Bubble

[Jasmine]

Un an nou, un fic nou! Sper sa va placa si acesta, dar este foarte diferit de celalalt :| Stiu foarte bine ca am putina descriere, asta cam era si ideea in primul capitol, plus ca n-am mai dormit de vreo 2 zile . In fine, sper ca va place si acest fic! Enjoy!

Nota: Frazele intre ghilimele sunt ganduri!

<<
Numele meu este Emma. Emanuelle Duval. Un nume destul de ciudat pentru o americanca. Unii probabil ar spune ca am sange francez,dar nu este asa. Numele acesta...nu este numele meu adevarat, pur si simplu este numele meu, sau mai bine zis, numele nostru..
Numele meu adevarat este Ashley. Si atat. Doar Ashley. Numele de familie, l-am lasat undeva in trecut, intr-o viata de mult apusa...Cateodata cred ca ar fi fost mai bine sa nu-mi fi schimbat numele, dar faptul e deja consumat.
Este 4:01 a.m. , si eu scriu in acest jurnal. Poate ca ar trebui sa scriu la fel cum as scrie unei persoane. Poate ca nu. Sau poate ca da, cel putin asa nu voi avea senzatia ca vorbesc singura, desi practic nu sunt niciodata singura.
Cred ca iti voi spune J. Imi place litera asta. O litera care nu-mi aduce aminte de nimic si de nimeni. O litera care te reprezinta, zic eu.
Deci, cred ca ar trebui sa incep cu inceputul propriu-zis, desi am inceput de mult. Ti-am spus deja numele meu, dar cred ca ar trebui sa-ti spun si semnificatia lui.
Intr-un mod ironic, Emma, prescurtarea de la Emanuelle, este un nume de origine germana care inseamna "gaura" sau "universal". Prefer sa iau primul inteles, imi da senzatia de obscuritate, de intuneric...asa cum a fost si viata mea, asa cum sunt si eu.
Iar "Emanuelle", cred ca nici nu mai trebuie sa spun ca este un nume frantuzesc. "Emanuelle" este un nume de sfant, de la un sfant numit "Hema". Ma amuza gandul ca as purta un nume de sfant, cand eu port un demon...
Dar in fine, deocamdata nu-ti voi vorbi despre ea (caci e o ea, nu un el) Cu timpul, iti voi dezvalui totul, caci povestea mea nu este una obisnuita, dar nici una extraordinara. Povestea pe care ti-o voi spune este despre viata mea..o poveste trista, dar mai important: o poveste adevarata!
J. , in continuare iti voi prezenta viata mea. Viata mea anterioara, viata mea din copilarie, in care am vazut fericirea si tragicul in cele mai pure forme ale sale, prin ochii unui copil inocent ce eram. Copilaria mea s-a terminat pe la varsta de 10 ani, cand nefericirea familiei mele m-a atins si pe mine. Mama mea a pierdut sarcina, si vroia sa divorteze. Nici acum nu stiu daca era sa am o sora sau un frate, dar nici nu am pus vreo intrebare. Am inteles din instinct ca trebuia sa tac, si sa ma prefac [ , ] ca nu inteleg nimic, cand defapt intelegeam totul mult prea perfect!
Intr-un final parintii mei nu au mai divortat, probabil din cauza ca am inceput sa plang cand am auzit vestea, si nu cred ca m-am oprit cu una cu doua. M-am trezit abia a doua zi, si am constatat ca nu-mi aminteam nimic din ziua precedenta. Nici ce s-a intamplat, nici cum m-am schimbat, nici cand am ajuns in pat!
Mi se intamplau destul de des incidente de genul asta, dar nu spuneam nimanui, nu ma gandeam la vremea aceea ca ar fi fost ceva grav, daramite...Dar nici cand am aflat cauza nu am realizat gravitatea situatiei. Eram o copila inocenta care se bucura nespus de mult de tragicul ei... >>



Penita stiloului se opri din scrijelit, ca sa fie studiata mai apoi de o tanara fata. Isi trecu degetele subtiri peste tot corpul stiloului, ii pipaii capacul, ii admira culoarea de un roz bombon si dupa aceea il agata de coperta jurnalului. Isi trecu mana peste coperta, si simti cum ceva se trezeste in ea. Un fior ii strabatu tot corpul, si o voce ii rasuna in cap.
" Duh, inca n-ai terminat cu caietul ala?! Chiar ai de gand sa scrii totul in el?! "
" Da. Si in plus, nu vad cu ce te-ar deranja. In fond, scriu despre viata noastra, nu a ta. Oricum, nici daca as vrea sa scriu numai despre tine n-as umpla mai multe de o pagina. "
" Numele meu este Emma. Emanuelle Duval. Haide Ashley Simpson, pentru cat timp ai de gand sa-ti insusesti numele meu? "
" Pentru cat timp voi trai. "
" Mda...Ash, revenind la jurnal...Nu vreau sa mai scrii in el. Nu vreau! Nu vreau! "
Mana fetei apuca intr-o fractiune de secunda caietul, si il arunca cu putere in geamul din fata sa. Tanara se ridica calma de pe scaunul biroului la care era asezata si aduna jurnalul sifonat. Stiloul ricosase la impactul cu sticla, iar acum statea undeva pe covorul maroniu. Se apropie de acesta si constata ca era spart.
" Si era preferatul meu.. "
Se ridica de pe covor si se reintoarse la biroul acesteia. Deschise un sertar cu o cheita si ii introduse noului ei prieten, J. , locuinta sa. Telefonul incepu sa sune, iar la capatul firului se auzi o voce groasa de barbat.
- Alo? Ashley?
" Duh, iar babacul ala... Nici cand ne mutam nu scapam de el! "
- Buna dimineata parinte! S-a intamplat ceva de m-ati sunat la ora asta? Ce mai faceti?
- Nu, fata mea, dar stiam ca trebuie sa fi treaza. Eu sunt bine. Dar tu? Te-ai acomodat in noul apartament? Si slujba?
- Totul e bine parinte. Apartamentul e mare si comfortabil, si in cateva zile o sa ma instalez complet. Slujba o incep de saptamana viitoare. Multumesc inca o data pentru tot!
- N-ai pentru ce fetito. Si i-a spune-mi...cu autocontrolul cum merge? Adica..reusesti s-o controlezi?
- Da, dar nu mereu. Cand are accese de furie imi scapa de sub control total. Dar in cateva secunde imi recapat corpul. Nu mai e atat de grav..
- Ashley, daca vreodata simti ca nu mai poti s-o controlezi, poti sa te intorci si o sa incercam din nou. Am sa scriu preotilor mai experimentati, am sa..
" De parca nu s-a invatat de data trecuta cand a vazut moartea cu ochii. Asta chiar mai vrea s-o vada o data! Sa incerce numai! "
- Multumesc parinte, dar sunt bine. spuse fata luandu-i vorba din gura. Si spuneti-mi Emma!
- Bine, dar sa stii ca orice ar fi contezi pe ajutorul meu!
- Multumesc. Am sa va sun daca am nevoie de ceva. La revedere!
" Tu chiar ai de gand sa comentezi tot ce fac?! "
" Depinde. In procent de 99,9 % pot sa-ti spun ca raspunsul sigur e da! "
" Mda..Si acel 0,1 % e cand atunci cand te fac eu sa taci! Acum mai tine-ti pliscul ala ca deja m-am saturat! Daca nu te pun pe functia hibernare! Taci Bubble, taci! "

[Sadic_Soul]

Well un nou fic,dar sper sa nu uiti de celalalt.
Despre acesta ce as putea zice...interesanta ideea de a exista doua personalitati intr-o singura fiinta.Inger si demon,sau ceva asemanator?
Nu am ce spune despre modul in care povestesti,fara greseli.
inceputul este promitator,insa cred ca ,,partea demonica" incerca sa preia conducerea.
Despre titlu,,Bubble",destul de ciudat ales.Bine acumnu prea cunosc bine ficul,si cine stie poate mai tarziu o sa-mi dau seama de semnificatia lui(desi si acum am o vlaga idee).
Sper ca ficul sa nu duca in abstract,caci are cateva semne ca o i-a in directia aceia.
Nu mai trebuie sa spun ca astept urmatorul capitol,mor de narabdare sa vad ce se intampla in continuare.

[Child Of Sunset]

Wa...sensei , in sfarsit l-ai pus . Sa vedem ce avem aici :

Numele acesta...nu este numele meu adevarat, pur si simplu este numele meu, sau mai bine zis, numele nostru - desi te-ai cam repetat , fraza asta este pur si simplu geniala ...

Intr-un mod ironic, Emma, prescurtarea de la Emanuelle, este un nume de origine germana care inseamna "gaura" sau "universal". Prefer sa iau primul inteles, imi da senzatia de obscuritate, de intuneric...asa cum a fost si viata mea, asa cum sunt si eu.
Iar "Emanuelle", cred ca nici nu mai trebuie sa spun ca este un nume frantuzesc. "Emanuelle" este un nume de sfant, de la un sfant numit "Hema". Ma amuza gandul ca as purta un nume de sfant, cand eu port un demon... - imi place sa constat ca te-ai documentat pentru acest fic...cel putin ceva de genul stiam si eu ca reprezinta numele ...bravo , se vede ca esti pusa pe munca

defapt - de fapt (nu se scrie niciodata legat )

comfortabil - confortabil

i-a - ia

Bun , fic-ul tau este unul promitator . Un start destul de interesant as putea spune , m-a atras , dar vezi ca in prima parte a capitolului te-ai repetat cam mult (ma refer la pagina de jurnal ) . Ideea este oarecum originala , daca stau sa ma gandesc . Bine , ca asa ceva cu doua personalitati intr-unul am mai intalnit-o , dar stiu ca totul vine de la tine in acest fic asa ca nu-mi fac probleme . Si titlul este destul de simplut ca sa zic asa , dar interesant . Pey...ce ar mai fi de spus ? A meritat asteptarea , sunt chiar foarte incantata de acest nou fic si asa cum a spus si Sadic_Soul , sper sa nu uiti de celalalt . In fine , sa pui urmatorul capitol curand pentru ca sunt curioasa . Gambate kudasai !

[Apathy]

ideea e foarte originala, o fata cu un demon in ea...chiar imi place:x
greseli de tastare nu am vazut...
imi place personalitatea originala a fetei, calma, linistita si nu prea ia in comsiderare toate mofturile celeilalte personalitati ale sale...
abia astept sa postezi capitolul urmator... :bye: :zuppy23:

[Jasmine]

- Multumesc. Am sa va sun daca am nevoie de ceva. La revedere!
" Tu chiar ai de gand sa comentezi tot ce fac?! "
" Depinde. In procent de 99,9 % pot sa-ti spun ca raspunsul sigur e da! "
" Mda..Si acel 0,1 % e cand atunci cand te fac eu sa taci! Acum mai tine-ti pliscul ala ca deja m-am saturat! Daca nu te pun pe functia hibernare!"
" Bine... tac. Dar daca tac asta nu inseamna ca am disparut! Nu ai scapat de mine, inca! "
" Si nu o sa scapi niciodata. Nu-ti mai face idei pt ca o sa ramai cu mine pt totdeauna... "

Fata se ridica de pe scaunul biroului si se indrepta spre dormitorul apartamentului, un dormitor destul de simplu, dar spatios. In centru camerei trona impunator un pat dublu pe care in acest moment stateau dezordonate mii si mii de cutii, in care erau probabil haine si obiecte personale.
Pasii o purtara spre sifonierul din coltul camerei, care insa nu avea prea multe haine in el. Se privi in oglinda de pe usa sifonierului, si incepu sa se examineze. Ochii negrii ca taciunele ii scoteau in evidenta parul blond. Te pierdeai in lungimea lui..culoarea spicului de grau iti dadea o senzatie de liniste, de confort. Simteai ca poti avea toata increderea in aceasta persoana, ca niciodata nu ar putea face vreun rau cuiva, nici macar unei muste! Cat de inselatoare erau aparentele!
Isi lua o geaca neagra de pe umeras, si se privi din nou in oglinda. Ochii isi schimbau acum nuanta de parca era un razboi al culorilor, intre negrul abisal si albastrul oceanelor...
- Bubble, inceteaza! spuse tanara, de aceasta data cu voce tare.
" Vai, printesa s-a decis sa vorbeasca cu mine! Ce onoare!"
- Mda..hai nu mai incerca sa preiei controlul, ca incerci degeaba.
" Dar nu incercam asta. Vroiam doar sa ai ochii albastrii, sa-i dai gata pe tipi. O blonda cu ochii albastri ii inebuneste pe toti." spuse demonul pe un ton inocent.
- Siigur Bubble! Cum spui tu...spuse Emma dandu-si ochii peste cap. Inchise usa sifonierului si iesi din camera.
Pe strazile orasului nu era nici tipenie de om. Doar pungile de gunoi, aruncate de oamenii nepasatori, patrulau acum printre cladiri. Emma se plimba agale pe strazile pustiite. Mergea incet, acordand o mare atentie picioarelor sale si felului in care se deplasa. Vantul racoros de noapte ii ravasea parul si il ciufulea, dar ei nu-i pasa atata timp cat nu-i intra in ochi. Isi ridica privirea si arunca un ochi imprejur, dar nu vazu nimic interesant, doar magazine inchise, si un non-stop. Se uita dupa aceea la cer, si dinstinse cu greu printre spoturile publicitare agatate de zgarie-norii orasului, astrul ceresc, care se pregatea de retragere. Langa el, putu deosebi cu greu si luceafarul, iubitul lunii. Ii parea rau ca nu iesise sa se plimbe mai devreme, sa vada cerul in toata splendoarea sa...sa vada cum luceafarul apare primul pe scena noptii si invita rand pe rand la vals toate celelalte stele, care incantate ii raspund prin aureole si dansuri de lumini. Dar printul fermecator le lasa pe toate deoparte cand pe cer apare zana noptii, craiasa intunericului...Stelele se indeparteaza toate, iar perechea isi incepe dansul..Prin straluciri pline de gratie si frumusete, cerul amuteste la valsul lor. Numai faraonul zilei indrazneste sa le intrerupa prestatia, iar cei doi astii se supun lui, pana a doua seara, cand vor dansa din nou valsul iubirii lor...
Tanara isi lua ochii de pe bolta cereasca, si incepu sa acorde mai multa atentie lucrurilor din imprejurul ei. La un moment dat auzi un zgomot care se produsese pe o straduta mai laturalnica, si pasii curiozitatii invinsera frica. Pasea cu atentie, cu teama, ca nu cumva sa fi fost vreun betiv si sa i se fi intamplat ceva. Dar era doar o pisicuta hoinara, framanda, care doborase un cos de gunoi.
- Ha, doar o pisica...spuse aceasta rasufland usurata. Hei micuto, tu nu ai casa? E cam tarziu pentru o pisicuta ca tine sa umble singura pe strazi. spuse blondina luand-o in brate si examinand ghemotocul mai bine. In negura noptii ochii ii straluceau ca doua faruri, ceea ce ii dadura fetei cativa fiori. Dar cand inainta spe lumina, animalul era o dulceata. O dulceata cam murdara si care folosise parfumuri direct din fundul cosului de gunoi... Intr-adevar nu era in cea mai stralucita conditie, dar cu putine ingrijiri si multa dragoste, ratusca cea urata, sau mai bine spus, cea murdara, se va transforma intr-o lebada frumoasa.
Emma scarpina pisica intre urechi si se decise sa iasa de pe acea straduta care inca ii dadea fiori. Dar ceva in interiorul ei o indemna sa patrunda mai adanc...Nu era Bubble, caci fata nu ii simtea prezenta. Era altceva.. Si de aceasta data picioarele o luara inaintea ei, si nu dupa multi pasi o oprira in fata unei usi pe care scria "Anticariat". Se uita uimita cum putea inca sa mai existe intr-un asemenea loc, intr-o infundatura!
Chemarea launtrica era din ce in ce mai puternica, o impingea practic sa intre in magazin, dar ceva o impiedica...nu era deschis. Ceasul batea a orele cinci si jumatate, iar ora de deschidere era abia ora opt dimineata. Cu un mers agale, fata se indeparta treptat de acel loc, uitandu-se mereu in spate, intrebandu-se ce avea anticariatul acela atat de special incat pasii o purtasera acolo...

Cand ajunse acasa, pisica ii sari din brate si incepu sa exploreze apartamentul in voie, ca si cum deja ar fi fost stapana.
- Fa-te comoda, de acum incolo o sa stai pe aici! spuse fata zambind. Se duse in baie si dadu drumul la apa calda sa invadeze nestingherita cada. Dupa aceea alerga putin dupa ghemotocul care nu se lasa prin sub nici un chip, din clipa cand auzise cuvintele "La baie cu tine!". Dupa lupte seculare reusi sa-i faca o baie decenta, dar isi primi si ea rasplata cuvenita, cateva zgarieturi destul de urate...
- Hmm, cred ca am sa-ti spun Scar. spuse Emma uitandu-se pe bratele sale. Esti destul de neastamparata!
Pisica mieuna in semn de aprobare si cu un salt iesi din prosopul pufos cu care noua sa stapana o uscase. Era destul de caraghioasa cu blana inca putin uda si cu mersul ei saltaret.
Blonda iesi si ea din baie si se indrepta spre dormitor, cu gandul de a mai despacheta cateva lucruri. Dintre gramada de cutii de pe pat alese una legata cu o panglica albastra, singura care iesea in evidenta... Desfacu panglica si incepu sa scoata rand pe rand toate lucrurile, toate amintirile...Amintirile vietii ei anterioare.
Se uita acum la o poza veche din copilaria sa, o imagine care capturase unul din momentele fericite de pe atunci...Doua copile care se jucau volei intr-o mahala infecta, cu hainele murdare si coatele julite. In ciuda circumstantelor, erau fericite...Chipurile lor radiau iar zambetele le aveau pana la urechi. Se distrau. Erau amandoua si se distrau. Restul, nu mai conta...

[Sadic_Soul]

O continuare originala si demna de tine.
Ai avut o descriere impresionant de frumoasa.

Dar printul fermecator le lasa pe toate deoparte cand pe cer apare zana noptii, craiasa intunericului...Stelele se indeparteaza toate, iar perechea isi incepe dansul..Prin straluciri pline de gratie si frumusete, cerul amuteste la valsul lor. Numai faraonul zilei indrazneste sa le intrerupa prestatia, iar cei doi astii se supun lui, pana a doua seara, cand vor dansa din nou valsul iubirii lor...

- o imagine vizuala perfecta.Pot sa zic ca si "micul dialog" intre cele doua personalitati n u a fost sec, plin de rautate, dar interesant.
Bine nu imi prea pot da cu parerea, este doar al doilea capitol, si prsint ca multe lucruri se vor intampla si trecutul o sa bantui mereu...
Astept urmatorul capitol.

[Child Of Sunset]

Aleluia , a dat Dumnezeu sa scrii si tu urmatorul capitol ... sa vedem daca ai greseli :

Si acel 0,1 % e cand atunci cand te fac eu sa taci - fara primul cand dinainte de atunci ;)

" Bine... tac. Dar daca tac asta nu inseamna ca am disparut! Nu ai scapat de mine, inca! "
" Si nu o sa scapi niciodata. Nu-ti mai face idei pt ca o sa ramai cu mine pt totdeauna... " - confuzie....pey sa zicem ca prima este bubble dinauntrul Emmei , dar cea de-a doua este Emma nu ? Deci corect ar fi : si nu o sa scap niciodata ...sau ma rog...ai cam incurcat lucrurile si m-am ametit ....poate ca cele doua propozitii trebuiau unite intr-una .

ochi. Isi ridica privirea si arunca un ochi imprejur - repetitie (mai multa grija)

spe lumina - spre lumina

dupa ghemotocul care nu se lasa prin sub nici un chip - poate nu se lasa prins :-?

Mdea...capitol bun , mi-a placut , ma intreb ce Dumnezeu avea asa de deosebit anticariatul ala....iar m-ai facut curioasa ! Revenind , vezi ca nu ai grija la semnele de punctuatie ca le cam mananci ! In rest , capitolul e bun , mi-a placut ! Ai si tu mai multa grija la tastare in rest , toate bune si frumoase ! Abia astept urmatorul capitol si gambate kudasai !