Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Multumesc tuturor pentru parerile voastre >: D<

Soc si groaza

Nici-unul dintre ei nu spunea nimic. Linistea care domnea in automobil era teribil de neplacuta. Orihime privea pe geam, continuand sa fredoneze o melodie. Din cand, in cand, ochii ei il priveau pe Daxton, ce parea mai indiferent ca niciodata. Se comporta ca si cum ar fi singur in masina sau alaturi de o persoana cu care nu a schimbat nici macar un cuvant. Chiar atat de repede a uitat saruturile si mangaierile oferite? Sau probabil ca au fost atat de neimportante, incat nici macar nu isi mai aducea aminte de ele. Lucru care o facea pe rozalie sa-i deteste atitudinea, caracterul ce era de-a dreptul josnic. Probabil ca era o obisnuinta pentru el sa atraga fete, sa le foloseasca pentru propriile lui placeri dupa care sa le "arunce" ca pe niste papusi de carpa. Cata aroganta, cat orgoliu masculin, cata prostie.
Il privea, leganandu-si usor piciorul. Se chinuia din rasputeri sa-si abtina furia ce statea sa erupa din interiorul ei. A lovit cu palmele bancheta pe care statea, spargand acea liniste ca de mormant.
-Ai de gand sa fi atat de tacut pe parcursul intregii calatorii?
-Am ajuns.
Replica lui Daxton a fost pe cat de scurta pe atat de enervanta pentru Orihime, ce avea un impuls al naibii de mare sa-l plesneasca. A tras adanc aer in piept, incercand sa se calmeze. Nu rezolva nimic daca facea o criza in fata lui. Probabil ca o va considera mai prostuta si copila decat o credea pana in acel moment.
Blondul a deschis portbagajul, luandu-si troller-ul din interiorul acestuia. A privit-o pe rozalie, zambind usor la vederea starii in care aceasta se afla.
-"Cine dracu o mai intelege?". Isi spune acesta, in timp ce intra in aeroport.
Din nou, tanara era frapata de atitudinea lui. Nici macar nu a ajutat-o sa isi care bagajul. Probabil ca nu era atat de barbat pe cat se credea.
Ajutata de sofer, aceasta a pasit in interiorul aerportului. Unde priveai, nu vedeai decat oameni ce fugeau dintr-o parte in alta, grabiti sa ajunga la avion, inainte ca acesta sa decoleze. Din punctul acesta de vedere, cei doi aveau noroc. Nu vor fi nevoiti sa grabeasca, pentru ca aparatul de zbor cu care ei vor calatorii era unul privat, venit tocmai din indepartata Rusie. Dar din nou, si-a amintit de faptul ca nu va avea cu cine sa vorbeasca. De ce? Pentru ca domnul Daxton Sargent tinea cu dintii de promisiunea pe care a facut-o.
-S-a intamplat ceva, domnisoara? Intreaba soferul privind-o pe rozalie.
-Nimic doar ca nu il zaresc pe ah, uite-l. Merci ca ne-ai condus pana aici. Condu cu grija.
Orihime si-a luat trollerul, indreptandu-se spre locul in care blondul o astepta. Acesta vorbea cu unul dintre controlorii din aeroport, lamurind anumite "lucruri". Ajungand in dreptul lui, rozalia l-a intrebat, mirata.
-Ce ai vorbit cu el?
-I-am spus cine suntem. Sa nu mai pierdem vremea la punctele de control din aeroport. Nici-unul dintre noi nu cara dupa el bombe sau droguri, nu-i asa? Spune acesta zambind usor.
Hime a ridicat din umeri, urmandu-l pe barbatul alaturi de care va calatorii. Simtea ca tocmai a dobandit o victorie personala, facandu-l sa vorbeasca si sa zambeasca. Tinuta ei era sport in timp ce Daxton purta o pereche de blugi inchisi la culoare si o camasa alba, cu gulerul usor ridicat.
Cei doi au strabatut intregul aeroport, iesind in cele din urma pe pista. Vremea incepea sa se strice, spre groaza lui Orihime ce nu avea o presimtire tocmai placuta. Cerul devenise negru in timp ce fulgerele strabateau norii cenusii si grosi. Cei doi au fost intampinati de pilot, ce i-a salutat in limba rusa. Rozalia a aprobat din cap, urcand mai apoi multimea de trepte.
Interiorul avionului era ingrijit si cu bun gust. Pe jos, mocheta rosie sclipea de curatenie, in timp ce scaunele albastre te indemnau sa te sufunzi in ele. Deasupra geamurilor dreptunghiulare, cateva spoturi erau aprinse, luminand acel interior, nu foarte spatios. Orihime s-a asezat pe randul din stanga, in timp ce blondul si-a gasit loc in dreapta ei.
-Stii, nu-mi place deloc vremea asta. Spune fata privind tot mai ingrijorata cerul ce isi pierduse toata seninatatea.
-Va este teama?
Femeia a ridicat privirea, zarindu-l pe tanarul co-pilot, ce din fericire vorbea limba ei. Aceasta a zambit, aproband tematoare din cap.
-Puteti sta linistita. Avioanele rusesti sunt printre cele mai sigure aparate de zbor. Nimic nu le poate dobora de pe cer.
-Sigur asa se spunea si despre Titanic. Multumesc pentru incurajare.
Barbatul a aprobat din cap, reintorcandu-se in carlinga. Ramasa singura, Orihime si-a pus castile in urechi, relaxandu-se pe scaun. Avionul a decolat, facand-o pe rozalie sa traga adanc aer in piept. Calatoria a inceput.
Erau trei ore de cand avionul rusesc se afla in aer. Trei ore de cand o furtuna groaznica incepuse, spre frica lui Hime, care tremura la orice turbulenta pe care aparatul o intalnea. Insa la un moment dat, avionul a inceput sa se zguduie cu putere. Daxton s-a ridicat, intrand in carlinga pilotilor. Orihime nu stia ce se intampla, insa nu avea cum sa fie bine. Brusc, o explozie s-a auzit in partea din spate a avionului. Aceasta s-a ridicat de pe scaun, grabindu-se la Daxton, care tocmai iesise din incaperea pilotilor. Expresia de pe chipul lui era de-a dreptul socanta.
-Ce se intampla? Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi!
-Ne prabusim! Pricepi? Ne ducem dracu!
Orihime nu a mai avut timp sa reactioneze, pentru ca avionul a intrat intr-un picaj in spirala, azvarlindu-i pe cei doi de peretii duri. O bubitura incredibila s-a auzit la contacul avionului cu pamantul. Dupa care totul a fost cufundat in liniste.