Attraction [yuri / shinigami][16+]

[Strawberry Ice]

Nu stiu cat de popular e acest gen pe aici dar daca tot am venit am sa postat si un fic facut mai de mult, care e yuri^_^


I” Don’t look me! “

Ding! Dang! Dong! Sunetul soneriei rasuna in tot campusul scolii. Elevii se inghesuiau pentru a intra in clase. Barfeau, radeau, tipic pentru copii de bani gata. Poate ca ar trebui sa ii trezeasca cineva la realitate sa vada adevarata lume, nu sa doarma in paturile lor pufoase si roz ascultand muzica haotica care le distrug mintile. Bani, whisky, masini, cluburi, muzica la maxim, placerile vietii, droguri, asta e noua moda... In timp ce ei isi traiesc “ viata roz” , ceilalti se straduiesc din greu sa treaca examenele. S-ar sfarsi lumea daca ar deschide si ei o carte sa citeasca in loc sa stea ore in sir la telefon vorbind despre ce au facut in cine stie ce club? Cine ar fi crezut ca existau astfel de ganduri?
Genul asta de oameni ii dispretuia Ayasaka cel mai mult. O eleva care invatase pe propria ei experienta ce inseamna adevarata lumea, aceea in care te zbati ca sa nu te scufunzi in cele mai adancuri fundaturi. Sincera, nu ii pasa ce credeau altii despre ea. Poate ca simteau acelasi lucru pe care il simtea si ea, ca doar era fata de bani gata. Dar cine o cunoscuse cu adevarat stia bine ca nu era genul de fata care sa umble toata noaptea prin cluburi. Poate ca misiunea ei o schimabase mult si asta era adevarat. De doi ani cand crezuse ca lumea se sfarsise pentru ea, a descoperit ca merita sa traiasca pentru cei din jur. Asta ar fi vrut si Mizuki daca ar fi fost aici alaturi de ea. Se simtea singura fara cea mai buna prietena a ei care o sprijinise si in cele mai grele momente. Poate ca faptul ca era shinigami o facuse sa isi schimbe parerea despre lume, sa o dispretuiasca.
Sirul gandurilor ei fu interrupt de o zguduitura. Cineva tocmai trecuse pe langa ea si nu se uitase pe unde mergea. O facu sa isi scape geanta pe jos impreuna cu cartile si caietele.

“ Asta mai lipsea. Nu imi ajunge testul la matematica, acum mai si intarzi din cauza dobitocilor de aici. Nici nu isi cer scuze.”

Grabita incerca sa stranga cat mai repede materialele scolare dar in zadar. Era atat de neindemanatica incat tot ce prindea in mana scapa inapoi.
- Pot sa te ajut cu ceva? se auzi o voce suava de baiat.
Ayasaka depista sursa de unde se auzise glasul. Isi ridica privirea si observa un baiat de vreo 17 ani care se apleca sa o ajute ca stransul rechizitelor. Avea un zambet placut si un chip minunat. Parul blond, putin lung si rebel era asemenea aurului. Ochii verzi ca smaraldul aveau o scipire ciudata.
- Multumesc, spuse aceasta schitand un zambet fin si gingas.
- Cu placere.
Dupa ce o ajuta sa stranga tot acesta se ridica si o ajuta si pe Ayasaka sa se ridice. Aceasta ii mai multumi o data si merse inapoi pe ruta ce ducea spre clasa ei. Dupa ce o lua pe mai multe holuri se opri in fata unei usi de stejar care ducea spre ore de invatat si chinuri groazanice. Dar ce putea sa faca? Doar ea alese calea asta, acum nu putea sa dea inapoi. Apasa pe cleanta si pasi intr-o lume cu siguranta, paralela. Toti stateau pe banci, nu se agitau din cauza testului ci din contra pareau chiar foarte relaxati. Majoritatea radeau si isi faceau planuri pentru seara ce avea sa vina. Ayasaka se aseza pe scaunul ei si isi deschise cartea de matematica pentru a mai memora ceva formule la geometrie. Dar nu reusi sa gaseasca lectiile respenctive si renunta la acest gand asteptand sa vina profesoara lor de matematica. Dupa vreo doua minute in sala intra o profa tanara de vreo 27-29 de ani care era frumos imbracata intr-un costum vernil. Ca de obicei parul sau era prins intr-o coada la spate. Ochii de un albastru mai deschis ca cerul se atintira asupra fiecarui elev. Toti pareau linistiti. In cele din urma primira testele si isi trecura numele pe el incepand ca rezolve dificilele probleme de matematica.
Trecura treizeci de minute de cand incepuse testul. Ayasaka abia se putea concentra. Simtea privirea insistenta a unei fete care era cu doua banci in spate pe randul din dreapta sa. Roscata parea sa isi piarda calmul. Privirea satenei o enerva la culme si nu o lasa sa se concentreze.

“ Ce dracu se uita asa? Ar trebui sa isi faca griji pentru test nu sa ma priveasca pe mine. Oare nu are altceva mai bun de facut?”

Ayasaka ii intoarse privirea dar in alt mod. O privire ucigatoare si plina de ura fata de cea a satenei care era lipsita de sentimente, o privire care te poarta intr-o lume lipsita de bucurie. Dar asta nu o facu pe satena sa nu priveasca. Ochii rosii patrundeau undeva unde nimeni nu ajunse pana acum: in sufletul roscatei. Ayasaka simtea cum acea fata putea sa ii cunoasca sentimentele cu usurinta. In acel moment se intoarse la testul ei si incerca si isi recapete concentrarea dar in zadar.

“ Nu te mai uita asa la mine! Ma intreb ce vrea? Doar nu e …imposibil….”

Testul se sfarsi in cele din urma. Ayasaka iesi in graba din sala si parasi scoala, chiar daca mai avea inca doua ore insa nu mai rezista sa stea in aceeasi sala cu maniaca aia. Deci probabil era noua fiindca nu o mai vazuse pana atunci. Soarele stralucea pe cerul albastru luminand toata ziua. Din cand in cand o adiere de vant isi facea aparatia care era chiar foarte placut. Pe trotuarele inguste de o parte si de alta se aflau tufisuri plini cu tradafiri rosii si albi ce dadeau un aspect ciudat la fel ca ziua de astazi pe care o petrecuse Ayasaka.

[Strawberry Ice]

Arigato anyoka... da... n-am mai scris dar am venit cu personaje^^ pozele^^ ma chinui la urmatorul capitol( capitolul 9:-P ) de ceva timp dar nu stiu... mi-am cam pierdut inspiratie momentan^^dar am sa il postez pe urmatorul odata ce il mai corectez^^
Ayasaka ---> http://s275.photobucket.com/albums/jj311...oscata.png
Fata misterioasa ---> http://s275.photobucket.com/albums/jj311...xigirl.jpg

Cam atat deocamdata^^ pe parcurs vor aparea si alte personaje bineinteles^^

[Strawberry Ice]

Scuzati intarzierea dar am avut probleme cu site-ul... >.< chiar nu stiu de ce...

2.The kiss of darkness


Soarele se inalta peste orasul nippon aducand cu el o noua zi. Cerul albastru era asemenea unei oglinzi dar presarat cu nori albi si pufosi care aveau diferite forme. Aerul curat de primavara o facea pe Ayasaka sa uite toate lucrurile ciudate de ieri.
Aceasta iesi incet pe balconul camerei ei de la al doilea etaj al blocului. Se uita cateva clipe la cer si apoi se intoarse in incaperea dezordonata. Peste tot erau imprastiate haine si carti. Pentru prima oara dupa mult timp se simtea chiar foarte bine. Sentimentele de vina disparusera si ii parea bine ca plecase ieri de la ore. Dupa ce mai arunca cateva priviri prin camera se retrase in baia sa unde dadu drumul dusului. Rutina de dimineata devenise si ea o placere. Simtea cum apa aluneca incet pe trupul ei, trezind-o cu totul la realitate. Dupa un sfert de ceas in care se rasfata, roscata incepu sa se pregateasca pentru ore intregi de invatat. Insa nu gasea absolut nimic din ce ii era necesar. Lumina inunda camera orbind-o pe fata care isi duse mainile la ochi ferindu-se de scipirea orbitoare ce se reflecta in multe obiecte din camera ei. In timp ce inca m-ai cauta cartile groase si caietele pline cu formule si definitii, o fotografie aruncata la intamplare pe biroul ei ii atrase atentia. Se indrapta cu pasi marunti si o lua in mana. Pret de cateva secunde nu schita nici o miscare apoi brusc doua lacrimi i se prelinsera pe obrji. Poza infatisa doua fete care se tineau prieteneste de dupa gat. Una roscata si alta bruneta cu ochii verzi ca smaraldul care zambea larg, bucuria citindu-se pe chipul sau gingas. Pentru majoritatea era o poza oarecare, nimic special dar pentru Ayasaka era un chin. Isi amintea ziua aceea foarte bine chiar daca trecusera doi ani de cand se intamplase nenorocirea ce o facuse sa aleaga aceasta soarta de shinigami. Moartea prietenei ei o schimbase mult de tot, nu mai era fata de altadata care zambea tot timpul alaturi de Mizuki. Stia ca era vina ei, o simtea pe zi ce trece tot mai mult, daca nu ar fi acuzat-o si nu ar fi fugit de ea poate ca astea nu s-ar fi intamplat. In timp ce in sufletul ei se adapostea vina de sine tot mai mult, ceva anume o facea sa dea vina si pe bruneta. O mintise, deci in mare parte era si vina ei.

“ - Mizu-chan! Spune-mi, cu ce am gresit? De ce m-ai mintit? Ai fi putut sa imi spui adevarul, sti bine ca nu as fi fugit de tine.
- Am vrut doar sa te protejez, raspunse aceasta cu un zambet trist pe buzele suave si umede.
Urma o pauza in care cele doua fete se privira, una cu ura, cealalta cu indiferenta pentru situatia unde se aflau acum. Calmul lui Mizuki era de invidiat iar prietena ei o admira pentru asta de fiecare data, mai ales cand iesea din situatii greu de inteles si care cu siguranta ar face pe oricine sa fie in culmea disperari. Dar nu si bruneta care era linistita ca valurile oceanelor pe timpul verii calduroase.
- Sa minti e mai rau decat sa spui crudul adevaral, adauga roscata, incercand sa fie cat se poate de calma, dar rolul acesta nu i se potrivea deloc. Chiar tu ai spus-o, mai ti minte, Mizu-chan?
Tanara vinovata isi pleca capul spre pamant. Atunci cerul isi arata nemultumirea. Peste capitala Japoniei se napusteau lacrimile reci ale norilor. Vantul devenea din ce in ce mai puternic iar cele doua prietene inca nu incetasera cu cearta. Desi ude pana la piele rezistau foarte bine furtuni ce se napustea peste orasul nippon.

Si atunci sa intamplat… glasul la inceput linistitor devenise strigat iar el la randul lui, zgomot. Bruneta era deja purtata pe valul mortii. Calmul de altada se preschimbase in furie si nervi…

- Aya-chan! Sti prea bine cum ai fi reactionat la vestea ca sunt shinigami! se rasti bruneta la ea prinzand-o de brat pentru a nu fugi.
- Da-mi drumul! protesta roscata.
Fara sa mai spuna nimic se smuci din stransoarea puternica si o lua la fuga prin tot parcul pana cand ajunse la iesire. Mizuki era in spatele ei. Se opri pret de cateva secunde apoi incepu sa alerge pe strada din fata ei. Era destul de greu sa se miste pe ploaie dar sa si alerge… si cu masinile care prindeau o viteza destul de mare; risca, dar trecu ca prin minune de aceea capcana a mortii. Insa nu si bruneta avu asa mare noroc ca prietena ei. O frana brusca, tipetele celor din jur si zgomotul infernal facut la impact o facura pe adolescenta sa se opreasca. Frica si spaima puneau stapanire pe sufletul ei iar gandul ca Mizuki ar fi putut sa moara, era groaznit. Tremurand toata, insa nu de frig, se intoarse spre sosea unde trupul inert al celei mai bune prietene ala sale zacea intr-o balta de sange. Imaginea o soca pe roscata. Nu avea curaj sa paseasca, era paralizata. Sangele rosu care se dilua odata cu cat ploaia devenea mai densa si se scurgea prin crapaturi. Imaginea groaznica pe care o vedea acum fata o infiora si mai mult, incepu sa strige, simtea durerea pe pielea ei, mainele ii era patate cu sangele rosu al prietenei sale, era scaldata in pacat si nici nu putea face nimic pentru ea… disperarea inlocuise fiecare sentiment. Mintea ii spunea sa fuga insa sufletul o indemna sa ramana, sa mearga la trupul neinsufletit ce era disfigurat la fata drept urmare de la accident.

Nervii ii se urcara la cap din nou. Arunca poza pe jos si incerca sa isi pastreze calmul dar in zadar. Statea aplecata peste birou iar lacrimile se prelingeau ca perlele si safirele pe obrajii ei. Era vinovata… dar nu avea ce sa faca, avea o datorie, acceptase asa-zisul dar care ii oferise Mizuki inante de a muri. Isi amintea tot. Nu la mult dupa inmormantarea ei cand mersese intr-o zi la locul de odihna gasise pe mormant un plic, unul negru ca smoala. Nu stia cine l-a pus acolo asa ca l-a luat si la deschis… the kiss of darkness …
Atunci s-a intamplat… puterile de shinigami i-au revenit ei. Chiar daca scapase plicul si fugise ingrozita asta nu i-a scimbat soarta, una cruda, dar pana la urma e doar un joc de noroc unde fiecare moare o data… asta daca moartea e cel mai rau lucru care se poate intampla…

* * *
Se parea ca decizia de a ramana ultima in clasa nu fusese una buna. Nu pentru ea. Razele rosiatice ale soarelui strapungeau cerul aducandu-i aminte de sangele rosu imprastiat pe asfalt la accidetulul petrecut cu doi ani in urma care ii marcase viata. Lasand privitul pe geam se intoarse spre persoana care o enervase in timpul testului de mate. Fata misterioasa care o privise intr-una timp de o ora.
- Ce vrei? se rasti roscata la ea.
Aceasta nu raspunse intrebarii ci doar ii zambi pervers. Linistea care pusese stapanire pe sala o facea pe Ayasaka sa isi piarda rabdarea. In schimb satena nu dadea semne ca nu i-ar fi convenit situatia asta. Prea mult, nu mai suporta presiunea… Ochii sai de un albastru deschis devenira bleu ca marea si o sagetau pe aceea maniaca care nu isi luase privirea de la ea.
- Ti-am pus o intrebare si vreau sa imi raspunzi! tipa raspicat la satena, indreptandu-se cativa pasi spre ea.
Insa si de data asta se lasa linistea. Doar suieratul vantului se mai auzea care dadea tarcoala pe la ferestre. Soarele incepea sa faca loc intunericului care navalea neasteptat peste oras. In cele din urma glasul cristalin si plin de mister al fetei strapunse linistea camerei.
- Aya- chan… incepu aceasta fixand-o pe privirea pe roscata care parea socata ca ii stie numele. Exista doua lucruri pe lumea asta, continua ea indreptandu-se cu pasi marunti spre coltul camerei unde se afla Ayasaka. Moartea si viata, dar tu sti foarte bine asta. Corecteaza-ma daca gresesc, adauga maniaca vazand ca Ayasaka nu spune absolut nimic.
Dar cine se credea ea sa ii tina un discurs filozofic despre viata si moarte? O face parte dintr-o secta de nebuni? Nu ca ar mira-o pe roscata. In lumea asta totul e posibil.
- The kiss of darkness…
Vocea deveni sinistra. Glasul dulce se transforma intr-un cantec care incerca sa il uite dar nu reusea. Iar acele cuvinte… nici pana in ziua de azi nu intelegea ce inseama… dar stia ca asta ii schimbase viata pentru totdeauna. Albastrul pal al ochilor ei incepu sa straluceasca din cauza unor lacrimi care isi facura aparitia.
- Cine esti si cum sti de… incepu fata cu o voce tremuranda dar nu apuca sa termina ca cealalta domnita ii continua fraza.
- Shinigami? E simplu, draga mea Aya-chan. Mizuki si cu tine nu sunt singurele care stiu asta. Shinigami dainuieste de mii de ani iar ei au un rol destul de important. Poti sa imi spui Yuuki.
Insa nu isi continua povestea ci incepu sa se indrepte spre roscata. Pasi satenei rasunau in toata incaperea cuprinsa de intuneric. Pe buzele rosiatice aparu un zambet pervers iar ochii rosii scipeau in contactul cu lumina diafana care isi mai facea aparitia de dupa fereastra. Fusta in carouri a uniformei scolare ii flutura usor din cauza mersului. Ajunse in dreptul roscatei care o privea cu ura si o dispretuia din tot sufletul.
Zambetul pervers al satenei o facu pe Aya- chan sa se dea cu doi pasi inapoi. Aceasta se apropie de fata roscatei si incerca sa il cuprinda buzele intr-un sarut dar ea nu se lasa asa usor. Yuuki zambi iar si ii cuprinse fata fina a fetei in mainile sale.
Usor isi apropie buzele de cele ale fetiscanei roscate care tremura.
Ajunse sa fie prada pentru o pshiopata. Buzele celor doua fete se unira intr-un sarut violent. Ayakasa incerca sa scape de satena dar in zadar. Simtea limba misterioasei fete intorcandu-se in gura sa, explorand si cele mai mici secrete. Starea de greata o cuprindea din ce in ce mai mult incetiosandu-i privirea. Primul sarut… o greseala. Nici nu i-ar fi trecut prin minte asa ceva. Era sarutata de o fata… de o maniaca.

Va urma

Scuzati eventualele greseli de tastare, poate ca am m-ai sarit peste cateva deci... va rog totusi sa imi aduceti aminte de ele^^