Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Adapost

Nu stia cate ore au trecut de cand se afla in bratele lui Daxton. Nu mai simtea frigul ce se lasase peste padurea deasa in care ei se aflau. Nu mai isi simtea nici macar propriul ei trup. Isi misca usor capul, incercand sa priveasca cerul prin crengile ce pareau ca formeaza un pod deasupra lor. Incerca sa zareasca ravnita lumina a soarelui ce l-ar fi facut pe blond sa se trezeasca si sa ii dea drumul din acea stransoare. Orice miscare pe care aceasta o facea, ii "declansa" reflexele rusului, ce o tragea cat mai aproape de trupul lui tare. Intr-un moment de neatentie, Hime a incercat sa se intoarca pe spate. Insa Dax i-a rotit trupul, intorcand-o cu fata. Acum, chipul ei era foarte aproape de al lui, in timp ce buzele lor aproape se atingeau. Mainile erau lipite de pectoralii lui, ce erau la fel de bine definiti ca cei ai unei statui proaspat sculptate. Nu respira. Dar isi simtea fata infierbantat de suflul blondului. Nu mai clipea. Nu mai facea nici-o miscare. Doar privea impietrita chipul acestuia. Privea fiecare trasatura masculina ce il definea. Sprancenele drepte se incruntau ori de cate ori acesta parea sa viseze. Adormit nu mai parea la fel de nenorocit. Defapt, putea cu usurinta sa spuna ca este adorabil. Isi musca buzele si incerca sa nu se lase prada tentatiei, ce era incredibil de mare.
Cinci minute ce au parut cinci ore. Cerul capatase culoarea cernelii diluate si soarele rasarea usor. Orihime continua sa stea in aceiasi pozitie ca si mai devreme. Doar ca acum, simtea cum tot trupul ii pulseaza. De dorinta. De pasiunea arzatoare ce o consuma inca de cand blondul a luat-o in brate. Nu mai putea sa reziste. Nu mai voia sa reziste. A inchis ochii, lipindu-si buzele de cele ale frumosului rus. Le simtea atat de dulci, atat de carnoase si apetisante. Acela nu era un sarut, dar cu siguranta era ceva ce a reusit sa ii potoleasca pofta.
In acel moment, Daxton s-a miscat, dand drumul stransorii. Rozalia s-a ridicat grabita in picioare, acoperindu-si gura cu palma dreapta. Aparent speriat de reactie ei, Daxton a deschis ochii, privind in jurul lui. S-a asezat in sezut, cascand larg.
-Buna dimineata. Spune Hime fara sa aiba curajul sa-l priveasca in ochi.
-Aha, cum spui tu.
Daxton s-a ridicat de pe pamantul rece, intinzandu-si trupul ce nu a stat pe o suprafata tocmai placuta. Se prefacea ca nu o priveste pe Orihime. Insa defapt se uita la ea cu coada ochiului, ranjind discret. Erau doua ore de cand nu mai dormea. Doua ore in care a simtit cum este privit si atins din greseala sau nu. Si a mai simtit cum buzele i-au fost atinse, sarutate de rozalie. Era sigur ca aceasta nu se schimbase prea mult fata de pustoaica pe care o lasase in urma, acum trei ani. Desi incerca sa se mentina pe pozitie, avea tendinta sa isi ascunda privirea, ori de cate ori acesta se uita la ea.
-Esti pregatita?
-Da sau cel putin asa cred. Raspunde tanara tinandu-si bluza stransa in jurul trupului.
-Sa mergem.
Barbatul a luat lucrurile ce le erau de folos, facandu-si loc printre copacii ce cresteau foarte aproape, unul de celalalt. In urma lui, rozalia pasea tematoare, fiind mult mai precauta decat cel care ii ghida drumul.
Nu era mult timp de cand cei doi au plecat din locul in care si-au petrecut noaptea. Hime continua sa se gandeasca la sarutul pe care i l-a furat rusului si la sentimentele ce au chinuit-o in acel moment. Se simtea torturata de atractie ce incepea sa o simta pentru acesta. Era atat de barbat, masculin, curajos. Desi atunci cand discutau, nu faceau decat sa se certe sau sa isi reproseze lucruri, Orihime gasea acum ceva ce o atragea. Nu il mai gasea atat de respingator si nenorocit ca in ziua trecuta. Sa fi fost noaptea un sfetnic atat de bun asa cum se spune?
Brusc, aceasta s-a impiedicat, lovindu-se cu umarul de trunchiul unui copac.
-Ce s-a intamplat? Intreaba blondul oprindu-se pentru un moment.
-M-am lovit dar nu e nimic important. Spune aceasta frecandu-si locul ranit.
-Neatenta ca un copil.
Pentru un moment, rozalia a incremenit. Stia ca cineva a mai numit-o astfel, o data. Dar pentru numele lui Dumnezeu cat detesta sa aiba un asemenea lapsus.
-Grabeste-te.
Hime a aprobat din cap, continuand sa il urmeze pe blond. Acesta sarea peste radacinile iesite din pamant, privind lung cerul. Nu ii placea deloc norii ce il acopereau. Era sigur ca acestia nu vor aduce nimic bun.
De ce ii era frica, de aia nu a scapat. O ploaie puternica a inceput din senin, udandu-i pe cei doi rataciti. Blondul a dat cu pumnul intr-unul dintre copaci, in timp ce apa se scurgea siroaie din parul lui.
-Dracu sa te ia de
-Uite!
Exclamatia rozaliei l-a facut sa ridice capul si sa priveasca in directia pe care tanara o arata. O casuta mica, pierduta in adancul junglei, parea sa fie un semn de la Dumnezeu. Barbatul a inceput sa fuga, nepasandu-I de obstacolele ce ii ies in cale. Femeia il urma, dar ii era foarte greu sa tina pasul cu viteza lui. Nu se compara.
Ajungandu-l in cele din urma, Orihime si-a sters apa ce ii invadase chipul. Blondul a vrut sa paseasca pe veranda, insa rozalia l-a apucat de mana.
-Stai, daca este locuita?
-Ai de gand sa stai aici, in ploaie? Sau sa intri si sa iti usuci hainele?
Tanara a ridicat din umeri, urmandu-l. Barbatul a deschis usa, fiind amandoi inecati de un val de praf ce a iesit din adapostul parasit. Nu era decat o singura camera, impartita in doua de un cearceaf murdar, ce probabil ca nu a mai fost spalat de cativa ani. Intr-una dintre "incaperi" se afla un pat si o saltea ce zacea aruncata intr-un colt. In cealalta parte, o plita prafuita si un dulap pe care stateau cateva borcane si conserve.
Orihime privea dezgustata in jurul ei, pana ce a intalnit ranjetul blondului.
-Printeso, ai face bine sa te dai jos de pe tron si sa traiesti ca un om normal. Pentru ca pana vom fi gasiti, luxul nu va fi decat un vis.