Blestemat

[aurelyon]

În acea seară friguroasă de noiembrie, cum nu aveam nimic de lucru, îmi făcusem o cană de cafea irlandeză şi mă gândeam să mă întind pe canapea, ca să-mi petrec noaptea cu tomul despre mituri româneşti, început cu o zi în urmă; se ştie însă că a fi vânător de soiul din care eram eu înseamnă a avea rare momente de linişte, aşa că nu m-a mirat defel că imediat ce m-am aşezat pe marginea canapelei, să aud bătăi în uşă. M-am ridicat, lăsându-mi cartea şi cafeaua pe măsuţă şi m-am îndreptat către intrare.
În faţa mea apăru un tânăr înalt, cu păr şaten, îmbâcsit şi nepieptănat, nişte haine ponosite şi o geantă ce fusese odată roşie. De fapt, ochii de culoarea oţelului erau tot ce mai părea viu în trupul acela. Probabil călărise zile de-a rândul şi acum nu mai avea niciun fel de merinde.
Un lucru era sigur: eu nu eram han sau casă de binefaceri. Şi, pentru orice eventualitate, mi-am pipăit buzunarul vestei unde ţin, de obicei, sticla cu apă sfinţită.
- Hei, tu! Pe cine cauţi?
- Domnul Samuel Stark, presupun, a spus el, cu un puternic accent franţuzesc. Mă numesc Ryando Lacroix.
- Şi, ce vrei de la mine? am întrebat, pregătindu-mă să folosesc sticla.
- Nu sunt demon, stai liniştit, zise şi-şi suflecă mâneca cămăşii în carouri, arătându-mi o semnul de recunoaştere tatuat pe încheietura mâinii. Am nevoie de ajutorul tău.
Drept răspuns, l-am stropit în obraz cu agheasmă, aşa ca să fiu sigur. Tânărul şi-a smuls eşarfa roşie de la gât şi s-a şters cu nonşalanţă. Apoi, m-a dat într-o parte şi a intrat în casă, cu destulă obrăznicie.
- Eşti vânător? l-am întrebat mofluz, urmărindu-l cum îşi toarnă o cană din ibricul meu cu cafea scumpă, fără a-şi cere voie.
- Nu, clătină din cap, după ce sorbi o gură din licoarea fierbinte. Dar pot spune că am cunoscut cândva unul.
Deja nu-mi plăcea; atitudini de genul ăsta mă plictiseau de moarte. Dar mă străduiam să ramân amabil.
- Cu te pot ajuta? l-am întrebat.
Mi-am luat cana de pe măsuţă şi m-am aşezat confortabil în fotoliul de lângă cămin. Omul a tras fotoliul din colţul opus al încăperii până în dreptul meu, şi-a lăsat geanta pe covor, apoi s-a aşezat.
- Ei, domnule Stark...
- Samuel, i-am sugerat, sperând că, astfel, îi va fi mai simplu să se destăinuie.
- Samuel, vezi eu... Frământă cana între palme, nehotărât, apoi oftă, lăsându-şi privirile în pământ. Îşi frecă uşor fruntea. O să crezi că-ţi spun vreo poveste, că sunt nebun. Vezi dumneata, eu am fost blestemat, recunoscu el, în cele din urmă.
- PovesteÅŸte-mi. Ai venit la locul potrivit.

[RaYnutza]

Tocmai cand devenea mai interesant, ai incheiat povestirea. Pare a fi un prolog dintr-o carte, desi tin sa subliniez ca te-ai inspirat 100 % din Supernatural, dar nu e nimic gresit in asta.
Imi place inceputul, imi place descrierea, dialogul nu e sec, insa m-a "deranjat" ca sa zic asa, receptivitatea lui Samuel vizavi de francez. Il enerva atitudinea lui, nu avea nicio intentie sa il faca sa se simta cat mai bine-primit, decat in limita bunului simt, insa la sfarsit i-a permis sa il tutuie pentru a-l face sa se confeseze mai usor, sa se simta in largul lui. Adica, ce e cu schimbarea asta brusca?
Si inca o chestie, dar minora... nu-mi explic cum de Samuel citea mituri romanesti, iar personajele nu au nicio legatura cu Romania.Probabil personajul era curios in legatura cu ciudateniile Romaniei, si ai fi putut sa adaugi acolo undeva regiunea unde avea Samuel hanul, ca sa ne dam seama mai usor unde se petrece actiunea.
Ma rog, per ansamblu, e bine, dar se putea si mai bine. Ai putea face o poveste frumoasa daca te tii de ea.

Sa nu ma injuri, te rog :)) :D Bafta la scris in continuare

[aurelyon]

Buna.
Povestea nu se incheie aici. Am pus un link la semnatura, unde se poate citi continuarea.
Da, e o poveste inspirata din serial, ca doar sunt fana. :)
Samuel a fost atat de receptiv fiindca Ryando avea semnul tatuat pe incheietura.
Nu, actiunea se petrece la State, Samuel doar citea despre miturile noastre, nu locuia aici. Si in fond, de ce sa nu citeasca?...:P
Povestea e terminata, repet. De curand, a fost si publicata intr/o revista online.
Thx ca ai trecut pe aici.:)