Ce pot sa spun? Sunt o mare, dar o foarte mare plangacioasa.. mai bine spus eram.
Din clasa intai pana in clasa a cincea boceam la orice nota.. chiar si la 9.. dar ce vina aveam eu daca atunci cand luam un 9 maica- mea ma punea sa invat ore in sir, ca zicea ea ca " uite- asa scazi.. sa nu te mai prind niciodata ca vii cu 9 la mine" , imi facea o morala care tinea vreo cateva zile...
Din cauza parintilor.. mai bine spus a mamei mele am fost obisnuita, sau mai bine, obligata sa invat si sa am numai note de 10... vreau sa va spun ca o urasc pe maica- mea...
Acum e altfel... numai plang la nici o nota ( cea mai mica de pana acum a fost 7), iar daca mama imi mai zicea ceva ii ziceam simplu : ia mai taci odata, ca m- am saturat de tine)
Am plans mult atunci cand in clasa a saptea am luat un sapte la chimie, insa mi- am reparat media.. si intr- un final mi- a iesit 10... se uitau profii mirati in catalog si vedeau : Pavel Claudia: 7, 10, 10 ,10, 10, 10... patru de zece stiam ca ii luasem pe peritul meu, insa al cincilea cred ca mi la pus profa'.
Acum nici in cot nu ma mai doare daca iau nota mica. De exemplu luasem acum cateva zile 9 saptamana trecuta, miercuri parca) un opt la chimie si nici " pas " n- am zis. Colegii mi- au zis in pauza : " Daca erai ca acum nu stiu cati ani, vedeam p' aici numai galeti de apa ( lacrimi, boceli
). iar eu le raspundeam: ... nu mai stiu ce le zikeam
( ceva de genu.. acum chiar nu- mi pasa )
Scuze daca am scris prea mult... insa am vrut sa ma descarc si eu cuiva.
Apropo.. mama cu o mentalitate de pe vreama lu' ceasca, ca a mea, nu mai gasesti... garantat!