Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Liniste
Continua sa stea pe canapeaua alba, tinandu-si genunchii stransi la piept. Barbia ii tremura, in timp ce obrajii rumeni purtau urme de lacrimi uscate. Isi tinea mana in parul lung si ciufulit, rotind o suvita pana ce a simtit ca o smulge din radacini. Genele lungi si dese ii erau lipite, in timp ce buzele uscate se cojeau cu usurinta. Nu mai semana cu vechea Orihime.... printesa tirana. Defapt, nu mai semana cu nimic din ce a fost. Privea ecranul telefonului, ce continua sa se aprinda ori de cate ori era sunata. Cea care voia sa ii vorbeasca era Karina. A ridicat mobilul, strangandu-l in pumn. Credea ca daca se va descarca pe un obiect... nu se va mai simti atat de rau. Insa stia ca se minte... ca se amageste. S-a ridicat de pe canapea, dezechilibrandu-se din nou. Sub ochi incepeau sa apara linii vinetii, ce deveneau din ce in ce mai pronuntate. Pasea pe scarile din marmura, mult mai linistita decat ar fi facut-o in alte dati. A ajuns pe hol, privind usa dormitorului unde el a petrecut acele saptamani. Mergea, tinandu-si trupul in brate. A apasat pe clanta, care a scos un zgomot ce a reusit sa ii dea fiori pe sira spinarii. Nu voia sa intre acolo... insa ceva o chema. Se simtea ca un marinar ce era condus de cantecul unei sirene. Totul era la fel ca in urma cu doua saptamani. S-a asezat pe pat, luand perna in brate. O mirosea, amintindu-si de parfumul lui. Acel parfum pe care il simtea in fiecare camera, in fiecare colt. A intors capul, tresarind usor la vederea batranei menajere in dreptul uaii. Aceasta isi tinea mainile in san, privind-o pe rozalie. Simtea mila pentru copila ce parea ca se macina pe interior.
-Ar fi bine sa...
-Liniste. Este atat de liniste. Incat ma sperii. Sti... aseara mi s-a parut ca ii aud pasii pe scari. M-am ridicat din pat si am fugit pe hol. Dar nu era. Era liniste... si intuneric.
Kukuru a lasat capul in jos, parasind dormitorul. Nu avea nici-o putere.... nu putea face nimic. Acum, nu conta decat timpul. Doar el va vindeca rsnile.
In fata unei piscine uriase, in forma ovala, Cesario statea pe un sezlong. Isi tinea mainile sub cap, privind norii ce se plimbau deasupra lui, sub forme nedeslusite. Incerca sa isi dea seama ce formeaza fiecare, dar nu facea decat sa se incurce in propriile lui ganduri. Era atat de incantat de viata ce i s-a deschis in fata, asemenea unei carti, incat se temea sa nu fie un vis. Privea in jur, incercand sa parcurga intreaga gradina. Totul parea desprins din basme. De la poveste... pana la casa in care locuia. Geamurile mari si perfect curate lasau sa se vada interiorul. Acesta a putut sa o zareasca pe Ludmilla coborand multimea de trepte ce duceau spre mai mult holuri. Atentia i-a fost captata de rochia pe care acesta o purta. Era lunga despicata si neagra. La gat purta un guler din blana alba. Asta a fost elementul care a reusit sa il puna pe ganduri pe frumosul roscat. Era mult prea cald. Aceasta a parasit casa, indreptandu-se spre el. Picioarele lungi si subtiri ieseau din materialul greu. S-a apropiat de tanar, arcuindu-si spranceana deschisa la culoare.
-Ce faci aici? Intreaba aceasta pe un ton mult prea dur.
-Stau si ma gandesc. Raspunde Cesario privind-o in ochi pe blonda.
-Sper ca nu la fata de care ai avut grija cat ai fost....bodyguard.
-As putea spune ca esti dezgustata de fosta mea slujba... daca m-as lua dupa tonul vocii tale. Insa nu... nu ma gandeam la ea. Sti foarte bine ca nu m-a interesat niciodata. A fost doar o distractie de moment... o pasiune trecatoare. Replica acesta arcuindu-si buzele intr-un zambet usor rautacios.
Femeia a aprobat discret din cap, privind mai apoi in jur. Insa Cesario continua sa ii urmareasca fiecare miscare. S-a ridicat, infigandu-si mainile in buzunarele blugilor negri pe care ii purta. Mersul lui era usor dar provocator. Defapt...el era o combinatie dintre calmul padurii si agitatia oceanului pe timp de furtuna. Era atat de imprevizibil incat era greu sa iti dai seama ce va spune. Tocmai asta o atragea pe Ludmilla. Si aici nu era vorba despre o atractie trupeasca. El era piesa lipsa din puzzle-ul afacerilor pe care aceasta le detinea. Stia ca acesta era un lider innascut, din pricina caracterului pe care il detinea. Nu mai trebuia decat sa invte sa se comporte asemenea oamenilor din inalta societate.
In interiorul casei, Cesario se plimba pe holurile lungi, ce duceau spre alte locuri ale vilei. Te puteai pierde cu usurinta in acel palat al lumii moderne. Privea in jur, analizand cu grija fiecare obiect, fiecare candelabru si covor pe care calca. Alte persoane ar fi amutit de uimire. Dar nu si el. Natura ironica il impiedica sa se comporte atat de imatur. Brusc, pe langa el a trecut o menajera tanara. Parul blond cadea in valuri pe umerii acoperiti de uniforma neagra pe care o purta. Aceasta a facut o plecaciune in fata roscatului, aratandu-i supunere, lucru care l-a facut pe barbat sa se simta superior. Orgoliu masculin. S-a oprit, privindu-si reflectia intr-unul dintre geamuri.
-Este o casa atat de mare... si asa multa liniste. Chestia asta ma enerveaz?! Striga el ciufulindu-si parul ce stralucea asemenea chihlimbarului.
Insa a fost trezit din contemplatia in care a cazut de tocurile Ludmillei ce rasunau in intreaga casa atunci cand loveau podeaua din marmura. Si-a intors capul, privind-o cu coada ochiului.
-Esti gata? intreaba aceasta cu chipul invaluit in fumul tigarii de care nu se dezlipea niciodata.
-Gata pentru ce? Replica Cesario confuz.
-Trebuie sa mergem la cateva magazine sa iti schimbam garderoba. Nu iti pot permite sa apari la intruniri in blugi si tricouri. Reputatia noastra ar fi patata.
Tanarul roscat a ridicat usor din spranceana, insa in cele din urma a aprobat din cap. Si-a bagat degetele prin par, urcand mai apoi scarile ce duceau spre primul etaj al casei. Ranjea. Iar ranjetul lui spunea multe. Mandrie, orgoliu si indiferenta.