Sentimente atarnate de-o franghie

[Peppers]

Salut =.=. Pai intr-o zi frumoasa am avut ceva inspiratie dar nu prea deci m-am gandit sa scriu un fic... Yup, stiu, sunt varza, dar astept critici, daca se sinchiseste cineva. Apropo, nu e corectat deci scuzati...:">

Varsta minima: 16 +
Gen: Yaoi / Shonen-ai
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Avansata

Sentimente atarnate de-o franghie

-Capitolul 1-


(Kenji)
O noua zi. Soarele lupta impotriva ferestrelor, care incep sa piarda teren, astfel incat camera se lumineaza. Nimic nu urasc mai mult decat razele soarelui care nu-mi lasa ploapele-n somnul lor binecuvantat... Dar ce pot face, ma trezesc, doar ca sa nu vina ametita de sor-mea peste mine. Ah, da, sa ma prezint, mereu uit asta, sunt Kenji Wilmore, da, stiu, cam ciudat nume, dar mama a avut mereu o pasiune pentru Japonia, astfel incat a ajuns sa-mi puna la nastere numele de "Kenji", dar mie personal imi place. Sunt la Facultatea de Drept, sau va urma sa ma prezint acolo peste aproximativ doua luni, in anul intai. Am nouasprezece anisori si-am terminat cu o medie destul de buna liceul. Sunt "tocilarul" familiei, dar nu ma deranjeaza, decat sa fiu ca sor-mea, prefer asa... Cam aici cu descrierea mea.
Imi suna telefonul. Era scumpa si draga mea mama, cu care sunt mandru ca seman atat fizic cat si moral. Iubita mea surioara este identica cu mama in tinerete, cu un trup subtire, picioarele inalte si zvelte, ochii mari, negrii, parul saten, iar tenul foarte palid - oh, cand e bolnava, eu o aseman cu un zombie...-. Intr-un fel ma incanta frumusetea ei, ca si vocea sa, fiindca, daca nu le-ar avea, ar fi si un cangur mai desteapta decat ea, dar ce sa-i faci... . Telefonul ma trezi din transa, iar mama ma anunta ca de dimineata, inteligenta de soru-mea se va intalni cu nu stiu ce prostolog de model si ca trebuie sa asist -mda, am nevoie de dopuri de urechi- . Inchid si ma-mbrac, nu mi se parea ceva asa grozav, deci imi iau niste blugi inchisi la culoare, stramti, un tricou alb si o jacheta de piele, sa nu uitam, bineinteles, de ochelarii mei scumpi si dragi, cu rama albastru - metalizat, decat in partea de sus existenta. Incerc sa ies pe usa, si spun incerc fiindca draguta de Sarah intra si-mi dadu cu usa-n cap...
- Aici erai! spuse pe un ton naiv ea.
- Aici sunt eu, dar nu am idee daca mai am capul pe umeri, avand in vedere lovitura... zic sarcastic.
- Fratiorul meu iubit -mdea, sa o si cred? raspuns: nuuu!-, te-a anuntat mami ca azi ne-ntalnim cu Josh?
- Da, m-a anuntat, ca tie iti e greu sa-ti pui in miscare picioarele si encefalul pentru a veni sa ma anunti... ma rog, de ce tre' sa merg si eu cu tine?
- N-am idee, asa a zis impresarul... zise Sarah.
Lasand aceasta discutie inteligenta, intre oameni inteligenti -asta ar insemna sa vorbesc singur-, plec din camera si ma duc la bucatarie pentru a manca, logic. Sarah a pregatit masa, ca deobicei si chiar am uitat sa specific ca gastronomia este viata ei, gateste minunat, chiar mai bine ca mine -hei, dar si eu ma pricep!-.
Asadar plec cu ,,Sarita" -cum ador eu sa-i spun- spre mall-ul unde avea loc intalnirea (deci ori tipul e gay sau travestit si iese cu sor-mea la cumparaturi, ori a fost o farsa sau a treia varianta si cea mai credibila, o echipa de ziaristi si fotografi sunt acolo, asteptandu-i si totul e pentru reputatie). Slava Domnului ca surioara mea m-a lasat sa conduc, fiindca, sincer, nu cred ca scapam cu viata daca "se onora" ea sa conduca. Intr-adevar, avem amandoi masini, dar astazi am fost cu a ei si nu, nu pot spune ca nu stie sa conduca, dar adesea e mult prea preocupata de "curvele" de pe strada, cum prefera ea sa le spuna fetelor frumoase sau mai frumoase decat ea, astfel incat pune o frana care-mi face stomacul sa danseze, provocandu-mi stari de greata mai ,,urate" decat ale unor gravide.
Ajungem la locul cu pricina, in mall si trecem pe langa un restaurant unde ar fi trebuit sa astepte acest minunat ,,Joshua". Defapt, acest Josh arata chiar okay, era brunet cu parul aproape de umeri (yay, ca mine!), ochii verde-aprins, bine-facut si destul de inalt, cam de 1.89, iar asta am observat fiindca s-a ridicat si ne-a facut cu mana. Pate dietetic -forma lunga pentru patetic, cum spun eu- . In timp ce sor-mea s-a asezat langa el, eu m-am pus in fata lui -minunat, acum o sa-i vad mecla mai aproape-. Comand o inghetata mare cu ciocolata si sirop de ciocolata, si desigur o ciocolata calda ( obsesia mea -ciocolata).
- Serios, Ken? Ciocolata calda, vara? spuse Sarah.
- Poate-am luat-o sa ti-o torn tie-n cap, mai stii? raspund ironic.
La aceasta replica surioara mea tacu din gura, defapt, isi continua discutiile sale cu iubitelu' care se tot holba la mine. Ce dracu, acnee n-aveam, pasta de dinti pe mecla nu cred, dar el tot se holba la mine. Surioara mea se ridica si se scuza, dupa care pleca spre toaleta. Ahh, deci am ramas cu... Joshua. Intre noi era o liniste de nedescris, desi eu sunt destul de vorbaret, dar eram prea ocupat cu ... privitul la picioarele masei, atat de zvelte si frumoase...
- Deci, Kai, esti la facultate? spuse el, rupand tacerea.
- In primul rand nu ma numesc Kai, ci Kenji, iar in al doilea, nu inteleg ce te fierbe asa tare sa stii. Asa ca straduie-te sa nu ma plictisesti cu intrebarile ca nu am chef sa-ti traduc tie ceea ce spun.
- Daca nu te-ai sinchisit sa te prezinti, draga Kai, nu aveam de unde sa stiu cum te numesti. Hm, - facu el -, semeni destul de mult cu sora ta, la aspect...
- Mdea, merci...
- Doar ca esti mai frumos decat ea, mai ales cu ochelari...
Ce a spus?! Ca-s mai frumos decat Sarah? Am eu impresia sau tipul e gay?
- Poftim? intreb eu. Scuze, dar ai febra? Cum dracu o compari tu pe sor-mea cu mine?! Sor-mea e model iar eu sunt la Facultatea de Drept, deci cred ca ai facut insolatie!
- Bingo, stiu acum la ce facultate esti! spuse Josh cu un ranjet imens pe buze. Stii, si fratele meu e acolo... ah, dar sa stii ca tu chiar arati mai bine decat ea, mai ales cand esti nervos... zise amuzat de situatie, incercand probabil sa ma enerveze, oh, dar chiar ii reusea!
- Ma scuzi... spun si ma ridic, cu intentia de a merge la baie, oriunde, doar sa nu-l mai aud pe cretinul asta. Iar urmatorul gest aproape ca m-a socat.
- Frumos fund, spuse, ranjind, dupa ce mi-a dat o palma peste fund. Concluzie: tipul ori incearca sa scoata dracii din mine, ori e un ciudat.
In acel moment voiam sa plec acasa, dar drace, cheia e la Sarah! Nu ma puteam duce sa i-o cer ca ma-ntreba de ce vreau sa plec... Si totusi, asta voi face, fiindca tocmai s-a asezat la masa...
- Sarah, pot sa ma duc acasa? Am greturi, te rog... ma plang surorii mele, careia ii pasa de mine, intr-un fel sau altul.
- Sarah, il pot duce eu acasa! se oferi Josh.
- In regula, Josh, multumesc, zise Sarah, zambind.
- Nu e nevoie, ma pot duce pe jos ! Pff, eu chiar nu voiam sa merg cu Joshua, tipul ma sperie...
Dar ce sa mai comentez, ca ma lua pe sus si ma baga in masina. Eu personal, nu am incredere-n el, deloc.
- Josh...multumesc... , ii spun eu cu greutate-n vorbire.
- Esti asa naiv, chiar nu ai de ce sa-mi multumesti. spuse el, infiorandu-ma, dar nici eu nu stiu de ce...
In fine, nici nu m-am sinchisit sa-ntreb ce-a fost cu faza aia, ci mai degraba m-am mirat cand am vazut ca nu o ia pe strada catre casa mea si a Sarei. Am crezut doar ca e o scurtatura, dar asta pana-n momentul in care a oprit in fata unui hotel, spunandu-mi, sau mai degraba poruncindu-mi sa cobor, caci trebuia sa se-ntalneasca cu un prieten de-al sau pentru a-i da nu stiu ce acte. Mi s-a parut normal, deci l-am ascultat. Am mers pana la ultimul etaj, unde ar fi trebuit sa fie ,,presupusul" prieten al lui, dar cand a deschis usa camerei si nu era nimeni, m-a socat. Ramasesem mut, iar el, mult mai puternic decat mine, dupa ce inchise usa, ma trantii in pat.
- J..josh, ce dracu faci? intreb, incurcandu-ma-n propriile cuvinte.
- Ia ghici, zana, ce fac?
Dar nu am reusit sa-i raspund, iar el neasteptandu-mi reactia, ma dezbraca rapid si se sui peste mine, lingandu-mi abdomenul, lent si cu grija, straduindu-se sa nu rateze nicio particica. Incercam sa-l impung, sa-l fac sa inceteze, dar el nu scotea niciun sunet, singurul lucru care se-auzea in camera era vocea mea, disperata, care-i striga numele... Vazand ca nu tac, ma apuca de cap si isi introduse limba in cavitatea mea bucala, explorand lent fiecare coltisor al gurii... Dupa ce-si ,,recupera" limba, isi linse pofticios buzele si se-apropie de gatul meu, care cu siguranta nu ramanea neatins. Mii de fiori imi strabateau corpul, dar in loc sa ma zbat, dimpotriva, gemeam ca o tarfa ieftina si simteam nevoia de mai mult. Nerabdator, imi desfacu slitul blugilor, pe care mi-i dadu jos, si-si fixa buzele pe materialul boxerilor mei. Intr-un final, imi dadu jos boxerii si-mi cuprinse organul cu gura, sugand si lingandu-l pofticios. Se ridica, isi dadu jos blugii si boxerii, unde-si ascundea mandria, dubla fata de a mea. Chiar ma calmasem si voiam mai mult, nu-mi mai pasa ca era asa-zisul iubit al Sarei, dar asta doar pentru a atrage jurnalisti. Isi linse buzele instinctiv si ma penetra. Am scos un scancet lung, urmat de gemete infundate, pe masura ce crestea ritmul penetrarilor.
- Josh...eu... trebuie sa...
- Stiu, sa-ti dai drumul.
Si asa am si facut, dar totusi... nu ma saturasem, inca era prea devreme, mai voiam...
- Joshua, intinde-te.
- Pentru? intreba el.
- Doar intinde-te, zic increzator.
Intr-adevar, asa a facut. M-am aplecat si i-am cuprins organul in totalitate, dar foarte putin, caci l-am scos si am inceput sa ling fiecare particica a acestuia. Si iata ca a venit momentul, i-am introdus barbatia in cavitatea mea bucala, rasfatand-o, sugand-o pofticios, astfel ca Josh isi dadu drumul, la insistentele mele, in propria-mi gura. Nu m-am putut abtine sa nu-mi ling lasciv buzele, gest care-l facu pe Joshua sa-si arcuiasca buzele carnoase intr-un zambet multumit. Eram destul de obosit, deci m-a luat somnul, bineinteles, dupa ce m-a asezat frumos Joshy in pat, m-a invelit si mi-a sarutat fruntea, crezand ca eu dorm. Ei, domnule Joshua Monteiro, aici ati gresit.

*
Dupa indelungatul meu somn, ma trezesc -logic, ca doar dupa somn nu dorm-- si observ un bilet lasat pe biroul din cires. Era scris, caligrafic:

"Draga Kai, pardon, Kenji, eu am plecat fiindca tu dormeai ca un ingeras si-am zis sa nu deranjez.;; )
Sora ta a intrebat de tine, pofticiosule, si i-am zis ca ai vomitat pe drum, ai adormit, asa ca te-am dus la un hotel, sa dormi linistit.

Cu dragoste nemarginita,
Joshua.

P.S.: Sa stii ca tie, cu mine, nu iti iese, mi-am dat seama ca nu dormeai cand te-am sarutat.
P.S.2: Ai un fund bombat si sexy."
Perversul, doar la fund se uita?! Si ce vrea sa spuna prin pofticios...? Data viitoare cand ne vom intalni, va avea parte de un mic-mare interogatoriu...

[Rain]

Buna! Hmm, sunt aici pentru o mini critica. Nu va fi ceva prea mare si complex, sper, dar poate te va ajuta cumva.

Inceputul, acolo unde ti-ai prezentat personajul, nu e bine ales. E ca si cum tot ce am citit pana acum face parte dintr-un jurnal gasit, mai exact al lui Kenji. Ca sa-ti prezinti personajul/personajele o faci prin intermediul altora. Sa zicem ca primea un telefon si atunci i se afla numele de catre cititor si cate idei nu mai sunt. Nu e gresit cum ai facut, dar e prea simplu.

Cam aici cu descrierea mea.

Dupa trei-patru randuri te-ai oprit cu descrierea? Ce descriere e asta? Nume si prenume + facultatea unde va urma sa invete si ca e tocilarul familiei? Asta nu e descriere. Dar, sa continuam.

Inchid si ma-mbrac, nu mi se parea ceva asa grozav, deci imi iau niste blugi inchisi la culoare, stramti, un tricou alb si o jacheta de piele, sa nu uitam, bineinteles, de ochelarii mei scumpi si dragi, cu rama albastru - metalizat, decat in partea de sus existenta.

Frumoasa descriere. Da, asta mi-a placut. So' sa nu crezi ca intr-o critica spun doar lucrurile rele. xD Trebuie sa apreciez ce este bine ca sa stii si sa mai repeti asta o data. :))
"Incerc sa ies pe usa, si spun incerc fiindca draguta de Sarah intra si-mi dadu cu usa-n cap..."
Ai grija la timpul verbelor Si mie mi s-a spus ca gresesc acolo si fac o salata de timpuri. Punele pe toate la acelasi mod si timp. ^^
Nu ai foarte multe greseli nici la dialog, care nu e sec si se imbina cu naratiunea. Singura care lipseste este descrierea. Defapt si ea este prezenta, dar cam seaca. Incearca sa descri mai mult lucrurile, atmosfera, chiar si o frunza ce cade din copac in timpul unei plimbari prin parc.
Deja mi-am format o parere despre Sarah si Kenji din primul capitol, un lucru ce rar se intampla in majoritatea cartilor, povestilor sau mai ales in ficuri. Un lucru bun, de asemenea, e ca ai reusit sa le scoti comportamentul in evidenta si sa nu se confunde cu altul.

... privitul la picioarele masei, atat de zvelte si frumoase...

Picioarele cui? Cred ca ai vrut sa spui "mesei" si nu, nu cred ca e tocmai o greseala de tastare.

Etto, din primul capitol am avut parte de o scena. Cum sunt o fana yaoi, imi plac cele lungi, asa ca incearca sa le faci mai mari *blush*, nu ca asta nu ar fi fost buna. Descri bine, interesant, eu stand cu sufletul la gura dupa urmatoarea propozitie. Totusi incearca sa adaugi mai multe expresii, ce tin cititorul in suspans in timpul actului.

Am adus critica la capitol, chiar daca nu am postat la topic ca o voi face, dar pur si simplu asa mi-a venit pe moment. Greseli de tastare si restul nu prea ai, dar oricum ai zis ca nu te prea intereseaza asta. Imi place capitolul, dar bineinteles intotdeauna e loc de mai bine. Poate vei mai primi si alte critici in caz ca nu am fost prea inteleasa unde ai gresit. Well, te las aici, si te las cu bine.
Bafta!

[onu']

Salut! Stiu ca ti-am zis ca-ti voi scrie la profilul tau ce parere am de fic dar nu m-am putut abtine sa nu las comm :))
Tin sa precizez ca ai un fic narat intr-o maniera destul de interesanta. Si ai doisprezece ani si scri asa?! wow! Eu scriam ca naiba la varsta aia.
Imi place de Kenji dar tind sa cred ca e arogant si cu nasul pe sus deoarece e foarte inteligent. Ai cam grabit actiunea, ce-i drept. Trebuia sa ne mai fierbi (cel putin pe mine) pana la ,,action''. Nu-i nimic, au compensat momentele comice dintre Kenji si sora lui.(si yaoi-ul l-am savurat, stai linistita;))
Sa ma anunti cand postezi next, te rog. Chiar sunt curioasa sa vad ce va mai face ,,Alteta sa''. Scuze pentru botez dar in opinia mea tipul are o alura de print rasfatat si atotcunascator ceea ce ma intriga si mai mult.
Spor la scris! (a comentat o alta incepatoare)

[Peppers]

Ohayo :3. Etto, am capitolul al doilea in scriere, dar o prima parte e gata iar weekend-ul asta nu prea mai am cum sa postez ca-s plecata din oras, so... voi da un edit cand apare tot capitolul, deocamdata postez partea intai ^^;.


Capitolul 2
(Partea intai)
(Kenji)
Au trecut aproximativ doua luni de cand nu am mai comunicat cu Joshua si eram sigur ca asta se va si intampla. Nu aveam absolut nicio asteptare, nu speram sa ma sune, sa ma viziteze sau alte chestii. Defapt, ma mint singur. Adevarul este ca in fiecare moment o radacina de speranta s-a zbatut in sufletul meu, incercand sa se mareasca, dar din pacate aceasta radacina ingheta si incoltea de fiecare data cand auzeam la televizor, din gura surorii mele sau pe strada, numele de "Joshua Monteiro". In copilarie imi imaginam diverse lucruri si totdeauna ieseau pe dos, nu cum imi planificasem eu, asa ca intr-o zi m-am gandit ca daca sunt pesimist nu ma voi amagi singur si-mi spuneam asta, crezand ca cineva ma aude si ca am pe cine pacali. Am gresit. Adevarul e ca nu sunt o persoana tocmai indrazneata din punctul de vedere al relatiilor, chiar deloc. Asa ca, astept in continuare o zi in care Josh va veni spre mine, ma va saruta si-mi va zice "Iarta-ma ca te-am lasat sa astepti, dar acum sunt aici doar pentru tine". Dar nu, chiar si dupa doua luni speranta se descotoreste de sufletul meu si-mi provoaca pagube psihice. In aceste doua luni am stat incuiat in camera-mi si am iesit doar pentru a-mi face toaleta si pentru a manca. Oh, dar mint! Au fost zile intregi in care mi-era foame si cand atingeam de mancare ma simteam ca si balonat. Bineinteles ca nici lichidele nu au fost mai apreciate decat mancarea, caci am baut un litru de apa la patru zile, cu aproximare, iar asta a fost in zilele bune, caci luna trecuta nu am baut nimic trei zile. De ce voiam sa-mi fac rau? Nu stiu. Ma simteam scarbit de viata. Acum ma simt mai bine, caci sora mea nu a observat o mica dara de sange uscat pe peretele de care patul meu era lipit. Cum am reusit sa pictez peretele? Nu, nu am ramas fara culori si m-am gandit sa pictez cu sange, caci daca nu mai aveam mai bine pictam cu ketchup. Nu, doar ca ma plictiseam si am zis sa vad cum bocane peretele cand face contact cu capu-mi. Doar ca peretele a ramas teafar, doar putin vopsit. In schimb, mi-am cam spart capusorul -si nu, dragii mei, nu am facut nimic cu asta- si am avut circa vreo ora ameteli. Doua luni perfecte, sunt in conditii fizice minunate si asta fiindca sunt sigur ca am slabit mai mult de zece kilograme. In timpul asta ori mi s-a parut mie, ori surioara mea a cam luat-o pe alta straduta psihica si-a ajuns pe Bulevardul Nebuniei, probabil din vina mea. Ma rog, nu prea-mi pasa, nu ca ar fi vina ei doar ca prefer sa nu par genul de frate protectiv fiindca ar trebui sa-si poarte singurica de grija, este cu cinci anisori mai mare decat mine si in turnee -da, surioara mea canta- nu o insotesc deci probabil e obisnuita. Al dracului ceas imi indica ora trei dupa-amiaza, iar eu stau si filozofez de aproximativ o ora singur-cuc. Ma ridic si ma duc frumusel spre usa, cu intentia de a incheia acest regim nu prea sanatos pentru organismul meu.



EDIT: Partea a doua ^^;

Ma indrept spre baie, de unde ies peste o jumatate de ora, fresh si aratand totusi mai bine ca zilele trecute, asta fiindca m-am gandit ca nu merita sa-mi "daruiesc" sentimentele pe tava unui tampit, defapt, gresesc, eu sunt tampitul, dar, revenind, nu merita sa-mi daruiesc sentimentele unui om caruia-i face placere sa-si bata joc de ele. Adevarul este ca nu am petrecut mult timp impreuna, chiar foarte putin, dar acele momente in care am fost impreuna au facut acea samanta de speranta, de care am pomenit mai devreme, sa incolteasca, dar din pacate conditiile nu au fost favorabile si prin urmare nicio floare nu va rasari. Imi fac deci aparitia in pragul usii ce facea legatura dintre hol si sufragerie, cu mainile incrucisate, zambind invingator -oare de ce, nu se stie...-. Sora mea se mira si sari in bratele-mi, strangandu-ma calduros ca o tanara mireasa ce-si vede prea-iubitul sot venind dupa front, triumfator si teafar.
- Fratioare, te simti mai bine? Te rog, spune-mi ca da, te rog... zise ea, lasand capul in jos, dar din momentul in care m-a imbratisat am observat darele uscate ale unor lacrimi amare pe care probabil Sarah nu voia sa le remarc, dar "entuziasmul" nu i-a permis sa se gandeasca la asa ceva.
- Bineinteles, sunt in regula, dar daca te mai prind ca plangi pentru...
- ...un copil enervant care nu-si apreciaza sora? ma intrerupse ea si recunosc ca are dreptate in tot ceea ce zice.
- Mda, scuze...
- Ce simpatic esti! spuse ea in timp ce ma lua de "obrajori", pe care-i ii saruta dulce. Bun, dragule, ma gandeam sa mergem pe la munte, aerul din acest oras ma plictiseste si ma sufoca, prin "spontanitatea" sa inexistenta. Eu si Joshua ne-am gandit sa mergem la cabana, acea cabana la care mergeam in copilarie cu tata, pe care Josh tocmai a cumparat-o si destul de draguta, mai draguta ca inainte si... si de la numele acelui om am simtit sangele cum a inaintat spre obrajii mei, am pierdut sirul cuvintelor, m-au cuprins ametelile, dar... mi-am revenit rapid, caci azi-dimineata mi-am spus ca voi renunta la acest om, altfel nu sunt eu Kenji Wilmore!
- Desigur, Sarah, daca trebuie voi merge cu tine... deci Josh merge si el? spun pe un calm destul de fals, dar pe care totusi ea nu-l remarca, ceea ce ma bucura. Mi-a raspuns afirmativ, iar eu am fugit spre camera caci plecam chiar maine dimineata. E clar ca Sarei nu-i pasa asa de tare parerea mea fiindca probabil stia ca n-o pot refuza. Adevarul e ca atunci cand am auzit ca stam trei saptamani, mi-a urcat sangele-n obraji de nervi, sora mea crezand ca am febra. In final, mi-am aruncat niste haine la nimereala din dressing pe pat si le-am bagat in troller*, bineinteles dupa ce le-am aranjat, mereu am fost genul organizat si cand vedeam un singur tricou mototolit sau orice altceva nelalocul lui, pur si simplu innebuneam si scoteam toate hainele si le aranjam. Fata de sora mea imi faceam totul singur, adica atunci cand locuiam cu parintii tot menajera-i facea curat in camera iar uneori eu ii aranjam lucrurile. Era destul de dezordonata, dar cand s-a mutat singura a fost nevoita sa-si schimbe obiceiurile, deoarece tata nu prea voia sa angajeze alta menajera fiindca sora mea trebuia sa se descurce si inafara de asta avea destul timp liber. Dupa ce-mi termin bagajul si-mi aspir covorul, adica nu doar covorul, uneori aspir cam tot ce prind, Sarah mai imi zice ca "am ratat tavanul". Ma indrept spre baie, ma dezbrac si fac un dus rapid, dupa care imi iau pijamalele cu oite -da, pijamalele mele preferate- si ma bag in pat. Sincer, nu prea pot dormi, ma bantuie gandul ca intr-o zi tipul ala ar putea fi cumnatul meu si e cam ciudat sa stii ca al tau cumnat ti-a cam tras-o. Sor-mea a zis ca e doar pentru publicitate, fiindca s-au asociat si au aparut de cateva ori la prezentarile de moda impreuna, dar nu stiu sincer ce sa cred. Nu am vazut-o niciodata cand s-a sarutat cu el, dar sunt sigur ca a avut loc si acest lucru, cand nu eram eu prin zona, ca doar nu-mi urmaresc ca un caine sora. Plus ca cei doi se-nteleg deci... deci mai bine nu ma mai gandesc la ei doi fiindca eu am viata mea si ei pe-a lor. In final, ma ridic si-mi iau o pereche de blugi deschisi la culoare, niste tenisi si un tricou negru cu maneca scurta, cu niste tampenii in japoneza pe el, pe care jur ca nu m-am straduit vreodata sa le-nteleg. Lasand filozofia privind tricoul meu "bestial", ma sui usurel pe acoperis, fara sa provoc vreun zgomot si asta fiindca sunt un atlet destul de bun, ah, chiar mi-am amintit de remarca lui Josh, despre faptul ca seman cu sora mea... Asta-i adevarat, suntem copilasii mamei, iar unii oameni chiar cred ca suntem gemeni, desi eu am ochii de culoare caramelului iar Sarah ii are negri.
Ma uit spre cerul instelat, senin si catre Luna a carei lumina e orbitoare, dar fermecatoare in acelasi timp si daca stau sa ma gandesc pana acum patru luni nu a mai fost asa de frumoasa. Huh, patru luni... curand incep facultatea adica... cam peste o luna? Nu, mai putin, dar cred ca Sarah a discutat cu directorul deja si se stie de absenta mea. Ah, minunat, deci o sa ma holbez la ei cum se saruta si alte chestii in loc sa merg la facultate si sa-mi fac "prietenasi". Revin asupra cerului, care in aceste momente se-ntuneca si subit incepu ploaia. Stropi curgeau pe trupu-mi, dar nu aveam de gand sa ma departez, dimpotriva, imi placea. Ceea ce m-a facut sa tresar a fost un fulger ce a strabatut intr-o clipita cerul. Luna disparuse, insa acel fulger imi luminase privelistea si acum puteam din nou sa deslusesc imprejurimile, adica stiam si eu ca-s pe casa, dar cum mai coboram pe-acolo, era ceva. Daca stau sa ma gandesc, acel fulger m-a infiorat, ca fulgerul ce mi-a strapuns corpul cand Joshua m-a atins prima oara. Dau aceste ganduri la o parte si ma chinui sa cobor, pentru ca eu stateam la etajul al II-lea si am urcat prin balcon, mai exact m-am suit pe balustrada si de-acolo totul a tinut de atletismul meu. Acum totul era mai simplu, deci m-arunc de pe acoperis pe langa bara cu posibilitatea ca as putea cadea jos, dar nu se-ntampla asta fiindca ma prind cu o mana de balustrada si ma ridic, ajung pe balcon si ma duc in camera mea, dupa ce incui usa. Eu am insistat sa am aceasta camera fiindca inainte, ca un ciudat, nu puteam invata ziua deci noaptea in jur de ora unu, doua, eu ieseam pe balcon si rezemat de perete invatam, bineinteles cu lumina de pe balcon aprinsa, desi uneori voiam sa apreciez cerul si sa sting lumina, desluseam destul de bine literele si cifrele dupa caiete, mai ales ca aveam un scris caligrafic. Ma bag direct in pat, ud sau nu, fiindca incepu sa fulgere destul de des si ploua foarte tare, iar eu, cand auzeam sunetele naturii, ploii, ma lua somnul imediat.





troller* - ei bine, aici am pus acel asterisc pentru ca nu stiu sigur cum se scrie, dar cred ca stiti ca ma refer la un geamantan ^^;
Um, am inteles ca acum oricine poate critica deci aveti liber :3.

[Peppers]

Am venit cu next-ul ^^;

Capitolul 3

Ma trezesc cu o usoara stare de ameteala, urmata de stranuturi, e clar ca din acea minunata ploaie am si racit. Ma ridic din pat si trag perdeaua alba din in, permitandu-le razelor solare sa patrunda in camera, dupa care plec grabit spre baie, de unde ies rapid, amintindu-mi ca astazi plecam la cabana. Imi iau pe mine rapid un trening negru cu dungi albe, marca Adidas si ma duc in bucatarie, unde Sarah pregatise micul dejun. M-asez la masa, dupa ce-mi imbratisez si-mi sarut sora pe obraji.
- Sarah, ai fost azi dimineata la mama sau ce? o intreb, caci aveam cerealele mele favorite, da, inca mananc cereale cu lapte, cu lingurita, exact ca un copilas, am obiceiurile mele. Acele cereale se gaseau in supermarket-ul de langa casa parintilor mei, iar prin zona nu erau, caci sora-mea a luat toate magazinele din oras la rand, obligata de mine, in cautarea cerealelor mele preferate.
- Nu, scumpule, am gasit intr-un hypermarket prin zona, le-am recunoscut imediat, mananci aceleasi cereale de la doisprezece ani. Apropo, ti-ai facut bagajele? Plecam peste o ora, zise ea.
- Da, le-am facut, tu? Vrei sa te-ajut?
- Nu, puiule, defapt eu voiam sa te-ntreb asta, zise ea, chicotind si ma saruta pe obraji, dupa care pleaca. Am mormait un "Tu? Pe mine? Tu nu esti in stare nici sa-ti pui neuronii-n functiune, darmite sa m-ajuti pe mine...". In fine, trece si acea ora, deci imi iau geaca, bagajul meu si al surorii mele si ma-ncalt, dar o astept pe sora-mea inca vreo zece minute in fata usii, alaturi de Joshua, adica el nici macar nu coborase din masina si al dracului sa fiu daca voiam sa coboare, nu stiu de ce tot se fataia intre portbagaj si locul sau din stanga.
- La dracu, unde-ar putea fi?! striga Sarah.
- Ce sa fie...?
- Bagajul, nu-mi gasesc bagajul! zise disperata, dar realiza ca pierduse timpul degeaba cand venii in fata usii si vazu ca eu ii tineam troller-ul.
- Deci asta-l cautai? spun amuzat. Imi dadu niste castane "ca de fratiori" si se duse sa-l ia pe Nero, labradorul nostru, care ieri seara l-a adus de la mama la noi, chiar mi-era dor de el, nu l-am vazut de vreun an, sau cam asa ceva. Cat timp Sarah se duse sus, dupa Nero, Joshua imi facu semn sa vin spre el, probabil voia sa pun bagajele in portbagaj. Sincer, ma-ntreb daca el stie ca merg si eu sau mai exact daca este de-acord, daca nu-l deranjez sau asa mai departe. Defapt, daca stau sa ma gandesc, el nu simte nimic pentru mine si nici eu pentru el deci nu trebuie sa ma agit. Ma duc spre el cu o expresie de dezinteres total, introduc geamantanele in portbagaj si dau sa plec, cand Josh ma prinse de mana si ma trase, lipindu-ma de masina.
- Ce dracu, Doamne iarta-ma, vrei?
- Pai vreau sa fiu conte, vreau sa ma mut definitiv in Franta, vreau sa fiu cu tine -lucru pe care-l spusese mai incet-, vreau multe. Dar tu? zise el.
- Las-o naibii de ironie, nu am chef de glumele tale pros... - Afirmatie necontinuata, caci buzele sale se lipisera de ale mele. Am intors capul spre dreapta, dar degetul sau aratator si cel mare mi-au prins barbia si mi-au sucit capul. Se uita fix in ochii mei, dar ai sai ma inspaimantau si in acelasi timp ma fascinau. Acei ochi, de un verde aprins, ca marea din departare, ca iarba dupa o lunga ploaie, in acei ochi se putea observa nebunia, dar si blandetea. Imi stranse barbia, facandu-ma sa scot un scancet, moment de care el a profitat si si-a introdus limba rapid in cavitatea mea bucala. Si-a miscat lenes limba, facand un scurt inconjur al gurii. Nu am putut rezista si m-am alaturat lui, intr-un joc umed si incitant, care pentru un moment ne unea. Totusi, acest "joc" nu a durat mult, caci Josh a simtit ca Sarah isi face aparitia, asa ca pentru moment a incetat si a luat o gura mare de aer, pe care eu nu am reusit sa o iau, deoarece pur si simplu nu puteam respira. Sarah il imbratisa pe Josh si intraram toti in masina, fara sa scot vreun sunet. Tot drumul am "admirat" in deplina tacere, o tacere specifica mie si prezenta doar in spate, caci in fata Joshua si sora-mea discutau si radeau intr-una. Totusi, mie-mi era de-ajuns linistea din zona mea, caci dupa cum am mai spus, admiram peisajul, fie ca era monotonul, banalul, dar extravagantul -pentru unii- peisaj urban, insotit de cladiri si case imense, in destule culori, unele dintre ele chiar cu prost gust construite. Peisajul rural, insa, m-a fascinat intotdeauna. Acele mici cabanute, construite din lemn, cu o tamplarie simpla, dar frumoasa, cu verdeata ce inconjoara si sateni calmi, zambitori si muncitori. Pe ici pe colo, copii cu haine modeste, deloc sofisticate, zambareti, jucandu-se, iar eu, cu geamul deschis, printre chiotele lor, nu auzeam injuraturi sau limbaj vulgar. La vreo doi kilometrii de acel satuc de care am amintit, se afla "cabana". Acei doi kilometrii au fost strabatuti spre deal, defapt, relieful era montan, dar cabana nu era situata atat de sus. Am ajuns, am coborat iar Josh s-a oferit sa ne ia bagajele, dar eu mi le-am luat pe ale mele. Ei bine, acea cabanuta nu era tocmai o cabana, ci un fel de vila, la care deobicei mergeam cand tata voia sa calareasca, caci zona, un loc vizitat de turisti, adapostea si un centru de echitatie. Deci, cum spuneam, acea vila era-n totalitate vopsita de un alb impecabil, iar geamurile, usile, balconul, toate erau din lemn, din lemn de brad probabil, nu am nici cea mai vaga idee. La intrare, era un hol imens, o scara din lemn, prietenoasa, dar prima camera care-si lua privirea, caci avea o usa imensa, era livingul. Avea un sir lung de canapele din piele, de culoarea sienei arse. Pe pereti erau insirate capetele unor animale, cum ar fi caprioare sau mistreti, dar si fazani si cocosi de munte. Tot pe pereti erau tablouri ce infatisau imprejurimile, un tablou de familie cu mine, Sarah, mama si tata, diverse obiecte care-i placeau mamei, care nici nu stiu ce rost aveau. Adica, nu-nteleg ce rost are sa puna tartacute prin toata casa, vaze si alte chestii, flori, dar recunosc, toata casa e plina de flori pe care pur si simplu le ador si daca n-as avea ocupatie, as sta numai sa le ingrijesc. Urc direct scarile, deoarece observ ca Joshua se-apropia de mine, dupa ce "carase" tot. Grabesc ritmul, probabil se-ntreba ce minunatii gasesc eu de vizionat pe pereti de nu ma misc. Tresar cand ma prinde de incheietura maini si-mi striga numele.
- Ce vrei? intreb cu o falsa nepasare.
- Oh, Kenji, ce e cu tine? Jur ca te porti mai ciudat ca inainte? Esti bine? Ai febra? Ai facut insolatie?
- Ma simt perfect, m-as simti si mai minunat daca mi-ai lasa mana-n pace, desigur daca nu cumva esti ghicitor si vrei sa-mi ghicesti in palma, dar stiu deja ca tot la fel de sexy, destept si tu tot la fel de enervant, ciudat si... -as fi zis si gay, dar nu vreau sa par mai homofob decat sunt-, ma rog, imi cunosc viitorul, raspund ironic.
Ma apuca cu forta de mana, oblingandu-ma sa ma-ntorc spre el, iar cu cealalta mana imi prinde barbia, obligandu-ma sa stau cu fata la el, dar desigur, doar cu fata, daca ma uit in ochii lui nu stiu cand ma mai trezesc din transa. M-asteptam sa-mi traga un pumn, mi-am mai luat-o de cateva ori in gura fiindca trancaneam prea mult, dar aia care mi-au dat-o si-au luat-o inapoi. Deci, nu, nu-mi trage un pumn, ci imi strange barbia, silindu-ma sa-mi intredeschis gura, cand limba lui Josh se strecura-n lacasul meu umed. Limba sa fina imi exploreaza fiecare coltisor al gurii, lent, fara nicio graba si fara frica de a fi vazuti. N-a reusit sa nu ma faca sa-mi placa, asa ca ma alatur, putin stangaci, sarutului, acesta devenind unul pasional. Jur ca am stat vreo cinci minute la marginea acelei scari, sarutandu-ma cu el si luand mici guri de aer, pe care d-abia mi le permiteam, deoarece cum reuseam sa inspir aer, Joshua isi lipea buzele de ale mele. Acele buze... carnoase, dulci, ca niste piersici, sau poate capsuni sau... tot ce e mai dulce pe lume. Rosesc involuntar si fug repede spre camera mea, dar nu atat de repede, incat am observat un ranjet larg si pervers in urma mea. Intru in camera si trantesc usa, pe care o si incui si ma trantesc in pat obosit, pur si simplu nu reuseam sa fac altceva decat sa dorm, desi ora de culcare nu avea sa vina prea repede.


Eh, sper sa va placa, totusi ^^;.

[AbiiShu']

Trec si pe-aici.
Nici nu stiu cu ce sa-ncep... Este uimitor cum Kenji nu sa gandit nici o secunda ca ar putea fi prins de sora lui sau ca n-a avut nici o mustrare de constiinta, pana la urma Josh era iubitul Sarei, chiar daca nu din vina sa se ajungea mai departe decat ar fi trebuit in mod normal...
N-am vazut greseli, tine-o tot asa! Dar descrierea a cam lipsit sau cel putin descrierea personajelor, eu una n-am o imagine clara asupra vre-unui personaj.
Multa bafta in continuare si anunta-ma cand postezi nextul, te rog!

*hugzz*

[Lexxu]

Trec si eu pe la ficul tau iubirica:3. Deci cum sa-ti spun? :-? Iti iubesc ficuu!<3. Kenji, imi place mult de el si cum se comporta, chiar daca e "modest" e si amuzant si ma face sa rad ca o nebuna pe aicisa :)). Joshua e un tip tare placut, poate mi se pare mie sau nu, da' nu e un pic prea ciudat sa o compare pe sor-sa lu Kenji cu el?! . Daca e gay , nu. Totusi genial. Ador, cand Joshua ii spune lui Kenji, Kai . E prea amuzant (pentru mine cel putin). Sa te tii de ficu asta.Te pupa Alle. astept nextu repejor. Ja neee'

EDIT Daria: 8. Nu e permisa utilizare de smiley-uri sau michimausi de orice fel pe aceasta sectiune.
NEWS-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, :)), =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).

Ti-am redus eu din ele, data viitoare sa nu se mai repete.

[Rain]

Da. Nu stiu unde ramasesem, dar cred ca mai aduc putina critica daca e nevoie. Nu multa, putina.
Ei bine, stilul de a scrie nu l-ai schimbat prea mult, oricum nu se vede de la un capitol la altul. Nu trebuie facute mari schimbari, te descurci bine, dar incearca sa mai renunti la atatea diminutive. Pare prea ironic ficul tau cu atatea, mai ales ca nu prea vad rostul lor in anumite propozitii.
Kenji mi se pare cam usuratic. Cum se poate gandi la un tip ca Joshua, care i-a trimis biletul ala pervers si de atunci pauza?( vorbesc de prima parte a capitolului doi )
Anyway, pe parcurs tot se va intampla ceva intre ei doi. Ceva mai mult, doar de asta e fic yaoi. As vrea sa incerci sa ne surprinzi mai mult, cu diferite intampalri ciudate ale celor doi, ba chiar si ale Sharei, dar fiind un fic yaoi, mai bine a lor, a baietilor.


PS: Ai citit vreodata "Scaldare in dorinta" scris de Yaoi Queen?

[onu']

'Neata! De cand nu am mai trecut pe la ficurile tale. Eh, da' tu stii ca eu citesc dar, nu las com. Urat din partea mea, scuze.
Dintre toate ficurile tale acesta e preferatul meu si imi voi spune parerea despre el, capitolul 3... bine poate si putin din 2.
Stii ce nu pot eu sa pricep? Complexitatea personajului tau. Adica in primul capitol (ma i-au si de asta) vai vezi Domane, face pe homofobul. In schimb accepta foarte usor sa se *cough cough* ,,iubeasca'' cu Joshua, ba' chiar preia initiativa incepandsa-i placa... sa-i faca... ,,masaj''. Stiu ca ficurile yaoi sunt in mare parte clisee. Dar aici... parca prea, prea. (Iarta-ma daca te supara parerile mele)
Asa, altceva. In capitolul doi ,,Alteta sa'' (uitasem ca il poreclisem asa :))) E foarte mahnit din cauza plecarii lui Joshua si isi face de unul singur un adevarat tratament sado-maso. Umm, de ce daca uraste barbatii? inteleg, incepe sa aiba sentimente. Dar vezi tu? In realitate, baietii nu sunt asa de... sensibili. Iar personajul tau e cam arogant si mult prea ironic ca sa fie atat de afectat din cauza unui tip pe care abia l-a cunoscut. (mai mult trupurile lor au facut cunostinta, decat ei ca persoane)
Capitolul trei. Pam pam pam... m-a bufnit rasul cand o zis Joshua ca vrea sa fie conte. In mintea mea a fost ceva gen: da, si eu vreu sa fiu ducesa, ce propui? :)) glumesc (again, nu te supara) Mai era acolo o faza mai bizara. La un moment dat Kenji a zis ceva care suna cam asa : ,,Mi-am luat-o in gura de ma multe ori din cauza ca trancaneam prea mult.'' Umm, mai bine ziceai ca a fost pocnit de ma multe ori din pricina a nu stiu ce. Crede-ma, e mai bine. Faza ca si-a luat-o in gura poate fi interpretata in mai multe feluri... d'alea mai ,,delicate''. Hmm, cand Joshua l-a ,,protapit'' de masina pe Kenji, cel din urma a intors capul in dirictia opusa. Dupa aia Joushua, citez: Mi-a sucit capul. Ioi! da' cine se crede asta sa suceasca capul la baiat? adevarat, ai avut mici scapari (refritor la exprimare). Asata a fost ,,micuta'' mea critica *smile* sper ca am fost blanda. Nici maca nua fost critica, niste chestii care m-au amuzat pe mine si ti le-am enumerat.
In rest imi place. Kenji, chiar daca pare putin cam ,,usuratic'' ramane favoritul meu.
Luuung comentariu. Stiu, d'aia zic bye bye acum si te astept cu next-ul. *hug*