Brother Love (+18 incest yaoi)

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Scuzama ca nu amputut sa iti dau comm. am fost ocupata cucapitolul meu. Wow nu-mi vine sa cred, acum il uraste acum il iubeste Kaito e un scump si jumatate :X. Saracii de ei au fost loviti amandoi de tampitu ala de Akihiro. Vai daca il prind pe idotul ala o sa vada el ce inseamna sa fi violat, ma intreb doar cum o sa fac asta. Hmm, :-h vedem noi poate ma ajuti si tu cu un next.=)). Vedem noi mai incolo ce se intampla, spre sa vina mafia dupa el :yes:. Dupa greseli nu m-am uitat, descrierea a fost minunataca de obicei.
Cam atat iubita, so vino repede cu nextu'!

[Kd.sens]

Capitolul atat de mult asteptat in sfarsit :D!

Continui sa ma sochezi cu decursul actiunii, devenind incapabila sa mai prevad continuarea (bineinteles, punct de sprijin este titlul care face trimitere la sfarsit). Impactul pe care capitolul acesta l-a avut asupra mea, m-a intrigat, reusind sa ma induca in aceeasi stare (-->Kaito).
Ideea se mentine in nota de originalitate, asta daca nu e mai ridicata.
Descrierea are un rol important in conceptia creata, aceasta fiind modelata/ nuantata conform celor scrise de catre tine.
Am observat mici greseli de punctuatie de data asta, insa nu am pus accent pe acest lucru (nu sunt genul)
Si acum, cu toate ca nu-mi sta in fire, voi comenta usor pe baza pasajelor intrigante dar care mi-au captat atentia. Ceea ce vroiam sa punctez este faptul ca Akihiro ce mi-a redat repulsie din momentul in care a vorbit (mai bine zis a actionat).
Acest lucru pentru mine este ceva greu de obtinut (avand in vedere ca eu tin cu baietii rai ; )) ), insa tu ai reusit chiar si imposibilul (facand trimitere la perceptia mea). Mi-e mila de Hunter, cuvintele murind pe buzele acestuia. Bineinteles cred ca ai intentia de a te folosi de acest "incident" pentru a-i apropia pe cei doi frati si pentru a continua pe aceeasi idee dorita.

Si prin aceasta replica marchez sfarsitul postului meu ~
Capitolul mi s-a parut si mi se pare unul reusit, asteptandu-ma la acest lucru din partea ta.
Astept next'ul cu aceeasi intensitate >:] !

[Rain]

Hehe. Nu ma mai tem ca-s ultima, oricum mi-ai zis ca nu conteaza asta pentru tine. Acum, sa spun ce am de zis. Nu ma asteptam ca amandoi sa fie rapiti, unul dintre ei da, dar amandoi O_O Si ... ti-am zis eu ca il banuiesc pe Akihiro ala. Mi se pare asa dur :-s Kaito are dreptate, ala nu simte nimic pentru blond, fata de Hunter.
Si tu , dear , ai avut dreptate cand ai spus ca Hunter nu va fi chiar un personaj negativ 8->

-Sa-l las sa plece? Nici vorba de asa ceva. Nu ma intelege gresit, eu chiar tin la ce-i al meu iar Kaito imi apartine din clipa cand a calcat in orfelinat. Insa tu esti prea prost ca sa intelegi. Acum, a venit si randul meu sa ma razbun.

Oh, replica asta m-a durut chiar si pe mine. Nu as vrea sa fiu in locul blondului si sa vad cum persoana iubita este ranita chiar in fata ochilor mei T^T Dar.. dar stai putin... Kaito parca incepea sa il urasca pe Hunter. Ei bine, in capitolul urmator poate ma lamuresti cu sentimentele blondului.

Bafta pui :3 chuu~ :*

[^.^Vampix^.^]

Scuza-ti intarzierea! Mi-am permis sa-mi iau o zi libera :blushing: Acuuum, continuarea mult asteptata!^^ (cred :-? )



Cap. VIII


‘’Deja simteam cum nu mai puteam indura. Sa-mi vad persoana iubita ranita sub proprii mei ochi, e prea dureros. As fi preferat sa indur eu si pentru el acele lovituri, numai sa-l stiu teafar. Palma data de Akihiro nu a durut deloc fata de imaginea lui Hunter chinuit de acele lovituri ce se tot repetau in fata ochilor mei, torturandu-ma pana cand as fi vrut sa-mi scot ochii ca sa nu o mai pot vedea. Akihiro nu ma intelegea, nu intelegea dragostea pe care i-o purtam fratelui meu si nu va intelege niciodata insa, eu stiu ceea ce este in inima mea si in ea este scris numele lui Hunter’’
Akihiro fierbea de manie din cauza cuvintelor, sau mai bine zis sa discursului pe care blondinul i l-a tinut. Nu concepea ca el sa fie vazut cu alti ochi de Kaito inafara de ochii unui indragostit. Nu concepea ca sa-l iubeasca pe Hunter iar pe el sa-l creada un monstru, un gunoi, si in momentul de fata, nervii ii intunecase gandirea. Kaito se abtinea din puteri sa nu verse lacrimi de durere, simtind cum obrazul ii zvacnea puternic. Vroia sa para puternic, sa para ca nu mai tolera sa fie calcat in picioare ca pana acum. Trebuia sa-si apere iubitul, sa nu-l mai vada suferind caci, chiar daca ii spusese asemenea lucruri ingrozitoare, el nu-i vroia raul. Vroia doar sa-l iubeasca si sa-l faca fericit cum visase intotdeauna. Akihiro isi infipse degetele de la mana dreapta in parul blondinului,lasandu-i capul pe spate ca acesta sa-l poata privi drept in ochi.
-Baga bine la cap bastard ce esti! Uita-l pe netrebnicul ala, de-acum inainte sa ai ochi doar pentru mine, doar pe mine sa ma iubesti si sa ma vrei altfel iti zbor creierii, inteles?!
-Prefer sa mor decat sa te iubesc un gunoi ca tine! Spuse ferm, avand un ranjet superior pe buze, ranjet pe care l-a invatat de la fratele sau.
Akihiro nu mai stia ce sa faca, se vedea clar pe fata lui rosie de furie ca planurile nu-i ieseau asa cum dorise el insa era de-asteptat, doar Kaito era frate cu roscatul. Ii daduse drumul la par intr-un mod salbatic, ce-i facuse capul lui Kaito sa se zdruncine, iar pe roscat il facuse sa se enerveze si mai rau. Isi incorda muschii cat putea de mult in speranta ca avea sa rupa franghia insa, oricat de mult ar fi incercat, tot nu reusea. Akihiro se apropie manios de Hunter, lovindu-l fara avertizare in stomac, facandu-l pe roscat sa mareasca ochii de durere.
-E numai vina ta vierme! Din cauza ta Kaito nu ma mai iubeste si ai sa platesti pentru asta cu viata!
Si scoase un pistol de la spate,lipindu-l de tampla roscatului. Vazand asta, inima blondinului se oprise in loc.
-Aki..hiro.. nu... te rog,nu face asta!
-Haide caine, impusca-ma daca ai sange in tine! Kaito nu te va iubi niciodata chiar daca eu voi fi mort. Tot pe mine are sa ma iubeasca caci si eu il iubesc pe el, mai mult decat l-ar putea iubi cineva vre’odata, si jur ca am sa ma razbun si de’as fi in mormant pentru fiecare data cand mainile tale jegoase il va atinge! Trage daca ai tupeu in tine si lasa-l pe Kaito si mai orfan decat este! Lasa-l sa se chinuie din nou cu singuratatea lui caci pe tine niciodata nu te va considera o persoana draga lui, eu voi ramane mereu fratele si cel ce-l iubeste cu adevarat!
Auzind astea Akihiro nu-si mai putuse cotrola nervii si vru sa apese pe tragi. Kaito tipa de-a dreptul speriat, implorandu-l sa nu traga, iar cand degetul brunetului vru sa apese mai mult pe tragaci, usa de la depozit se auzi deschizandu-se brusc, lasand un strigat barbatesc sa se auda.
-Stai pe loc sau trag! Lasa arma jos, indeparteaza-te de Hunter si pune-ti mainile la ceafa !
Toate privirile fura atintite spre gigantica usa de metal din care roia in toata incaperea o multime de persoane inarmate ce tinteau spre Akihiro. Dintre ele isi facura aparatia bruneta noastra, Carolina, care in momentul cand cei doi au fost rapiti, a avut intelepciunea sa se ascunda dupa canapea, intr-un coltisor ca sa nu fie observata. Datorita ei se aflau acum atatea persoane in incapere cu intentia de a-i salva pe cei doi. Nu numai ca unele dintre acele persoane lucrau pentru Hunter iar faptul ca-si vedeau seful mult iubit legat si chinuit in halul ala ii enervau, insa si oamenii ce lucrau pentru tatal ei, impreuna cu el, venisera sa le sara in ajutor. Carolina se grabi sa-i dezlege pe cei doi, incepand prima data cu Hunter care, apoi foarte grabit, il dezlega pe fratele sau, imbratisandu-l puternic. Vazand ca blondinul era in siguranta, putuse sa respire usurat. Corpul ii era sleit de puteri, avand rani la maini din cauza sforii ce-l tinuse legat si din cauza ca se agitase atat, tot smucindu-se, ca sa nu mai amintesc si de pumnii primiti din partea brunetului. Nici Kaito nu arata mai bine. Obrazul inca ii era rosu sangeriu, iar aceleasi rani de pe brate ca la roscat erau si ele prezente la el, insa, acum ca se sfarsise totul, nu-i mai pasa de cat suferea, ii pasa doar de fratele lui si simtea o enorma recunostinta pentru Carolina. Akihiro fu inconjurat de trei namile insa, cand vazu toata scena melo-dramatica dintre roscat si pretiosul lui blondin, nervii iar se instalara in capul lui.
-Daca eu nu-l pot avea pe Kaito, atunci sa nu-l aiba nimeni!
Si puse mana pe pistolul ce zacea langa piciorul lui drept, indreptandu-l spre blondin, apasand tragaciul, glontele nimerit in umarul cuiva
-Hun..ter...

[Rain]

Ohh, Cez, ai venit cu nextul. Nu e nimic daca ai intarziat o zi, iubita, ma bucur ca l-ai adus. E mai mare decat celelalte, sau mi se pare mie? Oricum ai reusit sa ma tii in suspans de la inceput pana la sfarsit si inca simt niste fiori :-s Oricum ma bucur ca nu mai sunt ultima ^^
Deci chiar m-ai lasat masca cu capitolul asta, cu felul in care s-a comportat Akihiro, cum Hunter a spus ca il iubeste pe Kaito ( si sunt sigura ca dragostea asta e mai mult decat cea frateasca ). M-a impresionat modul cum amandoi incercau sa isi ia apararea unul altuia 8-> Ma omori cu capitolele tale caci stii cat de mult imi place mie incestul *blushing*
Ei bine, de Carolina ce sa mai zic? Numai felicitari ca s-a ascuns si a urmarit cand au fost rapiti, caci datorita ei Hunter nu mai era in viata. Exact ca in filmele alea de actiune, a aparut la timp ;))
Umm, se pare ca Hunter nu a putut rezista sa isi apere fratele ( normal xD ) si s-a pus in fata tragaciului. Sper doar sa fie bine :-s
Bafta cu nextul si sper ca ne vei lamuri in celalalt capitol daca el a fost cel ranit sau nu. Chuu~
:">

[Kd.sens]

Bun :D

Nu-mi place faptul ca ma tii in suspans, punand un final al capitolului interpretabil (*imi sustin parerea. este Hunter, nu?). Imi place ca amandoua v-ati sincronizat una dupa alta , sa am parte de efecte secundare si sa nu am parte de oxigenarea creierului (*inacceptabil*).
Actiunea continua sa decurga conform celei pe care le asteptam, cu toate ca ai pus originalitate (finalul) inzestrand-o cu suspans si mister.
Acest lucru ma atrage intr-un mod teribil, avand sentiment de vinovatie(de data asta numai pot intui actiunea). Cu toate ca acesta este perceput drept punct forte, Kd.sens vroia sa poate concepe continuare (stiu ca e ceva anormal din punxctul de vedere a celorlaltor useri).

Greseli, sincer eu una nu le-am cautat pentru ca nu pun accent pe acest lucru (nu ma caracterizeaza) - cu toate ca nu am observat acest lucru (detalii insemnificative). Ma bucura faptul ca nu i-ai lasat singuri pe cei doi si nici n-ai prelungit actiunea astfel incat sa devina plictiitoare. Asta numesc eu implicarea atentiei >:].
Desigur, nu intentionez sa intervin peste ideile tale, cu toate ca poate ai binevointa de a-mi marturisi intr-un final taina aceasta (pe cine il impusca), inainte sa postezi noul capitol (care sper sa fie maine ).

Am inceput sa ma obisnuiesc treptat cu surprizele ce ma intampina de fiecare data, stiind ca e ceva ce te caracterizeaza in mod normal. Aidoma lui ◄Ḟani► observ ca si la tine dialogul se rareste, compensandu-l prin relatarea faptelor. Ei bine, acest lucru ar putea dezavantaja la o anumita perioada ceea ce nu as dori .

Dupa cum am si spus, capitolul este unul foarte reusit si ma bucur ca am avut oportunitatea de a-l citi si comenta (nu amplu/complex dar in limita ideilor mele).

Din nou astept cu nerabdare next'ul! :D

[HanniGram]

Inca un nou capitol(defapt doua)!
Tipul ala nu stie unde sa se opreasca si asta ma enerveaza la culme.Am stat cu sufletul la gura,sperand sa nu-l impuste.Dar totul a fost din cauza ca au fost prinsi cu garda jos.Daca nu s-ar fi certat...eh,dar asta e.Noroc ca a fost tipa,ca altfel lesinam de atata tensiune.Sper ca nu l-a impuscat pe Hunter,dar sunt sigura ca l-a impuscat pe Kaito.Sper sa poata sa-l salveze T_T
Ficul este super si deabia astept continuarea!
Byyye>:D<

[Addeh]

Firstly, incep cu cateva greseli ce mi-au sarit in ochi. :]]

-Prefer sa mor decat sa te iubesc un gunoi ca tine! - Prefer sa mor decat sa iubesc un gunoi ca tine!
-E numai vina ta vierme! - E numai vina ta , vierme!
vre’odata - vreodata
de’as - [ foloseste cratima. ] - de-as
glontele nimerit - glontele nimerind

Ai doar ceva probleme cu virgulele si mai mananci unele litere, in rest, e ok. ^^'
Goooddamn ! Sa vezi ce-l distrug pe nenorocitul de Akihiro ! :-L Fratee, auzi la el ! Dupa ce ca l-a rapit pe scumpul de Kaito, dar si pe frete`su Hunter, mai are curajul si sa-l impuste ! Totusi, daca nu ma insel.... Hunter s-a bagat sa-l apere pe micul Kaito, iar astfel... :| Cred ca a fost el cel impuscat... >.<
E oficial ~! Acum am mai multe motive sa-l urasc ! Si eu care speram sa se caiasca, sa regrete, ceva. Adio ganduri de pace. * laughs *
Doar vino cu capitolul ala ! :pls:

[Aiwendil]

Wow!
Mi-a placut ca Hunter a recunoscut ca e indragostit de Kaito.Am ramas uimita.
Spune-mi ca Hunter nu e mort.Nu-i asa?Nu vreau sa moara.Vreau sa fie cu Kaito pentru intotdeauna.
Akihiro asta nu renunta asa usor.Imi place asta,dar nu-mi place ca e personajul negativ.Sper sa-l inchida intr-o puscarie de maxima securitate.
Ce bine ca aparut Carolina la sfarsit.Chiar ma intrebam cum o sa reusesca sa scape?Dar am aflat solutia la intrebare.
Astept capitolulu urmator,dar am senzatia ca povestea e pe terminate.
Bye!

[^.^Vampix^.^]

Multumesc pentru commuri si pentru corecturi, apreciez foarte mult ^^ Acum, urmatorul capitol and sper sa va placa :p



Cap. IX


‘’Niciodata nu am crezut ca mirosul spitalului va fi atat de greu de indurat. Nu eram genul de persoana care sa nu suporte spitalele, ba chiar le intelegeam foarte bine importanta insa, acum, cand aveai pe cineva drag internat de urgenta, ura si dezgustul fata de acel loc cresteau din ce in ce mai mult. Vroiam ca aceste locuri sa nu se fi inventat niciodata, sa nu mai vad acele femei in uniforma alba ce iti zambeau prefacute doar ca sa-ti mai aline din durere, doctorii care, desi incercau tot ce puteau pentru a te face bine, nu-si dadeau mai deloc interesul. Toate aceste lucruri ma enervau si simteam cum imi venea sa distrug tot ce era in jurul meu insa, cand il vedeam pe cel ce-l iubeam intins pe patul cu asternuturi albe, depinzand de toate aceste lucruri, ma calmam si incercam sa fiu tare. Acum doar sanatatea lui era importanta si cat de mult as fi vrut sa sufar eu in locul lui...’’
Intins pe patul de spital, Hunter suferea de dureri groaznice in urma glontului ce-i strapunse umarul. In mintea lui Kaito inca se mai derulau fara oprire imaginile acelea ingrozitoare, momentul in care Hunter se pusese in fata lui pentru a-l apara de o posibila moarte fiind impuscat in umar, clipa in care roscatul cazu la pieptul lui din cauza durerii si sangele ce-i curgea din rana, manjind mainile atat de albe ale blondului. Toate aceste lucruri nu-i dadeau pace si il chinuiau, stiind ca era vina lui. Daca n-ar fi fost el, roscatul nu s-ar fi chinuit atat acum si nu ar fi fost nevoit sa-i salveze viata. Daca nu ar fi fost el, roscatul ar fi trait fericit cu Carolina probabil si nu ar fi zacul intr-un spital...
-Daca nu as fi fost eu, tu nu ti-ai fi riscat viata pentru mine... Spuse cu o voce soptita, in timp ce pe obrajii lui trandafirii curgeau perle de lacrimi menite sa-i mai atenueze amarul.
Multe astfel de regrete ii umpleau inima cu amaraciune si-l faceau sa-i para rau ca s-a nascut vreodata si ca, in ciuda faptului ca era orfan, avea un frate.
-Nu...fi...prostut. Sti bine ca...nu e vina ta. Se auzi vocea roscatului, usor chinuita de efortul de-a vorbii.
Kaito tresari la auzul acelor cuvinte si-si privi fratele usor socat, avand impresia ca nimeni nu v-a auzi acele cuvinte ce tocmai le rostise, insa se parea ca fusese tocmai invers. Isi sterse cu podul palmei lacrimile de pe obrazi insa in zadar caci alte lacrimi roiau in urma celor sterse.
-Dar este adevarat, din cauza mea erai sa mori si te chinui acum. Daca nu as fi fost e...
-Shhh, nu o spune. Nu vreau sa te mai aud spunand asta... Cum sa-mi las fratele sa fie impuscat? As fi regretat toata viata ca nu te-am salvat desi puteam s-o fac.
Si-i mangaie obrazul fin cu mana sanatoasa, in timp ce pe chipul lui se asternu un zambet cald, protector. Kaito isi pusese mana peste cea a fratelui sau, inchizandu-si scurt ochii.
-Tin prea mult la tine Kaito ca sa te vad ranit. Prefer sa sufar de durerea a inca o suta de gloante in corpul meu decat sa te vad asa. Kaito... imi pare rau pentru tot. M-am comportat ca un netrebnic desi nu meritai chiar deloc... Eu, si trase adanc aer in piept caci simtea cum se sufoca, te iubesc enorm. Insa nu ca pe un frate, nici vorba, ci ca pe viitorul meu iubit.
Acele cuvinte il socara pe Kaito. Desi le mai auzise atunci, in depozitul unde au fost inchisi, nu credea ca erau adevarate insa, se parea ca se inselase. Il privea pe roscat cu ochi mari, uluiti, incercand sa se trezeasca din visul ce-l traia insa nu era un vis, ci era realitatea.
-Te iubesc mult si, daca vreodata ai putea, te rog sa ma ierti pentru toate cate ti-am facut. Sunt gelos, stiu asa, iar gelozia ma face un prost. Am vrut sa te stiu in siguranta asa ca am incercat sa te indepartez de mine, am rugat-o chiar si pe Carolina sa ma ajute insa, orice as face, tot te iubesc mai mult, si mai mult.
-Hunter... normal ca te iert, mereu te voi ierta orice ai face caci, doar ti-am spus, te iubesc si eu enorm. Eu ar trebui sa fiu cel ce-si cere iertare caci din cauza mea ai ajuns aici.
-Nu, Kaito, chiar deloc. Ma bucur ca s-a intamplat asta caci asa am avut puterea sa-ti spun ce simt.
Acele cuvinte il faceau groaznic de fericit pe Kaito iar lacrimile lui amare fura inlocuite de lacrimi de bucurie. Isi lasa chipul la nivelul roscatului, sarutandu-i buzele dulci. Roscatul ii raspunse la sarut intr-un mod tandru prin care vroia sa-i demonstreze sentimentele pe care le avea fata de el. Sarutul continua doar pana cand roscatul ramase complet fara aer, fiind nevoit sa-l rupa. Il mai privi inca o data pe iubitul sau frate si apoi adormi sub efectul medicamentatiei, lasandu-se vegheat de ochii linistitori al lui Kaito, care-i netezea intr-una parul fin, abtinandu-se sa nu mai planga. Stia ca fratele lui avea sa se faca bine si simtea asta in adancul sufletului sau caci, aveau multi ani de recuperat impreuna si trebuia sa afle povestea familiei lui.