutat inca o data, iar eu l-am muscat fara mila de boticul ala dulce, dupa care m-am lasat in jos, pe iarba deasa, lingandu-mi usor buzele.
- Eric? am spus in soapta, iar el intreba incet:
- Da, dragostea mea?
Buzele sale le cuprinsera pe ale mele in dulcea lor stransoare de cateva momente ,apoi, cand am fost liber, am rostit usor, fixandu-mi ochii in ai sai:
- Te iubesc!
Pe un ton profund, dulce si serios, imi replica:
- Si eu te iubesc pe tine. Mai mult ca viata mea!


___________
Imi cer scuze ca postasem aiurea...

[Beatrix LaVey]

Multumesc persoanei care a anuntat-o pe Manu ca am postat gresit ,spre a fi anuntata. Ca sa imi rascumpar greseala, pun inca un capitol, dupa ce am editat postul anterior .


*

"Sapte zile pana la sfarsit" nota Eric in jurnalul sau, iar eu am suras fericit. DEsi stiam ca ceea ce nota el insemna ca ni se apropia sfarsitul. Voiam insa ca ultimele noastre zile sa fie cele mai frumoase, sa fie de vis si sa treaca, pe cat se poate, incet.
M-am uitat la el fluturandu-mi genele si incepu sa rada. Stiu ca-mi citea gandurile, fiindca se prinse repede de ceea ce aveam cu adevarat in minte. Mainile mele incepura sa-i maseze usor umerii, facandu-l sa geama scurt de cateva ori.
- Auzi? intrebsem in soapta. Mi-am dus buzele la urechea sa, pe care am sarutat-o dulce, apoi am muscat intr-un mod nazdravan si pervers. Eric isi dadu capul pe spate, scotand un sunet prelung, si nu mi-am putut abtine un zambet incantat pentru ce reusisem sa fac.
- Hm? intreba Eric si chicotisem usor.
M-am uitat printre genele-mi dese la el, iar Eric se ridica de pe scaunul sau, indreptandu-se spre mine incet. Ajunsese aproape de mine cand eu am pasit in spate, facandu-l sa ma urmeze, razand de joculetul meu scurt si copilaresc.
- Vrei sa ducem tabloul cu noi doi la cavou? intrebasem "impiedicandu-ma" de pat, astfel ca el ma prinse in brate, lasandu-ma incet pe suprafata moale. Se puse deasupra mea si ma saruta apasat si lung pe buze, acaparandu-mi gura in totaliate. Ii simteam limba cum o cauta pe-a mea usor, facandu-ma sa gem incet. Am raspuns sarutului, frecandu-mi limba de a lui cu tandrete.
Imediat ce buzele ne-au fost libere, imi spuse:
- S-a facut.
O bataie in usa ne intrerupse micul joculet pervers. Eric se dse la masa, scriind ceva, pe cand eu mi-am indreptt pasii spre usa, dandu-i drumul Moniquei, ce astepta nervoasa. Plansese mult, din cate se vedea, si imi parea rau pentru ea.
- Caleb, Eric, doctorul spune... Spune ca Beth nu mai are mai mult de-o saptamnaa, spuse fata incepadn sa planga. Imi parea rau pentru ea si pentru ceea ce se intampla cu iubita ei.
Se aseza pe un fotoliu, iar eu si Eric o luaram in brate, strangand-o la piept. Se parea ca cei doi revenisera si ei la sentiemntee mai bune, astfel ca eu eram, in mare parte, ultumit. Imi venea si mie sa plang, dar sa si rad, fiindca realizam ce sincronizare morbida se crease intre mine, Eric si Beth.
- Linisteste-te! o povatui Eric, batand-o usor pe spate. Imi pare rau pentru ceea s-a intamplat intre tine si fata... Dar, din pacate, chiar nu stiu ce sa spun.
Mi-am dat imediat seama ca ceea ce spunea Eric era intr-adevar real, nu mintea sau ceva de genul. Cel pe care-l iubeam avea, se pare, un aer binevoitor acum cu biata fata.. De care si mie imi parea rau, fiindca, pana la urma, nu era fata rea deloc.
- Beth isi va reveni, te asigur, am spus incet, desi nici eu nu credeam ceea ce spuneam cu adevarat. O mangaiam usor pe roscata pe umeri, continuand: Ai vazut ca a prins ceva culoare in obraji? Plus ca se poate tine pe picioare, ceea ce inainte nu putea. Ai sa vezi, scumpa mea, Beth va fi bine, am spus incet, iar ea inclina din cap.
- Nu e vorba de pierderea de sange... E mai mult, spuse fata incet. Imi pare rau, nu va pot spune, insa Beth... Beth nu mai poate, spuse in soapta, lasansdu-se cu capul pe umarul lui Eric. Imi pare asa de rau de ea... rosti, dar pe mine ma cam baga la idei ceea ce spunea fata. Ma duc la ea, rosti MOnique riicandu-se si disparu imediat pe usa. Am incuiat-o in urma ei si m-am intors spre Eric, privindu-l piezis.
- Vrei sa fie facuta vreo slujba? intreba ca si cand Monique nu a fost acolo niciodata si am chicotit usor, realizand ca nu ii pasa de fapt prea mult de ea. DE la aceasta scurta intrevedere cu fata, realizasem ca imi doresc cu atat mai mult sa mor impreuna cu Eric al meu. Ma gandeam din ce in ce mai des la asta.
- Nadajduiesc, scumpule, ca nu vei rade de mine, am spus incet, aseznadu-ma pe covorul pufos. Eric dadu din cap ca nu, privindu-ma atent , in timp ce eu am continuat: Ma gandeam ca, la ora 12:00, la ultima bataie a orologiului, noi doi sa ne aflam in ca voul nostr. Ne otravim sau ceva... Dar sa nu murim pe loc, am spus incet. Sa mai avem putin timp... Si ne asezam in cosciugele noastre, luandu-ne adio de la viata, am rostit senin, iar el incepu sa bata din pale, eea ce ma facu sa rosesc.
- Briliant! spuse lasandu-se in genunchi in fata mea. Se apropie incet si ma saruta pe buze, facandu-ma sa rosesc usor, ceea ce ii provoca rasul.
- Hai sainotam, am spus ridicand din sprancene. Cu hainele pregatite, am iesit impreuna din conac si am mers la grajduri, luand caii folositi si ieri, la plimbarea in padure. I-am incalecat, pornind intai spre locul unde avea sa ne fie cavoul.
Desigur, construirea incepuse, spre marea mea multumire. Am privit atent, realizand ca se ridica foarte repede cavoul pe care-l doream. Nici o zi nu trecuse bine si fundatia era deja turnata. Ma mira ca barbatul lucra atat de repede. Desigur, Eric platise bani buni pentru ceea ce urma sa fie rdicat acolo, plus tacerea.
Drumul nostru se schimba spre lacul gasit de mine cu ceva timp in urma. Era un drum tacut, deoarece niciunul dintre noi nu avea chef sa vorbeasca despre orice in afara de moartea noastra. Am deschis eu, intr-un final, subiectul:
- Va sti cineva?
- Nu, raspunse ERic senin. Doar noi doi. Vom fi acolo, ne vom iubi...
M-a trecut un fior in momentul in care auzisem ceea ce spusese. Rosisem, fiindca nu concepeam ca acel lucru sa se intample in cavoul nostru. Pana la urma insa, totul ne apartinea. Era, de fapt, al lui Eric, si nu profanam niciun mormant. Profanam cimitirul cu totul!
- Esti sigur? Mai bine ne iubim in fiecare noapte... Decat sa facem asta intr-un cimitir sfant. Mi-e teama. Daca vom fi despartiti dupa moarte? intrebasem cu ochii plini de lacrimi. Ajunsesem la lac. Eric sari de pe cal si ma dadu si pe mine jos, apoi ma saruta lung pe buze.
- Te asigur, vom fi impreuna. Ai nadejdea asta, dragostea mea! Am dat afirmativ din cap, incercand sa par linistit, iar el continua: Referitor la... fiecare noapte, e valabil? Am inceput sa rad auindu-l, fiindca nu ma asteptam la astfel de intrebare.
- Cu riscul ca nu voi putea merge sau calari,da, e valabil, am spus zambind si rosind in acleasi timp. Eric incepu sa rada, dar nu ma refuza. Se apleca si ma saruta apasat, apoi desfacu fiecare haina ce-o aveam pe mine, avand grija sa ma lase gol pusca in fata lui. Se dezbraca imediat si pe sine insusi si intra in apa rece, chemandu-ma si pe mine spre el. Am zambit incantat auzind asta si m-am dus spre Eric al meu, luandu-l in brate. Mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale si l-am sarutat apasat pe buzele acelea divine,dulci si apetisante.
- Auzi/ Nu ti s-a parut ceva ciudat in comportamentul Moniquei? am intrebat si el dadu afirmativ din cap. Se parea, deci, ca aveam dreptate, ea chiar ascundea ceva. Cred, Eric, ca ea este motivul pentru care Beth nu se simte bine. Cred ca i-a facut ceva si faza cu acea chestie care s-o fi taiat mi se pare de-a dreptul idioata.
- Sunt de acord. De-aia vreau sa o terminam cat mai rapid. Vreau sa fiu cu tine fara niciun lucru care sa ne desparta!
Dadusem afirmativ din cap si l-am luat in brate, doritor. Ma trase in apa, incepand impreuna sa inotam.
"Ce fericit sunt! "

[Kimera]

O decizie ce ma face sa ma gandesc ca finalul va fi ori dramatic, dar totusi frumos ori dramatic de-a binelea. [daca tu ai inteles ceva din ce am scris aici-minune] Am ramas uimita sa vad ca si-au ales sa mai traiasca doar o saptamana si intr-adevar ceva este suspicios cu Monique. Scenele usor perverse si fericite dintre cei doi indragostiti pot sa spunc a sunt mirifice. Povestile lor se intersecteaza intr-un fel sau altul si eu tind sa cred ca e ceva putred la mijloc, desii s-ar putea sa fie doar un presentiment. Alte lucruri nu pot sa adaug decat ca iti urez bafta si multa inspiratie in continuare. ja ne!