Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Burning desire

#11
Hello, hello! ^^
Da... Minunea minunilor. Eu postez comentariu *laughs*
Imi place tare mult ideea si chiar imi place si cum o scrii. Imi aduce a jurnal. Chiar imi place. Il face usor de citit. Nu ai descrieri folozofice, nici kilometrice. E exact asa cum imi place mie. Nu zic asa cum trebuie pentru ca fiecare are notiunea lui de "trebuie". E asa cum imi place mie.
Ce m-a deranjat au forst niste verbe acolo. Nu ma pricem la gramatica sa-ti zic ce timpuri si moduri sau mai stiu eu ce au dar nu imi place cum suna forma "fusei", "dansai", " ajunsei" s.a.m.d. Pur si simplu ma zgarie pe creieras.
Per total, imi place. Astept capitolul urmator.

Ja ne! :-h



P.S.: daca nu e prea mare deranjul, ai putea sa ma anunti si pe mine cand postezi capitole noi? :D
Hi :3

#12
Haha... deci tipul este scriitor... sa vedem ce va fi acum...
Destul de scurt capitolul asta, a fost as aca o trecere in agenda a sentimentelor ei oarecum confuze...
Abia astept sa se reintalneasca :)) fata e din fire rece... deci ma incanta ideea ca nu va fi ceva siroposa. Bafta si spor la scris >:D<

#13
Un nou capitol.... Multumesc pentru comentarii.

@ matzaplouata
Imi pare rau ca te deranjeaza perfectul simplu. O sa incerc sa nu-l mai folosesc.
@ Miss Serenety
Nu o sa fie o poveste siropoasa, cel putin nu intentionez

Nu iubi ce obtii, obtine ce iubesti!

Azi urma sa-l vad, aveam atatea sperante nefondate ca voi reusi sa-I atrag din nou in jocul meu ca atunci in statia din tramvai, ca voi avea o noua sansa de a-I face prizonierul lumii mele. Dar pentru asta eram constienta ca trebuia sa arat impecabil, iar nu vulgar. M-am imbracat intr-o rochie alba, lunga si foarte simpla, iar parul l-am lasat liber. Nu purtam accesorii pentru ca ma jenau si niciodata nu am fost o adepta a stilului pompos si incarcat care nici macar nu mi se potrivea, eram o tanara obisnuita, nu o printesa.
Am ajuns la librarie si am cumparat o carte pentru autograful de final. M-am asezat la rand. Eram complet zapacita de numarul mare de fete care erau. Nici macar dupa ce citisem pe internet atatea articole despre el, nu am fost convinsa de faima si succesul lui. Acum nu mai aveam nicio speranta, era imposibil sa-l cuceresc, putea alege dintre atatea fete frumoase si inteligente, iar eu eram o fata normala, frumusica, dar nu un fotomodel. Eram inca naiva si nu realizam ca mitul cu iubirile interzise si imposibile era o prostie, pentru a-I consola pe cei care nu indraznesc sa riste totul. In realitate, nu exista iubiri interzise, ci exista doar iubiri pe care ni le interzicem.
Am fost adusa la realitate de vocea lui rece.
-Domnisoara, va rog frumos sa-mi inmanati cartea pentru autograf. Observ ca ati cazut intr-o stare de vis atat de adanca, incat nu ati realizat ca e randul dumneavoastra. Politetea sa rece si calculata contrasta atat de puternic cu zambetul sau, care imi starnea atatea emotii.
-Scuzati-ma, domnule, am raspuns rusinata, in timp ce i-am intins cartea. Am evitat sa-l privesc. Ce rost avea sa-I memorez acel zambet minunat si in acelasi timp nesuferit pentru ca realizam ca este un dar pe care mi-l oferea doar pentru ca era obligat de circumstantele in care se regasea, iar eu doream sa zambeasca doar pentru mine.
- Poftiti! Sper ca o sa va placa romanul si ca nu veti fi dezamagita. In timp ce mi-a oferit cartea, mi-am facut curaj sa ma uit in ochii lui verzi si patrunzatori.
Am plecat dezamagita, dar linistita pentru ca stiam ca nu avea nici un sens sa ma mai gandesc la Radu. Cand am ajuns acasa m-am schimbat intr-o camasa alba barbateasca si o pereche de pantaloni scurti de blugi, apoi mi-am facut un ceai si m-am asezat pe fotoliul din camera mea ca sa rasfoiesc romanul. Am deschis cartea ca sa-I analizez autograful.
Sper sa-ti aminteasca de mine. Daca vrei, contacteaza-ma.
Cu prietenie, Radu!

Imediat am luat telefonul ca sa-l sun. Dar nu stiam ce sa-I spun. Care era motivul pentru care ii doream compania, nici macar eu nu-l cunosteam. Stiam cu siguranta ca nu era vorba de iubire, insa ma simteam singura si aveam nevoie de cineva langa mine, de un prieten.

In cele din urma, dupa cateva minute in care m-am gandit ca o sa ma fac de ras si o sa par disponibila, i-am format numarul de telefon.

- Alo! Era aceeasi voce rece si patrunzatoare .
- Buna! Sunt Claudia, nu cred ca iti aduci aminte cine sunt dupa nume. Ca sa-ti fie totul limpede, sunt fata de azi de la librarie, caruia i-ai scris sa te contacteze daca doreste. Vorbeam repede, ca sa nu observe ca vocea imi tremura de emotie si rusine.
- Nu ma asteptam sa ma suni, imi raspunse nepasator, fara pic de bucurie in glas ca se inselase.
- Observ ca te deranjez, scuza-ma. Nu o sa se mai intample. Am incheiat brusc conversatia, jignita de sinceritatea lui brutala, fara a-mi lua ramas bun.

<Ce-a fost in mintea mea cand l-am sunat. Sunt asa o idioata!> Nici nu am apucat sa-mi reprosez slabiciunea de care am dovada cand l-am sunat, ca telefonul suna. Era el… Am raspuns decisa sa-I spun ca fusese doar o greseala din partea mea , ca nu o sa se mai intample si ca regretam modul in care am incheiat conversatia.

- Imi pare rau, nu am vrut sa te fac sa te simti prost. Am spus doar adevarul.
L-am intrerupt, scuzele lui ma faceau sa ma simt si mai penibil.
- Nu e nevoie sa-ti cer scuze, am comis imprudenta de a te suna, desi nu se cuvenea. Eu trebuie sa-ti cer scuze pentru ca mi-am arogat mai multe drepturi decat aveam deranjandu-te. Eram constienta ca ma comportasem ca o adolescenta care isi dorise atentia unui tip care niciodata nu o observase.
- Ai inteles gresit, Claudia… Era prima data cand imi rostea numele . Este adevarat ca nu ma asteptam sa ma contactezi, dar asta nu inseamna ca ma bucur…. Din contra! Suna-ma oricand doresti sa vorbim… Vocea lui acum parea total schimbata.
- Multumesc, i-am raspuns nestiind cum sa reactionez.
- Noapte buna! Sper sa vorbim maine seara, incheie Radu brusc conversatia.
- Somn usor. Pe maine!
It's a game...

#14
Uhhh... frumos... bine eu ma gandesc la camasa barbateasca si blugi :)) tinuta mea preferata. Imi place cum a evoluat povestea.
Si imi place ca ai postat repede.
Tipul pare rece si calculat... exast asta il face interesant.
Astept continuarea pentru ca mi-ai trezit serios interesul
Succes si spor la scris >:D<

#15
Multumesc ca m-ai anuntat. <3
De data asta nu am mai vazut nici un verb sau nimic care sa ma deranjeze vizual sau auditiv. Ai pastrat aspectul de jurnal si modul relaxat de a scrie. Il face usor de citit. Chiar imi place.
Imi place personalitatea Claudiei si la fel si a lui Radu. [Pentru mine numele lui e cumva ironic pentru ca intregul lui caracter - al personajului - se muleaza perfect pe o persoana pe care o cunosc]
Acum, cel mai tare si mai tare ma deranjeaza faptul ca sunt cam scurte capitolele. Eu una, consider ca povestile cu descrieri kilometrice si toate cele trebuie sa aibe capitole lungi tocmai pentru ca in descrieri se deriveaza destul de mult de la subiect. Dar sunt de parere ca la stilul acesta de a scrie, tocmai pentu ca citesc repede si mi-e usor sa citesc, trebuie sa fie si mai lungi. Dar poate e doar defectiunea mea de la creieras. [Pe care se presupune ca-l am :-"]

Nu pot decat sa astept urmatorul capitol si sa-ti urez multa inspiratie in continuare. *hugs*
Oh, si sa nu uiti sa ma anunti si la urmatorul ;)).

Ja ne!:-h
Hi :3

#16
Hey am venit si eu, dar cu intarziere.
Sper sa ma ierti.
Pana acuma a fost fain.
Nici nu ma asteptam ca o sa mearga la librarie sa-i ceara autograful, sau sa-l sune atat de repede.
Iti urez bafta la scris, iar cand ai sa pui continuarea sa ma anunti, ok?

Bye :-h
Freedom is power!
And I can use that power!

#17
Era o seara frumoasa de august, iar eu stateam inchisa in casa rasfoind o revista cu retete de prajituri. Cum se apropia ziua lui Radu, ma hotarasem sa-I pregatesc un platou de prajituri. De doua saptamani vorbeam in fiecare seara inainte de culcare. Discutiile noastre nu aveau nicio tenta romantica sau sexuala, ci erau pur amicale. Desi ma deranja faptul ca ma privea ca o prietena, nu puteam renunta la cele 5 minute care se incheiau intotdeauna cu un zambet.
Eram in camera mea si ma uitam insistent la ceas, asteptand sa fie ora 22 ca sa-l sun. El nu ma sunase niciodata. Nu intelegeam de ce atunci in tramvai imi ceruse numarul de telefon, pentru ca nu mai dadea nici un semn ca vrea sa iesim. Radu era o enigma pentru mine, insa nu-mi doream s-o dezleg. Stiam ca nu se va schimba pentru mine, ca eu nu aveam nicio importanta in viata lui, dar nu era asa de important pentru mine, nu mi-l imaginam ca iubitul meu, ci ca un bun prieten. Cel putin asa pretindeam…
Asteptam cu nerabdare ca ultimul minut de chin sa treaca cand soneria mobilului m-a speriat. Suna… Era el. Uimita ca m-a sunat, am avut nevoie de cateva secunde pentru a-mi face curajul sa raspund.
- Claudia, se intrupse brusc, stingherit de situatie, am nevoie de ajutorul tau. Pot veni la tine?
M-am blocat, nu intelegeam ce se intamplase, insa tot timpul reuseam in cele din urma sa ma adun.
- Da,normal. Noteaza-ti adresa, i-am raspuns calma ca si cum nimic nu se intamplase.
- Am sa ajung in 30 de minute. Te sun cand sunt in fata blocului tau. A inchis telefonul fara a-si lua ramas bun, ceea ce era foarte ciudat. Desi politetea lui fata de mine mi se parea exagerata, eram aproape de aceeasi varsta, lipsa ei ma ingrijorase. Ceva era nu era in regula cu el.
Am timp sa ma aranjez, doar nu o sa-l primesc in pijama mea verde, m-am gandit fericita ca aveam sa il revad. Mi-am scos din sifonier un maieu negru si o pereche de pantaloni de trening albastri. Mi-am strans parul care era inca ud dupa dus.
Telefonul suna, ajunsese. Am coborat repede scarile, emotionata ca o sa-l revad. Ma astepta in masina. Era imbracat intr-un tricou alb si o pereche de blugi negri taiati in dreptul genunchiul stang. Am deschis usa de la masina si l-am invitat sus, dar a refuzat, asa ca m-am asezat langa el. Am dat drumul la radio pentru a destinde atmosfera care era apasatoare.
- Nu trebuia sa vin, nu ai cum sa ma ajuti, intrerupse el tacerea dupa cateva minute in care fumase o tigare. A oprit radio-ul.
- Ce s-a intamplat? L-am intrebat ingrijorata.
- Am revazut-o pe ea… nu-si continua propozitia si schimba brusc subiectul.
Eram convinsa ca ea era femeia din romanul lui. Desi imi doream din tot sufletul sa aflu cum o revazuse, ce se intamplase intre ei, ce simtise, mi-am pastrat intrebarile pentru mine. Trebuia sa am rabdare sa-mi marturiseasca singur impactul pe care acea intalnire neasteptata i l-a produs.
- Te invit maine de dimineata la o inghetata in parc, daca ai chef, ca o dovada a faptului ca apreciez foarte mult prietenia ta, imi spuse fortandu-se sa zambeasca. E aproape miezul noptii, ar trebui sa te duci sus, e tarziu. Vorbim maine.
- Ai dreptate, insa vreau sa-ti cer ceva… daca intr-adevar ai incredere in mine, atunci cand o sa vrei sa vorbesti, sa sti ca o sa te ascult. M-am apropiat de el si l-am sarutat pe obraz, apoi am coborat din masina si am urcat sus.
Nu am putut dormi toata noaptea pentru ca nu reuseam sa imi scot din minte tonul lui cand imi spusese ca a revazut-o, era atata afectiune si caldura in vocea lui. M-am trezit de dimineata foarte obosita, eram mai palida decat de obicei. Am baut un energizant pentru a-mi revine si am inceput sa ma pregatesc. Urma sa ne intalnim la ora 9. M-am imbracat foarte lejer, intr-un tricou roz imprimat cu imginea lui Betty Boop si o pereche de blugi gri inchis.
Ca intotdeauna am ajuns mai devreme si m-am asezat pe o banca in dreptul intrarii in parc. In timp ce priveam lebedele care se scaldau in lacul amenajat, am auzit-o o voce care nu-mi era familiara strigandu-ma pe numele meu adevarat.
- Sofia! Sofia! Sofia!
Am intors capul mirata sa-mi aud adevaratul prenume, acum eram atat de obisnuita cu Claudia.
Era Vlad, un coleg din liceu pe care nu il mai revazusem de 6 ani. Era atat de schimbat incat imi era greu sa cred ca era acelasi baiat. Era atat de frumos vopsit roscat, iar ochii lui albastri erau atat de clari si de luminosi. Imbracat intr-o camasa alba usor descheiata la cativa nasturi si intr-o pereche de blugi negri, semana cu o vedeta.
- Vlad, arati minunat, i-am zis uimita de schimbarea lui de look. Pun pariu ca ai o gramada de admiratoare, am zambind insinuant.
Privindu-l admirativ pe fostul meu coleg de liceu, nu l-am observat pe Radu care se apropiase de noi.
- Sofia, se pare ca ti-a sosit iubitul, m-a anuntat roscatul zambind.
- Nu e iubitul meu, e doar un prieten, am raspuns stanjenita de faptul ca aceasta remarca l-ar fi putut supara.
- Atunci inseamna ca pot sa te imbratisez inainte de a pleca. M-a luat in brate inainte de a putea spune ceva si s-a indepartat aruncandu-mi o ultima privire.
Ma asteptam la o multime de intrebari din partea lui Radu, insa nu mi-a cerut nicio explicatie. Desi atitudinea lui era una normala deoarece nu avea nici un drept sa-mi ceara explicatii, credeam ca macar o sa fie curios. Fara sa realizez ma indragosteam tot mai mult de el.
- Haide la o terasa! Doar ti-am ramas dator cu inghetata. Nu am putut sa nu remarc ca era tonul lui obisnuit, rece, nepasator, politicos, si nu vocea pe care o avusese cand vorbise despre ea...
It's a game...

#18
Prima. Si nu vreau sa-mi pierd locul. Dar cred ca am sa editez maine pentru ca nu-mi mai pot tine ochii deschisi. Promit.

EDIIIT!
Da, stiu ca ma intarziat cu el, dar am avut ceva probleme cu internetul and stuff si nu am putut decat sa ma uit la monitor, sa vad cum se chinuia vechitura sa refaca conexiunea si sa ma abtin sa nu urlu de nervi.
Acum, revenind la ceea ce conteaza, mi-a placut. Absolut ca si pana acum. Poate mi-ar fi placut sa fie ceva mai mult de citit - da-mi in cap, dar stii cum e? Incep sa citesc si vreau tot mai mult si mai mult.
Nu m-am uitat dupa greseli sau alte alea. Imi place si atat.
Astept capitolul urmator.
Ah, aproape ca uitasem. Mersi ca ma anunti de fiecare data.

Inspiratie! Ja ne! ^^
Hi :3

#19
Si din nou ma uimesti.
Wow, nici nu ma asteptam ca inca o persoana v-a intra in poza...
Sunt curioasa de ceea ce a gandit Radu, in momentul in care l-a vazut pe Vlad cu Claudia (Sofia).
Astept continuarea, sa ma anunti!

Bye
Freedom is power!
And I can use that power!

#20
Hmmm... frumos... Radu probabil ca iubeste pe cineva... iar Sofia se indragosteste fara sa vrea de el... urat asa pentru ea caci nu e nimic mai aiurea decat sa sprijini baiatul care iti place cand e vorba de alta... dar poate nu va fi asa... si mai e si Vlad... interesanta intrarea lui.
Ai avut cateva greselute dar nu stau sa le semnalez pentru ca mi-a placut :*
Am comentat mai tarziu pentru ca am avut o garamada pe cap in ultima vreme... dar asta nu inseamna ca nu citesc cu regularitate :P
Te pup si spor la scris >:D<



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Vengeful desire MiraA 25 14.615 15-02-2012, 11:26 PM
Ultimul răspuns: MiraA
  Kiss my gentle burning bruise Allison 8 4.577 22-09-2011, 08:35 PM
Ultimul răspuns: Akane Hime
  Pure Desire ~ hiimera 6 5.024 11-03-2011, 09:52 PM
Ultimul răspuns: Juneko
  Desire nolazy 2 3.274 20-07-2009, 08:41 PM
Ultimul răspuns: Black Pearl


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)