Capitulare

[Blue.]

Aww, superb ca intotdeauna : x. De cand asteptam eu continuarea, nici nu ai idee :]].

Tocmai acum cand erau si ei atat de fericiti se baga si logodnica lui Eric. Ce ma enerveaza fetita aia... Sper sa dispara rapid din peisaj. Anw. Sper sa nu se intample nimic cu Eric si sa vina cat mai repede la conac :[. Am o banuiala in legatura cu Elisa si sper sa nu fie cum cred eu. Oricum Caleb nu are ochi decat pentru Eric si nu cred ca o sa fie ceva intre ei, cel putin asa sper :].

Ah si ... Fata iesi, inclinandu-si iar capul, iar el incuie usa si o incuie -> aici cred ca era 'inchide usa si o incuie'. In rest nu am vazut greseli.

Astept next-ul !
Kisses.

[Kimera]

Bai deci nu se poateee! Tocmai acum cand totul era perfect erau fericiti vine vaca aia nebuna in peisaj. Si face pe fata rasfatata a lui tata spunand ca vine si dupa o intoarce ca la Ploiesti si spune ca sa vina Eric la rege. Sper ca magarita asta mica sa nu carecumva sa-i fi zis ceva regelui sau sa fi facut ceva rau ca atunci isi merita moartea si sper sa o vad spanzurata. In concluzie bafta la scris si abia astept next, sper sa ma anunti si data viitoare.

[AbiiShu']

Mersi ca m-ai anuntat! Nu inteleg de ce, pana si Eric isi facea griji, doar ce se putea intampla? Doar n-ar putea fi obligat sa se insoare cu ea si sa renunte la Caleb, nu? :-s

- Vreau s-o ignori. Tu, orice s-ar intampla, ramai al meu. O poti ucide daca e nevoie, eu tot te voi iubi, tot te voi apara.

Asta a fost asa de dragut si asa de amuzant! Incerc doar sa-mi imaginez expresiile celor doi cand au spus / auzit asta. Destul de ciudat totusi…

- Si eu te iubesc. Ai grija, sa nu faci prostii, Eric. Sa nu-l superi pe rege, sa te comporti frumos, nu te certa cu oamenii si, orice s-ar intampla, sa nu pleci. Te intorci la mine!

Aici, Caleb parca ar fi fost ma-sa, nu alta! Se vede ca-l iubeste, daca nu, nu s-ar mai obosi sa fie gelos, chiar daca n-are motive pana la urma Eric e gay ce dracu’ ar putea face el cu logodnica sa?
Multa inspiratie si nu uita sa ma anunti cand postezi next-ul, te rog!

*hugzz*

[Beatrix LaVey]

Scuzati intarzierea... Liceul e de vina. Dar nu e o scuza, stiu!
Multumesc de comentarii si iata nextul!


*

- Domnule, spuse cel care era cu mine, dar eu l-am intrerupt imediat.
- Caleb, te rog, am spus scurt, fixandu-l cu privirea. Nu ma prea interesa ceea ce voia tipul, fiindca eram tare ingandurat cu privire la Eric ,care plecase, insa nu eram o persoana rea, care sa nu bage lumea in seama.
- Da, Caleb, spuse. Sunt Matthew, rosti si am inclinat din cap, semn de incantare ca-l cunoscusem. Tu esti, se pare vestitul iubit al stapanului. Nu te-am vazut niciodata pana acum. Are dretpate Elisa ce spune, esti extrem de frumos, rosti si calul sau se facu spre calul meu, iar armasarul negru pe care-l calaream se dadu catre copaci, usor speriat. Oh, imi cer iertare, a fost fara intentie, a spus si m-am uitat urat la el.
- Si tie-ti plac baietii? incepusem, dar el nega din cap si am zambit intr-un final
- Voi doi... Cum ati... ? incepuse, iar eu, ridicand idn umeri, am zamit. Ma utiam drept inainte, printre copacii desi, incercand sa intrezaresc ceva, o cale de scapare. Nu-mi venea sa cred ce se intampla si habar avam cine e Matthew. Acesta rupse din nou tacerea: Caleb, ai niste ochi asa de frumosi!
- Nu m-ai vazut inca, am spus zambind. Ma vei vedea in curand, la conac, am explicat, dupa care am tras o buna gura de aer in piept, incercand sa-mi revin. Eram suparat si am oftat usor. Vezi tu, Matthew, eu sunt pictor... Si, ca toti artistii, n-am bani. O duc rau cu banii, parintii mi-s morti, bunica e batrana si tot asa. Eric a venit cu ideea de a picta pentru el. S-a comportat regeste cu mine tot timpul, nu am absolut nimic de obictat. Am... De la Don Juan-ul care eram inainte, cel care nu se dadea in laturi de a avea nicio fata, am ajuns sa... Sa ii satisfac placerile lui Eric. Si il iubesc, am spus scurt si el zambi.
- Imi place stapanul. El nu prea are prieteni. E foarte mahnit de logodna aceea cu fata aia, raspunse, dupa care isi dadu una peste gura, amuzandu-ma. Stai, iarta-ma. Caleb, stiai? intreba sovaind si am dat afirmativ din cap, apoi am dat un pinten calului, sa mearga ceva mai rapid. Matthew ma urma si am zambit.
- Da, stiam, nu-ti fa griji. Oricum, nu conteaza, stii... Cand stii ca cel pe care-l iubesti te iubeste ca pe ochii din cap, o chestie ca asta devine banala si chiar nu conteaza, am rostit sigur pe mine. Baiatul imi zambi, apoi am intrebat: Cati ani ai?
- 22, spuse scurt. Dar tu? ma intreba.
- 19.
Dialogul dintre noi se parea ca luase sfarsit. Fusese atat de rapid, insa ma imbarbatase in mare parte. Calul meu insa devenise nelinistit. Incepusem sa-l mangai in speranta de a-l face sa-si revina, insa incepuse deja sa necheze.
- Animalele simt raul, imi spuse Matthew. Sper sa nu fie hoti.
Am scos de la brau un pistol, cel dat de Eric. Ma asteptam sa nu fie totul in regula, asa ca am oftat. Matthew imi urma exemplul, scotandu-si si el doua pistoale pe care le avea ascunse unul la brau si unul la cizma. Am zambit, fiindca fusese siret barbatul.
O silueta intunecata imi atrase atentia. Ne aflam in padure acum, pe un drum larg si luna plina ce se afla deasupra noastra ma facea sa pot intrezari in fata mea, fiindca aveam ochii foarte buni. Era un peisaj demn de desenat. Mintal, am retinut fiecare detaliu, dupa care am oprit calul, uitandu-ma mai atent.
- E cineva acolo, spuse Matthew, aratand si el umbra care se misca. Faptul ca sclipea ma facuse sa realizez ca nu era orice umbra. M-am opriat usor, in ciuda faptului ca cel din urma mea imi striga sa ma opresc din drum si sa fiu atent. Stiam si ca nu am nevoie de revolver sau orice altceva.
- L... am spus in soapta.
- A disparut, se auzi vocea calma a lui Matthew acum. Zambisem, apoi imi reluasem drumul.
"A disparut pentru tine, insa nu si pentru mine, am spus privind umbra ce acum se apropia de mine. Incet-incet, capata contur, pe cat ma apropiam mai tare. Cand am ajuns in dreptul acesteia, am simtit o usoara adiere si am vazut cum Lucas, baiatul cu parul negru si lucios si ochii aceia frumosi, insa inumani se urca in spatele meu.
- A fost hotul pe aici pe undeva, spuse baiatul de pe cal, iar eu zambisem. Ii simtisem mainile lui Lucas asezandu-se pe talia mea. Nu mai statusem asa de o foarte buna bucata de timp. Vocea sa calma imi facu trupul sa fie strabatut de o suita de fiori:
- Mi-a fost dor de tine...
Era doar o umbra. Cu toate astea, eram sigur ca Lucas este acolo. Si, in acelasi timp, eram sigur si de faptul ca poate sunt nebun. Imi era teribil de teama, nu-mi venea sa ccred ca se intampla toate acele lucruri. Cu toate astea, imi fusese teribil de dor de Lucas al meu, nu puteam sa mai rezist far ael. Scapasem sansa de a peterce timpul cu el, fiindca ultimele cateva zile din viata sa fusesera triste.
Ne indreptam catre castel in tacere nimeni nu spunea nimic. Ma intrebam de ce intai vazuse si Matthew acea silueta fantomatica, cea a lui Lucas, si acum n-o mai vedea. Oare eram eu nebun? Ce se intampla pana la urma? Incepusem sa tremur usor.
- Ti-e frig? intrebase tipul cre era pe langa mine si am zambit, dand afirmativ din cap. Nu eram sigur daca imi era frig sau era altceva, insa nici nu prea conta. Mainile lui Lucas se miscau acum usor pe trupul meu, urcand de la talie in sus, spre piept. Mainile sale se strecurasea pe sub pelerina mea, ajungand usor sa imi mangaie pielea. Avea mainile Reci si imi trimitea fiori prin tot trupul.
Mi-am tiniut respiratia, nevrand sa nu ii atrag atentia lui Matthew, care se uita la mine, analizandu-ma. Speram sa nu se observe cum ma atinge Lucas, insa Matthew se dovedea sa nu fie prea atent sau sa nu se vada ceea ce se itnampla. Probabil ca nu avea cum sa se vada, cine stie?!
M-am uitat drept in fata. Se apropia conacul, ceea ce ma incanta. Nu stiam de ce, insa aveam nevoie sa fie Lucas langa mine, sa-l iau in brate si sa-l strang, dupa care sa il sarut usor. Nu stiu din ce cauza simteam ca vreau acel lucru, fiindca il iubeam pe Eric, insa... Insa imi era prea greu sa nu fac asta. Mi-am inchis ochii, apoi mi-am lins buzele usor, incantat de ceea ce se intampla.
- Mi-e dor de el deja... am spus in soapta, iar Matthew se intoarse spre mine si imi zambi usor, cu tristete.Lucas se stranse mai mult spre mine, de parca nu auzise ceea ce spusesem. Stiam insa ca realizeaza si el la fel de bine cum o facea Matthew si cum o faceam si eu.
- Se va intoarce curand, Caleb, nu e prima oara cand pleaca, fiind chemat de rege, imi spuse Matthew si imi zambi, apoi isi opri calul,fiindca intrasem in curtea conacului. M-am dat jos si Lucas ma urma. Nici macar nu stiam ca e acolo, asa se comporta fantoma mult iubitului meu prieten. Era ca si cum nu era real...
"Poate chiar nu e real " mi-am spus disperat, insa Lucas, silueta sa inumana, transparenta, dadu negativ din cap.
- Sunt real. Iti voi arata, imi spuse si, in racoarea noptii, m-am cutremurat. Aveam o oarecare idee cu privire la ce se refera de fapt si am rosit usor in obraji, dupa care, insotit de el si Matthew,am intrat in conac. Aveam neaparata nevoie sa merg in camera mea si a lui Eric, astfel ca Lucas merse dupa mine. Mi-am luat la revedere de la Matthew si am disparut.

[AbiiShu']

Oh, nuu! Nu-mi spune ca urmeaza yaoiul intre Caleb si fantoma lui Lucas, ca nu te cred! Daca e asa, abia astept! >.<
Sper ca Matthew vorbea serios cand a zis ca lui nu-i plac baieti, nu vreau sa se dea la el sau mai rau, sa-l violeze sau alt ceva. Caleb este doar al lui Eric si posibil, periodoc si al lui Lucas!?
Chiar si mie mi-a dat de gandit treaba cu umbra lui Lucas pe care Matthew doar la inceput a vazut-o, e cam ciudata treaba, dar imi place!
Sper ca in capitolul viitor sa apara cate ceva si despre Eric, ce face, ce se mai petrece prin jurul sau si toate cele.
Multa bafta in continuare si anunta-ma cand postezi urmatorul capitol, te rog!

[Kimera]

Acesta a fost un capitol ciudat din punctul meu de vedere. Nu ma asteptam ca fantoma lui Lucas sa apara, iar mai mult de atat sa nu carecumva sa imi spui ca urmeaza yaoi intre cei doi?! Cat despre Matthew sunt chiar curioasa ce este cu acest nou personaj. Sincer pana si mie imi este dor de Eric, sper sa apara in capitolul urmator, iar apoi sa fie cu Caleb. Mie una nu-mi prea surade ideea ca Lucas sa fie cu Caleb, prea tarziu Lucas, Caleb este a lui Eric! Bafta la scris si anunta-ma te rog cand pui nextul.

[Beatrix LaVey]

Thanks, friends ! *huuug*

*

Asa cum ma asteptam, ajunsesem in camera noastra si Lucas isi lua comod un loc in patul mare, privindu-ma. Ochii sai erau ciudati, nu lasau sa se inteleaga nimic. Erau goi. Pielea sa alba, palida, ma facea sa ma infiorez numai cand o priveam. Imi doream cu adevarat sa revina la viata...
- De ce te afli aici? intrebasem scurt, asezandu-ma in pat, langa el. Incepusem sa ma dezrac lenes de hainele pe care le aveam pe mine, privindu-l fix pe Lucas. Vorbeam incet, nevrand sa ma auda cineva. Se auzi o bataie in usa si eu, aproape gol, m-am infasurat intr-un capot de matase care era al lui Eric al meu, cerand ca persoana in asteptare sa intre.
- Caleb, spuse Elisa rapid, privindu-ma cu ochii mari, Eric... Eric... Contele, spuse repede, oftand. M-am uitat transfigurat de spaima la ea, nestiind ce vrea sa spuna, dar fata, inainte ca eu sa pot spune ceva, continua: Domnul a vrut sa va simtiti bine cat timp lipseste, deci casa aceasta este a ta, Caleb.
Fata se uita la mine atenta, facandu-ma sa surad cu tristete.
- Multumesc, domnisoara Elisa, am spus inclinand solemn din cap, apoi fata, inlinadnu-se si ea, disparu din fata mea. Am zambit trist, mergand dupa ea pana ce am incuiat usa, apoi m-am intors in pat, asezandu-ma langa Lucas, care astepta prividu-ma fix.
- Sunt aici pentru ca tu ma vrei. Si eu te vreau pe tine, rosti uitandu-se fix la mine. Mi-am inchis ochii,realizand ceea ce vrea scumpul meu pe care-l iubeam enorm. Caleb, imi pare rau ca, atunci cand am trait, nu am avut curajul sa-ti spun... Te-am vrut dintotdeauna, micutule, voiam sa fac dragoste cu tine. De fiecare data cand dormeai la mine, spuse si o lacrima i se prelinse pe chipul palid, de fiecare data cand erai acolo si dormeam cu capul pe umarul tau... Mereu imi venea sa urlu.
Am suspinat fara sa vreau, uitandu-ma fix la el. Acum, ca ma iubisem cu alt baiat, nu mi se mai parea ingrjiorator sau ciudat.
- E tarziu... am spus in soapta, dar Lucas a inclinat din cap. Neintelegand, m-am uitiat la el trist. Si eu te vreau... Dar nu pot, nu putem. Intelegi? Eu... Eu si Eric... Lucas, eu tin la Eric la fel de mult cum tin si la tine. Poate de-ai fi avut curajul sa-mi spui, relatiile dintre noi ar fi fost altelte. Acum nu mai putem face nimic, oricat mi-as dori sau ti-ai dori si tu....
Lacrimile curgeau pe chipul meu. Nu ma puteam abtine. M-am adnit la momentul cand am stat cu el in mausoleu, in prima sa noapte. M-am dus usor spre el, in pat, asezandu-mi capul pe umarul sau, fiindca nu imi puteam stapani suita de lacrimi ce siroia pe chipul meu acum.
Ochii-mi albastri, uzi, il priveau pe Lucas, iar acesta, strangandu-ma la piept, imi spuse:
- M-am intors pentru a-ti da un cadou. Vreu doar sa te iubesc, intelegi? Nu o sa plec niciodata de langa tine, dragostea mea, voi fi mereu aici.
Am vrut sa protestez, insa Lucas ma oprise, prinzandu-mi buzele intr-un sarut. Niciodata nu simtisem asa ceva, era superior oricarui saurt pe care-l avusesem in toata viata mea. Mi-am inchis ochii, intredeschizandu-mi inacelasi timp buzele pentru a-l primi. Limba sa fina, dar rece se strecura in gura mea, cautandu-mi-o pe-a mea. Simteam cum stomacul mi-o luase razna, inima-mi batea din ce in ce mai tare si lacrimile mi se oprisera, fiindca nu mai simteam nevoia sa plang. O fericire nespusa imi invadase trupul si mintea.
Ne sarutam lung, Lucas mangaindu-ma usor pe par. Era atat de frumos, incat nu ma putusem abtine. M-am uitat la el cand imi elibera buzele, apoi m-am pus deasupra lui, sarutandu-l usor pe gurita mica, pe care imi doream s-o simt din nou.
- E... Altfel, am spus incet, iar baiatul isi inclina capul, intelegand.
- Doar sunt mort, nu? Sunt mort si totusi sunt aici, sunt aici pentru tine, gata sa te iubesc si sa te pretuiesc asa cum meriti. Mi-a fost enorm de dor de tine, dragostea mea. Mi-a fost dor sa te privesc. Esti atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu revin pentru tine.
Imediat cand am auzit cele spuse de el, am protestat:
- Nu vreau sa nu ai fericirea vesnica si linistea din cauza faptului ca eu te iubesc si vreau sa fii cu mine! am spus incepand sa plang, fiindca, intr-adevar, nu-mi doream ca bunul meu prieten sa sufere.
- Dar oricum nu voi pleca, dragostea mea. M-am sinucis, doar nu te astepti sa merg in Rai, nu? Am murit inainte de vreme, astfel ca voi fi mereu aici. De fapt, pot merge oricum, intelegi? intrebasem zambind. Am chicotit usor, uitandu-ma fix in ochii sai. Avea dreptate.
- Cum ma poti avea? intrebasem in soapta, iar el incepuse sa rada. Avea un ras cristalin, frumos, insa nenatural. M-a trecut un fior auzindu-l razand. Trecuse atata timp, incat mi se facuse dor de el, sa-l tin in brate si sa-l mangai usor, sa-i aud povestirile amuzante si de multe ori sadice...
- Simplu. Culca-te! imi spuse in soapta. Voi fi acolo, in vis, si te voi face al meu.
Mi-am inchis ascultator ochii. Trebuia sa recunosc ca imi doream asta. Eram rosu la fata si nu ma puteam abtine,aveam naparata nevoie sa-l simt. Nu stiam ce avea sa spuna Eric despre mine, insa acum chiar nu mai gandeam in niciun fel, aveam nevoia de a-l simti pe Lucas cum n-o mai facusem in viata mea.

O campie vasta se intindea in fata mea, plina de flori, cu niste peisaje geniale pe care stiam ca trebuia sa le desenez cat mai rapid, insa stiam ca nu pot face asta, deoarece Lucas trebuia sa apara si eu eram imposibil de convins sa ratez aceasta intrevedere cruciala. Abia acum realizam cat de mult tinusem eu la Lucas. Ma duruse enorm in momentul in care realizasem ca nu mai e langa mine, cand il pierdusem, insa nu puteam face nimic altceva acum, ma durea prea tare tot ce se intamplase.
Lucas aparse din spatele meu si ma luae in brate. Stiam ca e un vis, constientizam absolut totul. Stiam prea bine si ca discutasem in urma cu ceva timp, stiam ca Eric era plecat de la conac si eu... Eu eram aici, cu cineva care murise in urma cu ceva timp, care se dovedea ca-i placeau baietii si eu eram gata sa ma culc cu el.
Indiferent de ceea ce se intamplase, indiferent de cate lucruri le gandeam, stiam ca n aveam sa fiu in stare sa fac nimic altceva in afara faptului ca trebuia sa simt ceea ce avea Lucas al meu sa-mi daruiasca. Imi simtea minima batand din ce in ce mai tare.
Simtindu-i mainile brunetului, m-am cutremurat. Mi-amdat capul pe spate si m-am relaxat, apoi am simtit cum sunt luat in brate si dus spre un loc pe care nu-l cunosteam. De fapt, n-aveam habar unde ne aflam, insa ma simteam ca un rege in bratele celui pe care-l iubisem. Mi-am inchis ochii, neputand rezista tentatiei acesteuia de a memora fiecare lucru care se intampla.
Pleoapele mi se lasara peste ochii albastri si am simtit ca si cum cadrul din jurul meu se schimba, dupa care, privind din nou, am vazut cum ma aflam pe malul unui lac. Il mai vazusem undeva, in visele mele, insa era prima oara cand ma simteam atat de bine.
- Vom intra in apa, ingeras, imi spuse si, brusc, am simtit cum toate hainele mele dispar, dupa care apa ma inghite usor. Lucas inca ma tinea in brate si m-am simtit divin in bratele sale, niciodata nu fusese mai placut sa stau langa cineva. Nici macar Eric nu era asa, ma simteam dibin acum si nu-mi puteam stapani toate sentimentele ce ajunsesera sa puna stapanire pe mine.
- Lu...Lucas! am spus in soapta cand am simtit ca incepe sa-mi sarute gatul.

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Vai, vai, vai! Cat am pierdut! Nu stiu cum de ai postat trei capitole si eu nu le-am citit. Insa inainte de a ma apuca sa invat pentru examene trebuie sa-ti las nu preamarit comm.
Ce pot sa spun? Esti uimitoare. A aparut si Lucas, chiar daca e mort nu vrei sa il aduci intr-ob alta stare. Nu ca om ci ca sentiment. Eu cred ca acele sentimente ce vrei sa-l infatisezi tu e iubirea si sferant. Creezi, nu stiu cum sai zic ca nu-i antiteza, niste asemanani intre cei doi si vrei sa compari cuplul: Caleb si Lucas cu cuplul: Caleb si Eric pentru ca noi sa ne dam seama ca iubirea dintre Caleb si Eric e mai presus de cuvinte, e mai mult decat sex si e mai mult decat un suflet. Sunt doua, dar fac cat unul.
Faptul ca esti experta in aceste lucruri ma lasa pe mine pa ganduri. Te poti juca cu sentimentele lor cum doresti. Chiar daca Eric a plecat si Caleb e trist, Lucas il va ajuta sa treaca peste aceste lucuri rele cum l-a ajutat Eric e Caleb sa treaca de moartea lui Lucas.
Insa Lucas nu a murit. Traieste in inima si sufletul lui Caleb si va trai mereu, in fiecare noapte si in fiecare zi.
Te ador descri minunat si sti ce insemana dragostea adevarata si cum sa o descri. Ficul tau nu mai e unu banal fic. Intri citesti primul capitol si intri intr-un basm, intr-o poveste din care pana la sfarsit nu mai poti iesti. Am citit multe ficuri de pe acest forum si am multi idoli, dar tu esti unul dintre cei
mai mari. Ficul asta nu o sa se termine niciodata. Indiferent cand va veni The End-ul ficul va dainui mereu pentru ca Lucas va trai la infinit!
Te admir, jos palaria! NU te conosc atat de bine ca Mira, dar esti idolul meu si vei fi mereu! Astept nextul! Ja ne!

[Kimera]

Ok, deci nextul asta m-a facut sa nu mai pricep nimic. Caleb ce vrea pana la urma? nu de alta, dar am intrat in ceata. Mai intai il iubeste pe Eric, acum pe Lucas si cu care ramane la final? Devine din ce in ce mai interesant. Sper doar sa nu ia ficul o intorsatura urata, desi presimt ceva nu prea in regula in urmatoarele capitole. Sunt chiar curioasa sa vad din acest "razboi" al sentimentelor cine va iesi invingator. bafta la scris si te rog anunta-ma cand pui nextul. ja ne!

[aurelyon]

Nu stiu cand am comentat ultima data. Sorry.
Vreau sa stii ca am citit fiecare capitol in parte, chiar daca n-am comentat. Si cum nu stiu cand postezi, intru de mai multe ori pe zi sa vad daca ai pus nextul.

Ar trebui sa publici povestea asta fiindca are acel ceva special. E ciudata relatia dintre Caleb si Lucas si nu cred ca iubindu-se cu el in vis , l-ar insela pe Eric. Din contra, cred ca Eric l-ar intelege.

Mi-ar fi placut un pic mai profunda discutia dintre Caleb si Lucas, din camera, dar a fost ok, oricum. Descrieri super.

Astept continuarea.