Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

Surpriza

Ajuns acasa, dupa o serie de cumparaturi mult prea plictisitoare pentru o persoana ca el, Cesario s-a trantit neglijent pe sezlongul asezat la marginea piscinei. Isi tinea bratele sub cap, incordandu-si muschii ori de cate ori facea cate o miscare brusca. Ochii lui intodeauna nemultumiti priveau cerul a carui culoare nu se putea deslusii din pricina norilor ce il copleseau. Isi ridica coltul stang al gurii, intr-o grimasa ce ii scotea in evidenta starea de spirit ce nu era deloc placuta. A intors capul, incercand sa parcurga intreaga vila cu privirea. Era uriasa. Era a lui. Stia asta inca din momentul in care a calcat pe covorul persan ce i se intindea la picioare. Isi mangaia obrazul cu degetul aratator, parand ca se gandeste cu ardoare la ceva. Zambea. Acelasi zambet care reusea sa franga atatea inimi in randul sexului frumos. Poate ca descrierea lui parea desprinsa din romanele de dragoste, pline de erotism si senzualitate. Dar nu... era cat se poate de real. A constatat cu stupoare ca de cand se afla in Rusia, trupul lui nu facuse cunostiinta cu nici-o rusoaica. Stia despre ele ca sunt femei pasionale, gata sa dea totul intr-o singura noapte. Dar de ce sa nu incerce pe propria lui piele? S-a ridicat ranjind, cu gandul sa faca ceva ce trebuia sa faca de mult. Insa nu a reusit sa faca decat cativa pasi. In fata lui a aparut Ludmilla ce continua sa isi pastreze aceiasi privire de femeie frustrata.
-Scumpule, voiai sa pleci undeva? Intreaba aceasta trecandu-si lasciv palma peste blana ce o purta la gat.
-Aveam chef sa ies. Cred ca nu sunt prizonier in acest imperiu. Si apropo... de ce nu incetezi cu acest apelativ? Mi se pare umilitor. Vine replica acida a roscatului.
Blonda a ridicat privirea, incercand sa isi mascheze neplacerea creeata de propozitia ce tocmai iesise dintre buzele barbatului. Acesta s-a scuzat intr-un mod ironic, intrand in casa. Ramasa pe loc, femeia si-a apropiat sprancenele, vizibil indignata de comportamentul avut de acesta.
In Japonia, lucrurile intrau in fagasul lor normal. Daca asa se putea spune. Orihime statea in masina familiei, alaturi de prietena ei. Se privea intr-o oglinda atasata de scaunul din fata. Se admira, jucandu-se cu parul proaspat taiat. Era mult mai copilaroasa, mai angelica. Dar o noua infatisare nu putea sterge anumite urme, ce cu greu aveau sa se inchida in inima ei. Karina vorbea, insa credea cu tarie ca amica ei nu o asculta catusi de putin.
-Copilo, ma asculti? O intreaba aceasta continuand sa afiseze un zambet urias.
-Ah? Ai spus ceva? Intreaba rozalia afisand o privire de copilas ce tocmai a facut o boacana.
-Nu mai conteaza. Sper sa iti placa surpriza pe care si-am pregatit-o. Mai ai putina rabdare.
Orihime nu intelegea despre ce tot vorbeste blonda. Era a sasea oara de cand aducea vorba despre o anumita surpriza. Si-a leganat usor capul, continuand sa isi priveasca reflectia.
Ajuns intr-un bar ce avea un aspect destul de interesant, Cesario s-a asezat pe un scaun inalt, fara spatar. A privit in jur, observand designe-ul interesant. Cu toate ca afara era miezul zilei, interiorul era obscur. Cateva lumanari ardeau cu putere, in timp ce ceara rosie se scurgea chiar in fata lui. Acesta si-a arcuit spranceana, chicotind discret. A ridicat un deget, dandu-i de inteles barmanului ca nu doreste decat un wisky. Brusc, a simtit doua maini fine, delicate cum ii deschid camasa, mangaindu-i pieptul. Degetele lungi, feminine se plimbau ardent peste sfarcurile tanarului, ce se intareau sub mangaierile senzuale. Doua buze moi si lipicioase au inceput sa ii parcurga gatul, urcand usor, inspre ureche. Isi folosea limba, jucandu-se cu lobul acestuia, tragandu-l usor de cercel. Acesta s-a intors cu scaunul, apucand-o pe femeie de fese. O strangea, bagand-o intre picioarele lui. Soldurile ei se unduiau intre pulpele roscatului, frecandu-se de sexul acestuia, ce incepea sa se observe din pantalonii negri. El si-a afundat capul intre sanii ei, soptindu-i cu vocea secatuita:
-Nu face asta aici... nu ma face sa uit de cei din jur.
-Atunci nu ai vrea sa ma insotesti intr-o camera? Il intreaba aceasta continuand sa il sarute pe gatul gros, trecandu-si lasciv limba peste vena ce zvacnea.
-Ce primesc in schimbul tarifului?
-Tot ce vrei tu, frumosule. Si pentru ca esti printre putinii clienti cu care o fac din placere, voi mai aduce o prietena... daca vrei. Dar este incepatoare.
-Mmm, suna bine.
Femeia, ce nu parea sa aiba mai mult de douazeci de ani l-a luat de mana, ducandu-l pe un hol intunecat. Nu era in bar decat de cinci minute, insa aspectul lui de barbat fatal l-a ajutat sa puna mana pe doua fete. Ca intodeauna.
Condusa de prietena ei, rozalia s-a oprit in fata unui restaurant. A ridicat din umeri, continuand sa o priveasca pe blonda ce zambea, spre disperarea rozaliei, care nu intelegea ce se intampla. Au pasit in interior, sub privirile persoanelor aflate in acel loc. Insa atentia ei a fost captata in intregime de un baiat ce se indrepta spre ea. Zambea, in timp ce a sarutat-o usor pe obrajii rosii precum focul.
-Salut, Orihime. Vad ca ti-ai facut o schimbare in infatisare. Nu vreau sa par magulitor, insa esti mai frumoasa ca inainte.
-Copilo, sper ca nu te-a deranjat faptul ca l-am invitat pe Toshiro. M-am gandit ca aveai nevoie sa iesi din cochilia in care te-ai inchis. Deci... ce parere ai despre initiativa mea?
-Da... nu ma deranjeaza catusi de putin. Sunt chiar... incantata.
Satenul i-a bagat mana dupa ceafa, sarutand-o. Limba lui a plonjat adanc in gura ei intr-o singura, lunga patrundere, ca si cum nu ar mai exista cale de intoarcere. O pretindea. Nu exista un cuvant mai potrivit pentru modul imperios in care buzele lui se asezau tare si ferm pe ale ei, in timp ce limbau lui continua sa patrunda in toate cavitatile gurii. Acesta s-a departat usor, continuand sa o priveasca. Muta de uimire, Orihime a ramas cu ochii inchisi si buzele intredeschise. Si-a ridicat pleoapele, tragand adanc aer in piept. Sanii i se ridicau si se lasau, in ritmul respiratiei.
-Oh... ce a fost asta? Intreaba rozalia inca socata.
-Mi-a fost dor de dulceata buzelor tale. Sper ca nu te-a deranjat.
Hime a vrut sa raspunda, insa privirea i-a fost captata de oamenii aflati in restaurant. Toti erau cu ochii pe ea. Se simtea incoltita, vulnerabila. Karina a luat-o de mana, ducand-o spre o masa.
-Nu doar tu te-ai schimbat. Ci si Tosh'. Spune aceasta chicotind usor.
-Da... vad. Spune adolescenta privind in spate, printre suvitele scurte de par.
Blonda era fericita. Spera ca, pentru un moment, prietena ei a uitat de Cesario. Dar... cat va dura acest lucru? Nu stia... dar spera ca se va intinde pe o perioada lunga de timp.
[Imagine: comanda1semnatura.png]
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.


You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light




Toshiro asta:x...m'as indragosti de el daca ar fi o persoanala reala:))...eu cred ca Ludmilla vrea ceva anume de la Cesario...poate sunt rude...ce bine ca Hime nu se mai gandeste intr-una la roscat..intr-un fel o ranea
Greseli de tastare nu am gasit, descrierea e minunata, dialogul e bun si nu e sec..Astept nextu':x...Chu si gambate:*
[Imagine: lexythekittysig.png]


I'll be in every beat of your heart!

Doua capitole minunate!
Faptul ca s-a tuns nu inseapma ca Hime va uita totul, ci doar isi va lasa o falsa impresie, se va minti singura. Ma bucur ca amica ei, Karina s-a intors la ea, chiar daca rozalia nu va mai avea aceiasi incredere in ea, insa Hime are nevoie de o prietena precum Karina, mai degraba de personalitatea ei vesela.
Cesario are tot ce si-a dorit vrodata: femei si bani. Vad insa, ca nu este foarte vesel, iar cateodata chiar suparat. Care este motivul? Ludmilla pare o femeie in toata firea, insa nu imi dau seama ce legatura are ea cu Cesario, care este un barbat visator, dar totusi increzator doar in puteare lui de atractie.
Astept capitolul urmator!
[Imagine: c2a0c0530aa349b5ea812cc0f25d1c261282427224_full.png]
Tnx nibbles:X
[Imagine: ss-sig.png]
[Imagine: ss34ef-sig.png]
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.

Vai ador acest fic, deci este primul fic care lam citit si adorat ca nefiind yaoi :X
Deci nu am cuvinte indeajunse incat sa pot exprima cat de mult imi place si cat de mult talent ai tu in a scrie, ar fi inutil sa iti enumar milioane de laude deoarece sunt sigura ca tu le stii si le meriti pe deplin:)
Imi cer scuze ca nu comentez la fieacare capitol...insa le citesc pe fiecare
Astept sa pui urmatoru cap sunt extra curioasa sa citesc ce se va mai intampla
Bye bye:D:*
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


Dorinte ascunse

Cerul Rusiei capatase culoarea cernelii diluate. In barul in care Cesario a intrat cu cateva ore urma abunda de barbati de toate felurile. Oameni de afaceri, barbati de toate varstele veniti cu un singur scop: sa gaseasca paradisul alaturi de una dintre femeile gata sa faca orice pentru cateva zeci de dolari. Intr-o camera complet rosie, nu se auzeau decat cateva respiratii secatuite. Roscatul isi incheia pantalonii, continuand sa isi pastreze bustul gol. Cele doua fete stateau intinse pe patul cu lenjeria deranjata, invelite cu un cearceaf de un rosu aprins. Cea care i-a propus barbatului targul s-a ridicat, inaintand goala prin incapere. Cesario s-a oprit, privind-o cum aceasta ii saruta pieptul tare, trecandu-si limba peste sfarcurile ce se intareau sub miscarile ei jucause. Barbatul a apucat-o de parul negru si lung, reprimandu-si dorinta de a o saruta. Inca simtea toata acea podoaba capilara cum ii mangaia abdomenul, gadilandu-l.
-Se pare ca asta mica abea mai poate respira.
Roscatul a ras usor, privind-o mai apoi pe blonda ce continua sa stea intinsa pe pat. Era tanara. Nu credea ca implinise inca varsta majoratului. Ochii nu mai aveau nici-un dram din copilaria si inocenta pe care ar fi trebuit sa o aiba. S-a apropiat de ea, dandu-i parul de pe chipul ametit. Pupilele ii erau atat de dilatate incat parea ca tocmai a fost drogata.
-Te-a durut? Intreaba acesta suflandu-i aer peste fata transpirata.
-Asta nu ar trebui sa conteze pentru tine. Durerea face parte din "meseria" ei. Insa, la urma urmei, ar trebui sa fie fericita ca cireasa i-a fost luata de un barbat asa... ca tine. Sa nu iti fie mila de ea.
Cesario a scos din buzunar o bancnota de o suta de dolari, punand-o in mana acesteia. Si-a imbracat camasa, dandu-i mai apoi plata brunetei plus un mic bacsis. Aceasta a zambit, sarutandu-l pe barbie. A parasit incaperea, fara sa priveasca in urma lui. Inainta pe holul lung si intunecos, tinandu-si mainile in buzunarele pantalonilor. Pentru un moment, si-a adus aminte de Orihime. Cu ea nu a fost atat de brutal, cu toate ca ar fi meritat. Regreta al naibii de tare ca nu a facut-o sa sufere in acea noapte. Dar a ridicat din umeri, afisand un zambet atat de caracteristic lui. Isi satisfacuse poftele carnale.
In restaurant, Orihime continua sa stea la masa alaturi de saten si prietena ei. Mesteca agitata intr-un shake, incercand sa evite privirea celui care i-a fost iubit timp de doi ani. Erau aproximativ zece minute de cand acesta nu isi mai luase ochii de la ea. Suvitele lungi ajungeau pana la gulerul camasii negre pe care o purta. Parea mult mai matur decat atunci cand ii era iubit.
-Nu o sa rezolvam nimic daca stam si ne uitam unul la celalalt. Spune Karina reusind sa sparga acea tacere ce era in defavoarea rozaliei.
-Nu stiu ce sa spun...
-Eu stiu. Esti frumoasa. Spune Toshiro pe un ton senzual, pastrandu-si o nota de agresivitate in voce.
Fara sa vrea, adolescenta a simtit cum obrajii ii iau foc. Incerca sa isi ascunda timiditatea ce punea stapanire in mod involuntar pe trupul ei. A zambit discret, mormaind un "multumesc" in timp ce isi ascundea chipul in spatele bretonului. Satenul i-a apucat barbia cu doua degete, ridicandu-i capul. Ochii ei pareau atat de nevinovati si inocenti, incat cu greu se putea abtine sa nu o sarute din nou.
-La naiba, am uitat ca am programare la coafor. Imi pare rau, dar va trebui sa va parasesc. Tosh' sa ai grija de ea.
Blonda a plecat, lovindu-si amicul cu palma peste spate. Ramasa singura, Orihime a inceput sa se simta mai vulnerabila decat un iepure aflat in camp deschis, inconjurat de vanatori.
-Te simt... tensionata. Defapt... as putea spune ca esti complet schimbata. Si daca imi permiti, esti mult mai atragatoare asa, timida si tematoare.
Insa acesta nu primea nici-un raspuns. Rozalia simtea un nod in gat. Nod... pe care nu putea sa il inghita. Adolescentul a zambit, sorbind din paharul cu crema de wisky pe care il avea in fata.
Ajuns acasa, dupa un moment in care s-a descarcat de toata tensiunea acumulata in tot acest timp. A deschis usa, urcand cele cateva trepte. A intrat in living, trantindu-se pe fotoliul din piele. Acesta se simtea foarte rece pe pielea lui fierbinte, transpirata. Respira, ciufulindu-si parul ce avea varfurile umede. Brusc, a simtit cum doua maini ii acopera in mod posesiv umerii, masandu-i. Cesario a ridicat din spranceana, insa nu a facut nimic pentru a impiedica acel masaj. Credea ca este una dintre menajerele care au de gand sa isi rasfete stapanul.
-Mirosi a barbat.
Recunoscand vocea, acesta s-a ridicat aparent speriat de pe fotoliu. Ludmilla purta o camasa de moapte alba, transparenta in lumina provenita de la singura veioza aprinsa in living. Cu toate ca avea treizeci de ani, formele acesteia continuau sa fie deosebit de apetisante, lucru pe care roscatul l-a observat.
-Ce tot crezi ca faci? Intreaba acesta bagandu-si mainile in par.
-Incerc sa imi aduc aminte de cum se simte trupul unui barbat tanar si in putere... ca tine.
Blonda s-a apropiat de el, imbratisandu-l. Sanii ei ii erau presati de pectoralii acestuia. Sfarcurile intarite se frecau de pieptul lui ca doua margele, starnindu-l pe roscat. Acesta isi infigea mainile in par, blestemand si injurand printre dinti. Simtea cum buzele ei ii parcurg gatul, sarutandu-l intr-un mod aparte. Savura. Brusc, acesta a apucat-o de umeri, indepartand-o de el.
-Termina... inainte sa fie prea tarziu.
-Prea tarziu? Ce tot spui? Intreaba aceasta leganandu-si provocator soldurile.
-Da! Inainte sa uit cine esti si sa fac ceva ce as putea regreta. Nu vreau ca intre noi sa existe alte relatii decat cele pe care le avem acum. Din respect, vreau sa continui sa te vad ca pe o doamna. Nu ca pe cea care a trecut prin patul meu, adaugandu-ti numele pe o "lista" uriasa.
Acesta s-a intors, urcand scarile ce duceau spre primul etaj. Insa vocea femeii a reusit sa il opreasca.
-Faza cu lista... ai spus-o pur si simplu din orgoliul tau urias?
-Nu. Este purur adevar. Femeile care se afla pe acea "lista" isi pierd orice urma de respect din partea mea.
Acesta a continuat sa urce, insa din nou, vocea blondei l-a intrerupt.
-Chiar si ea?
A oftat, dezaproband din cap.
-Prea bine. Daca vrei placere, te astept in camera mea.
Acesta a disparut in intuneric, lasand-o pe Ludmilla singura. De cand a preluat fraiele afacerilor a uitat cum este sa fi femeie. Nu dorea decat cateva momente in compania unui barbat ca Cesario. Insa replicile acestuia au descumpanit-o. Dar chiar si asa, nu era gata sa renunte la dorintele ei ascunse.
[Imagine: comanda1semnatura.png]
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.


You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light




Timpul trece

Timpul continua sa isi continue dansul interminabil pe care l-a inceput, fara voia lui. Au trecut trei ani de cand el a plecat. Trei ani lungi, care au parut secole. Statea pe scaunul mare si negru din fata biroului, parcurgand cu ochii cateva dosare. Incaperea nu era luminata decat de o veioza mica, cu abajurul orange. Nu se auzeau decat fosnetele foilor si o respiratie lenta, secatuita. Usa s-a deschis, intrand Kaien. Tinea mana pe clanta, sprijinindu-se de tocul usii.
-Ce face frumoasa mea fiica?
O pereche de ochi s-au ridicat din pamant. Parul roz, pana la umar ii incadra chipul serios, matur. Buzele lucioase, ce aveau o nuanta usoara de rosu s-au arcuit intr-un zambet. Zambet ce nu exprima nici-o emotie. A inchis dosarul, tragand adanc aer in piept.
-Tata. Tocmai verificam niste documente. Pretul petrolului a crescut exagerat de mult in ultimul timp. Daca nu vom ajunge la un compromis cu celelalte tari, ma tem ca vom suferii un colaps financiar.
In ciuda problemelor pe care le avea, Kaien zambea. Era fericit ca fiica lui devenise ceea ce si-a dorit dintodeauna. Era realizata din toate punctele de vedere. Aceasta luase fraiele imperiului, avea o relatie frumoasa cu Toshiro si era respectata de toata lumea. Parea fericita. S-a ridicat de pe scaun, destinzandu-si trupul. In ciuda faptului ca au trecut trei ani, ea nu s-a mai inaltat nici macar un centimetru. Insa dintre toate femeile ce se aflau la conducerea anumitor firme, ea era pe departe cea mai dorita. Corpul ei tanar, frumos contrasta perfect cu atitudinea matura si serioasa. Toate ziarele scriau despre ei, admirandu-i calitatile. Existau cronici care ii atribuiau lucruri nu tocmai placute, insa ei nu ii pasa.
-Ma doare capu ingrozitor. Ii poti spune lui Kukuru sa imi aduca doua aspirine in camera mea? Vreau sa fac o baie si sa dorm. Este ora patru. La sapte am o sedinta. Sper sa pot sa imi odihnesc ochii chiar si cateva ore.
Fata s-a ridicat, sarutandu-si tatal pe obraz. A parasit biroul, urcand scarile ce duceau spre primul etaj. Era obosita. Si nu era greu sa iti dai seama de acest lucru.
La capatul celalalt al lumii, soarele tocmai iesea de sub pamant, dandu-i cerului o nuanta purpurie, placuta. La capatul unei mese lungi, in centrul careia se afla o vaza inalta, plina cu trandafiri rosii, se afla Ludmilla. Aceasta sorbea discret dintr-o ceasca de cafea, adulmecand mirosul intepator. A lasat obiectul de portelan pe farfurie, ridicand privirea. Pe scari cobora un barbat. Parul blond, cadea in suvite grele pe frunte, dandu-i un aer senzual tinutei sobre. Purta un costum negru, completat cu o cravata de aceiasi culoare. Era elegant. Corpul musculos se vedea prin sacoul ce ii venea ca turnat. Bratele puternice au tras scaunul din celalalt capat al mesei, asezandu-se agresiv.
-Buna dimineata... Daxton.
Acesta a ridicat privirea, arcuindu-si buzele intr-un zambet strengaresc. Cerceii din urechea stanga aveau o usoara stralucire, data de razele soarelui ce cadeau grele.
-Este o surpriza sa vad ca nu imi mai spui Cesario. La urma urmei... nu ma mai cheama asa.
Ludmilla a zambit, in timp ce aburul cafelei ii inabusea chipul. O fata s-a apropiat de blond, aducandu-i o ceasca. A luat o inghititura, strambandu-se si fiind pe punctul sa scuipe intreg continutul.
-Drace! Chestia asta este a naibii de amara.
-Este bine asa. Poate te vei trezii din mahmureala. Tot etajul miroase a wisky.
-Am petrecut. Nu te bucuri de faptul ca ne merge din ce in ce mai bine? In curand, Rusia va devenii prima putere in randul tarilor petroliere. Si in plus, nu am adus pe nimeni acasa.
Acesta a luat o ultima inghititura din amarul lichid. Si-a aranjat sacoul, luand o pereche de chei aflate pe o masuta rotunda, inalta, dintr-o sticla opaca.
A parasit casa, apasand pe unul dintre butoanele telecomenzii atasate la chei. Farurile unui El Dorado argintiu s-au aprins, scotand un sunet strident, scurt. Masina a pornit in viteza, iesind prin portile negre, ce se deschideau in fata lui. Conducea cu viteza, dar in acelasi timp era atent. Nu ar fi vrut ca bijuteria pe care o stapanea sa ii scape de sub control si sa se izbeasca de cine stie ce copac sau stalp. A oprit la un semafor, privindu-se in oglinda retrovizoare. Se obisnuise cu noul lui aspect. Arata atat de diferit de vechiul Cesario. A intors capul, privind interiorul unei masini aflate in stanga lui. Doua fete il priveau, trimitandu-i saruturi urmate de priviri ce aveau atat de multe intelesuri. Acesta a dat din cap, apasand acceleratia la maxim. Masina parca a zburat de pe sosea, cu un zgomot ce a reusit sa atraga atentia celor din jur. A ranjit, continuand sa priveasca in oglinda masina de care se indeparta cu vehementa.
In camera cufundata in liniste, un ceas a inceput sa sune. Orihime l-a lovit cu palma, reusind sa il tranteasca de pe noptiera. A murmurat cateva injuraturi, ridicandu-se. Corpul ii era acoperit de o rochita crem, scurta. Prin materialul vaporos i se observau formele apetisante al trupului. Sanii mari si voluptosi pareau doi munti care se ridica din neant. Si-a trosnit gatul, intrand in baie. A luat in palme apa rece, udandu-si chipul inca adormit. Picaturi i se scurgeau de pe barbie, cazand pe materialul subtire. S-a privit in oglinda, lovindu-si usor obrajii.
A intrat in dressing, apasand pe butonul de langa usa. Camera a fost brusc luminata, scotand la iveala multimea de haine pe care rozalia le avea. Si-a luat un costum alb, care era serios dar senzual in acelasi timp. Nu voia sa para o femeie de patruzeci de ani... insa isi dorea sa pastreze decenta de care dadea dovada. Atat in vestimentatie cat si in atitudine. S-a imbracat, inchizand nasturii luciosi ai sacoului. Parul roz ii era asemenea unei oglinzi. Si-a pus o pereche de cercei cu perle, aranjandu-se discret. Si-a luat geanta si cateva dosare asezate pe noptiera. Chiar atunci, in incapere si-a facut aparitia Kukuru, ce tinea o tava pe care se afla o ceasca.
-Domnisoara... v-am adus cafeaua.
-Multumesc, dar nu mai am timp. M-am trezit tarziu.
Orihime a luat o gura din lichidul fierbinte, fugind pe scarile acoperite cu mocheta grena. Menajera o privea, zambind. Devenise o femeie implinita. Nu avea decat douazeci de ani si un intreg imperiu la picioare. Imperiu pe care il conducea ca o adevarata stratega.
Chiar inainte sa iasa din casa, Hime si-a amintit de dosarul peste care se uitase in urma cu trei ore. S-a lovit peste frunte, fugind spre incaperea cu pricina. A deschis usa, reusind sa isi sperie tatal.
-Buna dimineata. Era sa il uit. Spune aceasta fluturand dosarul.
A sarutat obrazul barbatului, continuand sa fuga pe holurile luminate. Trebuia sa dea tot ce are mai bun la sedinta ce va urma. Sedinta... de care depindea viitorul ei.
[Imagine: comanda1semnatura.png]
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.


You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light




Hey! Ma bucur ca ai pus continuarea! Se pare ca s-au schimbat multe in 3 ani. Ma intreb daca Orihime il va mai recunoaste pe Cesario sau mai bine spus Daxton. Ficul devine din ce in ce mai captivant. Imi place la nebunie, n-am vazut nici macar o greseala de tastare. Descrierea, naratiunea si dialogul au fost perfecte si s-au imbinat minunat, dar, nu cred ca mai trebuie sa iti spun toate astea pentru ca tu le sti deja! Imi place foarte mult ficu' asta. Oare va veni si Cesario la acea sedinta, daca da ar fi bestial!
Abea astept continuarea si sper sa o pui repede si sa nu ma mai ti in suspans! ye and kissu: :bye:
Psihologu' mi'a zis ca's nebuna, da' vocile din cap imi spun ca nu e adevarat
Nu te deranja...sa ma deranjezi...!
[Imagine: chibi_2903.gif]
, chibi-ul lui Tasha

Imi trebuie bombonele ca sa cresc... Imi dai si tu una?888

S-au pierdut multe capitole...dar le voi reposta...cate doua pana ajung la zi.Asta e

1.Esec

Aflata in masina familiei, Orihime privea agitata ceasul a carui curea alba ii strangea incheietura. Avea impresia ca timpul trece mai repede ca niciodata. Privea secundarul, ce se misca gratios peste cifre. A lovit cadranul din cristal, luand dosarele ce se odihneau alaturi de ea in mana. Le-a trantit pe picioarele dezgolite, rasfoindu-le nervoasa. Insa a fost speriata de claxonul ce provenea de la propria ei masina.
-La naiba... ce se petrece? Intreaba ea batand din picior.
-Un blocaj.
Si-a dat ochii peste cap, lovindu-si fruntea cu teancul de foi ce se frecau de pielea alba, matasoasa. Nu mai erau decat cativa metri pana la firma, insa in aceste conditii, ar fi putut dura zeci de minute pana sa ajunga. Si in acel moment... timpul era cel mai mare dusman al ei. A coborat din autoturism, dandu-i ordin soferului sa se reintoarca acasa.
Fugea, strangand dosarele la piept. Era deja sapte si zece minute. Intarziase. Lucru care reusea sa o indispuna al naibii de tare. Ajunsa in fata firmei, a urcat grabita treptele, salutand in fuga secretarele ce pareau ca au chef de barfa inca de dimineata. Se grabea pe holuri, tragand adanc aer in piept. Ajunsa in fata salii de sedinte, a apasat agresiv pe clanta. Modul in care a intrat a reusit sa atraga atentia barbatilor ce o asteptau. Toti erau trecuti patruzeci de ani si purtau costume elegante, sobre.
-Imi cer scuze. A fost un blocat in trafic.
Grabita, s-a asezat pe scaunul din capatul mesei lucioase, trantind dosarele pe suprafata acestuia cu un zgomot ce l-a facut pe cel de langa ea sa tresara. Era o sala spatioasa, slab decorata. In spatele fetei se afla un ecran, pe care erau proiectate diferite imagini. Rozalia s-a ridicat in picioare, vorbind, in timp ce degetele ei delicate se miscau pe suprafata fierbinte si luminoasa. Gesticula, aducand argumente care sa ii sustina teoria. Stia ca Japonia trebuie sa reintre in cursa pentru putere in randul tarilor petroliere. In ultimii doi ani, aceasta nu se mai afla nici macar in primele douazeci de locuri. Brusc, de undeva din spate, un barbat nu foarte inalt, cu parul alb si cu o burta veritabila s-a ridicat. Sacoul era pe jumatate desfacut. Vazandu-l, femeia s-a oprit, profitand de moment ca sa isi traga respiratia.
-Domnisoara Asazuki, propunerea dumneavoastra este interesanta. Trebuie sa recunosc. Insa repunerea Japoniei in lupta pentru putere este prea mult pentru o persoana de doar douazeci de ani. Nu aveti experienta... nu cunoasteti cum functioneaza aceste lucruri.
-Cu respect domnule, dar nu cred ca varsta pe care o am poate fi un obstacol chiar atat de mare. Am demonstrat ca sunt capabila sa conduc acest imperiu. Sunt pregatita sa scot tara din colaps. Am incredere in mine ca aceasta tara va redevenii puterea numarul unu. Replica ea sigura, fara sa schiteze nici macar un zambet.
-Stiti foarte bine cate milioane de dolari am pierdut in ultimii doi ani. Ne aflam pe locul treizeci si cinci. Cum va propuneti sa ne aduceti pe primul loc ocupat in acest moment de Rusia, o tara incredibil de puternica. Industria ei petroliera are un conducator destul de competent, nu credeti?
Rand pe rand, barbatii din incapere o descurajau. Aduceau argumente cum ca ea nu ar fi fost capabila sa conduca afacerea tatalui ei. Defapt, ajunsese sa se gandeasca daca au chiar asa mare dreptate.
-Stiu si acest lucru. De aceea... ma gandeam ca la intalnirea pe care o vom avea la Geneva cu celelalte tari, sa purtam o discutie cu reprezentantii Rusiei. Stiu de conflictul dintre noi si ei... insa sunt gata sa trec peste aceste impedimente. Pentru binele tarii mele.
Brusc, unul dintre participantii la sedinta a inceput sa rada ardent. Indignata, Orihime a ridicat din spranceana, incrucisandu-si bratele in jurul pieptului, chiar sub sani. Acesta s-a oprit, ridicandu-se in picioare. A indreptat degetul aratator spre ea, parand ca o acuza.
-Si cum ai de gand sa faci asta? Se pare ca Rusia si-a schimbat "conducatorul" in ceea ce priveste petrolul. Daca inainte... mai speram ca poti cadea la o intelegere cu femeia ce dirija aceasta afacere, acum, toate sperantele noastre sunt zero. Noul lider este un barbat foarte tanar, ce a reusit sa avanseze in "clasament". Ba chiar a urcat zece locuri, in doar jumatate de an. Daca esti gata sa te bagi in patul lui....
-Un moment! Nu va permit sa ma insultati cu astfel de replici demne de femeile cu moravuri usoare. Conferinta de la Geneva este in trei zile. Declar aceasta sedinta incheiata.
Orihime si-a luat dosarele, trecand si lovindu-l cu bratul pe cel care a indraznit sa o umileasca folosindu-se de astfel de cuvinte. A urcat in biroul ei, trantindu-se pe scaun. S-a lasat pe spate, inchizand ochii. Toate aceasta situatie era o provocare pentru ea. Insa... in momentul ala, nu era sigura ca va reusi sa o depaseasca.
Ajuns in biroul lui, Daxton a trantit usa, lovindu-si fericit palmele de coapse. Conform ultimelor statistici, Rusia se afla intr-o continua ascensiune. Si totul i se datora lui si modului cum a manevrat toata aceasta afacere. Aurul negru se afla la propriile picioare. Se simtea mai important decat seicii Arabiei. Pana si eu au fost coplesiti de incredibila revenire a acestei tari in lupta.
S-a asezat pe scaun, apasand pe un buton rosu, situat in partea de jos a telefonului.
-Natasha, cheama-l pe Sheyenne la mine in birou.
S-a relaxat pe scaun, cufundandu-si capul in pernele moi ale spatarului. Parul blond era asemenea aurului topit. Razele soarelui curgeau pe el, dandu-i o stralucire mistica. Usa s-a deschis, intrand in liniste un barbat. Acesta era inalt, iar parul ii era atat de negru, incat credeai ca te puteai pierde cu usurinta in acel abis. Ochii ce aveau nuanta chihlimbarului erau atintiti asupra tanarului. A ridicat pumnii, exclamand fericit!
-Ai reusit! Prietene, sunt al dracu de mandru de tine.
-Nu a sunat foarte poetic, insa este o placere sa aud asta. Vine replica blondului, ce sifona in pumn o bancnota de o suta de dolari. A deschis laptopul, scriind cateva lucruri dupa care a apasat ardent pe tasta "enter". Un tabel grafic a aparut, tabel ce indica evolutia companiei pe parcursul celor trei ani. Se simtea atat de bine, incat devenea iritant.
-Ei? Mai sunt trei zile pana la conferinta. Cum te-ai pregatit sa primesti laudele tarilor ce mor de invidie pe succesul tau?
-Hmm... nu m-am gandit la asta. Probabil ca voi ranji si le voi da de inteles ca ar trebui sa invete cateva lucruri de la mine. Spune Dax razand zgomotos.
-Laudaros ca intodeauna. Cu roscata ce faci? Nu imi spune ca ai de gand sa o iei la...
-Roscata? Despre ce tot vorbesti? Intreaba blondul confuz.
-Sti tu... iubita ta, femeia cu care te-ai culcat acum doua seri? Nu mai conteaza... vad ca ai uitat-o deja. Ce parere ai despre Japonia? Vor indraznii asiaticii aia sa se prezinte la conferinta? Am auzit ca sunt printre ultimele locuri. Tara aia a dat de dracu. Rau de tot!
Daxton s-a invartit de doua ori cu scaunul, dupa care s-a oprit brusc, lovind biroul cu palmele.
-Categoric nu. Si daca vor indraznii sa vina, le voi lua si ultima picatura de petrol. Pe cuvant de lider.




2.Numaratoarea inversa

Timpul parca zburau. Rand pe rand, zilele se scurgeau. Totul parea o clepsidra, din care nisipul incepea sa dispara. Mai erau cateva ore pana ce avionul avea sa decoleze, cu destinatia Geneva. Orihime statea in living, masandu-si tamplele.Se simtea incordata, trupul ii era tensionat. Stia ca trebuia sa plece. Stia ca avea de infruntata atatea tari, mult mai puternice, atatia lideri cu mult mai multa experienta decat detinea ea. Uneori se gandea la ce naiba s-a gandit cand s-a bagat in toate aceasta nebunie? Avea sa fie insotita de alti reprezentanti. Insa nimeni din familie nu ii va fi alaturi, sustinand-o. A luat o folie cu pastile, punandu-si in palma doua aspirine, pe care le-a inghitit fara apa. S-a ridicat, scuturandu-si capul. Si-a luat trollerul afla langa canapea, trosnindu-si oasele gatului. Pentru un moment, s-a oprit. Kaien s-a apropiat de ea, imbratisand-o.
-Fiica mea... sunt atat de mandru de tine. Am incredere in tine. Nu lasa viitorul familiei si al tarii sa se risipeasca.
Femeia a aprobat din cap, fortandu-se sa zambeasca. Era ultimul lucru pe care ar fi putut sa-l faca intr-o asemenea situatie. De la Toshiro si Karina isi luase la revedere in seara precedenta. A sperat ca ei sa ii insufle curajul de care avea nevoie, insa degeaba. A parasit casa, predandu-i troller-ul taximetristului. Aceasta a mai privit o data fereastra la care se afla tatal ei, cititndu-i in ochi increderea pe care acesta o avea in ea. Nu avea de gand sa il dezamageasca. S-a urcat pe bancheta din spate, trantind usa.
Orele au trecut in zbor.La aeroportul din Geneva, era agitatie. Ziaristii nu mai conteneau cu interviurile, in timp ce bliturile pareau niste fulgere menite sa ii orbeasca pe cei ce coborau din avioane. Brusc, pe pista si-a facut aparitia aeronava ce apartinea Rusiei, lucru confirmat de steagul situat pe coada acestuia. Rand pe rand, oficialii acestei tari au inceput sa coboare, ultimul fiind Daxton. A privit multimea ce se intindea la picioarele lui, ranjind satisfacut. Cu fiecare treapta pe care o cobora, vocile ziaristilor se auzeau din ce in ce mai puternice. S-a oprit, incercand sa raspunda la intrebarile ce pareau ca il coplesesc.
-Domnule, care sunt previziunile dumneavoastra fata de aceasta reuniune?
-Previziuni? Doar una. Faptul ca Rusia va lua totul.
Zambetul acestuia a reusit sa ii indispuna pe ziaristii ce reprezentau alte tari. Ii privea mandru, continuand sa isi arate dantura perfecta asemenea unui sirag de perle. Brusc, o voce din multime a rasunat, reusind sa ii alarmeze pe cei din jur:
-Japonia a venit.
Uimit de ceea ce a auzit, blondul si-a intors capul. Intr-adevar, un avion alb, ce avea steagul tarii desenat de-a lungul constructiei de metal tocmai aterizase. Brunetul s-a apropiat de Dax, atingandu-l usor pe umar.
-Se pare ca au indraznit sa vina. Ce facem? Intreaba acesta ferindu-si ochii de bliturile ce pareau ca nu mai vor sa se opreasca.
-Sa mergem la hotel. Vreau sa imi pregatesc discursul... defapt, cuvintele pe care le voi folosii cand ii voi spune reprezentantului ca sunt gata sa il las fara o picatura de petrol.
-Si... cum ai de gand sa faci asta? Intreaba Sheyenne incercand sa se faca auzit in toata acea multime ce parea ca o luase razna.
-Iti voi spune mai tarziu. Sa mergem.
Blondul s-a urcat in masina ce avea sa il conduca la hotel chiar in momentul in care Orihime si-a facut aparitia din avion. Dintre toti participantii de sex feminin, ea era cea mai tanara. Defapt... era o novice fata de cei care se aflau la reuniune. A tras adanc aer in piept. Coborand pe treptele de metal. Inca din avion, aceasta anuntase oficialitatile ca nu are de gand sa acorde nici-un interviu pana la conferinta de presa. Conferinta... la care nu voia sa participe. Venise sa isi reabiliteze tara. Nu sa isi iroseasca cuvintele raspunzand la intrebari aberante.
Patru bodyguarzi au incercuit-o, ajutand-o sa ajunga la masina ce o astepta, fara incidente. Automobilul a pornit in liniste, indepartandu-se cu vehementa de multimea ce astepta celelalte avioane. Drumul pana in Geneva nu a facut decat sa ii sporeasca tensiunea si incordarea. Butona telefonul, citind cateva mesaje primite pe parcursul calatoriei. Erau de la Toshiro si Karina ce continuau sa o incurajeze.
-Ar fi fost mult mai usor daca erati alaturi de mine.
-Domnisoara, a-ti spus ceva? Intreaba soferul continuand sa fie atent la drum.
-Nu. Raspunde Orihime scurt, in timp ce isi da dea parul dupa ureche.
Masina a oprit in fata unui hotel. Hime a coborat, privind uimita aspectul cladirii. Parea atat de inalta, incat cu greu i se putea observa varful. Era luminata puternic de becuri albastre si galbene. Intrarea era decorata cu palmieri si diferite plante, ce incadrau covorul rosu pe care multe nume celebre au calcat. A pasit in interior, fiind intampinata de un baiat, ce i-a pus troller-ul intr-un carucior auriu. S-a apropiat de receptie, vazandu-le pe femeile ce o asteptau. Acestea i-au zambit larg, inmanandu-i cheia de la camera in timp ce ii urau bun-venit. Orihime si-a intors privirea, vazand un barbat blond, la mai putin de jumatate de metru. Spatele lui musculos se vedea chiar si prin sacoul negru. A tras aer in piept, luand cheia ce avea o forma ciudata. A privit-o, zambindu-le discret celor doua femei. Hime a observat uniformele pe care acestea le purtau. Nuanta usoara de portocaliu se potrivea cu trupurile lor bronzate. Nu pareau sa aiba mai mult de treizeci de ani. I-a inmanat cheia curierului, urmandu-l. Femeia a trecut pe langa blond, ce a incetat un moment sa mai vorbeasca.
-S-a intamplat ceva? Il intreaba brunetul trecandu-i mana prin fata ochilor.
-Nu... doar ca acest parfum mi se pare cunoscut.
-Daca ar fi sa ne luam dupa cate femei ai cunoscut, probabil ca ar trebui sa ti se para cunoscute o gama uriase de mirosuri. Esti incurabil.
Sheyenne si-a lovit prietenul peste umar, continuand sa rada discret. Au luat cheile de pe pupitrul inalt si lucios, indpreptandu-se spre unul dintre multele lifturi. Chiar si acolo, narile blondului au simtit acel miros, ce parea ca nu mai vrea sa ii dea pace. Se intreba cine era cea care il purta.Si-a scuturat capul, disparand mai apoi in cabina luminata, in timp ce usile s-au inchis, adapostindu-l de ziaristii ce se indreptau amenintator spre el.

Capitolele lipsa. Urmatorul este cel...care ar fi trebuit sa fie adevarata continuare.

1.Coincidente

Ascuns intre peretii acoperiti cu oglinzi fumurii ale cabinei, Daxton continua sa rada cu amicul sau, pe seama ziaristilor ce tocmai si-au pierdut cea mai tare stire: el. Suna destul de ciudat, insa asta era purul adevar. Fiecare tabloid cu renume dorea un interviu din partea celui ce a devenit puterea numarul unu in industria petroliera. Lumina puternica a neoanelor introduse in plafonul cu o forma ciudata, se scurgea pe parul auriu. In ochii lui se reflecta pasiunea, dorinta, cruzimea si cinismul. Era de nerecunoscut. Mandria i se transformase intr-un orgoliu demonesc. Nu accepta sa fie invins de nimeni si nimic. Zambea. Buzele i s-au arcuit intr-un ranjet atat de caracteristic noului Daxton. Fiecare por emana mandrie.
Usile liftului s-au deschis silentios. Acesta a pasit afara din cabina, bagandu-si degetele printre suvitele dese. A privit in ambele parti ale holului, divinizand parca linistea care l-a intampinat. Statea la unul dintre cele mai pazite etaje. Si nu pentru ca asa ar fi cerut el. Se putea apara si singur de un eventual atacator. insa asa cerea codul care i-a dat batai de cap timp de trei ani. Cod care l-a transformat in barbatul de astazi. Bestia care a luat chip de om. Si-a scos din buzunar o tigare, asezand-o intre buzele apetisante. Insa in clipa in care a vrut sa o aprinda, Sheyenne a aparut parca din neant, apucand tigarea intre doua degete. A aruncat-o pe mocheta gri, privindu-si prietenul.
-Parca ai spus ca te lasi de viciul asta.
-Asta si fac! Doar ca acum sunt stresat. Replica blondul ironic.
-Tu? Stresat? As platii ca sa vad chestia asta. Esti cel mai calm tip pe care am avut norocul sau ghinionul sa il cunosc. Cand il voi intalnii pe cel care va reusii sa te enerveze... voi spune ca pot sa mor linistit.
Dax si-a arcuit ambele sprancene, inaintand pe holul lung, incadrat de veioze aurii cu siraguri formate din diferite cristale. Ajuns in fata usii, s-a oprit. A ridicat capul, tragand adanc aer in piept.
-Mirosul asta... imi ajunge pana in strafundul plamanilor. Imi este atat de cunoscut. Spune acesta adulmecand asemenea unui animal salbatic.
-Este a doua oara cand pomenesti de asta. Nu e nimic neobisnuit ca cineva foloseste acelasi parfum cu cel al uneia dintre femeile cu care tu te-ai... jucat. Replica brunetul bagand cartela in spatiul special al usii.
-Nu. Este mult prea elegant si delicat pentru a fi folosit de o femeie usoara... dar prea seducator pentru cineva anost. Trebuie sa aflu cine il foloseste.
-Daxton... esti incurabil.
Blondul a deschis usa, pasind in camera. Chiar in acel moment, din incaperea situata in partea stanga a iesit Orihime. Aceasta si-a dat parul dupa ureche, tinand lipite de piept dosarele groase si albe. A oftat, lipindu-se pentru un moment de peretele rece.
-Ce a fost in capul meu cand am venit aici? Toti tipii astia batrani si frustrati se uita la mine ca la cel mai mare dusman. Am atata nevoie de Toshiro si Karina. La naiba... de ce ma tot plang? De mine depinde viitorul tarii in care traiesc. Curaj Orihime Asazuki. Nu esti cu nimic mai prejos decat ei.
Rozalia si-a arcuit buzele intr-un zambet hotarat, inaintand mandra pe hol. Fredona o melodie, leganandu-si soldurile. Tocurile cui si pantofii albi, cu o mica deschizatura in jurul degetelor ii alungeau picioarele, inaltand-o cu cativa centimetrii. In comparatie cu blonda, Hime a ramas la aceiasi inaltime de un metru saizeci si cinci, in ciuda faptului ca avea douazeci de ani. Dar nu se simtea complexata. Absolut deloc. Timpul si-a lasat amprenta in alte locuri. Sanii ii erau apetisanti de mari, asemenea a doua dealuri care apareau din neant pe campia neteda. Pielea ii era la fel de matasoasa ca petala unui trandafir. Pe buze parea sa se fi scurs sangele unui zeu. Atat de rosii erau. Ochii expresivi erau incadrati de gene negre, lungi si curbate. Frumusetea ei era angelica dar salbatica, inocenta... si periculoasa. Parea o nimfa. Ireala.
Usile liftului s-au deschis. Orihime a pasit, avand alaturi doi barbati trecuti de patruzeci de ani. I-a privit, aruncandu-le zambete ce nu pareau a fi foarte prietenoase. S-a intors cu spatele, lovind podeaua cu varful pantofului.
-Tinerii... se baga unde nu trebuie. Se aude vocea groasa a unuia dintre ei.
-Poftim? Replica Orihime pe un ton care nici daca i-ar fi spus "mori" nu ar fi sunat mai infricosator.
-Spuneam doar ca esti prea tanara pentru o asemenea responsabilitate. Fetele ca tine ar trebui sa colinde magazinele, cluburile si intreaga lume.
-Ei bine, ma simt mandra ca nu fac parte din acea "clasa" de fete pe care tocmai a-ti pomenit-o. In plus, nu sunt singura novice de aici. Mai este si reprezentantul Rusiei, pe care inca nu am avut placerea sa il cunosc. Replica femeia dur, accentuand ultimele cuvinte.
-Diferenta este ca el si-a ridicat tara pe primul loc intr-un timp teribil de scurt.
Hime si-a dat ochii peste cap, refuzand sa mai participe la dezagreabila conversatie. S-a intors, tragand adanc aer in piept.
-"Incep sa ma satur de tipul asta si de toate complimentele fata de el. Cine se crede?" Isi spune ea parasind cabina puternic luminata.
Ajunsa la receptia hotelului, s-a asezat pe unul dintre fotoliile din piele maro. Acestea erau atat de mari, incat se afunda cu totul in pernele moi. A trantit dosarele pe masa cu picioare arcuite, punand fruntea pe teancul inalt. Era obosita. De la masa din fata, a inceput sa se auda o discutie intre patru doamne, venite la conventie in scopuri... mai mult decat interesante. Isi odihnea ochii, ascultandu-le.
-Toata chestia asta am crezut ca o sa fie o pierdere de vreme. Dar cand l-am vazut pe tipul care reprezinta Rusia, m-am bucurat ca am venit! Spune una dintre ele agitandu-se mai rau ca un copil de gradinita in prezenta lui Mos Craciun.
-Ai perfecta dreptate. Barbatul asta este absolut perfect. Cat as vrea sa ii simt buzele acelea senzuale alunecandu-mi pe trup si bratele puternice jucandu-se cu sanii mei.
Stupefiata de ce auzea, Orihime si-a muscat limba de furie, ridicandu-se din confortabilul fotoliu. Incepea sa se sature de Rusia si tot ce tine de ea. Nu putea sa inteleaga ce este atat de special la tipul ala... care probabil ca avea peste treizeci de ani. Un novice la varsta asta... care se da mare crai. In acel moment, nimic nu i se parea mai dezgustator.
Ajunsa la piscina din spatele hotelului, tanara s-a trantit pe unul dintre scaune. Privea apa luminata de becuri galbene si albastre cum era unduita de vant in forma de diamant a piscinei. A lasat dosarele pe masuta din plastic, intinzandu-si picioarele. Vedea cum soarele apune... insa nu avea nici-un chef sa se retraga in camera ei. Singura... intre patru pereti, inconjurata de barbati care o priveau ciudat si isi dadeau coate atunci cand trecea pe langa ei, facand diferite aluzii care uneori o deranjau. Dar nu avea de gand sa arate acest lucru. Obosita, a inchis ochii, sperand ca se va putea odihnii macar cateva minute. Dar fara sa isi dea seama, a adormit.
Trezita brusc de o pisica ce se freca de picioarele ei, Orihime a privit speriata in jur. Era intuneric. Era liniste. Era singura. Unica sursa de lumina provenea de la becurile piscinei. Deodata, a auzit zgomot de pantofi pe scarile de marmura ce duceau spre locul in care ea se afla. Dupa cat de bruta era apasarea, cu siguranta era un barbat. Si-a luat dosarele, vrand sa paraseasca acea zona. Din cauza intunericului, nu a putut distinge decat o silueta masiva, care cu siguranta nu apartinea unei femei. A trecut grabita pe langa el, lovindu-l cu umarul la nivelul pectoralilor. Acesta s-a oprit, privind-o. Era Daxton.
-Data viitoare uita-te pe unde mergi. Femeie nebuna.
Cat de aproape a fost sa o vada pe cea de care a avut grija in urma cu trei ani. Incruntarea creeata de lovitura a disparut brusc. Din nou, a simtit acel parfum pe care nu si-l mai putea scoate din cap. S-a intors, insa era mult prea tarziu. Misterioasa purtatoare a disparut in cladire.
-Maine... voi afla cine esti.




2.Conferinta

Cufundata intre pernele mari ale patului, Orihime isi tinea ambele brate pe frunte. Era aproape o ora de cand incerca sa adoarma, fara vre-un rezultat. Se gandea la conferinta de presa ce urma sa aiba loc in cateva ore. Nu voia sa se duca. Nu voia sa fie incoltita de intrebari rautacioase si priviri iscoditoare. Era ea impotriva tuturor. Inca din avion s-a gandit sa stea in umbra pana la conventie. Era mai bine ca lumea sa nu stie atat de multe despre idealurile ei. Dar daca va lipsi, probabil ca celelalte tari vor spune ca se ascunde. Nu voia sa isi dezamageasca tara si familia pentru nimic in lume. Dar se simtea depasita de ceea ce se intampla. Isi schimba pozitia, torturandu-se. Orice ar fi facut, era aproape imposibil sa se odihneasca. S-a ridicat furioasa, azvarlind cearceaful. Aceasta a cazut pe podea, asemenea unei fantasme. Halatul din matase ii acoperea o mica parte a picioarelor. Talpile goale calcau pe parchetul rece, dandu-i fiori in intreg trupul.
-Grozav! Pur si simplu grozav! Cred ca o sa stau toata noaptea sa ma gandesc la ce ar trebui sa fac... in loc sa dorm, asa cum fac toti ceilalti din acest hotel! Dar nu... eu stau si imi plang de mila ca o proasta. Nu ma comport deloc profesional! La naiba cu tot! O sa ma duc la nenorocita aia de conferinta.
S-a trantit in pat, acoperindu-si capul cu una dintre pufoasele perne. In sfarsit se linistise. Dormea.
In camera alaturata, Daxton statea in dreptul geamului. Isi tinea mainile in buzunarele blugilor, in timp ce tigarea aflata intre buze se consuma treptat. Pe bustul gol, sculptat se scurgeau razele lunii ce incercau sa isi pastreze aceiasi stralucire in timp ce cerul incepea sa capete o nuanta purpurie. A intors capul, privind-o pe tanara ce dormea in patul lui. Frumoasa, blonda, apetisanta. Dar usoara. Nu era decat una dintre femeile care au avut onoarea sa treaca pe lunga lui "lista". Cat timp trecuse de cand nu se mai implicase sentimental atunci cand avea relatii cu cineva? Pentru el... femeile nu reprezentau decat un "obiect" destinat placerilor. Cineva care sa il ajute sa se descarce de stres si orice emotie neplacuta. Nimic mai mult decat niste biete sclave, care pentru cativa dolari, se comportau si faceau ce voia el.
Fata a inceput sa miste. Gemea. Deloc impresionat, Daxton s-a apropiat de ea, aruncand cearceaful intr-un colt al camerei. Si-a pus mainile in sold, atingandu-i coapsa cu piciorul. Buimaca, adolescenta ce nici macar nu implinise optisprezece ani, a deschis ochii. L-a privit, acoperindu-si sanii cu ambele palme si incrucisandu-si genunchii.
-Ce tot crezi ca faci? Am vazut si atins tot ceea ce tu incerci sa ascunzi. Doar nu vrei sa cred ca te-ai intimidat brusc. Replica blondul afisand un ranjet pervers.
Blonda s-a ridicat din pat, adunandu-si hainele imprastiate pe intreaga podea a camerei. Fusta scurta si stralucitoare, bluza care nu acoperea decat o mica parte din sani. Ce il atragea pe Dax la asemenea femei? Nimic.
Ramas singur, a privit lung patul. Ravasit, patat de dovada placerii din partea ambilor. Buzele lui carnoase erau inca rosii de la sarutarile inflacarate ale fetei. Si-a trecut palma peste abdomenul frumos, lasand mai apoi capul pe spate.
-Fiar-ai sa fii tu de parfum. Mi se infierbanta trupul doar cand ma gandesc la acel miros.
Nu si-a dat seama, insa soarele rasarise. In ziua aceea, avea sa o cunoasca pe cea care i-a aprins simturile. La conferinta. Stia ca aveau sa participe toti cei ce au venit pentru summit. Daca purtatoarea era la fel de incantatoare ca si parfumul... atunci aceasta avea sa il cunoasca cat se poate de intim pe conducatorul Rusiei.
Privea lung cerul a carui nuanta rozalie il incanta. Era prima oara cand era impresionat de un lucru atat de marunt. Acea culoare ii aducea aminte de ceva. Insa ii era greu sa isi dea seama de ce. Brusc, la usa a inceput sa se auda o bataie ardenta. Daxton a ridicat din spranceana, apasand mai apoi clanta rece si argintie.
De cealalta parte se afla Sheyenne. Acesta dezaproba usor din cap, razand discret.
-Scopul vizitei. Replica taios "amabilul" blond.
-Stop playboy-ule! Am venit cu ganduri pasnice. Fetita aia blonda si ametita venea cumva din camera ta? Intreaba acesta aruncandu-i priviri pline de intelesuri.
-Aha. Se aude vocea lui Dax in timp ce se trantea pe canapeaua din piele.
-Ai o slabiciune pentru blonde cu sanii mari.
Comentariul facut de brunet l-a facut pe barbat sa ii arunce o privire implacabila. Buzele lui ce exprimau o usoara furie s-au arcuit brusc intr-un ranjet... pentru ca mai apoi acesta sa izbucneasca intr-un ras plin de pofta si zgomotos.
-Am o slabiciune pentru orice "chestie" cu picioare lungi, piept urias si o comoara ascunsa intre picioare.
Brunetul a ras usor, atingand mai apoi cadranul ceasului a carui curea ii strangea incheietura.
-Cat e ceasul? Intreaba blondul privindu-se in oglinda mare aflata pe unul dintre pereti.
-Cinci si jumatate. Ar trebui sa incepi sa te pregatesti. Oh... si ai face bine sa iti inlaturi zambetul ala de barbat care tocmai a pus mana pe cea mai focoasa femeie. Trebuie sa fi..
-Crezi ca nu stiu cum sa ma comport? Am trei ani de cand sunt in lumea asta.
Sheyenne a ridicat ambele maini, in semn ca se preda. Era imposibil sa isi mustreze prietenul. Ori de cate ori il tragea la raspundere cu ceva, acesta isi apropia sprancenele in timp ce ochii pareau sa arunce flacari. A parasit dormitorul, lasandu-si amicul singur. Acesta a intrat in baie, dand drumul la apa care se scurgea limpede pe peretii cazii.
Era aproape ora sapte. Orihime se afla in holul hotelului, continuand sa priveasca foile aflate in dosarele ce le purta cu ea, ori de cate ori pleca din camera. Evita sa se uite in ochii celor care treceau pe langa ea, salutand-o cu o nota de ironie in voce. Se indrepta spre camera unde avea sa fie purtata conferinta de presa. A pus mana pe clanta, dar s-a oprit in ultimul moment. Nu voia sa dea ochii cu cei ce i-au devenit, in mod indirect, dusmani.
S-a dat in spate, ascunzandu-se dupa un perete le auzul acelor pasi ca cei din seara precedenta. La fel de brutali si apasati. Stia ca se comporta intr-un mod mai mult decat imatur. A plecat de pe hol chiar cand usa incaperii s-a trantit. Stia ca adevarata conferinta avea sa fie in doar cateva ore.
-Mai bine ma pregatesc. Adevarata provocare este pe punctul sa inceapa.



3.Trecutul nu ramane in urma

Niciodata nu i s-a parut ca timpul trece mai greu ca in acel moment. Cufundata in propriile ei ganduri, incerca cu disperare sa gaseasca o iesire din capcana in care a intrat, cu buna stiinta. Statea pe unul dintre fotoliile de la receptie, purtand dupa ea aceleasi dosare ca si mai devreme. Nu se despartea de ele. Parul de un roz asemenea florilor de cires ii acoperea palmele in care isi ingropase obrajii. Cu degetele mari isi masa tamplele ce zvacneau din pricina stresului la care era supusa. Se condamna pentru faptul ca se ingrijora atat de tare. Privea chipurile celor ce aveau sa participe la conferinta. Zambeau, discutand veseli unii cu ceilalti. De ce nu putea face si ea acelasi lucru? Stia raspunsul. Pentru ca nu se putea preface ca este prietena cu liderii ce parca o zdrobeau din priviri. Brusc, a fost trezita din contemplatie de o voce subtire, usor senzuala. A ridicat capul, intalnind ochii verzi ca de smarald ai unei fete de la receptie.
-Domnisoara, aveti nevoie de ajutor?
-Nu... multulesc. Raspunde Orihime schitand un zambet care niciodata nu ar fi putut sa fie mai fals.
In acel moment, avea nevoie de tot ajutorul pe care putean sa il primeasca. Dar nu din partea hotelului. Ci din partea familiei. Avea nevoie de sprijinul si incurajarile lor. Simtea nevoie de imbratisarile si saruturile suave ale lui Toshiro, de imbarbatarea Karinei... de zambetul tatalui ei.
Dar nu a mai avut timp sa se gandeasca la astfel de lucruri. In capatul holului si-a facut aparitia un barbat inalt, roscat, impunator.
-Va invit in sala. Conferinta va incepe in zece minute.
Asta era momentul de care s-a temut intreaga zi. Dar trebuia sa se comporte ca o profesionista. Ca o advarata conducatoare. Nu ca o fetita ce este pe punctul sa isi inghita propriile argumente care i-ar putea salva tara. S-a ridicat de pe fotoliu, intrand in marele grup ce pasea in sala.
Interiorul unde avea sa se desfasoare pe parcursul celor trei zile, conferinta, era cu adevarat luxos. Candelabre uriase tronau deasupra podelei din marmura, imprastiind lumina in intreaga incapere. Covoare scumpe, grena si albastre se aflau sub picioarele invitatilor. Masa rotunda, uriasa, se afla in centrul camerei. Orihime a observat ca in fata fiecarui scaun se afla un nume... si un microfon. Si-a cautat locul din priviri, gasindu-l cu usurinta. Era pozitionat in fata unei ferestre. A salutat din cap ceilalti participanti, asezandu-se pe scaunul mare, negru, din catifea. Dosarele care au poposit in bratele ei toata ziua au fost asezate pe suprafata inchisa la culoare si rece. Privea, citind fiecare nume. Brusc, ochii i s-au oprit asupra celui care avea sa stea in fata ei.
-"Daxton Sargent, Rusia. Deci asta este tipul despre care s-a tot vorbit? Mare soc ar fi sa lipseasca."
Dar gandurile i-au fost intrerupte de usile ce s-au deschis zgomotos. A intors capul, ramanand cu gura cascata. Un barbat blond, inalt a intrat. Trupul bine cladit ii era evidentiat de costumul negru, sobru. Ochii de un verde hipnotizant priveau in jur. Buzele ii erau intre-deschise, scotand la iveala o pereche de dinti albi, ca un sirag de margele.
-Domnule Daxton, aici este locul dumneavoastra.
Ce? El era liderul Rusiei? Unde era acel barbat trecut de treizeci de ani, urat si incepator pe care ea si-l imaginase? Cel ce i se infatisa in fata ochilor era tanar, avea o frumusete care te facea sa tremuri si o hotarare care reusea sa te sperie. S-a intors, insa din neantentie a reusit sa darame triunghiul din plastic pe care ii era scris numele. A lasat capul in jos, incercand sa treaca neobservata. Barbatul a trecut pe langa ea, s-a asezat pe locul lui, alaturi de un tanar brunet, ce parea sa ii fie prieten.
-Dax... ce o fi cu tipa aia? Sta cu fruntea lipita de masa de cand am venit aici.
-Hah... amatoare. Se aude vocea blondului, caruia nu ii pasa de rivalii sai.
Douazeci de minute le-a luat participantilor sa se aseze la masa. In tot acest timp, Orihime nici macar nu a ridicat ochii din pamant. Cand linistea a pus stapanire pe sala, acelasi barbat care i-a invitat a lovit microfonul cu degetul aratator, testandu-l.
-Ar face bine sa ne scuteasca de prezentari. Cat de prost sa fii ca sa iti doresti sa iti cunosti adversarii. Dar o cere codul...nu-i asa?
Rasul discret al lui Daxton a fost intrerupt de vocea roscatului.
-Inainte sa incepem, o rog pe domnisoara cu parul roz sa isi spuna numele. Va lipseste tablita.
Orihime a ridicat capul. In acel moment, un zgomot s-a auzit in acea liniste teribila. Dax a rupt pixul cu care se juca inca de cand a intrat. Ochii lui mult prea socati ii priveau chipul. Semana izbitor de tare cu fata de care a avut grija pe vremea cand era bodyguard. Ochii, buzele, parul... mirosul. Totul era la fel.
-Ma scuzati. Numele meu este Asazuki. Orihime Asazuki.
A incremenit. Zambetul i s-a topit pe buze asemenea unui cub de gheata in vapaia soarelui. Cea care statea in fata lui, cea care incerca sa isi salveze tara... nu era nimeni alta decat fetita prostuta de care el a ras in urma cu trei ani. Nu mai intelegea nimic. Stia ca tatal ei se ocupa cu petrolul. Dar niciodata nu s-ar fi asteptat ca rozalia sa ocupe o asemenea functie.
-La dracu. Spune el printre dinti, strangand din pumn.
-Ce se intampla? Intreaba Sheyenne in soapta, curios sa afle de ce amicul sau a spus asta.
Dar nu i-a mai putut raspunde. Ochii celor doi s-au intalnit. Daca ar fi fost posibil s-ar fi vazut scanteile care se nasteau. Hime a oftat usor, tragand aer in piept. Nu l-a recunoscut. Nu avea nici cea mai mica banuiala ca cel care ii statea in fata nu era nimeni altul decat bodyguard-ul care ar fi trebuit sa o protejeze in urma cu trei ani.
Fata si-a mutat privirea, rasfoind dosarele. Daxton a desfacut pumnul, arcuindu-si buzele intr-un zambet, in coltul gurii. Cine ar fi crezut ca la o simpla conferinta, lucrurile vor lua o turnura atat de interesanta?

eh...buna..e pt prima data cand comentez fic-ul tau dar sa sti ca il citesc de la inceput doar ca nu stiam sigur ce sa zic...imi place foarte mult fic-ul tau si imi pare rau ca ti s-au sters cateva capitole din el..e bine ca nu s-au sters toate:)...abia astept sa vad cum va reactiona Orihime cand va afla cine este Daxton...sau ce are de gand el.
astept cu nerabdare capitolul urmator...sa nu te lasi.
byebye kiss&hug!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Femeia fatala. Ea~Ea 0 1.983 09-03-2011, 02:21 PM
Ultimul răspuns: Ea~Ea
  SasuSaku- iubire fatala( in lucru, reconstruire:D) ♥Luchi♥ 12 11.949 01-06-2010, 10:10 AM
Ultimul răspuns: Savarina Ali
  Dragostea poate fi fatala Annya 83 74.911 26-04-2009, 11:34 AM
Ultimul răspuns: D@n@


Utilizatori care citesc acest subiect:
8 Vizitator(i)