Când cortina cade

[Katniss]

Hello, hello dear.
A trecut mult timp de când nu am mai trecut pe aici, sorry pentru asta, dar timpul meu s-a micşorat considerabil de când a început şcoala, cu taote că ai postat capitolul acum ceva timp. Ştii ce ador cel mai mult la acest fic al tău, faptul că ai creat o serie de intrigi încurcate, o grămadă de răsturnări de situaţie, trădării, certuri, invidie i love this thing.
Felul în care ai aduso în peisaj pe Melanie care deşi pare atât de inocentă şi aşa mai departe sunt sigură că va scoate ghearele. Oh cât despre Carol, ei bine gelozia nu este bună, dar este necesară, oricum se pară că lucrurile încep să se complice şi mai mult, şi nu neapărat într-un sens bun. Şi aşa zisa trădare sunt curioasă dacă o să o ducă până la capăt, dacă o să îi facă asta surorii ei. Recunosc Carol îmi aduce aminte de Rachel din ,,Iubit de împrumut'' care tot la fel îşi trădează prietena. Oricum sper ca lucrurile să ia o altă întorsătură şi mai spectaculoasă, deşi sinceră să fiu nu mă deranjează să se nască o idilă între Carol şi logodnicul surorii ei, asta doar pentru ,,ai da peste nas lui Jazz'' nimic mai mult. Cam atât aştept nextu. Bye.

[Mad Hatter]

Helăău, Nya! *huggies*

Deşi mi se închid ochii şi nu mai pot de somn, trebuie - dar TREBUIE - să îţi comentez ficul. Why? Well, l-am citit şi mi-a lăsat o impresie plăcută, am rămas cu un „gust tare bun pe buze” , ca să spun aşa, după terminarea acestuia.
În primul rând, ai un fel de a scrie original, unic. Uşor, nu grăbeşti acţiunea şi nu te complici cu cine-ştie-ce chestii, ci te ţii de ale tale şi asta-mi place. Plus, atrage cititorul, mai ales pe cei ca mine. :]
În al doilea rând, ai adus vorba de Johnny Depp, cum să nu apar pe-aici - neah, just joking :]] - . Oricum, lăsând gluma la o parte, ceea ce doream să spun este că-mi place ideea ficului şi la nebunie de personajul principal. O ador pe Caroline - şi pe superbul de Jasper, dar despre el vorbesc peste câteva secunde - , ai reuşit să-i conturezi personalitatea foarte bine şi i-ai dat un aer de tipă genială, care e întotdeauna cu un pas înaintea celorlalţi. Totuşi, e cam naivă. Foarte puţin, de fapt, dar totuşi, ”toanta” a fost geloasă pe Melanie. Rlly, nu-ştiu-de-ce am impresia, dar micuţa franţuzoiaică şi Carol' au să se înţeleagă de minune. XDDDD
Aşa. Jasper este un tip ok, cu mici defecte pentru care l-aş lovi până i-ar sări apa în cap, dar cu mult mai multe calităţi care mă fac să pot zice că ai ştiut - şi că m-ai cucerit cu felul în care creezi personajele, m-ai făcut „fana” ta - cum să-i faci şi ce să-i faci încât să ne „obligi” să-l îndrăgim.
Eh, Anne e cam superficială, o lady falsă ca să zic aşa. De ea, din păcate, n-am prins drag, ba chiar aş pocni-o mai mereu, dar deh... -.-" Am ceva cu oamenii materialişti şi fiţoşi , iar din nefericire, A. face parte din ei.
Kail este super-mega-extra-dulce. Idk, but i love him! <3 L-ai făcut să fie atâât de genial şi de frumuşel şi „inocent” încât m-a dat gata. Plus, eram sigură că se va întâmpla ceva între Caroline şi Kail. : >
Acum, să spun ceva şi despre poveste/fic:
1. E originală, sincer...n-am citit vreo carte sau vreun fic unde cineva aducea vorba de viitorul meu soţ. *laughs* Nu scrii mult, dar nici puţin . Scrii destul şi scri în aşa fel încât să nu mă i-a somnul când citesc.
2. Vorbind de gramatică, mă bucură faptul că-ţi corectezi capitolele. Până acum, nu am văzut vreo greşeală de tastare/exprimare.
3. Dialogul perfect. Fără comun, fără banal, direct şi bine-gândit.

Acum, nu mai ştiu ce să-ţi zic. În caz că-mi mai aduc aminte, poate voi edita. Oricuum, îţi urez spor la scris şi multă-multă inspiraţie! *huggies*
>:D<

M.

[Daria v2]

Primul capitol.
Punctele de suspensie se pun „...” nu „ . . . ”.
distrugeam. Doar le dădeam motivația de a face ceva bun. - după distrugeam cred că puteai pune virgulă și puneai explicația, cred că ar fi arătat și mai bine așa.
Manichiură perfectă, rochie perfectă. Ai repetat perfectă și sună... nașpa o.o.
„agrea” cred că se scrie de fapt „agreea”. Aici nu sunt nici eeu sigură - mdeh ._. -
„ochi verzi închis” ceva nu-mi sună bine la asta, poate mai bine spuneai „ochi de un verde închis” idk.
„Kail mă urma” cred că suna mai bine „urmă”
Caroline este un personaj complex se pare, ironică și rece. Interesant, o conturezi foarte frumos. Nu mă apuc să vorbesc despre modurile de expunere, numai ești în stadiul de „pat roz și veioză albastră”. Puteai doar puțin mai multă descriere, în rest, totul ok. Îmi plac replicile, de aceea pot fi mai dese. Îmi place faptul că Caroline își iubește meseria și că se dedică ei. Oricum, un prim capitol excelent, după părerea mea.

Al doilea capitol.
Ok, acest capitol a fost aparent mult mai bun decât anteriorul. Ceea ce mi-a plăcut, așa cum ai zis și tu, a fost că ai evidențiat relația celor două surori. Caroline este sucită, asta mi-am dat seama din acest capitol. Spune că nu-i pasă, dar îi pasă de sora ei, deci îi pasă și se unde îl cunoaște pe Kail dar nu vrea să recunoască. Este interesant, mai ales că Caroline acum chiar că este prototipul femeii de succes, care pare să facă orice dar să ajungă sus prin pripiile ei forțe. Good job, parcă ai intrat în pielea personajului ^^.
Ah, încă ceva, Anne pare superficială, adică... idk, știi și tu, tipul ăla de persoană care este iubitoare dar după când vede că celălalt are mai multe calități și beneficii decât ea începe să-și scoată colții :)).

Al treilea capitol.
Ok, Angelina Jolie? I love it, adică ador ideea asta a ta, care pot spune că este foarte originală și incitantă, citesc cu sufletul la gură. Oare ce vedete vor mai apărea :))?
la al Martini, - aici cred că lipsește numeralul.
Să își bage și în... - lol, asta fost tare.
Îmi place cel mai bun prieten a lui Caroline, cred că le-ar sta bine împreună, lol.

Al patrulea capitol.
Îmi place Jezz, lol, dar nu-mi place flashback-ul, idk why, dar parcă nu are ceva așa de special sau atât de important în el - decât faza cu „te iubesc”, care putea fi scrisă sub altă formă - și ar fi putut să dispară, dar este ok și așa. Faza cu pumnul... este groaznică.
Îmi place foarte tare faza cu „să mă vezi și tu pe mine dezbrăcată” și cea cu „semăna cu un cârnat”, am râs ca... vaca ._.
Ok, capitolul acesta a fost genial - exceptând flashback-ul -. „în pernă, urlând” asta sună al naibii de bine.
Ai numai propoziții geniale care măf ac să râd și să zâmbesc, și nu âl uiltimul rând s-o iubesc pe Caroline. Anne numai pare așa de superficială, dar, cine știe. Melanie aia presimt că va fii o piază rea. Anw, capitol superb.

Și ultimul capitol, dar nu cel din urmă.
Acesta este..hmm, frumos. Mai ales că este previzibil, în fine, asta dacă nu vei schimba tu ceva, pe ici pe colo, cum cred că o să faci și nu o să ne lași să ne bucurăm de aventura celor doi, dar poate că da. Aici nu am ce zice decât că-mi place și că abia aștept următorul capitol.

Ce să-ți mai zic, baftă și acest fic a intrat în preferatele mele. Haidi bye, deja mă doar degetuțele =(

[Nya.]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii, știți că apreciez enorm. <3 Ficulețul a ieșit din hibernare. Capitolul era aproximativ terminat de vreo lună, dar lenea... Mă rog. D: Sper că vă va plăcea. Dacă nu, apreciez și comentariile negative. :]


[center]Capitolul şase[/center]

Nu m-am mai obosit să mă uit la cum era decorată casa lui ( deși am putut observa o poză cu el și Anne pe șemineu ). Chiar faceam asta ? Doamne, știu că era greșit. Dar Kail parea atât de superb și groaznic de bun, încât nu mă puteam abține. Chiar dacă aș fi regretat-o după, acum totul venea de la sine. Mâinile lui îmi desfaceau ușor sutienul, în timp ce gurile noastre își provocau placere. Parcă trupurile noastre fuseseră facute să fie contopite. Lucrurile erau prea lente, așa că i-am tras repede camașa Paul Smith – din pacate, i-am rupt-o ; chiar și în astfel de momente mă gândeam la modă – facându-l și pe el să-mi dea mai repede hainele jos. Aproape că îmi era milă de patul lui pufos, dar noi eram prea pierduți pentru a ne mai ridica de pe podea. Limba lui trasa cerculețe pe gâtul meu. Ah, ce bine era. Mi-a dat jos chiloții – roz pal, din dantelă -, mai apoi scapând și de boxerii lui. Când l-am simțit, a fost un moment perfect. În timp ce Kail mă patrundea, îmi plimbam o mână pe spatele lui, iar el îmi mângaia sânul drept. Ce a urmat nu mai știu.

Dimineața a venit mai repede decât mă așteptam. Așternuturile pe care le simțeam nu-mi erau deloc familiare. Am putut să aud respirația sacadată a cuiva în stânga mea. Când m-am întors, am dat cu ochii de logodnicul surorii mele. Nu. Se. Poate. Așa. Ceva. M-am ridicat tiptil din pat, încercând să nu fac zgomot. Kail dormea foarte profund, așa că nu a auzit parchetul scârțâind – deși pe mine m-a facut să sar trei metrii în sus. M-am dus spre sufragerie, cautându-mi geanta. Mi-am scos mobilul din ea, verificând mesajele. Majoritatea erau de la Jasper – era chiar îngrijorat că nu venisem acasă și amenința că sună la poliție. I-am raspuns repede, înainte să facă ceva prostesc, spunându-i că ramasesem la o prietenă. Era mai bine că nu îl sunasem – nu eram o mincinoasă prea bună, iar el mereu se prindea când mințeam. Apoi am observat și mesajul de la Anne. ȘTIA. Oh, nu fi proastă, Caroline, doar nu-i pusese camere de filmat în casă. L-am citit încercând să fiu calmă. Doar mă ruga să nu uit că nunta e la 12. Doamne, facusem sex cu viitorul ei soț doar cu câteva ore înainte să se casatorească. Ce ființă putea face asta ? Era deja ora opt. Mi-am cautat repede hainele pe drumul spre dormitor și m-am îmbracat în grabă. Chiar după ce terminasem de adunat totul, Kail s-a ridicat din pat, întinzându-se. M-a privit cu atenție, mușcându-și buzele.

- Carol, ce ne facem ? m-a întrebat șoptit.
- Eu mă duc acasă și mă pregatesc să fiu alaturi de sora mea la nuntă. Tu te schimbi, te duci la biserică și te casatorești cu ea, i-am raspuns hotarâtă. Anne nu află nimic.
- Adică asta… nu a însemnat nimic pentru tine ?
- Eram beată, Kail ! Nu eram conștientă. Mă simt ca ultimul om, am distrus relația ta cu ea. Te rog, să nu cumva să-i spui.

A dat din cap aprobator, puțin trist. Am vrut să-l pup pe obraz, dar apoi am realizat că e nepotrivit, așa că l-am batut ușor pe umar. Ciudat, acum nu mi se mai parea cine știe ce frumusețe. Era… comun. Pe când mă urcam în mașină, nu am putut să nu îmi aduc aminte de felul în care mă întrebase dacă vreau să ies cu el, în liceu. Știu că eram în ultimul an, deja nu mai știam nimic de Jasper, dar ieșeam cu verișorul unei prietene. Și Kail venise timid spre mine, întrebându-mă dacă nu am chef să vad un film cu el. Iar eu fusesem o scorpie și îi zisesem că nu ies cu puștii. Pentru că, până la urmă, asta fusesem după plecarea lui iubirii mele – o scorpie nenorocită. Ei, macar mă revanșasem noaptea trecută. Ah, Jazz… Doamne, era perfect. Cu parul acela negru ciufulit, ochii verzi – albastrui, era absolut superb. Adoram să-i sarut buzele moi. Era divin. Dar nu era numai asta. Nu eram îndragostită de fizic, ci de personalitatea lui. Era atât de protector cu mine, încă de când eram mică. Cadeam atât de des, când mergeam în padure, în cât mă miram că mai sunt vie. El mereu mă curăță de noroi și îmi ștergea zgârieturile de pe față. Era mereu lângă mine când aveam nevoie de el. Am oftat puternic. De ce oare îl lasasem să plece în Franța ? Acum se întorsese cu porțelanul acela buclat. Într-un final am ajuns acasă. Mă simțeam epuizată și nu credeam că aș fi putut să fiu prea calmă la nuntă. Dar trebuia. Când am intrat, l-am gasit pe brunet stând pe canapea, singur. Uh la la. Puteam să mă desfat cu el fară aia prin preajmă. Se uita la mine serios. M-am aruncat în brațele lui și i-am putut simți nedumerirea. Mi-a mângâiat ușor creștetul, apoi m-a îndepartat puțin de el.

- Carol… Zi unde ai fost. Și nu mă aburi. Suntem prieteni, mi-a zis hotarât.

Și i-am spus totul. De la cum m-am dus la bar, la cum m-am trezit lângă el. Lacrimi amare îmi curgeau pe față. Plângeam atât de rau încât sunt sigură că aratam ca naiba. Dar acum nu îmi mai pasa. Eram lângă Jasper al meu, cel care mă facea să mă simt protejată, cel care nu mă judeca. Sau cel puțin așa credeam. Mă ghemuisem la pieptul lui și îi udam tricoul, strângându-l în pumni. Nu știu cum putusem să-i spun totul. Când am terminat, m-a îndepartat ușor, dar totuși hotarât, și m-a privit dezamagit. El se uita la mine așa ? Nu puteam să-i suport privirea. Mă durea, simțeam un cuțit țopaind fericit la mine în inimă.

- Bun. Deci îmi spui că mă iubești, apoi ți-o tragi cu soțul surorii tale. Asta nu e Carol a mea. Nu e fluturașul meu. Așa că, până îți dai seama ce se întâmplă cu tine, eu plec înapoi în Franța. E clar că m-am întors după cineva care nu mai există.

Cuvintele lui m-au lovit drept în față. Nu m-am putut mișca cât el își facea bagajele. Ramasesem paralizată pe canapea. EL ? El îmi facea asta ? Nu-mi venea să cred. Pur și simplu nu parea genul lui. L-am vazut cum își ia bagajele și vine spre mine. Mi-a sarutat fruntea câteva secunde, apoi a plecat. Chiar… a plecat. Am început să plâng și mai tare. Doamne, doamne, DOAMNE. Caroline Roosevelt, ești o proastă ! El, Jazz al meu, singurul pe care îl iubisem vreodată, mă parasea. Mă lasa singură, neprotejată. Așa cum nu fusesem niciodată. Îmi era silă de mine, eram scârbită. M-am uitat la ceasul de pe perete. Era deja unsprezece. M-am ridicat de pe canapea, mergând ca un zombie prin casă, cautând rochia. Am îmbracat-o repede, nepasându-mi dacă o pusesem perfect sau dacă era calcată. Mi-am împletit parul la spate, într-o coadă într-o parte și m-am fardat cât de delicat am putut, dar încercând să-mi acopar petele roșii de pe față. Eram… frumoasă, dar nu rapitoare. Nu azi. Nu puteam fi altfel. M-am acceptat așa cum eram. Macar nu paream o drogată – deși nu eram nici departe de asta. Mi-am pus platformele turcoaz, cu o floare delicată în vârf. Mi-am bagat picioarele – cum s-ar spune – în cum aratam și am ieșit pe ușă. Soarele prânzului îmi lumina fața și mă încalzea. Era placut. M-am urcat în mașină, având grijă să nu-mi murdaresc rochia – macar ea să fie frumoasă – și am calcat pe accelerație – proastă idee să conduc cu astfel de tocuri. Nu știu cum am putut să mă abțin din a plânge, dar cumva am ajuns, chiar mai repede decât mă așteptam, la catedrală. Am coborât din mașină destul de repede, mergând spre locul unde erau parinții mei. Mă îmbrățișară rapid, apoi mă conduseră spre Anne. Mi se taie rasuflarea. Arată superb. Niciodată nu aratase mai bine decât mine – și spun asta fară pic de narcisism – dar acum mă depășea cu mult. Era fardată discret, dar nu produsele cosmetice o faceau astazi frumoasă, ci faptul că radia. Era fericită că se casatorea cu Kail. Chiar cred că-l iubea. M-am simțit brusc oribil. Mi-am îmbrățișat cu caldură sora. Tremuram din toate încheieturile, dar ea probabil a crezut că eram doar emoționată pentru ea. Imediat i-am auzit telefonul sunând, iar ea și l-a scos din geantă. Dadu pe difuzor. Probabil era logodnicul ei.

- Anne, știi că te iubesc. Ești cea mai minunată fată pe care am întâlnit-o vreodată și aș vrea să fiu soțul tau. Dar nu pot. Nu pot trai cu tine o viață întreagă, gândindu-mă că te-am înșelat. Îmi pare rau, iubito.

Și închise. Observam cum zâmbetul surorii mele se dusese. Tremura mai rau decât mine și am vazut cum lacrimi îi curgeau pe obraji. Am știut că nu o puteam lasa așa. Nu îi puteam marturisi ce se întâmplase, dar era până la urmă sora mea. Am luat-o delicat de mână.

- O iau la mine. Voi… anulați nunta asta, le-am spus parințiilor mei.

Totul era mult prea grabit, se întâmpla prea repede. Mama și tata se uitau cu ochi mari la noi, fiind și ei la fel de uimiți. Am dat din cap spre tata, știind că era necesar să-l sun mai încolo. Anne era parcă în stare de șoc, eu o târam după mine, iar ea era doar o papușă. S-a urcat în mașină, clatinându-se. Am condus cât de repede am putut spre casă. De abia plecasem de acolo și deja mă întorceam. Nu știu cum am ajuns acasă și am bagat mașina în garaj. Blonda se dadu jos repede și începu să tragă de rochia de pe ea.

- Dă-o jos de pe mine ! Nu o mai suport ! se isteriză ea.

Am tras-o de pe ea cât de delicat am putut și a ramas doar în corset. Și-a runcat tocurile într-o parte a garajului, apoi a mers catre intrarea în casă. M-am dezbracat și eu repede, ramânând doar în sutien și punându-mi niște pantaloni de pijama pe mine. Anne s-a așezat pe canapea, uitându-se în gol. Am îmbrățișat-o delicat, dar ea parea ca o statuie. Am privit-o cu atenție. Mă bucuram să vad că nu plânge, dar cred că tacerea ei era mai periculoasă.

- Știi, mă așteptam la asta. De ceva vreme era mai distant. Dar credeam că îi va trece repede. Chiar am crescut în puf, nu ? Habar nu am ce e viața adevarată, mi-a spus, cu o voce ciudată, ce nu parea a ei.
- Oricine ar fi tipa, nu se compară cu tine. Nu e nici jumatate la fel de specială și de blândă ca tine. Kail nu știe ce a pierdut.
- Mersi, Carol. Dar nu pot vorbi în seara asta de el. Hai să... schimbam subiectul. Unde e Jasper ?
- A... plecat. E dezamagit de mine. A spus că m-am schimbat și cred că așa e.
- Și tu l-ai lasat ? Sis, luptă. Dacă eu nu mai pot să lupt pentru Kail, macar tu luptă pentru iubirea ta. Știu că-l iubești de mult. Nu fi fraieră.

M-a privit cu atenție și nu am putut să nu roșesc. Dacă ar fi știut că eu eram nesimțita care îi stricase nunta, nu ar fi fost așa draguță. Totuși până la urmă, Kail se putea casatori cu ea. Ce vină puteai să ai dacă nu o iubeai pe cea cu care te culcasei ? Asta dacă nu... Dar nu era posibil. Nu putea fi îndragostit de mine. Mi-am pus capul în mâine și am simțit că Anne se ridică de pe canapea. Nu înțelegeam ce era cu ea, se schimbase prea brusc și prea nenatural. Doar nu știa, nu ? Am auzit-o vorbind la telefon repede, dar nu m-am obosit să și înțeleg ce zicea.

- Bun, mâine dimineață pleci la Celine. Jasper nu e acolo, stai liniștită, spuse după ce-mi vazu privirea. Doar că trebuie să-l iei înapoi. TREBUIE.

M-am uitat uimită la ea. Doamne, asta era surioara mea mică și prostuță ? Se parea că rezolvase și cu aviounul și cu tot. Asta doar în... m-am uitat la ceas. Totul doar în trei minute. Cât de eficientă putea să fie ? Celine era ca o a doua mamă pentru mine – mult mai prezentă în viața mea decât prima. Ea era mama lui Jasper și o ființă atât de blândă încât știu că o întrebasem dacă era zână, când eram mică. Mă duruse sufletul când se mutase din America – casa ei era, totuși, Franța. Steve, pe de altă parte, nu avea o casă stabilă. Desigur, când termina cu toate deplasarile, se ducea în Franța, la soția lui, dar asta nu se întâmpla prea des. Era mai ocupat ca tata, cred. Iar asta spunea multe. Am întrebat-o pe Anne cum ramâne cu ea. Nu mă simțeam bine s-o las singură, dar ea a dat din mână în semn de “ las-o baltă ”. S-a dus la barul meu și a luat vreo două sticle de vodkă. O, Doamne, să nu-mi spui că era și alcoolică. Mi-a dat una mie și fară să-și ia un pahar, a început să bea cu nesaț din a ei. Ce mă mira era faptul că era obișnuită cu gustul. Eu mi-am scos o țigară din pachet și am început să trag din ea cu nesaț. Am luat o gură din bautura înțepatoare, lasând-o să-mi alunece ușor pe gât. Blondina nu avea nicio treabă, nu facea pauze lungi între gurile de alcool. Eu eram mai rafinată, îmi placea să simt gustul, nu doar să mă fac praf.

După aproximativ două ore, surioara mea adormise, cu o față de bețivă înraită. Am luat-o în brațe și, încercând să nu o scap, am dus-o în camera. Am așezat-o frumos pe pat, apoi m-am culcat lângă ea. Am adormit imediat. Mi s-a parut că mi-a șoptit numele la un moment dat, dar probabil era doar imaginația mea.

[Katniss]

Hello.
Deşi, am citit acest capitol nici nu mai ştiu când, abia acum reuşesc să ajung pe aici.
Încă din capitolul anterior, am prevăzut că cei doi vor ajunge să regrete întâmplarea, şi să pună totul de seama câtorva pahare de alcool. Totuşi nu credeam că Jazz o să plece, mai mult ca sigur si-a simţit orgoliul rănit, din moment ce a plecat, iar Carol nu a fost tocmai ,,formală'' spunându-i toate astea, cu toate că a învăţat să fie o actriţă destul de bună reuşind sa disimulze faptul că s-a culcat cu viitorul soţ al surorii ei, care nu este decât un laş şi jumătate, deşi nu ar fi fost indicat să îi spună ce s-a întâmplat ar fi putut să fie măcar atât de bărbat decât să anuleze nunta sunându-i în faţă, decât prin acel telefon, deşi cred că vina şi-ar fi spus cuvântul.Ann a reacţonat mai bine decât mă aşteptam, deşi s-a refugiat în băutură a dat dovadă de hotărâre, când i-a spus lui Carol să plece după Jazz, deşi în mod evident cineva care a fost lasat baltă în faţa altarului nu ar mai fi în stare de nimic. Well eu aştept să văd cât de încurcată va deveni această poveste. Cam atât see you next time. Bye.