Blasfemia dragonului

[Kazuki]

Bun,este primul meu fiction cu tematica medievala,deci e posibi lsa am anumite greseli.
Disclaimer: Acest fanfiction nu contine niciun personaj sau lucruri asemanatoare din vreo carte,anime sau film si ca rezultat nu vreau sa fac propaganda sau sa profit de dreputurile de autor.

Blasfemia Dragonului

1. Istoria poporului elf

Infinitatea nu poate fi atinsa cu degetele atunci cand sari spre cer sperand c-o vei putea cuprinde cu bratele tale de mica fiinta naiva.Infinitatea este mult prea complexa pentru a putea fi inteleasa de niste biete fiinte ca si omul.Profunzimea cu care este inzestrata nu permita nimanui s-o patrunda in adevaratul sens .
In adevaratul sens infinitatea este un dar pe care doar anumite fiinte il au,insa simultan intelesul infinitatii este luat ca o ambitie de a deveni nemuritor pentru a conduce peste alte popoare,de aceea elfii sunt singurele fiinte inzestrate cu acest dar datorita bunastarii lor,a intelepciunii si a modestiei lor,fapt pentru care sunt obligati sa pastreze in taina aceste detalii.
La inceputul veacurilor elfii au fost un mic popor care s-au stabilit pe un taram din Nord,gandurile pasnice si dorinta de trai erau tot ce acestia aveau adus de departe.Insa odata cu inceperea cuceririi noilor teritorii a Anglo-Saxoniilor acest popor a fost nevoit sa capituleze.Legenda spune ca elfii au a fost salvati de catre Meleh,o zana care s-a oferit sa salveze poporul aflat in decadere in favoarea asupritorilor in schimbul unui mic dar,anume destinul baiatului care se va naste peste un an de zile.
In ultimul atac pe care Anglo-Saxonii l-au avut impotriva elfiilor,Meleh fusese ranita grav,pretul acestor dureri era infrangerea si alungarea definitiva a inamicului de pe acest taram.
Trupul plin de rani al zanei fusese dus intr-una din casutele din cel mai apropiat sat unde avea sa primeasca ingrijiri.Pielea ii fusese sfasiata de catre sagetiile aruncate de catapulta asupritorilor in momentul in care magia ii slabise din intensitatea puterii.Respiratia ii devenise grea si inceata astfel ca gemetele de durere erau tot mai profunde si mai dese,iar picaturile de sange nu ezitau sa curga pe tenul semimulatru al acesteia.Actiunile de vindecare a raniilor se aflau in decurs,cand zana il chema pe cel mai vrednic dintre elfii pentru a-i spune ultimele cuvinte inainte de-asi da duhul.

- Nu uitati ca intelegerea noastra nu va pieri nicicand,chiar daca eu nu ma vo iocupa de acel prunc,cineva apropiat mie va alua asupra sa aceasta indatorire.Puterile mele...

Nu apuca sa termine dialogul caci inima inceta sa'i mai bata iar pleoapele i se lasara greu la vale.Trupul acesteia fusese ars pe o portiune dintr-o sapatura preistorica in stanca dupa care a fost bagat intr-o cutie de lemn pe care erau sculptate luptele la care luase aceasta parte impotriva Anglo-Saxoniilor,apoi ascunsa undeva departe in munti.La trei zile dupa moartea zanei,intr-o geroasa noapte de iarna in timp ce elfii munceau inca la reconstruirea caselor,pe cerul intunecat isi facu aparitia o lumina puternica sub formai unui cristal violet.Curios,se petrecu o actiune care ii speriase pe naivii elfi,din incinta cristalului se auzi o voce puternica si groasa prin care li se oferea taina infinitatii in schimbul darului cerut de zana.Nu era dificil de descifrat aceasta intamplare,asa cum le precizase si Meleh,puterea ei avea sa cada peste acest popor dupa trecerea unui anumit timp,insa nu preciza anume cat.

- Voi,poporul elfiilor,ati fost ales de catre zana Meleh intrucat sa pastrati secretul infinitatii,pe intelesul vostru,al nemuririi in schimbul destinului unui prunc care se va naste pe o anumita data peste un an de zile.Desi Meleh nu se mai afla printre noi,puterea ei va dainui vesnic prin odraslele acestui popor datorita dorintei de pace,bunastarii si modestiei de care ati dat dovada.Insa daca veti deveni lacomi,se va naste o fiinta elf care se va impotrivi legiilor voastre alaturandu-se fiintelor umane dupa care va distruge din temelii realizarile voastre.

Dupa ce discursul le fu adus la cunostiinta,cristalul se destramase in mii de fascicole luminoase care cuprinsera trupurile elfiilor in mai putin de o secunda.Prin acel act al magiei,elfii au devenit detinatorii celei mai ravnite puteri,fapt pentru care multi conducatori ai diferitelor popoare au ravnit sa-i cucereasca.

[Axxa.No.Way]

foarte interesant;))
I :X elfii, iar un fic despre acestia e ceva minunat^__^, asta bineinteles si daca autoarea isi da silinta so sunt sigura ca va iesi foarte bine, avand in vedere felul in care descrii si narezi... good job;)
am gasit cateva greseli:
"eu nu ma vo iocupa"- voi ocupa;
"va alua"- va lua;
"sa'i"- sa-i;
"naopte"- noapte;
"Cruios"- Curios;
"a'ti"- ati;
"alaturandu-sew"- alaturandu-se;

-inceputul este foarte frumos si profund, iar descrierea e inedita si deosebita :X
spor la scris si sa pui urmatorul capitol cat mai curand:*:*

[Kazuki]

Multumesc pentru comentariu Axxa.no.angel,merit cele mai groaznice pareri daca ai gasit accidental cateva greseli de tastare,un lucru bizar deoarece am verificat de doua ori capitolul.In legatura cu modurile de expunere,mai am mult pana o sa ajung sa fiu capabila sa creez o coordonanta intre ele intrucat stilul in care imi scriu povestile sa fie impecabil si fara eventuale greseli de exprimare.

P.S: Habarul cel mai mare nu-l am de ce aliniatele nu s-au ordonat confom cum am editat postul :)

Blasfemia dragonului
2. Printul Sigismund
Partea 1

Anii treceau purtati de aripile lacome ale vantului,intrucat jumatatea unui veac desparte prezentul fata de ziua in care zana Meleh a parasit pamantul inspre paradisul Raiului.De-a lungul acestor cincizeci de ani ,poporul elfiilor tinde sa devina cel mai puternic regat din aceste timpuri,neoptand inspre a cucerii noi teritorii ci inspre a fi condusi de aroganta cu care al cincileea rege al elfiilor,Regele Sikard I a proclamat legile taramului prin care elfii deveneau superiori fiintelor umane,datorita faptului ca dobandisera magia zanei putand sa guste din ea dupa bunul plac in orice moment.Insa se pare ca acestea erau doar gandurile tiraniilor conducatori,caci poporul dorea sa duca o viata linistita in care sa poate avea posibilitatea de asi paste oile mai departe inspre munti si campii,iar traditiile sa prospere in timp.
Primavara isi puse capataiul in acest taram,astfel ca toti pomii fusesera decorati cu floricele mici si albe care simbolizau un nou inceput.In diminetiile racoroase acestea primeau cu bucurile picaturile de roua,iar la rasarirea soarelui aspectul fizic al plapandelor floricele albe se asemana cu sclipirea curata a unui diamant proaspat pus la invoiala razelor de soare.Linistea revigoranta stapana inca pe timpul incetosat canta parca aieve niste sunete moarte ale cocosului de pe gard anuntand venirea diminietii.
In padure,unde copacii isi dezmorteau crengile rigide,un grup de pelerini strabatea in taina mirinistea evitand sa ia contactul cu arcasii regelui Isen care ordonase ca acestia sa fie ucisi.Carele trase de cai mersera pe intregul timp de desfasurare a noptii,insa in ciuda oboselii mergeau in continuu la soaptele de rugaminte ale fiintelor care ii indrumau sa continue spre binele lor.Rapusi de oboseala,dupa o mica trecere de timp,grupul se opri lasand cuvantarea celui mai vrednic sa ia responsabilitatea de a pazi tabara pentru cateva ore.
Nu la mare departare,arcasii regali pornisera dis-de dimineata la vanatoare pentru a prinde jivine salbatice a caror carne era necesara pentru a celebra cei cincizeci de ani de cand poporul scapase din robia Anglo-Saxoniilor.Se despartisera pentru a ocupa o suprafata mai intinsa inspre a atrage vanatul in capcana,dar adevaratul vanat erau pelerinii.
Cel mai tanar dintre ei,Legolas se avanta atat de profund in curmezisul padurii incat mergand cativa pasi se afla cam la o suta d m etri de locul unde se afla locasul d eodihna temporara a fiintelor umane.Mai privi din nou imprejur dupa care isi pregati sageata impreuna cu arcul si se apropie incet spre tabara vrand sa-i surprinda,facand pasi usori astfel incat frunzele sa nu fosnaie.Ceea ce nu stia era faptul ca printul Sigismund il urmarise,vrand sa se asigure ca nu face vreo prostie,din pricina caci era prima data cand merse la vanatoare.In momentul in care arcasul,anume Legolas se pregatea sa isi atinteasca sageata catre paznic,printul il surprinse punandu-i mana pe umar.

- Ce ai de gand sa faci Legolas ?! Sunt niste biete fiinte umane,sti si tu acest lucru,de ce vrei sa le faci rau? Nici macar n-au atentat la viata ta.Oi fi eu tanar,doar de saptesprezece ani insa ziua mea de nastere nu s-a nutrit ieri incat sa nu-mi dau seama ca acest lucru a fost un ordin,zise printul rastit .

Blondul,inghiti sec in clipa cand ii auzi cu precizie vocea printului,care ofta prelung oarecum dezamagit.Desi dadu de inteles ca inghise sec din arugumentul ca Sigismund avea sa se-nfurie pe el,argumentul era altul,caci daca printul avea sa intoarca capul ii putea observa ca toti vanatorii il inconjurasera si aveau sagetile prinse in arcuri indreptate catre cei doi.Planul nu fusese un complot,insa printul disturbase desfasurarea ordinului primit de la tatal sau,anume de-ai masacra pe acei naivi pelerini.

- Ne pare rau printe,insa va trebui sa va nimicim trupurile cu aceste sageti,tie si lui Legolas astfel ordinul regelui va putea fi implinit.Vorbele sale ne-au acaparat profunzimea phsihicului nostru intrucat oricine va intrerupe aceasta desfasurare va trebui ucis fara mila chiar daca vom fi nevoiti sa folosim magia,zise unul dintre ei.

[Tox]

Capitolul 2.

"
Anii treceau purtati de aripile lacome ale vantului,intrucat jumatatea unui veac desparte prezentul fata de ziua in care zana Meleh a parasit pamantul inspre paradisul Raiului"

In primul rand, mai corect era "desparte prezentul de ziua in care...", pentru ca desparti doua lucruri efectiv, e impropriu spus sa desparti un lucru "fata" de celalalt.
In al doilea rand, "paradisul Raiului" este un pleonasm, din moment ce inseamna unul si acelasi lucru.

"De-a lungul acestor cincizeci de ani ,poporul elfiilor tinde sa devina cel mai puternic regat din aceste timpuri,neoptand inspre a cucerii noi teritorii ci inspre a fi condusi de aroganta cu care al cincileea rege al elfiilor,Regele Sikard I a proclamat legile taramului prin care elfii deveneau superiori fiintelor umane,datorita faptului ca dobandisera magia zanei putand sa guste din ea dupa bunul plac in orice moment"

Pluralul genitiv / dativ este "elfilor" cu un singur i.
Verbul "a cuceri" se scrie cu un singur i.
De asemenea, este "al cincilea", deci cu un singur e.
Tot aici este de mentionat si faptul ca folosirea corecta a expresie ar fi "neoptand spre" , si nu "inspre", printre altele, sunand si mult mai bine.
De asemenea, in toata fraza nu am vazut nici un singur punct, numai virgule. Ca si in celalalt fic al tau, ai probleme cu delimitarea propozitiilor si a frazelor. Ti-am mai zis si de verbele la gerunziu, nu ? Ti-am mai zis, ce sa mai..

"Insa se pare ca acestea erau doar gandurile tiraniilor conducatori,caci poporul dorea sa duca o viata linistita in care sa poate avea posibilitatea de asi paste oile mai departe inspre munti si campii,iar traditiile sa prospere in timp."

Ca sa fie clar - "Tiranul" este stapanul absolut, care incearca sa-si impuna vointa in orice fel si ori imprejuare, care-i asupreste pe cei din jur, crud, nemilos, despotic, avand maniestari dictatoriale. "Tirania" defineste faptele acestuia. Astfel ca sunt "gandurile tiranilor" nu "gandurile tiraniilor" .
Exprimarea in "posibilitatea de asi paste oile" lasa de dorit. (asta pe langa faptul ca este "a-si", si nu "asi" ). Si spun asta pentru ca practic tu ai spus ca oamenii pasc. Imi pare rau, dar oile fac asta in cazul de fata, ar fi trebuit sa insusesti actiunea lor, nu oamenilor care de fapt doar le insotesc, ei nu prea pasc.
And second, nici o virgulita mica mica mica, nimic ?! Iar am alergat printre cuvinte fara nici o pauza. Urat.

primeau cu bucurile picaturile de roua

Cu ce primeau... ?

iar la rasarirea soarelui aspectul fizic al plapandelor floricele albe se asemana cu sclipirea curata a unui diamant proaspat pus la invoiala razelor de soare

Virgulaaaaaaaaaaaa.

"...canta parca aieve niste sunete..."

"Aievea" nu "aieve"

evitand sa ia contactul cu arcasii regelui Isen care ordonase ca acestia sa fie ucisi

In primul rand vorbesti de grup, dupaia treci la arcasi, iar imediat dupa aceea treci la rege. In al doilea rand n-ai nici o virgula dupa ‘ regelui Isen’, ca sa poti sa legi mai bine motivul pt care ii urmareau arcasii. In al treilea rand puteai sa incepi o propozitie noua pentru a spune acest motiv.

"Rapusi de oboseala,dupa o mica trecere de timp..."

"Dupa o trecere de timp"

?! Erau mii de variante care ar fi sunat mai bine, dar 'trecere de timp'...

"...de cand poporul scapase din robia Anglo-Saxoniilor."

"Anglo-Saxonilor" nu "Anglo-Saxoniilor"

"
Cel mai tanar dintre ei,Legolas se avanta atat de profund in curmezisul padurii incat mergand cativa pasi se afla cam la o suta d m etri de locul unde se afla locasul d eodihna temporara a fiintelor umane.

In primul rand te-ai repetat, dupa cum poti vedea. In al doilea rand, sfarsitul enuntului este total neacordat - avand in vedere ca nu locuiesc in padure, probabil ca locasul era temporar si nu odihna, ca sa sune mai propriu. Apoi, posesivul face acordul intre 'locas' si 'fiinte umane' , deci "al cui locas"? - "al fiintelor". Altfel spus, forma corecta ar fi fost : "...locasul temporar de odihna al fiintelor umane".

...sa se asigure ca nu face vreo prostie,din pricina caci era prima data ...

"din pricina caci" ? Exprimare deplorabila in cazul de fata.

"- Ce ai de gand sa faci Legolas ?!"

Nu ar strica niste semne de punctuatie.

sti si tu acest lucru,

"stii"

"ziua mea de nastere nu s-a nutrit ieri..."

Cum sa se nutreasca o zi de nastere? Wtf ?!

"
Blondul,inghiti sec "

Poate inghiti "in" sec.

Blondul,inghiti sec in clipa cand ii auzi cu precizie vocea printului

Da’ ce, poate sa auda si deviat?

"Desi dadu de inteles ca inghise sec din arugumentul ca Sigismund avea sa se-nfurie pe el,argumentul era altul..."

arugumentul- argumentul

Repetitie.

Exprimarea lasa de dorit, ce-i facea ala, ipoteza, concluzie si demonstratie ? Poate motiv, nu argument.

"Vorbele sale ne-au acaparat profunzimea phsihicului nostru..."

In primul rand este "psihic" nu "phsihic" . Iar in al doilea, cum naiba sa acaparezi o profunzime?


Textul tau este interesant din punctul de vedere al temei, insa sa stii ca tematica asta istorica trebuie tratata cu grija, la tine suna in multe locuri mai mult ca un text argumentativ. De asemenea, folosesti multe cuvinte al caror inteles nu-si are locul in cazul de fata. Si ai mai multa grija la timpurile verbelor si la delimitarea propozitiilor.

[Comanda onorata]