Blood Rain

[Hetalia]

Buna zozyyyy mea >:D<>:D<, nu am mai trecut demult pe aici, imi cer scuze ca nu am lasat comentariu si la celalalt capitol, dar, sper sa ma revansez la asta :P. Ce sa spun, a fost de-a dreptul fantastic. Miu-au placut foarte mult ultimele doua capitole, ai descris foarte bine starile prin care au trecut personajele, iar intamplarile descrise m-au dus cu gandul la vremurile medievale, la luptele dintre cavaleri, reprezentati in aceasta poveste de Yuuki si Alex, in care se implica partial si Aime.
Aime a suferit mult pentru ca a fost mintita de Yuuki in tot acest timp, dar sper ca isi va da seama ca ea a tinut ascuns totul pentru a o proteja pe satena.
Ce sa mai zic, a fost superb capitolul, depaft au fost superbe amandoua. Astept cu nerabdare si pe urmatoarele.

Kisu and gambate! >:D<:*:X

[Akie]

Imi cer mii de scuze pentru intarzierea pe care am avut-o, dar am avut examene si n-am avut cand sa scriu. Multumesc frumos ca mi-ati redeschis topicul, multumesc! Acum a venit vara si o sa vin mai repede cu capitolele. Sper ca acest capitol sa compenseze lipsa mea.

Cap. 10
-Oare mai ai acelasi gust? In momentul urmator Alex isi infipse adanc coltii in gatul suav ce conducea lichidul rosu pana la asa zisul creier. Bruneta nu reactiona deloc, ramase blocata, ochii ei erau rosii insa niciun muschii din corpul ei nu vroia sa se miste. Blondul continua sa se hraneasca cu sangele impur al acesteia, ochii lui erau mari si de un rosu intens, fata lui exprima satisfacere. O suvita rosiatica cazu printre buzele rosi ale acestuia, ridica mainile de parca ar fi imbratisat-o, le duse pana la gatul firav al brunetei si cu doua degete desfacu pelerina neagra ce cazu ca o picatura de apa intr.-un rau. Scoase coltii si zambii, sangele curgea pe umarul brunetei prelingandu-se pe camasa albastra transformand-o intr-o materie mova.
Alex se aproprie de umarul ei si scoase limba, cand vru sa stearga lichidul rosiatic dupa umarul fetei, inlemnii, facu ochii mari, vru sa se intoarca insa simti cum corpul lui nu se misca. Doi ochii mari si de un rosu intens il priveau din spate cu dispret, ochii ca ai lui. Avea pe fata o expresie dezgustata. Ii lua sabia din mana neluandu-si privirea de la el.
-Nu esti singurul care are ochii astia! Se rasti bruneta din spatele lui.
In momentul urmator ridica sabia si fara cel mai mic efort o trecu prin gatul palid al blondului, despartindu-i cele doua parti, capul si corpul. Capul cazu pe jos ca o minge ce tocmai isi pierdu aerul.
Din gatul blondului sangele tasnea de parca o teava veche de apa s-ar fi stricat si nu putea fi oprit, imprastiindu-se pe Yuuki si pe tot ce era in jur. Corpul cazu in baltoaca de sange ce se strangea pe podea imbinandu-se cu microbii zacuti in praf de multa vreme.
Bruneta lasa sabia cu varful in jos, lasand ca sangele murdar al lui Alex ce se stranse pe lama ascutita al acesteia, sa cada acolo unde isi merita locul, pe podea, in praf si in mizerie. Privii lama sabiei, in jumatatea curata se reflecta capul inert al blondului, pe fata brunetei nu era nicio expresie, nu stia daca sa planga, sa fie dezgustata sau sa fie fericita.
Brusc ochii capului se deschisera, buzele ce credea ca erau moarte, schitara un zambet malefic. Bruneta inlemnii, privii in stanga, capul. Se dadu un pas in spate, nevenindu- i sa creada, ochii ei i se micsorara. Corpul lui Alex se ridica singur, lua capul si il aseza la locul lui de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Bruneta facu inca un pas in spate, incepu sa tremure toata, simtii cum pielea i se facu de gaina, privii dezgustata si terifiata in acelasi timp, imaginea ce i se arata.
-O iluzie! Spuse satisfacut Alex. Dar... draga mea, o iluzie nu este indeajuns ca sa ma omori, si sa imi tai gatul cu atat mai putin. Desi... m-ai facut sa ma simt minunat, de mult nu mi-am mai simtit sangele, mai ales atat de mult.
Zambii in timp ce se aproprie de ea cu pasii micuti prin lichidul rosiatic ce se prelingea prin crapaturile lemnului. In ochii rosii ai lui Yuuki aparu un desen negru, facut din linii subtiri, o stea cu 7 colturi. Blondul se oprii si o privii fix in ochii, facu ochii mari, vru sa intinda mana sprea ea si sa zica ceva insa, brusc, ceva il opri, ceva din spate. Simti cum fiorii il bantuie, facandu-i pielea de gaina. O stea cu 7 colturi cu o culoare neagra, mai intunecata decat in tenebre, ce iti dadea fiori mai mari decat daca ai sta langa moarte.
Un fior de spaima il inconjura, simtea cum inima era intr-un raliu, zbatandu-se sa indeparteze sentimentul ce ii inconjura corpul si ii putrezea mintea intr-un fel dureros.
Brusc, lanturi aparura din senin si il lega de stea, disparu cu el lasand in urma un strigat terifiant apoi o liniste mormantala. Yuuki tremura toata, scapa sabia din mana, simtea cum genunchii I se inmoaie, cazu in fund. Ochii ei revenira la aceiasi culoare rosie. Simtea cum inima statea sa-i iasa din piept si sa fuga oriunde altundeva decat acolo, auzea respiratia grea ce o facea din ce in ce mai repede si mai lacom.
Privii incaperea incercand sa inteleaga ce s-a intamplat, avea impresia ca a fost o iluzie, avea impresia ca viseaza, ca tot ce se intamplase era unul din visele pe care le are de obicei la luna plina. Insa parea atat de real, respiratia ei, sangele dupa jos, inima ei, tremuratul, toate astea ii aratau realitatea.
Isi duse mana la piept incercand sa isi calmeze inima, lua sabia in mana dreapta, se ridica de jos sprijinindu-se in ea, privii sangele ce acoperisera urmele pantofilor a lui Alex. Facu stanga imprejur si se indrepta spre usa, iesi pe holul intunecat, pasii ei se auzeau in ecou in tot castelul. Isi duse mana la burta si stranse puternic. Merse agale pana la usa de la intrare, intinse mana si dintr-o miscare o deschise cu acelasi scartait ca de obicei.
Facu un pas afara si privii in jur, cerul isi varsa lacrimile in fulgii albi, puri si reci. Pe pamant se stranse un asternut subtire ce proteja pamantul de pasii insangerati ai fetei. Inainta cu greu, ochii ei erau obositi, inima nu ii mai batea asa, avea o respiratie usoara. Fulgii ce incercau sa o curete de sange nu faceau altceva decat sa ii faca pielea de gaina. Insa nu mai simtea nimic, parca era un zid caruia orice i-ai face nu ar simte, nu simtea racoarea de afara, ci doar o putea vedea prin respiratia ei ce se combina cu aerul rece facandu-se aburi apoi imprasitiindu-se cu aerul din jur.
Nu isi lua mana de la burta, se simtea de parca cineva o lovea incontinuu si nu se oprea, de parca nu ar mai fi dormit de secole si in noaptea aceea somnul isi facea veacul pe langa ea intr-un mod rece. Mai facu cativa pasi si cazu pe pamantul inghetat ce nu vroia sa o primeasca, sa o imbratiseze si sa o incalzeasca, ci o facea sa se simta respinsa. Ochii parca pierduti i se inchisera, zapada alba si pura ce era sub ea devenea incet incet de o culoare rosiatica din cauza sangelui ce ii curgea din burta. Ramase acolo singura, in pustietate asa cum a fost mereu dar nu vroia sa accepte asta. Ramase sub protectia zapezii, singura care nu o respingea si o acoperea incet si bland.
*
Liniste, o liniste mormantala bantuie tot orasul asa cum nu a facut- o niciodata. Lumina se ascunde dupa norii cenusi, densi, incercand sa dea o atmosfera de melanconie. Cerul nu mai varsa lacrimi, parca ceva l-ar fi oprit, parea o perdea cenusie plina de furie ce vroia sa rupa acea liniste, insa nu putea, parca ceva il impiedica.
In camera intunericul inca isi face simtita prezenta desi este aproape dup-amiaza. Nici macar o musca nu se aude, respiratia calda a lui Aime se aude asa de incet incat parca ar fi un corp gol ce abia trece aerul prin el. Un scartait se auzi, linistea fu intrerupta brusc, rupand tot acel sentiment de melanconie.
D- l Hiro facu cativa pasi inainte, apropriindu-se incet de Aime. O zgaltai usor. Deschise somnoroasa ochii, il privii pe tatal ei o secunda nestiind ce se intampla. Se ridica brusc din pat si privii in incapere speriata, inima statea sa-i iasa din piept, respiratia ei rapida se auzea in toata incaperea, parca nu mai era acelasi corp gol, ci plin de agitatie.
Tatal ei o striga si ii vorbea dar ea nu il auzea. Cauta cu disperare ceva din camera, dadu la o parte perdelele ce acopereau fereastra. Lumina nu prea mare, strabatu intunericul.
Privii pe fereastra si incremeni. Se intoarse catre tatal ei, il apuca usor de haine:
-Unde e? Cum am ajuns aici? Spune- mi!!! Se rasti. D- l Hiro o privi confuz.
-Cum adica? Cine sa fie? Ai fost aici tot timpul, ai dormit. Ii spuse pe un ton usor ingrijorat.
Se dadu un pas in spate si ii dadu drumul, privii incaperea, observa biroul. Pe el dormea mobilul nefolosit de mult timp. Il ia repede si tasteaza un numar, il duce la ureche si incepe sa mearga in stanga si in dreapta incaperii. Se opreste, inchide si tasteaza din nou numarul insa un raspunde nimeni, suna si suna dar nimic. Lacrimile incep sa- i curga pe obraj, privii in gol. Nu stia ce sa faca, tatal ei nu intelegea nimic, o tot intreba lucruri dar ea nu ii raspundea. Se intoarse repede pe calcai si iesi pe usa deschisa de la camera ei, cobori scariile in graba si deschise usa de la intrare trantind- o de perete. Iesi afara, neaua moale si alba ii udau sosetele inghetandu- i picioarele insa ignora. Privii in stanga si in dreapta, o lua la fuga in dreapta insa o mana o prinse si o opri. D- l Hiro o privii incruntat:
- Unde te duci imbracata asa? Ce s- a intamplat? Stii ca imi poti spune.
-Nu am timp de povesti acum., trebuie sa o gasesc pe Yuuki, e in probleme. Se rasti si se smulse din mainile lui.
O lua la fuga inspre camp. Pe strazi nu era nimeni doar frigul se facea simtit in toate colturile, obligand pe fiecare sa stea in locuri calduroase, departe de el.
Pasii rapizi ai lui Aime se auzea in ecou de cate ori calca intr-o baltoaca, spargand linistea ce o cuprindea. Se oprii, in fata ei se asternea un camp plin de zapada, pustiu. Norii negrii il vegheau de parca ar fi fost intr-o lupta cu acesta.

[Hetalia]

Zozyyyy >:D<>:d<, yai, in sfarsit, un nou capitol, de cand il astapt :X. Mi-a placut foarte mult scena aceea terifianta cand Yuuki i-a taiat gatul lui Alex, dar si revenirea lui brusca la viata a fost inspaimantatoare. Mi-a placut cum ai descris acele scene, dar si restul capitolului. Am gasit cateva greseli de tastare: de exemplu: "Bruneta inlemnii, privii in stanga, capul." = " Bruneta inlemni, privi in stanga capul" - aici ai dublat "i"-ul. In rest, mai sunt careva facute in graba probabil, dar nu sunt asa de evidente.
Ma intreb ce legatura este intre Aime si Yuuki, atat de mare incat Aime a simtit ca bruneta e in pericol? Mi-a placut cum ai descris sentimentele acelea de panica si groaza ale lui Yuuki, dar si ironiile si iluziile create de Alex pentru a o ingrozi.
Abia astept urmatorul capitol si sper sa-l pui cat poti de repede.

Te pup zozy si abia astept sa vorbim :*:X>:D<. Kisu :*

[Akie]

Hy, am zis ca vin mai repede cu capitolele si asta fac ^_^. Ma bucur ca iti place zozy, apai greselile de ortrografie( unele) sunt facute din cauza lui OpenOffice, cum e in spaniola, imi corecteaza si unele cuvinte mi le inverseaza, punandu-mi-le in spaniola. Apai Aime si-a amintit ca Yuuki a fost la castel, iar apoi pauza si ii era teama pentru ea. Acum urmatorul, sper sa va placa:


Cap.11
Ce se intampla?

Satena isi trase rasuflarea o clipa apoi o lua din nou la fuga hotarata. Ajunse la cativa kilometrii de oras, abia mai putea mergea. Era inghetata toata insa continua sa mearga. Respiratia ei era singurul lucru ce o mai incalzea. Ridica privirea din pamant, se oprii, facu ochii mari, inghiti in sec. Castelul plin de zapada, era in fata ei. Parca nu mai era asa de fioros in plina zi, iar zapada alba ii dadea o nuanta cat de cat mai noua. Insa norii il faceau sa para de parca ar sta sa o ia la fuga si sa omoare tot in jurul lui.
Stranse din dintii si in momentul urmator o lua la fuga puternic, impinse poarta cu toate puterile ei insa aceasta nu se clinti nici macar un milimetru. Satena cazu pe spate in zapada, privii cerul inlacrimata. Respira repede. Se ridica de jos si facu acelasi lucru din nou, insa poarta nu se clintea. Se ridica din nou, si merse agale pana la ea, apuca cu mainile grilajul inghetat. Ridica privirea, pe obrajii ei se scurgea ¨rauri¨de lacrimi calzi, ce ii faceau obrazul sa se mai incalzeasca.
Cauta cu privirea printre zapada insa nu vazu nimic, doar zapada. Curtea mai imensa decat o cladire era complet acoperita de zapada, pana si cararea. In stanga si in dreapta pomii pastrau linistiti zapada ca o plapuma. Nu se auzea niciun zgomot, nicio pasare nu era pe acoperis, pe pomi sau oriunde altundeva. Parca tot era mort.
Si asta o facea pe satena sa inebuneasca, simtea cum vroia sa deschida portile cu orice pret insa nu reusea. Avea impresia ca nu poate sa faca nimic, ca este doar o inutila. Linistea o inebunea si o agita, vroia sa tipe dar glasul nu o lasa. Cazu in genunchi in zapada, tinandu-se cu mainile de grilaj, lasa capul in jos. Lacrimile ii curgeau necontenit combinandu-se cu neaua alba, topind-o si transformand-o in lichidul rece ce ar trebui sa fie.
- Yukiiiiii! Striga puternic numele ei.
Respira lacoma aerul. Se ridica de jos si privii in jur. Nu primii niciun raspuns. Incerca sa sara gardul insa in zadar, de fiecare data mana ei topea bara inghetata si aluneca. Se auzi un zgomot ca o melodie, satena privii disperata in jur crezand ca vine de la telefonul lui Yuuki. Se intoarse pe calcai, observa ca telefonul ei, era in zapada. Nici macar nu isi daduse seama ca il luase cu ea cand plecase, sau ca l-a scapat. Era atat de disperata sa o gaseasca pe Yuuki incat uitase ce o inconjura, ce avea la ea.
Melodia suna incontinu, fata tresari, se grabi si il lua. Raspunse la el, la celalalt capat al liniei era tatal ei
- Aime! Am gasit-o! E la spitalul Arnau, tocmai...
Aime facu ochii mari cand auzi, inchise imediat telefonul si o lua la fuga inspre oras. Alerga cat putea de repede, insa picioarele abia daca o mai puteau tine, le simtea grele. Continua sa alerge, ajunse la intrarea in oras. Vru sa ia autobuzul dar era prea plin. Facu la dreapta si o lua pe niste strazi, urca scariile metroului in graba, in momentul acela un metrou tocmai opri. Aime intra grabita inauntru. Asupra ei erau toate privirile, unii o priveau confuzi, altii se indepartau de ea cand o vedea ca era desculta, uda si ciufulita. Aime insa ii ignora, incerca sa se calmeze in timp ce astepta sa plece metroul. Usile se inchisera dupa ce in difuzoare se auzi o voce ce anunta urmatoarea statie.
Se aseza pe un scaun privind in gol, ganditoare. Sunetul franei o trezi din visare. Aceiasi voce anunta statia.
Satena se ridica repede dupa scaun si iesi pe usile deschise, o lua la dreapta si cobori scariile. Traversa strada si ajunse in fata unei cladiri imense, acoperita complet din sticla. Intra inauntu si se duse hotarata la informatii. Desi erau cateva persoane in fata, aceasta inainta pana la birou. Acolo era o doamna de vreo 30 de ani, cu parul blond, prins in coada, intr-un halat de asistenta. Vorbea la un telefon fix:
- D-soara! Va rog sa asteptati la rand! Spuse lasand receptorul jos.
- Nu! Vreau sa stiu unde este Yuuki! A fost adusa acum cateva minute aici! Este bruneta, cu parul scurt! Spuse pe un ton hotarat.
- Stati un pic! Cred ca este cea pe care au gasit-o azi noapte pe hol.
Femeia verifica putin un caiet.
- Este la camera 203, etajul 5.
Satena o lua imediat la fuga in dreapta, se oprii in fata usilor de metal al liftului, apasa butonul argintiu ce se facu de culoare rosie cand fata lua degetul. Astepta cateva secunde, vazand ca nu coboara, deschise usa din stanga liftului si urca scariile in graba. Ajunse la etajul al-5lea. Deschise usa pe care era pancarda galbena cu cifra etajului. Intra pe un hol lung, cu gresie pe pereti si pe podea. Nu era nimeni pe hol, doar intr-un colt era un carucior cu lucrurile de curatat si inca unul cu injectii si alte lucruri de medicina. Un miros a clor bantuia tot holul, era liniste, dar nu asa de mare, se auzea un telefon fix ce suna, niste aparate.
Aime inainta pe hol calma, insa incepea sa si-l piarda vazand ca nu gaseste camera. Se opri cand vazu langa o usa numarul 203. Inghiti in sec, intinse mana, cand vru sa o puna pe clanta auzi o voce ce ii spunea sa se opreasca. Intoarse capul in stanga si privii domnul inalt, de vreo 40-50 de ani, ce inainta spre ea incruntat. Ajunse in fata ei si o privii de sus
- Ce faceti aici? Nu este ora de vizite! Pacientii au nevoie de liniste ca sa se faca bine! Va rog sa plecati si reveniti la ora de vizita!
- Dar..
- Niciun dar! Va rog sa plecati!
- D-le, va rog. Am alergat tot drumul de la marginea orasului pana aici ca sa imi vad prietena. Nu pot astepta pana la ora vizitei. Va rog, lasati-ma sa o vad! Vreau sa stiu daca este bine.
Barbatul o privii o clipa din cap pana in picioare. O aproba din cap, spunand ca doar cateva minute. Aime zambii si ii spuse ca da. Domnul deschise usa. Satena inainta si inlemni cand o vazu pe bruneta in patul alb, conectata la cateva aparate, ce faceau cate un zgomot la fiecare secunda. Incaperea era libera, era doar Yuuki acolo, patul, aparatele si un dulap.
- Nu va speriati! Este conectata ca sa stim starea ei. A pierdut mult sange si nu putem stii sigur dar parca ar fi in coma.
- In... coma? Intreba pe un ton jos si tremurat.
- Imi pare rau! Nu stiu cum s-a ajuns asa! Colegii mei au gasit-o azi-noapte pe hol, intr-o balta de sange, inima ei abia mai batea.
Doctorul ramase in usa privind-o atent pe fata. Aime facu cativa pasi pe gresia alba ce lucea. Suntetul aparatelor o faceau sa se ingrozeasca, sa simta o vina completa ca si cum ar fi vina ei ca se afla acolo. Isi simte respiratia grea, isi duce mana la inima, la organul vital ce batea cu putere si il auzea. Simte cum ceva o copleseste cu putere, nu o lasa sa respire, o invinovateste pentru ceva ce nu stie. Intinse mana dreapta si o atinse pe bruneta cu un deget, ii simtea sangele ce ii curgea prin vene. Pielea i se facu de gaina, Yuuki era rece, mai rece decat obisnuia sa fie. Fata ei palida parea o papisa expozata in spatele unui geam transparent, pe un raft alb, rece, ce vrea sa o tina acolo, asa, pentru totdeauna. Nu da vreun semn ca s-ar trezi, sau vreun semn ca s-ar fi trezit pana acum.
Aime tresare brusc, simte cum inima ii era si mai agitata, isi tine respriatia, pupila neagra i se micsora. Simtii pe umar o mana grea si rece ce o trezea la realitate intr-un mod brusc. Intoarse capul si facu ochii mari, incepu sa tremure toata, avea pe fata o expresie ingrozita. Vroia sa zica ceva insa vocea nu o lasa, parca o tinea captiva printre gratii nelasand-o sa faca nimic, decat sa tremure:
-O vezi? Este rece nu-i asa? Oare a cui e vina? Desigur, este a ta! Ti-am zis ca nu stii cine este cu adevarat sau ce simte. Daca nu erai tu, nu ar mai fi fost nevoita sa ajunga asa, nu mai trebuia sa se lupte cu mine. Este vina ta! Alex o privea zambind viclean, repeta acelasi lucru printre buze. Aime simtea cum se sufoca, privirea i se incetosa, simte cum se dezechilibreaza dar parca inca sta in picioare. Simte o usoara durere in umarul stang si pe picior. Realiza ca a cazut. Ridica privirea si il vede pe blond zambind, privind-o de sus. Ultimul lucru pe care il simte este gresia rece si un miros imbaimator de clor ii strabate nasul pana cand totul in jurul ei se face negru, nemaisimtind nici cel mai mic sentiment. Stand in intuneric, inchide ochii si simte cum ceva vroia sa o ia pe aripile lui si sa o poarte departe.
Este ciudat, sa nu simti nimic, nici frig, nici cel mai mic sentiment. Pleoapele nu vor sa se deschida, dar parca stia ce o inconjura si parca nu. Nu-si imagina ce s-a intamplat. A murit? A visat? De ce nu-si poate aminti nimic?
A renuntatm nu mai striga, desi parca ar fi vrut sa o faca. Nu mai incearca sa deschida ochii, nu mai incearca sa se miste fiindca si-a dat seama ca degeaba ar fi incercat, corpul ei nu reactiona. Mintea ei e toata in negru, vrea sa-si aminteasca ceva dar nu stie ce. Nici macar mintea nu o mai chinuie cu infinite intrebari, ci doar cu una ¨Cine este?¨ Aude ceva dar ii pare o iluzie, se gandeste ca probabil doar aude lucruri. Brusc isi da seama de o intrebare ¨Ce inseamna sa auzi?¨ Un sentiment ciudat o inconjoara. Nu intelege de ce nu-si aduce aminte nimic, dar ii apare in minte alta intrebare ¨Ce e aia o amintire si de unde stie acest cuvant?¨ Soaptele se aproprie de ea, incetul cu incetul incepe sa inteleaga ce spune:
-Este vina ta!Numai a ta! Este vina ta!
Brusc isi aminteste ceva, parca simturile i-au revenit, parca s-ar fi trezit la realitate dar acelasi intuneric o inconjoara si nu o lasa sa faca nimic, ci doar sa dea nastere la alte intrebari ¨Ce este realitatea? De ce ma simt asa?¨ Simtea un sentiment cunoscut dar nu il putea descifra. Simtea ceva in piept ce tot o enerva, il auzea la intervale scurte, de nici macar o secuna, si il simtea.
Simte ceva cald pe obraz ce se prelinge in jos, ridica mana fara sa-si dea seama atingand lichidul. Brusc deschide ochii, priveste confuza in jur. Un tavan alb ii apare primul, coboara privirea si se vede intr-o incapere alba, cu gresie pe pereti si pe jos pana aproape de tavan. Observa ca era invelita, un sentiment de caldura o cuprinde trezind-o in simtiri. Era in pat, observa o fereastra in fata acestuia, se vedea lumina lunii de afara. Priveste in stanga, vede un aparat ce avea niste dungi ce se miscau in jos si in sus.
Isi aminteste totul, insa nu intelege nimic. Sentimentul acela straniu inca o inconjura, dar isi aminteste totul, pe Yuuki, tatal ei, scoala, casa..... tot. Incearca sa-si aduca aminte ce s-a intamplat insa nu reuseste sa realizeze.
Brusc simte cum ceva o ia in brate, isi intoarse privirea. In urechea ei auzea suspine si o respiratie grea
- Cat ma bucur ca te-ai trezit! Incepusem sa imi fac griji! Cum te simti? Se retrase usor si o privii pe satena inlacrimata. Aime incearca sa spuna ceva, o priveste cu ochii mari ¨Ce s-a intamplat? Unde sunt? Cum am ajuns aici?¨ Tresare brusc si o imbratisa strans pe Yuuki.
- Esti bine? Cat ma bucur sa te stiu teafara! Am crezut ca ai murit! Pierdusei mult sange si erai asa de rece! Suspina ea printre lacrimi. Yuuki o privii stupefiata, o imbratisa scurt si se retrase privind-o
-Eu? Tu ai fost cea care a lesinat! Eu nu am nimic. Sunt intreaga. Nu stiu despre ce vorbesti dar nu am pierdut nici macar o picatura de sange.
Pupila lui Aime se micsora, o privii pe bruneta din cap pana in picioare. Era bine, intreaga, imbracata la fel ca atunci cand plecasera la cumparaturi. Nu intelegea nimic, incerca sa-si aminteasca insa nu reusea. Aparatul ce ii masura bataile inimii arata cum aceasta incepea sa se agite.
- Cum adica? Te-ai luptat cu Alex! Ai fost ranita! Te-au adus azi noapte cineva! Erai in coma! El a fost langa mine si cred ca am lesinat. Spuse fara sa respire
-Aime! Calmeaza-te! Nu te mai agita atat! Cred ca ai visat cat ai fost lesinata. Nu m-am luptat cu Alex si nici nu am fost in coma. Nu sunt aici? Daca as fi fost in coma atunci nu mai eram langa tine, eram pe un pat legata de sute de aparate enervante.
-Dar ai fost.... Murmura ea.
- Nu, nu am fost! Asculta! Nu stiu ce-i cu tine zilele astea, poate de aceea ai lesinat. Nu-ti amintesti? Am fost la cumparaturi, ti-ai pierdut esarfa si cand eram in camp ai lesinat brusc. Poate a fost din cauza stresului, ori nu stiu, dar serios, nu am nimic. Ma duc sa chem un doctor sa-i spun ca te-ai trezit!
O saruta delicat pe frunte si iesi din camera.
Aime nu mai reactiona deloc, privea in gol nedumerita. Nu intelegea ce se intamplase. Daca ar fi fost un vis cum se face ca a fost asa de real? Ca a putut simtii totul! E confuza, ii trec prin cap mii de intrebari ce nu le gasea raspunsul. Cauta prin mintea ei, rascoleste fiecare lucru minor insa tot nu intelegea. Putea sa jure ca ceea ce se intamplase a fost adevarat, dar brusc ii trece o alta intrebare ce o lovea puternic ¨Si daca tot ceea ce vazuse a fost doar o iluzie pe care Alex a facut-o ca sa se joace cu ea?¨

[Hetalia]

Ce capitol superb :X:X. Mi-a placut mult cum ai descris zozy si nici nu-mi vine sa cred ca totul a fost un vis, sau o iluzie. Mi-a placut cum ai prezentat scenele din visul lui Aime, totul parea asa de real... m-am simtit de parca eram acolo, nu stiu cum ai facut, dar parca s-ar fi intamplat in realitate si eu eram acolo. Mi-a placut foarte mult capitolul si a iesit foarte bine :X:D.
Si acum, partea care ma face pe mine nesuferita ;)), corectarea greselilor:
Am gasit doar doua greseli, doua repetitii prezente in fraza asta: "Ridica privirea, pe obrajii ei se scurgea ¨rauri¨de lacrimi calzi, ce ii faceau obrazul sa se mai incalzeasca.
Cauta cu privirea printre zapada insa nu vazu nimic, doar zapada. Curtea mai imensa decat o cladire era complet acoperita de zapada, pana si cararea. In stanga si in dreapta pomii pastrau linistiti zapada ca o plapuma." - te-ai repetat de mai mult ori cu cuvantul "zapada" in aceeasi fraza, iar propozitia: "ce ii faceau obrazul sa se mai incalzeasca" nu cred ca mai avea rost pentru ca e o repetitie.
Fraza asta mi-a placut foarte mult, literar vorbind, chiar daca s-au repetat un pic chestiile alea, dar ti-a iesit bine.
Tot capitolul a fost superb si abia astept nextu' :D. Te pup zozy :*>:D<:X

[Akie]

Multumesc pentru coment-ul tau zozy..ma bucur ca-ti place^_^ Imi cer scuze ca nu am mai comentat la ficul tau dar trebuie sa-l citesc de la capat fiindca nu am mai citit de ceva vreme, dar il voi citi zilele astea. Imi cer scuze pentru greseli, voi incerca sa nu se mai repete. Si le multumesc si celor care citesc ficul asta! Sper sa va placa in continuare^_^ Asa ca...am venit cu urmatorul capitol.



Cap. 12
O explicatie

¨Si daca ceea ce vazuse a fost doar o iluzie creata de Alex doar ca sa se joace cu ea?¨
Priveste in gol si incepe sa inteleaga, incepe sa isi dea seama de tot ce se intamplase. Alex se jucase cu ea, i-a creat o iluzie, o iluzie perfecta, pe care o putea trai pana la adanci batraneti daca nu se trezea. Dar parca ceva inca o tinea sa creada ca ceea ce a vazut este real. Isi amintese ca a plecat la cumparaturi cu Yuuki, au luat-o prin parc, au vorbit, a salvat un copil, dar nu-si aminteste cand a lesinat inainte sa ajunga la spital la Yuuki. Iar faptul ca nu-si putea aminti asta o facea sa creada ca un a fost o iluzie, ci ca a fost real. Dar daca era real cum se face ca Yuuki e in stare perfecta? Nu intelegea de ce nu era in aparate, desi ii place faptul ca Yuuki nu este intr-un pat alb ca o papusa, ci se poate misca. Isi aduce aminte de faptul ca Yuuki este un vampir, se gandeste ca probabil este normal ca ea sa-si fi revenit asa de repede. Dar de ce ar minti-o?
Nu mai pricepe nimic, mintea o chinuie cu sute de intrebari fara raspuns. Pentru o clipa se gandeste ca ii era destul de bine in intunericul acela dar gandul ii este alungat imediat fiindca isi da seama ca acolo un avea pe nimeni, nu simtea nimic, era exact ca un corp si o minte separata. Un corp ce refuza sa se miste si o minte ce o chinuie cu intrebari, amintiri. Dar oare nu asa este si in realitate? Singura, confuza, speriata. Nu mai stie ce sa creada, are impresia ca toata lumea o minte, se intreaba daca un cumva ce traieste acum este o alta iluzie.
Tatal ei nu e mai niciodata acasa, mama ei, abia daca si-o poate amintii. Ultimul lucru pe care si-l aminteste este ca era intinsa pe o podea, cu privirea goala. Tatal ei ii spusese ca a murit intr-un accident. Dar ea a fost de fata, a vazut cum a murit dar nu-si aminteste. Tot ce isi aminteste este sentimentul de vinovatie pe care il are de fiecare data cand se gandeste la ea, sentimentul de parca ar fi fost vina ei pentru ce s-a intamplat. Brusc isi aduce aminte de cuvintele lui Alex ¨Este vina ta¨ . Dar inca se intreaba de ce este vina ei daca Yuuki nu a patit nimic din cauza ei. Brusc isi aduce aminte ca nici pe Yuuki nu o mai accepta lumea din cauza ei, si ca mereu o baga in probleme. Incepe sa inteleaga ce vroia sa spuna, era vina ei ca Yuuki nu are prieteni mai buni decat ea, era vina ei ca Yuuki ajungea sa sufere din cauza ei desi nu o arata. O intrebare ii trece prin minte ¨De ce a vrut atat de mult sa-i fie prietena cand lumea o dispretuia si nu o baga in seama? De ce a aparut din senin dupa moartea mamei ei?¨ Isi aduce aminte ca spusese ca era sora lui Alex, se gandeste daca nu cumva Yuuki l-a ajutat de la inceput, si ca si ea se juca cu mintea ei.
O bufneste plansul, realizeaza ca e singura. Pana si in camera aceea goala nu era decat ea, lasata in sunetul aparatelor si in mirosul imbaimator de clor. Isi aduce aminte ca ultimul lucru pe care l-a simtit inainte sa cada in abis era mirosul de clor si vazand, pe Alex zambind.
Lacrimile i se scurg siroaie pe obrajii ei fini, cad pe cearceaful alb desenand cercuri grii. In camera se aud suspine, vin de la Aime. Lumina nici macar un o ajuta, un ii lumineaza gandurile. Stia ca cuvintele lui Alex nu erau adevarate din moment ce Yuuki doar s-a jucat cu ea, dar daca nu erau de ce se simtea vinovata? Incepe sa tremure toata, isi strange gandurile, intrebarile la care vroia un raspuns. De ce se simte vinovata? De ce lumea o minte? Ce i se ascunde? Ceea ce a trait pana acum, de la mall pana in momentul in care s-a trezit, a fost doar o iluzie sau a fost realitate? Pana si acum se intreaba daca in momentul acesta nu este o iluzie ceea ce traieste.
Este singura! Se roaga ca cineva sa ii raspunda la intrebari, sa nu se mai joace cu ea, simte ca inebuneste, sau oare deja a facut-o?
Usa se deschide insa ea nici macar nu o auzi sau vazu, ramase la fel, plangand si suferind confuza.
Facu ochii mari, intoarse capul si vazu cum Yuuki o tinea in brate. Ii simtea caldura, ii redadea sentimentul de siguranta. Isi da seama ca nu e posibil ca Yuuki sa o minta, si in plus, este calda, un vampir este rece ca gheata. Acum se invinovateste de cum s-a putut gandi la asta. Yuuki a fost mereu langa ea cand a avut nevoie, chiar si daca nu avea nevoie. Dar daca totul a fost un joc? Se gandeste ca nu e posibil, Yuuki e pera blanda pentru a face asta:
-Calmeaza-te! Sunt aici! Nu mai plange! Ii soptea pe un ton bland Yuuki. Aime o lua in brate plangand cu lacrimi amare.
-Yuuki! Sunt... sunt asa de confuza.... nu stiu ce sa mai cred. Mai mintii vreodata? Te-ai jucat cu mine pana acum? L-ai ajutat pe Alex ca sa imi faca iluzia asta si sa ma inebuneasca?Te rog, spune-mi adevarul! Nu mai suport! Intrebarile ma coplesesc, nu mai stiu ce sa mai cred, nu mai stiu ce sa mai simt, ce sa mai fac... Suspina ea.
- Normal ca nu te-as mintii! Am fost mereu langa tine, nu ma joc cu tine si nici nu l-am ajutat pe Alex cu nimic, nu am zis ca o sa te apar in fata lui? Nu stiu ce te-a facut sa crezi ca m-am jucat cu tine insa nu am facut-o!
- Este normal sa fii confuza. Intervenii doctorul ce intra pe usa odata cu Yuuki. Multe persoane dupa ce lesina, cateodata, uita lucruri sau ii revin amintiri, ori vise. Si mai ales, te-ai lovit si la cap. Ai fost destul de norocoasa, daca nu era prietena ta cu tine in pustiul ala, ai fi pututu muri.
Yuuki se dadu in spate si o privii atenta. Aime ii privii confuza, isi duse mana dreapta la arcada dreapta si dadu de ceva fin dar parca si scortoros, apasa usor si simtii un pic de durere. Isi dadu seama ca avea un bandaj pus la arcada ce probabil si-a spart-o.
- Cum adica m-am lovit la cap? Cum se face ca nu-mi amintesc cand am lesinat? Tot ce-mi amintesc este continuarea, dar nicidecum ca as fi lesinat. Spuse stergandu-si lacrimile, incerca sa se calmeze. Doctorul se aproprie de ea, privii aparatul din dreapta. Ii puse mana pe frunte:
- Esti cam agitata, ar trebui sa dormi!
- Normal ca sunt agitata! Cum ati vrea sa fiu cand nimeni nu-mi raspunde la intrebari? Nu-mi amintesc cand am lesinat, nici macar cand m-am lovit. Tot ce-mi amintesc este ca am continuat sa mergem pe drumul acela si am ajuns la Alex. Spuse privind-o pe Yuuki.
- Nu-i adevarat! Am mers pe drumul ala fiindca tu il cautai pe Alex sa-ti dea esarfa, dar nu l-am gasit, tu te-ai impiedicat de ceva si ai cauzt lovindu-te cu capul de o piatra. Am sunat la ambulanta si ei te-au adus aici, dormi de 4 ore, e miezul noptii! Daca s-ar fi intamplat ce ai zis tu, atunci d-abia acum te-as fi adus la spital, asta daca aveai nevoie. Spuse Yuuki.
- Probabil ca atunci cand ai lesinat, ai lovit o parte a capului si ti-ai adus aminte de ceva, ori doar ai visat. Iar partea cu lesinatul, nu este neaparat sa-ti amintesti. Multa lume nu stie cand lesina, majoritatea parca ar dormi, altii viseaza iar altii isi aduc aminte de lucruri din trecut pe care au vrut sa le uite ori creierul a vrut sa nu-si aminteasca.
- Dar era asa de real si era exact in spitatlul asta, iar dumneavoastra erati doctorul ei!
Doctorul ramase stupefiata:
- Nu vreau sa fiu nepoliticos dar priviti-o! Arata spre Yuuki. Este intreaga, nu are nici cea mai mica zgarietura! Daca as fi fost doctorul ei, mi-as aminti, dar nu-mi amintesc. Vei avea zilele astea timp sa te gandesti! Acum esti obosita, probabil vei gasi raspunsul la ceea ce te intrebi, curand.
Aime privii in jos ganditoare, parca un pic indepartata de lumea in care se afla. Se gandea ca poate are dreptate, dar daca ar dormi nu ar rezolva nimic, vroia un raspuns si il vroia acum!
Gandurile ei fura intrerupte de usa deschisa brusc si de respiratia rapida a tatalui ei ce intra in graba pe usa. O privii pe Aime si se aproprie de ea. O lua in brate brusc si o stranse cu putere. Isi trecu mana prin parul ei, o saruta pe frunte si o stranse din nou in brate:
- Slava Domnului! Am fost asa de speriat cand am auzit ca te-ai lovit la cap si ai lesinat! Am facut tot posibilul sa ajung cat de repede pot dar eram intr-o conferinta si nu stiam cum sa ies mai repede de acolo. Sunt asa de bucuros ca esti bine. Esti intreaga? Te doare ceva? Ce ti s-a intamplat?
- Tata! Ma sufoci!
- Scuze, imi pare rau. Spuse el dandu-i drumul, o privii atent si ingrijorat. Eram asa de ingrijorat, esti singurul lucru care mi-ai ramas in lumea asta. Ii atinse usor bandajul de la tampla. Ce s-a intamplat?
Satena il privii cu ochii mari, tristi dar parca si fericiti. O bufni plansul din nou, isi duse mana la ochii plangand. Tatal ei o privii usor confuz, o privii pe Yuuki care ridica din umeri semn ca nu stie. Isi intoarse privirea catre Aime, o lua in brate:
-Haide! Gata!
- Imi pare asa de rau.... imi pare rau.... iertati-ma! Nu stiu cum am putut sa ma indoiesc de voi. Am crezut ca sunt singura si nimanui nu-i pasa de mine, am crezut ca pana si Yuuki m-a tradat..... iar tu esti asa de ocupat cu munca incat uiti de mine. Am crezut ca va pasa doar de voi si pe mine ma bagati in seama doar ca sa nu zic ca uitati de mine. Suspina ea printre lacrimi. Il stranse in brate pe tatal ei, tinandu-se cu mainile de camasa.
- Gata! Calmeaza-te! Imi pare rau daca asta ai crezut dar trebuie sa aduc si bani in casa, nu vreau ca sa iti lipseasca ceva, vreau ca tu sa fii fericita si sa nu duci lipsa de nimic. Poate ca am exagerat si nu ti-am fost aproape dar stiam ca Yuuki iti era.
- Aime... Murmura Yuuki si se aproprie de ea. Eu niciodata un te-as trada! Esti prietena mea cea mai buna si asa ramai. Nu stiu ce ti-a facut Alex dar daca il prind ii voi da o mama de bataie ca la carte si il voi intreba daca el te-a facut sa visezi asta, orice ai fi visat si te-a tulburat. Spuse pe un ton hotarat. Aime ridica privirea inlacrimata, zambii usor:
- Imi pare rau... imi pare asa de.... Aime nu mai putea termina ce avea de zis, simtea cum privirea i se incetosa din nou. Mintea nu o lasa sa vorbeasca. O vedea pe Yuuki privind-o ingrijorata si vorbind ceva, imaginea ei ducandu-se incetul cu incetul pana cand ramasese totul in negru. Un ultim cuvant apuca sa spuna printre buze: rau.

[Hetalia]

Buna din nou zozy. superb capitol :X. Imi cer scuze ca am venit cu comentul asa de tarziu. Imi place foarte mult acest capitol. Nu am gasit nicio greseala, iar modurile de expunere s-au imbinat foarte bine. E un semn bun :D. Abia astept urmatorul capitoll! Biata aime, ce de vise si iluzii apar in viata ei. Sunt sigura ca Yuuki nu ar trada-o, app, a fost tare faza cu mama de ataie :)). Foarte bine realizat acest capitol, si lung :D.
Succes in continuare si multa inspiratie. Kisu zozy :*:*>:D<

[Akie]

Ma bucur ca ti-a placut zozy^_^am venit cu urmatorul capitol, sper sa iti placa. Multumesc pentru comentariu, eh, inceputurile astea sunt cu iluzii:)) lucrurile se fac mai clare cu timpul.
Si multumesc si tuturor celor care imi citesc ficul, cateodata deja am capitolele dar astept un comentariu ca sa il pun si pe celalalt. Sper ca va v-a placea si asta^_^

Cap.13

Un ultim cuvant apuca sa spuna printre buze: Rau.
Pupila lui Hiro se micsora cand vazu ca aceasta inchise ochii. O zguduii usor si ii tot repeta numele. O mangaie delicat pe obrazul ei fin si cald. Simte cum inima incepe sa-i bata puternic de teama, devenea agitat. Se ridica in fund speriat. Yuuki se aproprie de Aime si ii lua pulsul, desi aparatul de langa ea il arata destul de calm.
- Nu va faceti griji! Este bine! Spuse calm doctorul.
Hiro si Yuuki isi intoarse capul inspre el. Doctorul tinea intre degetele lui fine si usor imbatranite de timp, o seringa transparenta, goala; Are nevoie de liniste si i-am oferit-o! I-am dat un calmant care o va ajuta sa doarma pentru cateva ore. Facu cativa pasi inspre pat, se oprii cand ajunse langa cosul gri de gunoi. Intinse un pic piciorul si apasa pe clapa acestuia, imediat capacul se deschise. Doctorul dadu drumul seringii care ajunse la fund intr-o secunda.
Isi retrase piciorul si se intoarse catre cei doi care ramasesera masca la vorbele doctorului. Hiro isi privii fata intristat, o lasa pe perna si o invelii, acoperindu-i corpul cu cearceaful alb, pana la gat. Lasand ca acesta sa o incalzeasca si sa o linisteasca, purtand-o pe aripile somnului.
- Cum ati reusit sa-i faceti injectia aia daca nici macar nu ati atins-o? Intreba curioasa Yuuki, privindu-l atenta.
- Nu era nevoie sa o ating, are o perfuzie care vine legata la punga asta cu lichid de aici de sus. Spuse aratand langa pat un suport din fier, subtire, ce sus are o punga din plastic cu gura in jos, pe jumatate umplut cu un lichid transparent. In capat are un furtun subtire de vreo 3 cm de diametru. Prin el coboara lichidul din punga pana la perfuzia lui Aime, si de acolo intra in sangele ei combinandu-se cu acesta.
Yuuki aproba din cap semn ca intelesese. Hiro il privii incercand sa nu fie agitat. Doctorul le facu semn sa il urmeze. Facu cativa pasi spre usa care inca statea lipita de perete de cand Hiro intrase in camera.
Bruneta si barbatul il urma in liniste pe doctor. Inchise usa lasand-o pe Aime intr-o liniste profunda alaturi de somnul ce bantuia incaperea.
Cei trei merse pe hol spargand somnul ce il bantuia cu pasii lor nici rapizi dar nici inceti. Facu la stanga si doctorul deschise o usa. Intra inauntru si ii lasa pe ceilalti doi sa intre.
Camera era la fel de mohorata ca si celelalte saloane, toata in alb, mai in capat era un birou cu diferite hartii pe el. Un dulap dintr-un colt si o ghiuveta mica.
Doctorul se aseza pe scaunul negru cu tapiset pe care il trase mai aproape de birou. Ii privii pe cei doi si le facu semn sa ia loc.
- Aime a suferit o lovitura destul de buna din cate am vazut. Desi nu pare, ati vazut ce agitata este. Probabil zilele astea va confunda unele lucruri pe care nu s-au intamplat si ea va zice ca s-au intamplat. Sau nu isi va aduce aminte unele lucruri. Maine o sa-i facem o tumografie ca sa ne asiguram ca nu are nicio parte a creierului afectata. Acum nu va pot asigura de nimic, probabil va ganditi cum s-a intamplat asta de la o inaltime asa de mica, dar lucrurile cele mai grave se intample din intamplari minuscule, ce pot parea insignificante.
-Cum adica cele mai grave? Intreba agitat si speriat Hiro.
-Nu aveti de ce sa va agitati, poate este o nimica toata. Vom stii mai bine maine cand se va trezii. Dar va rog, atunci cand se va trezii luati usurel! Nu o stresati cu scoala sau altceva!
- Dar vreau sa stiu ce vreti sa ziceti! La ce va referiti cu ¨grave¨? In ce pericol este fiica mea?
-Fiica d-voastra este bine de moment. Ne temem ca din cauza loviturii pe care a avut-o sa confunde realitatea cu fantezia. Dar asta nu stiim sigur, vom vedea maine cum se va simtii.
Hiro ofta si privii pierdut in gol. Nu intelege de ce viata e asa de nedreapta, de ce pretioasa lui sotie a trebuit sa moara iar acum fiica lui este intr-un pat de spital, dormind, fara sa-si dea seama ce se intampla defapt in realitate. Nu intelege de ce nu s-a putut lovii el, ar fi durut mai putin decat sa-si vada si fiica ranita.
Yuuki privii in jos speriata, un sentiment de furie o cuprinse facand-o sa tremure. Ochii ei priveau in gol, mintea ei incerca sa desluseasca ce se intamplase. Nu intelegea ce i-a facut Alex, cum se face ca Aime e asa de agitata si de ce tot vorbea despre faptul ca ea ar fi fost in coma. O mana calda o trezeste din simtiri facandu-i pielea de gaina. Ridica privirea si o intalni pe cea a lui Hiro, o privire pierduta, trista si singura. Acesta ii spuse sa fie calma, ca nu se va intampla nimic si ca ei vor fii langa Aime, inca sa nu-si piarda speranta. Bruneta ar fi vrut atat de mult sa creada cuvintele acelea, sa se agate de ele si sa spere ca asa este. Insa nu ii place sa spere aiurea, stia ca ceea ce se intamplase avea legatura cu Alex si nicidecum cu lovitura pe care a primit-o Aime. Insa pastra secretul, nu spuse nimic, doar il aproba din cap.
Doctorul ii privii atent, isi lua la revedere de la ei si le spuse ca pot astepta pe hol sau in camera ei.
Yuuki si Hiro aprobara din cap, iesira din camera impreuna. Nu intrara inapoi in camera lui Aime, se aseza pe scaunele albe de pe holul pustiu.
Nelinistea il cuprindea pe Hiro la fel ca si pe Yuuki. Bataile repetate din picior ale barbatului o facea pe Yuuki sa vrea sa se ridice si sa inceapa sa mearga in stanga si in drepata. Brusc brunetul se ridica fara sa zica nimic, se indeparta de ea cu pasi rapizi. Yuuki il urma cu privirea, vru sa-l intrebe unde se duce dar acesta ii raspunse inainte sa apuce sa zica ceva. Ii spuse ca se duce sa ia o cafea de la automatul de jos.
Yuuki il aproba din cap, privii in stanga si in dreapta. Nu era nimeni, decat ea, scaunele albe si mirosul clorului. Hiro deja coborase scarile, pasii lui nu se mai auzeau in ecou.
Pe hol nu mai trecea nimeni, lumina neoanelor ii dadea spitalului modern un aer mohorat. Facandu-te sa tresari si sa vrei sa pleci de acolo ori sa ramai si sa te lasi purtat pe aripile somnului si a tristetii.
Yuuki lasa un oftat usor sa iasa, ce se auzi in ecou, spargand pentru putin timp linistea apasatoare. Bruneta se ridica de pe scaun si inainta pe hol, ajunsa in fata camerei lui Aime puse mana pe clanta si vru sa deschida usa insa se oprii cand auzi din partea cealalta a usii un cantec cunoscut:
- Hana wa itsu moshimo.... Se aud versurile in toata incaperea, pe o voce joasa si usor trista.
Bruneta deschise un pic usa si incremenii cand vazu cine era in incapere. Langa patul alb al satenei, cineva o privea necontenit, parca ar fi vrut sa o ia cu el si sa o tina aproape. Nu ii lua mult timp sa recunoasca persoana respectiva, este aceiasi persoana vicleana, blonda si inalta, este Alex. Se joaca cu o suvita din parul suav al lui Aime. Se oprii din cantat, o simtii pe Yuuki insa nu se intoarse:
- Nu stiai ca nu-i frumos sa spionezi lumea? Putina intimitate, te rog! Spuse blondul sarcastic.
Bruneta il privii urat, deschise usa si intra inauntru, o inchise in urma ei. O privii pe Aime neincrezatoare.
- Te temi sa vorbesti? Nu-ti face griji! Doarme!
In momentul urmator bruneta il apuca de guler pe Alex si il lipii de peretele rece, la fel ca si el. Bruneta are pe fata o expresie plina de ura, de dorinta de a-l face sa sufere asa cum i-a facut el lui Aime, de dorinta de a-i pune intrebari la care el sa raspunda. In schimb, blondul sta calm, zambind viclean si privind-o profund in ochii negri. Nu spuse nimic, lasa ca furia sa cumprinda toata linistea, adora privirea aceia a lui Yuuki, privirea aceea plina de ura, de disperare in cautarea raspunsului. Se linse pe buze. Simti o mana calda pe obraz care se retrase la fel de repede cum veni. Bruneta vru sa ii traga o palma insa se opri cand ajunse la obrazul lui, il privii dispretuitor in timp ce el nu mai putea de fericire.
- Se pare ca te poti stapani destul de bine. Draga mea sora, te-ai cam molesit de cand ai stat cu partea asta din Aime. Nu-ti face griji, o readuc eu la normal si vei redevenii acelasi vampir insetat de sange ce bantuie pe strazi distrugand orice in jurul lui.
- De ce naiba zambesti? Spune-mi! De ce zambesti atat? Ce i-ai facut lui Aime de ai agitat-o atat? Se rasti ea.
-Nu i-am facut nimic, doar i-am aratat o parte din viata ei anterioara. I-am aratat partea in care aflase ca tu esti vampir. Mai tii minte? Te-ai luptat cu mine desi stiai ca nu aveai nicio sansa. Spuse Alex cu acelasi zambet pe buze.
Pupila lui Yuuki se micsora, incepu sa tremure, acum intelege de ce se comportase asa Aime. Era agitata fiindca ceea ce se intamplase a fost real, dar nu era o realitate apropriata de timpul acesta, ci o amintire indepartata; Ador privirea asta! Esti speriata! Stii ca Aime iti stie secretul iar tu ai mintit-o! Te temi ca te va respinge. Nu-ti face griji, oricum crede ca a fost doar un vis. Dar ma voi asigura ca va afla ca e realitatea. Scumpa ei prietena este defapt o tradatoare! Of, of, Yuuki, cum ai putut sa faci asta?
In acel moment bruneta ii trase o palma incat ii intoarse fata intr-o parte. Obrazul palid incepu sa prinda o nuanta roza, avand forma unei palme. Alex o privii cu coada ochiului, ii aude respiratia grea, simte cum tremura, ii simte furia. O apuca de mana facand-o sa tresare, o stranse puternic si o privii dispretuitor. Bruneta inghitii in sec si incerca sa-si traga mana insa nu poate. Alex o privii incontinu, fata facu cativa pasi in spate in timp ce blondul merge pe urmele ei. Simtii ceva ce o opri si nu o lasa sa-si continue mersul in spate, intoarse capul si facu ochii mari. Ajunse lipita de peretele paralel, intoarse capul si inima incepu sa ii bata puternic. Alex era la doar cativa cm de ea, ii simte respiratia, corpul lui era lipit de al ei. Ii simte racoarea ce degaja acesta, ii da fiori pe sira spinari. Scrasni din dintii si il privii fix in ochii, ura acea privire pe care i-o arunca blondul, din totdeauna a detestat-o. O privire superioara, dispretuitoare de parca ar fi fost un nimeni in lumea asta, doar cineva ce iti sta in cale.
Blondul isi trecu cealalta mana prin parul ei, in timp ce cu cealalta o strangea si mai tare de incheietura:
- Alex!Ma doare! Da-mi drumul!
Acesta insa nu slabi stransoarea, ii duse mana la spate si in momentul urmator o saruta.
Bruneta incremeni, nu reactiona deloc. Ii simte buzele reci lipite de ale ei, simte cum limba lui se joacaa cu a ei. Ceea ce o face sa-si revina in simtiri, il impinse dezgustata insa el nu-i da drumul. Continua sa savureze buzele calde ale brunetei, imbinand saliva ei cu a lui, jucandu-se intr-un mod gentil dar si brutal cu limba ei. Isi tine mana in parul acesteia, brusc o apuca de el si ii trase capul pe spate rupand sarutul. Ii privii gatul, ochii I se inrosi usor.
-Alex! Opreste-te! Ce vrei sa faci? Alex!
- Taci! Se rasti el. Esti a mea si nu poti schimba asta!
Incheie el si isi infipse coltii adanc in gatul ei.

[Hetalia]

Stiam eu ca nu fusese doar un vis, eram aproape sigura de asta, dar nu in totalitate. Dar nu inteleg, totusi, de ce s-a imbolnavit doar de la o simpla iluzie creata de alex, prin care i-a aratat o parte din trecutul sau, precum ai scris si in capitol. Deci, pana la urma, alex si Yuuki, sunt frati, exact ca in iluzia aceea, dar nu inteleg doua lucruri: 1. De ce sunt dusmani, bine, poate din pricina faprului ca sunt vampiri si probabil sunt mai reci din fire, dar totusi, oricum, e interesant aspectul asta
2. ultima scena m-a derutat, sarutul ala a fost o_O, nu ma asteptam la asta.
Abia astept nextu' zozy si mi-e foarte dor de tine. Te pup si succes in continuare. Kisu :*>:D<:X

[Akie]

Multumesc pentru comment zozy. Nu cred ca mai are rost sa imi cer mii de scuze ca tot ma injurati :(( dar daca e pot gasii o tona de scuze pentru care nu am mai scris la el si vazic ca toate sunt adevarate...dar principala era lipsa de inspiratie si plus ca ma zapacisem cu timpurile verbale. Apai...sa-ti explic! Ea nu s-a imbolnavit! In timp ce ele cautau castelul lui Alex, acesta i-a creat o iluzie lui Aime. Si in lumea reala, ea a lesinat, si cand a lesinat s-a lovit cu capul de o piatra! Iar ea crede ca a fost real, si lumea crede ca din cauza ca s-a lovit la cap confunda lucrurile....ma rog, sper ca ai inteles, daca nu, pune-mi intrebarile :D . Intrebarea nr.1 ai sa afli pe parcurs, chiar in capitolele astea care vin acum explic in principiu cum este relatia lor, sau cel putin de ce a ajuns asa. Si 2. ai sa vezi si de ce a sarutat-o! So....next:


Cap. 12

Incheie el si isi infipse adanc coltii in gatul ei facand-o sa tresare. Simtea cum sangele ii este scos din corp incetul cu incetul. Incerca sa-l impinga insa degeaba, parca ar fii legata sau mai bine zis, lipita de el in asa fel incat sa nu se miste. Inghitii in sec scrasnind usor din dinti.
-Nu sunt a ta! Niciodata nu am fost! Tot ceea ce am fost era orbita, orbita de tine si de nevoia de a avea iubire. Iubire pe care parintii nu mi-o ofereau. Am crezut in tine si tu mai tradat! Am fost asa de proasta. Mai bine nu mai fi transformat, sau cel putin sa fii fost intreaga, nu semi, asa de vulnerabila... Preferam sa raman a nimanui decat sa traiesc in minciuna si in durere!
- Nu asta e viata ta? Sau ai uitat ce ai zis? Eu nu te-am tradat! Doar ti-am dat ceea ce iti doreai! Ii sopti blondul dupa ce isi scoase coltii din gatul ei ridicandu-si privirea cat sa o priveasca in ochii. Avea o expresie calma in special dupa ce vazu lacrimile din ochii brunetei; Iti doreai iubire? Eu ti-am oferit-o! Ti-ai dorit o casa, ti-am dat-o. Ai vrut prietenie, ai avut-o.
-Spui ca nu m-ai tradat? Atunci ce ai facut? Ce faceai cu ea? Ce cautai in patul ei? Sau asta a fost planul tau de la inceput? Sa te joci cu mine iar apoi sa spui ca esti frati-mi-u, cand nu esti!
- Te rog sa nu ma mai insulti! Nu a fost niciun plan. Iubirea poate avea doua parti. Iti doreai ca cineva sa te salveze si eu te-am salvat, nu a fost vina mea ca tu te-ai indragostit de mine! Eu nu regret clipele in care am fost impreuna, chiar ajunsesem sa ma indragostesc de tine. Dar apoi am intalnit-o pe ea, in ea am vazut ceva ce la nimeni nu am vazut si care nu poate fii vazut de cineva ca tine. Sau poate ca da! Vezi tu....situatiile fac ca persoanele sa se schimbe! De ce nu incerci sa revii la cea care devenisei? Imi placea mai mult inima ta plina de ura! Era mai....atragatoare!
Yuuki il privii dispretuitor, scrasnii din dintii si stranse din pumn. Il apuca de guler ridicandu-l pe varfuri, privindu-l fix in ochii.
-Esti asa de prost! Te-ai jucat cu mine dar nu vei face la fel si cu ea! Iar eu nu o sa ma schimb fata de ea, ci ma schimb fata de tine! Sa-ti intre bine in cap ca nu sunt a ta!
Alex o privii fara nicio expresie, in momentul urmator o apuca de incheietura aruncand-o pe fereastra.
-Nu uita cine esti! Esti un nimeni, eu te-am facut sa fii cineva, ceea ce te face a mea! Si cu ea, nu ma joc! Spuse rece blondul in timp ce privea cum bruneta cadea repede spre asfalt. Disparu.
Yuuki cadea in liber, lacrimile scurgandu-se pe obraji facand-o sa inghete. Ar fii vrut atat de mult sa nu ii fie sfarsitul, sa apuce sa o apere pe Aime. Sa incerce sa aiba grija de viata lui Aime daca de a ei nu a putut. Nu intelegea de ce nu putea fii mai puternica. Inchise ochii dar inainte vazu pentru ultima oara cerul plin de stele, sperand ca si ea v-a ajunge o stea frumoasa.
Era aproape de asfalt cand simtii doua brate ce ii oprira brusc caderea incalzind-o. Deschise ochii si observa cum urca in sus. Privii in dreapta si vazu pe cineva imbracat intr-o pelerina neagra nelasand sa i se vada fata, zbura in sus cu ea. Fu atrasa de aripile mari si albe ale acestuia. Ramasese fara cuvinte, ridica mana vrand sa ii dea gluga jos dupa cap pentru a-i vedea macar ochii insa acesta o prinse de mana oprind-o. Intra pe fereastra in camera la Aime si o lasa jos pe bruneta care il privea surprinsa. Se intoarse repede si dadu sa sara cand mana lui Yuuki il oprii, insa nu se intoarse:
-Multumesc!
Murmura bruneta apoi ii dadu drumul, acesta luandu-si zborul, disparand in vazduh. Yuuki ramase privind cerul pentru cateva minute intrebandu-se cine era si de ce a salvat-o cand putea sa o lase sa moara. Lucrul ce ii parea fascinant erau aripile acestuia, nu a mai vazut niciodata unele. Si-ar fii dorit sa il intrebe cine era sau macar sa il vada. Se intoarse pe calcai privind-o pe satena care dormea nestingherita in patul ei moale si cald. Se intreba cat somnifer i-o fii dat insa nu conta, mai bine ca nu a vazut toata scena sau auzit. Isi duse mana la gatul ei, nu mai avea urmele de la muscatura. Isi dorea ca urmele din inima ei sa dispara la fel de repede ca ranile fizice. Se oprii langa satena privind-o urat, ridica mana ducand-o la gatul firav al satenei. O stranse un pic gandindu-se ca asa ar fii cel mai bine, asa ar proteja-o de lumea asta cruda insa se oprii brusc tragandu-si mana. O privii inlacrimata pe satena cazand in genunchii langa patul ei. O lua de mana plangand cu lacrimi amare.
¨Aime....stii ce e in inima mea? Stii cat de mult te-am urat? Intotdeauna m-am intrebat de ce eu? Tu intotdeauna ai avut totul si tot tu le-ai distrus! Dar niciodata pe tine! De ce mie imi sunt distruse lucrurile fara sa le distrug eu iar in schimb sunt distrusa si eu odata cu ele? Oare sunt blestemata pentru toata viata sa ma detest pe mine si sa fiu slaba? Daca nu ar fii fost noaptea aceea blestemata...daca nu as fii fost eu acolo....daca.... Doar regrete! Noaptea aceea...¨
Flashback
Era o noapte usor racoroasa de vara si pustie. O vara de acum mai bine de 50 de ani, pe data de 18.06.1953. Ceasul era trecut de 1 si luna plina vegheaza asupra satului. Nici macar vantul nu bate sau vreun soarece care sa treaca si sa faca zgomot.
Pe o strada pustie si latularnica a satului mergea cu privirea in pamant o fata scunda intr-o rochie alba, lunga, ducandu-si din cand in cand mana la obrazul usor umflat. Parul ei lung si negru ii acoperea un pic fata. Se invinovatea si nu intelegea de ce sau de ce a trebuit sa se nasca intr-o familie ca a ei, o mama neglijenta si un tata care o bate oricand bea. Nu gaseste niciun raspuns sau macar un indiciu, ar fii vrut atat de mult sa isi ia viata dar nu putea, parca ceva nu o lasa. A ales sa fuga de acasa crezand ca asta e raspunsul.
Suspina si fara sa vrea se lovii de un barbat ce tocmai iesi dintr-o casa. Fata nu isi ridica privirea ci doar murmura un ¨Imi pare rau¨ si continua sa mearga. Nu apuca sa faca doi pasi ca o mana o apuca de brat si o trase la pieptul barbatului peste care tocmai dadu. Un barbat cu ochii verzi, parul negru si cam de 1.80 inaltime. O privea adanc pe fata in ochii ei negri, lucru ce ii dadea fiori. Zambii pe sub mustata iar in momentul urmator fata ii dadu una intre picioare eliberandu-se si dand sa o ia la fuga insa se ciocni de un baiat cam de 20 de ani, cu parul blond si ochii albastrui. Barbatul din spatele ei o prinse strans in brate. Bruneta il lovi cu cotul in burta insa blondul o prinse repede.
Fata ridica picioarele folosindu-l pe barbatul din fata ei drept scara pentru picioare. Urca pe el in asa fel incat se rostogoli peste baiat si ajunse in spatele lui. Ii dadu un sut in fund si o lua imediat la fuga. Alerga cat putea de repede, luna luminandu-i calea, cunostea bine strazile. Pe ele fugea mereu dupa ce fura. Respiratia ei rapida se auzea odata cu pasii. Ajunse in camp insa continua sa fuga, cauta cu privirea un copac pentru a se ascunde. Simtii brusc o durere puternica la cap ce o facu sa se opreasca si sa se dea un pic in spate. Baiatul de mai devreme o prinsese de parul ei lung. Bruneta il privii speriata, cand ridica mana si vru sa il loveasca celalalt barbat i-o prinse si i-o rupse facand-o sa urle de durere insa se alesese cu o palma ce i-a intors fata, pentru a tacea. Cazu in genunchi si isi duse cealalta mana la umar. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata din cauza durerii. Incerca sa se ridice insa baiatul care o tinea de par o arunca jos punandu-se peste ea. Aceasta ridica cealalta mana vrand sa il opreasca insa el o prinse si i-o duse deasupra capului facand-o sa scanceasca. Ridica piciorul lovindu-l in cap, celalalt barbat o prinse de picior, scoase dintr-un buzunar un briceag cu care ii patrunse usor pielea facandu-i inima sa alerge, si sa tipe de durere. Baiatul ce statea deasupra ei ii inchise gura cu un sarut.
-Ssshhh...inceteaza sa te mai opui sau prietenul meu iti va mai face alte rani! Ce-ai spune sa jucam un joc? Noi suntem vanzatorii iar tu trebuie sa platesti pentru loviturile care ni le-ai dat! Ii sopti baiatul privind-o cu ochii albastrui, cu aceiasi expresie superioara.
In momentul acela bruneta il scuipa in fata alegandu-se cu o alta palma. Desi lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji, pe fata ei rozalie era aceiasi expresie speriata, inchise ochii muscandu-si puternic buza inferioara. Baiatul isi cobori mana pe piciorul fetei, pe sub rochia alba, acum murdara.
- Regula numarul 1. Fara impotriviri! Continua el sa vorbeasca in timp ce o atinse in zona intima facand-o sa-si arcuiasca corpul. Se ruga ca cineva sa ii vada sau macar sa o auda dar nu era nimeni altcineva decat ei in pustiul acela. Parintii ei nu ar fii cautat-o. Era singura, ar fii vrut sa se opuna in continuare insa durerea de la brat nu o lasa sa loveasca cum trebuie si cu tot ceea ce s-ar fii ales erau lovituri; Regula numarul 2. Eu si cu prietenii mei putem face ce vrem cu tine! Vad ca deja incepi sa te supui regulilor! Foarte bine, poate asa te lasam in viata dupa! Ii spuse batjocoritor moment in care ii dadea jos lenjeria intima. Fata incepu sa se zbata insa baiatul o stranse mai rau de picioare vrand sa o potoleasca. Incepu sa dea din picioare insa barbatul o prinse imediat de acestea, oprind-o. Striga dupa ajutor cat putu de tare. Baiatul ii dadu cate-va palme insa aceasta continua sa se zbata si sa tipe, glasul ei pierand incetul cu incetul. Reusi sa il prinda pe baiat de mana cu care o tinea in asa fel incat i-o intoarse auzindu-se ca si cum o creanga s-ar fii rupt, insa era bratul blondului urmat de urletul de durere al acestuia. Bruneta il privii plina de ura dar speriata, neclipind. Asteptand cu respiratia la gura, nu se mai zbatea fiindca simtea mainile barbatului pe picioarele ei nelasand-o sa se miste. In momentul urmator vazu cum baiatul de pe ea este aruncat la cativa metri. Incremenii cautandu-l cu privirea pe blond. Il privii pe barbat care ramasese la fel ca si ea, intrebandu-se ce s-a intamplat. Bruneta ridica repede piciorul vrand sa il loveasca insa simtii o durere intensa in umar ce abia o lasa sa se miste. Vru sa il priveasca pe barbat insa il vazu la cativa metrii de ea. Ramasese fara cuvinte. Privii baiatul inalt si blond ce statea cu spatele la ea, la picioarele fetei. Se ridica speriata in genunchii ducandu-si mana la umarul drept indreptandu-si osul, muscandu-se de buza inferioara pana cand ii dadu sangele. Blondul inainta fara sa o priveasca, se oprii in fata brunetului, il ridica de jos si in nicio clipa ajunse in spatele lui infingandu-si coltii in gatul acestuia. Ochii lui de culoare rosie nu isi luau privirea din ochii negrii ai brunetei care ramasese nemiscata, privindu-l in continu fara nicio expresie. Inima ei inca ii batea puternic dar parca mai calm. Il privea parca fascinata de calmul lui, asteptand sa vada ce se v-a intampla. Blondul dadu drumul trupului neinsufletit, acesta cazand si lovindu-se ca o piatra de pamant. Baiatul se aproprie incet de fata insa aceasta ramase nemiscata. Ii intinse mana dreapta, gest la care bruneta se retrase un pic, speriata. Il privii neincrezatoare. In momentul urmator il lua de mana, simtind fiorii pe sira spinari din cauza mainii lui reci.
-Cum te cheama? O intreba privind-o adanc in ochii.
- Yuuki!
-Yuuki, ti-ar placea sa fii mai puternica?
-Da....
In momentul urmator acesta o trase in bratele lui soptindu-i ca o sa doara un picut.
-Viata mea e durere.... Ii sopti bruneta iar in momentul urmator blondul isi infipse adanc coltii in gatul ei. Yuuki inchise ochii simtind cum sangele ii e luat din corp, simtindu-se slabita. Abia isi mai aude inima, se intreaba de ce nu poate auzi inima blondului dar nu se mai intreaba ce o sa urmeze, se lasa purtata de impulsuri. Simte cum blondul isi scoate coltii din gatul ei firav si o intinde incet pe pamant. Incepe sa ii fie frig, abia daca poate tine ochii deschisi, murmura ceva neinteles printre buze.
Blondul se musca de incheietura sugand un pic din sangele lui insa fara sa-si ia privirea de la fata. Se lasa pe vine apucand-o cu o mana de ceafa cuprinzand-o intr-un sarut rece lasand ca intunericul sa o cuprinda pe tanara.
------------------------------------------------------------------
Flashback-ul nu se termina aici, pozele de la barbatul si baiatul acela nu le pun. Iar misteriosul nostru erou....vom descoperii mai incolo cine este :P . Sper ca v-a placut si astept comentarii, cel putin ca sa pot pune capitolul pe saptamana. De data asta chiar o sa incerc sa scriu pe saptamana, problema e ca eu sunt intr-a-11-a si pana ajung acasa si plus temele, e cam greu sa gasesti timp dar sper ca macar sa gasesc comentarii si de la altii pentru ca eu vad vizionarile dar nusht daca va place sau nu, spre exemplu timpul verbal in care este scris daca va place,greselile care le fac, etc. Multumesc mult si see ya!