Binecunoscutul cotidian

[onu']

Buna! Sunt aici si va terorizez cu un alt fic de cand aveam 13 ani( daaaa... am scris multe ficuri la varsta asta) eh... ce sa-i faci? vreau sa vad critici (cat mai dure, nu-i problema) ca sa postez si noi si sa pot observa discrepanta dintre ele. Si (al naibii ,,si'', l-am repetat de nu stiu cate ori) sa vad daca am talent, sa stiu daca chinui condeiul degeaba sau nu.
Enjoy!
Binecunoscutul cotidian
Cap1 Ineceputul sfarsitului

-Cum se fac copiii? Il intreba micuta Jane pe Tudor.
Acesta statea la masa avand capul sprijinit de tablie si clatinandu-se pe scaun. Berea pe stomacul gol nu-I prea priise. Ii raspunse in 2 peri:
-Ii aduce barza.
-Nu te cred.
Intre timp cobora si Ioana sa-si ia un suc din minibar. Caldura aceea molesitoare de vara ii usca gatlejul. Tudor ii auzi pasii si-si dadu seama ca ea este fara sa o priveasca deoarece erau singuri in vila. Ceilalti erau plecati pe terenul de golf organizand un mic picnic.
-Intreab-o pe Ioana. Ii spuse el ca sa scape de intrebarile mult preaserioase pe care le punea la numai 4 ani verisoara lui.
-Ioana, cum se fac copiii?
Ioana ramasese blocata. Nu stia ce minciuna sa scormoneasca, ocolind astfel discutia mult prea matura pe care ar fi trebuit sa o poarte cu mama sa la o varsta mai inaintata.
-Pai… se balbai ea, atunci cand o femeie isi doreste un copil… pune intr-un bol faina, apa, oua, iese coca, o baga la cuptor si apoi… bum! Copilul!
-De fiecare data cand mama face prajituri (iar asta se intampla destul de rar) nu ies copii din cuptor.
-… Pentru ca se pune un ingredient magic. incerca sa o convinga Ioana.
-Care-I ala? Intreba mirata Jane.
-Nu stiu. E secretul mamelor.
Tudor se hlizea ascultand conversatia lor infantile.
Jane se hotara sa se uite la televizor in camera ei.
-Incredibil! Exclama el dupa plecarea micutei.
-Fata asta nu crede ca o adduce barza, in schimb crede ca-I facuta din aluat de placinta.
-E un copil. Ce ai vrea sa-I zic? Intreba Ioana alegandu-si o carte din biblioteca tatalui lui Tudor.
-Ai si tu dreptate.
Ioana se aseza pe canapeaua de culoarea unui cappuccino si incepu sa citeasca. Era o seara extrem de plictisitoare ce urma sa devina un cosmar, cel putin pentru ea.
Tudor se rezema de spatarul scaunului studiindu-I picioarele Ioanei. Era cea mai frumoasa parte a corpului ei. Avea picioare bronzate, lungi, nevatamate, de un luciu straniu.
Are picioare de zeita, ii trecu lui prin minte. Ma intreb daca e constienta de asta.
Da. Era constienta de asta. la fel de constienta era ca nu ar fi fost prea frumoasa fara inzestrarea lor.
Era constienta de unghiile ei atat de frumoase incat, si daca le taia pareau prea lungi.dintii ei de un alb nemaintalnit, infatisati intr-un zambet te cucereau. Era constienta si de defectele ei. Abdomenul nelucrat o impiedica sa se expuna prea mult la plaja, gatul neted mirosint tot timpul a parfum avea putina gusa. Nasul parea potrivit, dar daca o priveai din profil… puteai crede ca e mare.
Parea fata ideala din punctual lui de vedere. Nici nu deborda de frumusete dar nici urata nu puteai spune ca e. Era o persoana insipida, nu prea atragea atentia. Si poate ca nici nu-si dorea.
-Ce citesti? O intreba la un moment dat.
Dupa ce isi termina fraza ii raspunse:
-Ritmuri interiaore de o scriitoare necunoscuta.ii raspunse fara sa-si ridice privirea din carte.
Brusc isi dadu seama. Niciodata nu-l privea in ochi cand vorbea cu el, i se parea ciudat. De fapt, se simtea incoltita, patrunsa pana in maduva spinarii.
Tudor avea niste ochi abisali, negrii. Parka prea negrii, stranii.
Atat de adanci incat daca te fixa cu privirea simteai ca te poate impusca doar uitandu-se la tine cu acea pereche de ochi. Aspectul fizic? Pentru un mascul arata foarte bine. Comportamentul lui insa… lasa de dorit. Daca aveai ghinionul sa te afli in preajma sa sis a fi femeie, te vrajea. Te domina din toate partile, te ustura cu replici sau era foarte gentil. Daca vroia sa te aibe o si facea. In jumatate de ora jocul era gata, bineinteles, in favoarea lui. Caracterul sau se invartea in jurul cuvintelor: indraznet, cuceritor, sarcastic, neserios, vulgar si afemeiat.
In comparative cu el Ioana era o pustoaica de 16 ani incapatanata, pacifista si modesta.
Venise sa faca liceul in Constanta. Caminul nu era prea primitor asa ca statea cu gazda la familia Borca.
Bryana si Marian aveau 2 copii, 2 baieti. Respectiv Tudor si Claudiu.
Se intelegea bine cu ei, cum se poate intelege o fata cu 2 baieti ma mari.
Ioana citea cartea cu mare interes. Ajunsa la povestea Brynei se gandi imediat la Bryana, mama celor 2 frati. Ce deosebire era intre ele… cea din carte, o simpla menajera in timp ce doamna Bryana era proprietara unei vile immense, pamanturi si un restaurant faimos. Nici de vita romaneasca nu era. Radacinile ei erau originale din America.
Patrunse pe meleagurile romanesti si se stabili permanent cand s-a casatorit cu Marian, om de afaceri mai tot timpul plecat.
In fine. Soneria se facu auzita si o fata foarte sexi dadu busna in living adresandu-se lui Tudor, furioasa fiind:
-De ce nu mai sunat in ultima vreme?!
-Am avut treaba. Mintii el fara sa clipeasca. Desi se presupunea ca erau impreuna se purata cu ea cand ca un amant cand ca un strain. Nici nu-l interesa tipa dar nici nu-l dezinteresa. O tinea doar pentru cat era de frumoasa.
-Ce treaba? Insista Andreea.
-Am fost plecat.ii raspunse cu indiferenta. Nu-i placea sa dea explicatii nimanui, cu atat mai putin ei.
-Si nu puteai sa ma iei sip e mine?
-Unde? La femei? O lua el peste picior.
Tudor se ridica de la masa si urca incet scarile pana la etajul 1.
-Unde mama gaia te duci acum?! Tipa fata exsperata cu capul suspendat in sus cautandu-l cu privirea.
-Sa fac un dus. Zbiera punand mana pe clanta.
Imediat dupa acea patrunse pe usa de la intrare si fericita familie Borca cu prietenii lor Amelia si Vlad.
Cei din urma nu erau casatoriti ori iubiti. Nu se intampla nimic de genul asta intre ei, doar acea simpatie amicala. Amandoi erau singura, cu ani in urma incercasera o relatie dar esuara.
-Te rog sa te pregatesti pentru cina Ioana. Ii comunica Bryana cu un accent englezesc de care nu putea scapa.
-O doamna, nu vreau sa va incomodeze prezenta mea.
-Nu fi fraiera. Esti bine venita sa participi.
In scurt timp livingul se umplu de oameni pretentiosi si importanti acompaniati de dame cu tinute elegante.
Sampanie, caviar, oua umplute, tot ce-ti dorea inima. Dar Ioana nu era obisnuita cu asa ceva si se simtea incomod.
Doamna Bryana, care era o doamna in adevaratul sens al cuvantului, o invitase cu un scop.
Sa ia aminte la cele intamplate acolo sis a traga invataminte. Sa ajunga o femeie instarita si puternica. Vedea in ea toate astea. Mereu isi dorise o fata dar viata ii darui 2 baieti. Nu erau ei in stare sa conduca afaceri sis a aibe grija de un palat. Unul era prea fustangiu celalat prea distrat.
Vroia sa o ia pe Ioana sub aripa ei, sa o cizeleze, sa o modeleze dupa cum poftea ea. Ca in final sa o casatoreasca cu unul din baietii ei. Era nebunesc ce gandea si nimeni nu banuia. Incerca mereu sa o lase cu fiii sai, sa vada spre care are inclinatie.
Observase o mica chimie intre ea si Tudor. Dar el avea o prietena. O parasuta… nu-l las s a-si ruineze viata cu aia. Insa nu era sigura. Inca oscila. Sa fie Tudor, sa fie Claudiu? Mai era timp… acum trebuia sa-I sculpteze personalitatea fetei, sa aibe o minte culta etc.
La masa Tudor se afisa cu prietena sa Andreea iar Claudiu singur. Nu-l deranja, tot ce simtea el era… foame.
Cina era asa cum se astepta toata lumea… delicioasa.
Ioana stand la masa putea auzi franturi de discutii spunandu-si in intimidate gandurilor ei: ce lume snoaba… fara sa stie insa ca si ea avea sa faca parte din aceea lume, candva.

[Me_Samy]

Buna,buna! Vad ca esti nou[a](scuze nu-mi arata sexul) si cred ca as puteau sa-ti dau niste sfaturi, si o sa incerc sa nu fiu "prea rea".
Ma, ficul e bun in linii mari si ideea e originala, doar ca, cum se vede din scriere, actiunea se petrece in zilele noastre, dar modul de gandire este cam din trecute. Exemplu:"Vroia sa o ia pe Ioana sub aripa ei, sa o cizeleze, sa o modeleze dupa cum poftea ea. Ca in final sa o casatoreasca cu unul din baietii ei. Era nebunesc ce gandea si nimeni nu banuia. Incerca mereu sa o lase cu fiii sai, sa vada spre care are inclinatie.
Observase o mica chimie intre ea si Tudor. Dar el avea o prietena. O parasuta… nu-l las s a-si ruineze viata cu aia. Insa nu era sigura. Inca oscila. Sa fie Tudor, sa fie Claudiu? Mai era timp… acum trebuia sa-I sculpteze personalitatea fetei, sa aibe o minte culta etc."-Iata aici un exemplu din scrierea ta care, dupa parerea mea e cam din epoca cu printese si castele.

Deci, ei erau afara la picnic, dar ai zis ca "era o seara tare plictisitoare"... Dupa semnele de punctuatie ai putea sa pui spatiu, cum ai facut in unele locuri,dar nu peste tot. Ai putea sa mai lasi spatii intre fragmente si sa reduci din punctele de suspensie, ca sa putem citi mai usor.

Si ai putea sa descrii mai mult, nu doar aspect fizic, si sentimentele, cand cei doi vorbeau spre exemplu.Ar mai fi de zis, dar nu vreau sa le stirbesc din placere si altora.


Mult succes si nu te dezamagi daca nu ies toate cum ar trebui de la inceput. Sper ca nu te-am suparat, iar daca am facut-o da-mi mesaj la profil si se rezolva.
La revedere!! Si spor al scris ;)