Broken rose

[Erina Ozaki]

Mersi Aly ca ai mai trecut si pe la mine. Chiar apreciez :* Nextul :

Cap 6

Ma chinui sa cant. Imi doresc din tot sufletul ca visul nostru sa se implineasca, daca nu sunt in stare s-o fac, ma voi simti neputiincioasa. Privirea mea zboara pe micul public venit sa asiste la preselectie. Rockul formatiei mele si miscarile noastre pare sa-i cucereasca. Aplauda si ne tin pumnii. S-ar putea sa avem o sansa. Yasu, de dupa cortina, priveste suspicios si invadat de ciuda toate gesturile noastre, in special ale mele. Eu cant in continuare cuprinsa de fiorul eliberarii. Simt clar adrenalina care imi incalzeste trupul si ma face parca sa tip de bucurie. Ma simt libera sa dau drumul sentimentelor prin intermediul versurilor cantecului. Olivia, alaturi de mine e la fel de energica canta la bass ca si cum nici n-ar fi ea. O privesc cu coada ochiului si pare total scufundata in profunzimea melodiei. In timp ce Bodo, loveste tobele mecanic putin concentrat, mai se uita la Yasu care ne analizeaza cu ochi ca de vultur.
Ma plimb de-a lungul scenei si cant cat pot de tare:
'' When you are with me at that time
I chased after your shadow
Running barefoot, stop me
The more I try to shut it away, the more twisted this love gets
Kiss me softly and tenderly ''
Versurile iasa singure printre buze si sunt purtate de vibratiile microfonului si boxelor care parca ar bubui sub privirea mea. Suntem trei, impreuna doar niste adolescenti ne vom atinge scopul. Juriul aproba si fac gesturi de incurajare de la masa de jurizare. Toate formatiile concurente se mira si par cuprinsi de renumita frica de scena. Incep la un moment dat sa aud prin spatele publicului cineva strigand plin de curaj:
- Hai Red Stones!!!
Inima imi tresare din piept cand aud asa ceva si cred ca oricui i s-ar intampla. Colegii mei de trupa isi dau tot ce au mai bun , asa cum au promis. In cateva minute imi las vocea la tonalitatea joasa si inchei melodia. Imediat toata lumea se ridica de pe scaune si aplauda furtunos. Noi ne apucam de maini si facem o plecaciune, dupa care ne retragem de pe scena. Cand ma retrag putin cu pasi grabiti, Olivia si Bodo ma imbratiseaza duios.
- Am reusit! Am reusit! striga cei doi in cor!
- Asteptati sa vedem! Mai sunt trupe! Aveti rabdare!
Juriul striga urmatoarea trupa, iar eu ma indrept spre cortina unde il gasesc pe Yasu aplaudand ironic. Ma simt frustrata si ma uit la el cu o licarire de ciuda otravitoare, de parca vroiam sa-l ucid. Cheliosul ma vede, dar nu zice nimic si sta ca mutul pret de cateva secunde. Se apropie de mine si imi ia mana dreapta calm mangaind-o.
- Denissu, scumpo, ai fost minunata! De ce nu vii, mai, cu noi? Paraseste pe ratatii aceia si haide!
- Ma vrei in trupa doar pentru ca am voce! Si acei ''ratati'' sunt prietenii mei, nemernicule! Acum du-te la narozii tai!
Intorc spatele brusc si plec catre colegii mei. Privesc cu atentie la celelalte formatii. Mai sunt doar doua dupa care se alege cine merge in final si incheie un contract cu casa de discuri. Aveam oportunitatea de a canta in strainatate, si de a imi indeplini visul si de iesi din aceasta lume din plastic in care am trait atata. Am copilarit in singuratate si batjocura, desi acum am invatat sa ma bucur de cel mai micut si fericit lucru al vietii pentru ca avea ce sa-mi amintesc. Gandurile incep sa mi se amestece si imi pierd concentrarea de a examina concurentii. Cad prada in lumea mintii mele unde ma scufund sa vad ce sa fac, cine sunt si unde vreau sa ajung. La finalul melodiei, ma trezesc la real de o zdruncinatura din partea Oliviei.
- Aaa. Ce e Olivia? M-ai speriat!
- Ce faci Denissu? Dormi din picioare? Ultima echipa a fost cam slabuta, a cantat o melodie rapp-pop. Nu prea se asculta prin partile astea rapp de ceva vreme!
- Nu-i subestima, pot sa readuca la viata si jazzul ca gen muzical vechi in partile astea daca se pricep! interveni Bodo serios.
- In fine, si de manele ce mai zici? intreb eu cu un ton de gluma.
- Pff. Cand s-o baga manele aici in loc de rock, eu imi schimb si numele si cetatenia plus ca ma si tirez!
- Bodo, Denissu glumea!
Am inceput sa radem spre a mai inveseli atmosfera. Mai este o formatie dupa care marea decizie care ne va schimba vietile se va lua. Daca iesim pe una dintre cele 3 locuri mergem la marea confruntare din finala, unde acolo cine castiga, castiga tot. Eu una nu vreau sa las pe nimeni sa castige! Am muncit prea mult ca sa pierdem!!...



NOTA: IN CAZUL IN CARE DA UN MODERATOR PE AICI, VA ROG/ O ROG MULT SA NU INCHIDA FICUL PENTRU O SAL CONTINUI, NU MAI CA NU AM TIMP SA SCRIU MEREU CAPITOLELE. PROMIT CA IN CATEVA ZILE PUN NEXTUL. MULTUMESC ANTICIPAT! ^_^

[Savarina Ali]

Hey >:D<
Uite cum vin eu din nou 7.7 nu scapi de mine asa usor > : ). Sunt suparata pe "fani" ei dor citesc? nu lasa si comuri? : - w
Uf pai ce sa zic? Imi place mult de tot.
Descriere => ai avut si mi-a placut
Actiunea => nu a fost foarte grabita
Dialogul => nu a fost sec
Naratiune => fara cuvinte 7.7
Greseli de tastare / gramatica => nu m-am uitat dar nu cred ca ai ^.^

Bun sper ca nu te-a deranjat comul si ca vii cu nextul curand >:D<
Capu Chuu'

[*ILY Yaoi Maniac*]

Olla , Desnissu-chan , am citit si eu ficul tau :> Si ulala , interesanta idee , si Bodo ala ah ce nume :X Da deci idee e destul de interesanta ;) Descrierea si naratiune ai la fel si dialog care nu este sec , deci te felicit ;x Marimea textului putea fi putin mai mare ;)) In mare parte e bine , chiar foarte bine xD Astept next-ul ;) Spor la scris si imaginatie , sa ma anunti cand aduci next , da ? Pa:-h

[Erina Ozaki]

Am redeschis ficul. M-a cuprins nostalgia si imi pare rau ca nam apucat sal termin. O so voi face acum. Multumesc commurilor vechi.. Sper sa va placa

Capitolul 7

Toate formatiile se prezinta pe scene in scopul anuntului castigatorilor preselectiei. Cred cu tarie in colegii mei. Visez prea mult ca sa pierd. Imi doresc din tot sufletul sa ajung unde vreau si sa nu mai fiu un nimic ignorat de societate. Sa stie lumea cine sunt. Acum ma uit cu invidie la echipa lui Yasu si ceilalti. Si el la randul sau, ma priveste cu ochi dubiosi si otravitori, parca m-ar uri dupa cat de mult l-am infruntat. Sagetile privirilor lui straine nu ma deranjeaza. In fond, nu e prima data cand ma confrunt ca aceasta privire. Toata viata nu am prea intalnit uitaturi calde, decat otravitoare si dusmanoase. Inima imi bate cu putere. Chiar nu stiu cum sa mai reactionez. Pe la spate tin degetele incrucisate rugandu-ma in strafundul inimii sa dea Dumnezeu sa nimerim pe vreun loc, nu mai sa mergem mai departe.
Adrelina crestea si in trupul Oliviei. Citesc clar pe chipul ei semne de tensiune interioara si o doza de speranta zidita in suflet. Ochii ei se uita tinta catre masa de jurizare asteptand momentul culminant. In colturile fruntii, cateva picaturi minuscule de sudoare se scurg pe pometii fetei in jos. Tobosarul meu, Bodo se uita si el fix, dar nu la fel de stresat ca noi doua. Lui ii este cam indiferenta decizia care va lua intorsatura viitorului formatiei. Cateva trupe mai vechi erau uimite de perfomanta noastra si cu toate acestea n-am debutat. Se presupune ca finala competitie va fii si difuzata la televizor. Debutul nostru s-a facut pe o scena a unei competitii. Impreuna ne apucam de mana. Stransoarea se transmite prin trupurile noastre si respiram adanc. In sfarsit in acea liniste, se ridica cel mai batran jurizator, un om carunt si gras cu gusa la gat si cu ochelari foarte mari pe nas. Domnul cu putina chelie in crestet si imbracat in costum negru ca de inmormantare si foarte elegant , tusi. Ridica foaia mai aproape de ochi si ceru sa se faca liniste perfecta. Incepu sa spune despre performantele noastre doar cateva vorbe dupa care anunta castigatorii:
- Dragii mei, va felicit ca ati avut curajul de a va prezenta aici! Totusi numai cei buni vor pleca mai departe si au sansa de a ajunge celebritati. Deci castigatorii sunt: Trapwest locul 1 si...
In acel moment mi-a venit sa ma omor direct. Am simtit cand am auzit numele formatiei rivale , ca explodez ca un vulcan. De abia ma puteam controla . Cum puteau ei sa ne ia? Cum??
- Pe locul 2 avem o formatie tanara si foarte talentata: Black Stones.
Imi ridic capul si speranta parca se zideste la loc ca si cum n-ar fi fost stinsa pentru putin. Tip tare, iar Olivia sare in sus si ma cuprinde in brate. Ea incepe sa rada si ca planga de fericire. Bodo gesticuleaza ca un rocker fericit pe scena. Yasu paru oarecum si fericit ca l-am ajuns, dar si surprins.
- Deci competitia finala pe 12 decembrie 2010 la ora 11 la Bucuresti! Veti primi curand mai multe informatii pe siteul anacora.
Yasu se apropie de mine lasandu-si colegii in urma. Eu ma despart de ai mei si plec de langa grup cativa metri inainte. El ma priveste putin entuziasmat, iar eu plina de ura. Bodo e cu ochii milimetric pe mine, parca ar fi gata sa-l bata daca ar fii cazul. Fiind mai inalt ca mine, se apropie si mai mult de mine de parca ar vrea sa-mi sopteasca vorbele. Isi stapaneste gesturile si rosteste :
- Bravo tie, Denissu!... Ai reusit! Dar sa vad cat de buna esti la marea finala! Daca nu reusesti, te voi lua fortat in Tapwest!
- Nu-mi parasesc echipa indiferent de ce se intampla! Si mai lasa-ma dracului in pace!am spus eu dupa ce l-am palmuit. El paru uimit si isi puse la loc ochelarii de soare in liniste si se indeparta de mine. Imi spuse ca am tupeu, dar tot sunt slaba.
Nu inteleg ce vrea sa spuna cu asta, dar totusi semnul mainii mele ramasese imprimat pe obrazul sau. Olivia fu asaltata de reactia mea brutala. Bodo nu paru surprins, se astepta sa fac asa. Ma intorc catre colegi ca si cum nimic nu s-a intamplat.
- Bravo Denissu, ma consoleaza Bodo!
- Totusi nu trebuia chiar asa de brutal sa-l pocnesti!
Olivia speriata putin, pleaca dupa cortina in culise. Eu raman cu Bodo. El se apropie tiptil de mine si ii simt caldura mainii care ma cuprinde printre degete. Privirea lui se schimba brusc intr-una mieroasa si dregastoasa. Ma inmoaie acea caldura cu care ma imbata. Imi vine o senzatie ciudata prin inima, pe care n-o mai simtisem demult, cand petreceam clipele cu familia mea.
- Ma bucur ca n-ai ales sa stai cu imbecilul ala de Yasu!
- Bodo, eu nu voi sta cu niciun baiat! Si in plus, tu stai cu Olivia!
- Nu Denissu, doar suntem prietenii buni care ne intalnim des. Eu cu ea nu iesim ca si cuplu. Vreau sa formez cuplu cu altcineva...
- Nu, e imposibil! Nu nu pot permite sa ma indragostesc! Nu acum Bodo!
- Si pentru ce sa mai astept, ca sa te ia Yasu si sa te duca de cap sa intri la formatia lui!??
- Nu sunt chiar asa!
Bulversata de ce spune, ma duc direct la Olivia. Trec pe langa ea si ma vede ca sunt nervoasa. Parca intuieste ce mi s-a intamplat. Baiatul amorezat a ramas in urma ofticat. Bruneta s-a dus la el si l-a mustrat. El s-a supus si a asultat ca un catelus. Eu ma indrept spre taxi, nu voi merge cu acest obsedat de mine, ca un masina sa ma privesca dulce. Mi s-a acrit de privirile dulci si mincinoase. La iesirea din stadion , fac cu mana la o intersectie. Acolo un taxi galben opreste si ma urc in el. Masina porneste incet spre casa mea. Eu ma uit pe geam suparata si putin anxioasa de reactia mea. Cum voi mai da ochii cu el acum? Iarasi s-a produs o ruptura de colaborare pasnica intre formatia mea!...

[Erina Ozaki]

E destul de scurt, dar voi reveni cu lucruri mai bune.


Capitolul 8

Ma aflu intru-un taxi galben care se tot clatina pe toate partile si nu stiu ce naiba are. Nu pot sa cred ca dupa cate am infruntat impreuna in exercitiu, acest concurs, ma cert iarasi cu colegii mei de trupa. Ne-am calificat in finala si urmeaza sa plecam pe 12 decembrie la Bucuresti. Indeciziile ma tot bantuie si totul pare foarte incert. Nu stiu daca sa merg sau nu. Totusi cei doi nu au voce, eu sunt solista. Ar fi umiliti daca nu as aparea pe scena. Ceilalti colegi ai mei de trupa raman in urma. Deocamdata ramane in ceata decizia de a ma duce sau nu, desi sunt convinsa pe moment sa nu merg.
Ma vait ca am luat 4 la fizica, profesorul pare o fiinta ciudata care tine mult la materia lui si crede ca totul se invarte in jurul lui, dar n-are idee cat se inseala. Masina se misca printre blocuri repede si ma face emotiva. Privesc cu raceala aceste mari constructii de beton si fier care adapostesc oameni. In scurt timp, ironia sortii facu sa ajung mai repede acasa. Taxiul opri incet in dreptul portii, cobor si cu o lene sau mai bine zis sila grozava urc scarile si strecor cheile in broasca. Aceasta scoate un sunet si usa se deschide singura, parca scutindu-ma de efortul chiar de o mai deschide. Casa mea e complet goala? Unde sunt ai mei? Am uitat ca sunt singura si ei sunt la lucru.
Urc scarile de la etaj si pornesc spre camera mea. Usa parea neclintita, putin intredeschisa si patul cam ciufulit. Oare asa am lasat totul. Ma indrept spre oglinda si incerc sa-mi aranjez superficial parul, insa intorc capul. Stai putin, eu mereu cand plec, sau aproape mereu, pun o hartiuta la tocul usii sa stiu daca a intrat cineva in spatiul meu personal. Daca hartiuta e la loc inseamna ca nimeni nu mi-a invadat spatiul, dar de data asta era deplasata cu mult de la locul ei. Ma duc , ma aplec si vad ca hartiuta fusese pusa pentru a ma duce in eroare, dar nu functioneaza. E clar! Cineva a fost aici! Cineva care stie ca eu pun marci la usa.
Incep sa cercertez prin camera si vad ca nimic nu era nelalocul lui. Patul era putin vraiste. Asta era! Ma uit mai atenta si vad ca era un plic pus pe asternut. Parea dubios. Cine sa fii intrat sa-mi lase bilet. Chiar langa el era inscrisul tatei care zicea: ''Fata mea, am gasit acest plic la usa casei, ti l-am pus in camera. Si sa stii ca nu ti lam citit. E sigilat. Cu drag, tatal tau''
'' Ce dulce! Nu mi-a violat intimitatea! De data asta...''
Deschid plicul si scot o scrisorica. Data , era ziua anterioara, noaptea scrisa pe la 2-3. Incep a-l citi. Recunosc scrisul. E al lui Bodo. Introducerea era simpla si directa ca la toate scrisorile.
'' Draga Denissu,
Vad ca vorbesc cu tine, dar tu ma ignori... Am incercat sa te inteleg, dar jur ca esti cea mai complicata fata. Mi-e greu sa te inteleg, ce sa mai nu te inteleg deloc. Azi esti cineva, maine esti o alta. Ce se intampla? De ce nu bagi de seama ca eu ma chinui sa-ti atrag atentia, sa fii cu mine, iar tu te prefaci ca nu exist. Am inceput sa....sa te iubesc si tu iti bati joc cu desavarsire de iubirea mea. Am incercat sa las pasiunea asta sperand ca va disparea, sperand ca ma pot orienta catre altcineva.. Incepusem sa ies cu Olivia, dar nu merge. Nu este bine. Atitudinea ta ma baga intr-o confuzie tare si deasa. Spune ce e cu purtarea asta pe tine?La scoala , te cred esti ciudata din cauza colegilor, dar nu cred ca merit acelas tratament ca ei. Cel care te iubeste sincer nu merita tratat asa, ai sa pierzi. Nu vreau sa-l las pe Yasu sa se lege de tine. Tu il urasti din cale-afara, dar si pe mine? Asta e nedumerirea mea. Cu bine, Bodo!''
Deci in sfarsit, aflu ce e cu purtarea ta. Ma iubesti zici? Vad ca mereu esti de partea mea, am sprijini, dar nu e momentul inca sa-ti intorc favorul. Iarta-ma Bodo, dar asta e! Nu-mi bat joc, doar ma port rece. N-am ce face asta sunt eu. De data asta scrisorica aterizeaza intr-un sertar intunecos si stramt, dar confortabil. Nu o arunc pentru ca acest baiat si-a irosit speranta in a scrie ceva frumos si cu mult suflet. Nu sunt asa de rece!
Maine dimineata voi incerca sa dau uitarii toate incidentele de azi. Weekendul e pe sfarsite. Maineva trebui sa plec la scoala. Si iarasi va trebui sa fac pe indiferenta...

[Erina Ozaki]

S-au dus 24 de ore. Deci un nou capitol . Asta e proaspat facut. Sper sa fie bun. :*

Capitolul 9

Soarele incepe sa-si strecoare razele prin fereastra mea si sa se abata cu aura lui peste patul meu, curand ajungand pana la fata mea si orbindu-ma de atata lumina puternica. Simt chiar si adormita sclipirile sale intense pe fata mea. Ma trezesc bulversata si oarecum speriata. Azi e luni, va trebui sa confrunt o noua batalie interioara, critici otravitoare din partea colegilor si mai ales critici fara sens din partea profului de fizica. Ceea ce imi acaparase mintea era situatia mea scolara la aceasta materie fara inteles, adica fizica in sine pare logica, dar persoana care o preda , nu.
Stau in pat cu patura acoperindu-mi picioarele si talia. Ma uit in toate colturile camerei in zadar. E o liniste completa, apoi ma arunc din nou cu capul pe perna moale si alba. Somnolenta isi pusese mana pe mine si paru sa ma inghita complet, cand aud soneria ceasului atat de strident. Ma ridic repezita din pat, dau patura la o parte si cobor din pat. Ma uit in oglinda si imi vad chipul parca palid si sters, destul de indiferent si un par foarte dezornonat. Pijamalele mele sunt roz, nu o culoare tocmai pe gustul meu, dar sunt foarte lejere. Deschid geamul si caldura si prospetimea diminetii ma imbata, parca devine un drog pentru simturile mele si imi topeste aceasta stare de gheata pe care o am. Ma indrept la sifonier si nici nu stau sa analizez tinuta de azi. Imbrac o bluza violet cu un trandafir galben imprimat pe ea si niste blugi mulati negri. Ma decid sa iau niste pantofi platforma nu exagerat de inalti negri. Parul il prins intr-o coada lasata pe spate, imi iau ghiozdanul de scoala si inchid usa la camera cu insemnul hartiei. Cobor scarile fara graba si ajung la living. In mijloc fusese asezata in locul coltarului masa din bucatarie, o masa de 12 persoane. In coltul mesei , imi paru ca vad o fafurie cu supa de pui cu tacamurile frumos puse si un biletel agatat de o vaza transparenta cu garoafe. Atunci nevoia fireasca de hrana incepe sa-mi bantuie stomacul , mirosul acela delicios de supa de casa imi mangaia narile. Ma apropii de masa, trag scaunul usor, ma asez cand remarc biletul.
'' Draga mea, m-am gandit ca o supa de casa ti-ar face bine. Considera un gest de afectiune din partea mea si sper sa-ti placa. Am gatit-o pe placul tau.
Tatal tau !''
Destul de dragut, gestul lui m-a inmuiat. Am mancat supa intr-o maniera destul de repezita, apoi mi-am luat ghiozdanul si am plecat. Majordomul este afara de ceva vreme, ma conduce pana la scoala. Tot drumul am stat ingandurata nici nu sesizasem ca eram la scoala deja. Cobor din masina, ma strecor pe coridor. Nimic neobisnuit, aceleasi fete fandosite, baieti care se vaicaresc. Ceva e diferit. Lumea ma priveste fix, dar nu cu sageti otravitoare, ci surprinzatoare. Unii ma aratau si cu degetul, apoi o colegul meu de banca imbracat la costum si bine parfumat ma lamureste :
-' Neata Denissu ! Esti tare celebra azi !
- Cu ce ocazie ? intreb eu ironic asezandu-mi ghiozdanul in banca. A aflat toata scoala ca am 4 la fizica?
- Nu ! Cativa colegi , acum doua zile, s-au dus prin oras, si au auzit de concursul formatiilor de pe stadion. Te-au vazut intr-una din formatii, te-au si auzit cantand.
- Si voi ati imprastiat in toata tara ca si eu eram acolo ? Ce oameni!
- Asculta, asta e sansa ta sa schimbi lucrurile !
- Da, dar pentru mine, prin aceasta popularitate vor ajunge la concurenta cu fandositele scolii.
Nu mai scot nici un cuvant. Ma simt tulburata de aceasta conversatie inutila. Prima ora fizica. Si mai nasol! Proful apare in clasa cu un tanc de lucrari de acum 1 luna. Alta veste proasta! Omul e imbracat intr-un costum crem de sarafan cu camasa alba. Se aseaza la catreda, isi pun ochelarii mari si incepe sa strige notele. Nu aud nimic pana nu-mi rosteste numele. Fara ezitare si putin surprins , proful imi spune nota : 7. Incredibil ! M-am salvat !
- Domnisoara, aceasta nota e pentru ca ai studiat atunci si erai altfel, acum te-ai prostit !
Aceasta replica ma face sa explodez de nervi, era imposibil sa nu strecoare un strop de gluma ieftina. Ridic mana politicos si imi spun opinia. Ma simt revoltata .
- Domn profesor, dati-mi voie, in ce sens m-am schimbat ? Sunt aceeasi!
- Te-ai schimbat de cand am auzit de vestea ca tu frecventezi intr-o formatie rock. Ce vis nerealist !
Nu-mi venea sa cred, ce putea scoate pe gura aia. Simt cum toti nervii se intensifica, apoi se sfarama pana ce devine ca praful. In suflet acum sunt goala, aruncata intr-o fundatura abisala, unde visul meu e inecat in acest intuneric. Cuvantul ''nerealist'' , ma macinase launtric. Tac, inghit in sec si il injur in gand.
A doua ora, am franceza. Profa este in varsta, vopsita brunet, slabuta imbracata cu o fusta lunga neagra si camasa albastra de catifea. Aceasta doamna fusese stilata la viata mea, margelele albastre de la gatul ei dovedind o nota de o usoara elenganta. M-a zarit abatuta si stia despre ce e vorba, doar eu eram acum cea mai noua barfa din cancelarie. Se apropie de mine si rosti pe un ton prietenos si parintesc aproape :
- Draga, stiu ce s-a intamplat. In lumea asta exista numeroase vise. Unele mai obisnuite, altele mai marete. Al tau este maret, dar daca tu vrei sa canti intr-o formatie, atunci urmeaza calea asta.
- Multumesc foarte mult doamna profesoara !
Cuvinte de incurajare, destul de mieroase care imi mangaie acum inima si alunga durerea. Astfel celelalte 4 ore, trecura fara prea mare importanta. La finalul cursurile, ma indrept spre iesire cand intalnesc la intrare pe Bodo, imbracat in costum de blugi turcoaz si cu parul lui tepos. Se apropie spre mine cu pasi repeziti, ma apuca de incheietura mainii si ma tranteste de un perete. Nu apuc sa reactionez nimic, il simt pe Bodo apropiindu-se de mine. Buzele lui carnoase le cuprinde pe ale mele intr-un joc pasional. Ma uit la el uimita, el ma saruta pe mine. Ce are in cap? La scurta vreme se desprinde din sarut ca o pala de vant pe o vreme insorita.
- Te iubesc ! imi sopteste el aprins. Da' tu esti prea oarba ca sa vezi ! Yasu nu tine la tine, eu da si sincer !
Nu pot spune nimic, nu-mi permit, doar ii fac un semn sa plece. Plec capul si privesc podeaua, apoi ii spun aproape ca un ordin repezit :
- Pleaca ! Acum !