01-01-2012, 07:58 PM
In ultima vreme am fost asaltata fonic prin baruri si localuri de o multime de trupe de care nu auzisem inainte, dar cum anturajul meu s-a adaptat putin mediului in care traiesc, mi-am luat libertatea de a va informa ce se mai asculta pe mica insula numita Cipru. Am reusit sa incropesc o lista formata din cateva si va invit sa adaugati propriile nume cu ceea ce se asculta pe unde stati voi, cu ceva descriere, daca se poate. S-ar putea ca ceea ce mie nu-mi place sa fie in ton cu preferintele voastre, so ma astept la opinii.
Acestea fiind zise, shall we begin?
30 Seconds to Mars- Mi-a placut mult de Jared Leto in filmul oripilant "Requiem for a dream", insa trupa asta iese din tiparele mele fonice intrucat nu sunt compatibila cu asa-numitul gen "mall punk". Unele melodii continand chiar inflexiuni emo, se cam aseamana intre ele, sunt slow, un pic previzibile si alteori plictisitoare. Recunosc, nu toate, si nu va contrazic pe faptul ca Jared Leto intra in lista de achizitionat.
All-american Rejects- Nu prea multe de zis, in afara de: loads of horny fan-girls and crap pop.
Alphabeat- In ciuda faptului ca am un prieten englez care ii tine in topul personal, opinia mea e ca trupa asta daneza formata din doi cantareti- un tip si o tipa- a caror muzica seamana constant cu "Like a prayer" a Madonnei, e un amestec nereusit de genuri, e cam corny si aduce aminte de o multime de trupe funky/pop piano sau calibrate pe dance beat of the 80's.
Amy Winehouse- Se ia o o tipa dependenta de droguri care detine o voce incredibila similara unei femei afro-americane de marimi mari si se seteaza pe r'n'b ai anilor '60. Rehab e catchy ca naiba, dar restul o pot lua la plimbare. She ODed anyway.
Arctic Monkeys- Atitudine rock britanica incredibil de penibila. Chitari cu distorsie cantand garage punk "mucifer" si un tip care canta prin pedala de distorsie. Ma rog, au energie, macar atat.
Avenged Sevenfold- O combinatie abominabila intre nu-metal, trash, "emoscreamo" si uneori -naiba stie de ce- western ballads. Vocalul e o imitatie ieftina a lui Hetfield la care s-au adaugat scartaituri.
Babyshambles- Formatie britanica nu teribil de buna, daca luam in considerare ca e mana lui Pete Doherty, nu-i de mirare.
Black Dice- Ridicoli, amuzanti, complet afoni.
Bleach 03- Da, nu va uitati asa la mine, 3 tipe japoneze si metal zgomotos, gen speed-ish guitar, growls si slap bass, nu le-am recunoscut ca fiind tipe, ma rog, nu merita verificate.
Civet- O trupa de punk chiar acceptabila, in stilul imitabil al Ramones, formata numai din tipe, sunete puternice, un background vocal chiar bun si un ritm un pic cam basic, dar merge.
Coheed and Cambria- De nu ar fi vocea screechy a vocalistului, formatia asta de neo-progressive metal ar popula playlistul meu asa cum a facut cu single-ul Welcome home folosit in trailerul pentru 9. Corny, din pacate.
Demons & Wizards- Ah, uneori cred ca genul rock are atatia paraziti ca si restul de categorii. Power metal cu acorduri de chitara in trash, dar si aici vocalul foarte high pitched rupe tot, intr-un mod nu bun.
Dizzee Rascal- Rapper britanic, sunetele din background sunt ok, dar canta pe aceeasi nota, no feeling.
Dresden Dolls- Duo tip/tipa cu un aer dramatic, ceva ce merita titlul "Tokio Hotel si cabaretul teatric".
Duffy- Versurile sunt ok, tipa e draguta ...oarecum, dar suna ca un copil ce canta in fata unui ventilator. Stiu ca ati incercat si voi, de acord?
Escape The Fate- Emo cu injectii de hair/trash metal. Cand incearca o baza mai puternica sunt subminati de vocalul Cookie Monster (sunt sigura ca il stiti pe muppetul albastru din Sesame Street, obsedat de prajituri).
Franz Ferdinand - Sunt ok cand vine vorba de anime op/ed, si nici Ruby nu da chiar chix, dar in general nu-mi sunt pe plac, deloc.
Funeral For A Friend- Emo-metal galez, cand mi i-a prezentat Elena am zis ca nu's asa rai ca trupele americane al genului, iar comparati cu Fall Out Boy...sunt ok .*laughs isterically, stops, slaps self on forehead*
Girls Aloud- Glamour britanic prefabricat de mass-media (vezi toate showurile britanice ex The X factor), sintetizat in dance/pop. Energetice dar fara ocazionalele alergari sunt fara caracter si fade, o versiune nereusita a Spice Girls.
Goldfrapp- Ha, ha, prima mentiune a lor a fost in filmul Hard Candy (Ellen Page) si apoi avea un prieten melodia Happiness, muzica e chiar relaxanta. Seamana cu Portishead.
Gorillaz -Electro-pop/ Rap in combinatie cu balada acoustica, nonsens sintetic si instrumente indiene, interesanta mixtura!
Gym Class Heroes- Hip-hop fad si versuri cu inteles dublu de cele mai multe ori sexual. Genul de chestie care o auzi la vreun restaurant mexican de speta joasa.
Jonas Brothers - Crap pop, atat.
Kanye West- Suge, cu exceptia Gay fish d'oh. Rapping plictisitor.
Kate Nash- Accent britanic urat- seamana cu David Bowie varianta feminina. Muzica jucausa pentru copii strecurate printre versuri niste injuraturi "adorabile". Cica witty *insert random sarcastic pun*
Kasabian- Trupa britanica de gen dance-rock, ma rog, atitudine aroganta, alta imitatie nereusita dupa Oasis.
Kings of Leon- Mai, trupa suna bine, asemanatoare cu U2. Vocalul e prost, comparatie facuta dupa ce l-am ascultat pe Jay cantand Sex on fire.:yociexp61:
Korpiklaani- Foarte populara formatia in grupul meu de suflet (ma refer la oameni). Folk metal finlandez, very cheery, ceva in genul beer metal. Au si melodii slow paced destul de bune, mica mea obsesie de putin timp incoace.
Lady GaGa- O alta artista pop/dance oripilanta. Desi toate creatiile ei sunt patetice, costumatia e amuzanta, si e oarecum melodica in liniile lui Pink, insa versurile sunt rahat descendent al atitudinii moderne.
Leona Lewis- R'n'b/dance si balade contemporane. Chiar nu am auzit nimic ca ea inainte, fiindca e prima de genul asta. *note sarcasm* Oh, please, drama queen.
Lil' Wayne- Rap, plictisitor, zici ca are un voice tuner ca al lui Cher. Dear lord.
Lily Allen- Pop britanic, mi se pare chiar draguta, in special refrenul la Smile.
Ne-Yo- Presumed r'n'b. Yacks.
OneRepublic- Primele zece ori cand am auzit Apologize am crezut ca zice "It's too late to call a judge", fie, vocea lui e "suava ", poate prea suava pentru gustul meu. Versuri bune though.
Panic at the Disco- Corky, quite cute. Too sissy for me.
Paramore- Ugh, mainstream alternative, grungy rock si o tipa rebela destul de acceptabila. Au o melodie pe soundtrack-ul Twilight (si da, am menit-o ca o insulta). Foarte negativi, dar fara mare putere.
Ah, mi-a amortit spatele de cand scriu la asta. Momentan ma opresc aici, poate mai sunt si altii care au de adaugat listei si ma gandesc ca nu as vrea sa vorbesc nebuna de una singura. So, pareri despre lista, ceva de adaugat, de taiat, de discutat?
Fiti bineveniti
Acestea fiind zise, shall we begin?
30 Seconds to Mars- Mi-a placut mult de Jared Leto in filmul oripilant "Requiem for a dream", insa trupa asta iese din tiparele mele fonice intrucat nu sunt compatibila cu asa-numitul gen "mall punk". Unele melodii continand chiar inflexiuni emo, se cam aseamana intre ele, sunt slow, un pic previzibile si alteori plictisitoare. Recunosc, nu toate, si nu va contrazic pe faptul ca Jared Leto intra in lista de achizitionat.
All-american Rejects- Nu prea multe de zis, in afara de: loads of horny fan-girls and crap pop.
Alphabeat- In ciuda faptului ca am un prieten englez care ii tine in topul personal, opinia mea e ca trupa asta daneza formata din doi cantareti- un tip si o tipa- a caror muzica seamana constant cu "Like a prayer" a Madonnei, e un amestec nereusit de genuri, e cam corny si aduce aminte de o multime de trupe funky/pop piano sau calibrate pe dance beat of the 80's.
Amy Winehouse- Se ia o o tipa dependenta de droguri care detine o voce incredibila similara unei femei afro-americane de marimi mari si se seteaza pe r'n'b ai anilor '60. Rehab e catchy ca naiba, dar restul o pot lua la plimbare. She ODed anyway.
Arctic Monkeys- Atitudine rock britanica incredibil de penibila. Chitari cu distorsie cantand garage punk "mucifer" si un tip care canta prin pedala de distorsie. Ma rog, au energie, macar atat.
Avenged Sevenfold- O combinatie abominabila intre nu-metal, trash, "emoscreamo" si uneori -naiba stie de ce- western ballads. Vocalul e o imitatie ieftina a lui Hetfield la care s-au adaugat scartaituri.
Babyshambles- Formatie britanica nu teribil de buna, daca luam in considerare ca e mana lui Pete Doherty, nu-i de mirare.
Black Dice- Ridicoli, amuzanti, complet afoni.
Bleach 03- Da, nu va uitati asa la mine, 3 tipe japoneze si metal zgomotos, gen speed-ish guitar, growls si slap bass, nu le-am recunoscut ca fiind tipe, ma rog, nu merita verificate.
Civet- O trupa de punk chiar acceptabila, in stilul imitabil al Ramones, formata numai din tipe, sunete puternice, un background vocal chiar bun si un ritm un pic cam basic, dar merge.
Coheed and Cambria- De nu ar fi vocea screechy a vocalistului, formatia asta de neo-progressive metal ar popula playlistul meu asa cum a facut cu single-ul Welcome home folosit in trailerul pentru 9. Corny, din pacate.
Demons & Wizards- Ah, uneori cred ca genul rock are atatia paraziti ca si restul de categorii. Power metal cu acorduri de chitara in trash, dar si aici vocalul foarte high pitched rupe tot, intr-un mod nu bun.
Dizzee Rascal- Rapper britanic, sunetele din background sunt ok, dar canta pe aceeasi nota, no feeling.
Dresden Dolls- Duo tip/tipa cu un aer dramatic, ceva ce merita titlul "Tokio Hotel si cabaretul teatric".
Duffy- Versurile sunt ok, tipa e draguta ...oarecum, dar suna ca un copil ce canta in fata unui ventilator. Stiu ca ati incercat si voi, de acord?
Escape The Fate- Emo cu injectii de hair/trash metal. Cand incearca o baza mai puternica sunt subminati de vocalul Cookie Monster (sunt sigura ca il stiti pe muppetul albastru din Sesame Street, obsedat de prajituri).
Franz Ferdinand - Sunt ok cand vine vorba de anime op/ed, si nici Ruby nu da chiar chix, dar in general nu-mi sunt pe plac, deloc.
Funeral For A Friend- Emo-metal galez, cand mi i-a prezentat Elena am zis ca nu's asa rai ca trupele americane al genului, iar comparati cu Fall Out Boy...sunt ok .*laughs isterically, stops, slaps self on forehead*
Girls Aloud- Glamour britanic prefabricat de mass-media (vezi toate showurile britanice ex The X factor), sintetizat in dance/pop. Energetice dar fara ocazionalele alergari sunt fara caracter si fade, o versiune nereusita a Spice Girls.
Goldfrapp- Ha, ha, prima mentiune a lor a fost in filmul Hard Candy (Ellen Page) si apoi avea un prieten melodia Happiness, muzica e chiar relaxanta. Seamana cu Portishead.
Gorillaz -Electro-pop/ Rap in combinatie cu balada acoustica, nonsens sintetic si instrumente indiene, interesanta mixtura!
Gym Class Heroes- Hip-hop fad si versuri cu inteles dublu de cele mai multe ori sexual. Genul de chestie care o auzi la vreun restaurant mexican de speta joasa.
Jonas Brothers - Crap pop, atat.
Kanye West- Suge, cu exceptia Gay fish d'oh. Rapping plictisitor.
Kate Nash- Accent britanic urat- seamana cu David Bowie varianta feminina. Muzica jucausa pentru copii strecurate printre versuri niste injuraturi "adorabile". Cica witty *insert random sarcastic pun*
Kasabian- Trupa britanica de gen dance-rock, ma rog, atitudine aroganta, alta imitatie nereusita dupa Oasis.
Kings of Leon- Mai, trupa suna bine, asemanatoare cu U2. Vocalul e prost, comparatie facuta dupa ce l-am ascultat pe Jay cantand Sex on fire.:yociexp61:
Korpiklaani- Foarte populara formatia in grupul meu de suflet (ma refer la oameni). Folk metal finlandez, very cheery, ceva in genul beer metal. Au si melodii slow paced destul de bune, mica mea obsesie de putin timp incoace.
Lady GaGa- O alta artista pop/dance oripilanta. Desi toate creatiile ei sunt patetice, costumatia e amuzanta, si e oarecum melodica in liniile lui Pink, insa versurile sunt rahat descendent al atitudinii moderne.
Leona Lewis- R'n'b/dance si balade contemporane. Chiar nu am auzit nimic ca ea inainte, fiindca e prima de genul asta. *note sarcasm* Oh, please, drama queen.
Lil' Wayne- Rap, plictisitor, zici ca are un voice tuner ca al lui Cher. Dear lord.
Lily Allen- Pop britanic, mi se pare chiar draguta, in special refrenul la Smile.
Ne-Yo- Presumed r'n'b. Yacks.
OneRepublic- Primele zece ori cand am auzit Apologize am crezut ca zice "It's too late to call a judge", fie, vocea lui e "suava ", poate prea suava pentru gustul meu. Versuri bune though.
Panic at the Disco- Corky, quite cute. Too sissy for me.
Paramore- Ugh, mainstream alternative, grungy rock si o tipa rebela destul de acceptabila. Au o melodie pe soundtrack-ul Twilight (si da, am menit-o ca o insulta). Foarte negativi, dar fara mare putere.
Ah, mi-a amortit spatele de cand scriu la asta. Momentan ma opresc aici, poate mai sunt si altii care au de adaugat listei si ma gandesc ca nu as vrea sa vorbesc nebuna de una singura. So, pareri despre lista, ceva de adaugat, de taiat, de discutat?
Fiti bineveniti
probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine
au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine
au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...
Clicky