Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Asa m-am schimbat

#21
buna
Raluu esti nebuna? cum sa moara Sasuke? esti intreaga la minte? sau cola de seara trecuta te-a afectat destul de tare incat sa nu iti dai seama ce scrii..... ma ti in suspans de-a dreptul... vreau naibi sa stiu ce face ala ... Da coltu...(Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...Amin!) sau este viu si se bucura de viata alaturi de iubirea vietii lui? deci aici astept raspuns asa ca ar trebui sa te grabesti cu nextul ca imi sare inima din piept. cit ca ai grupa sanguina 01 si tot iti beau sangele daca nu vrei sa aduci nextul (partea cu inima este metafora)
so critici?yes! so descriere ai, bifat~, dialog bun si nada sec, bifat~, naratiune care se impleteste cu ele si din abundenta, bifat~, actiunea sa nu fie grabita, bi.....nup, nup nu e bifat ¤. Sti de ce? nu banuiesc ca nu. ei bine ai cam grabit acolo putin cu drogurile, o fugarea putin un caine, acolo mi s-au miscat ochii putin asa, neprevazut. in reste este bine ;)
so te astept cu nextul
bye bye si pumpicilici....ops scuze era pupici:d :*:bye:
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]

#22
doamne!!!!! deci morrrr...nnu pot sa cred cat de tare e ficul..vreau sa spun ca parca as trai o telenovela...si de fiecare data cand mai citesc cate un capitol imi imaginez ca traiesc si eu in propriul meu fic in care joc roulul sakurei.....plus ca in ziua respectiva sunt paralela..deci cu capu in nori....asa de tare imi place...serios......deci dupa parerea mea (nu ca as fi un critic...ca nu sunt nici macar o amatoare..:D da ma rog)...il iubesc si astept cu nerabdare sa pui urmatorul capitol....si apropo sunt de acord cu Savarina Ali cum sa moara Sasuke//:...
?????...te rog nu fa tampenia asta de a-l lasa sa moara k mor si eu.....(finalurile happy ma fac happy..imi inveselesc ziua..iar finalurile unhappy ma fac sa plang)..asa ca te rog foarte frumos.....nu-l omori pe Sasuke.....si te rog si ma frumos sa pui urmatorul capitol....ca sunt nebuna...!!!!!! cel mai mare fan al ficului tau Lavy....multumesc
(PS: scz ca nu am dat comm si la celelalte capitole....da eu sunt mai noua acuma si cand am inceput sa citesc nu ma mai opream..plus ca aveam capitolele unu dupa altu sa le citesc....da si celelate au fost la fel de grozave...si te rog din nou.....PUNe O DATA URMATORUL CAPITOL TE ROOOOOG.:) fa-mi ziua mai buna
.....Nu-mi ruina visele.....ruinandu-ti sperantele de a mai continua aceasta poveste .......poveste rasarita din sperante desarte....sperante desarte inflorite din iluzii patrunzatoare....

....Caci imi vei ruina viata....

#23
Multumesc mult pentru comentarii. :*
N-am mai fost asa de rapida de data asta, spre rusinea mea. :">
Dar am sosit cu noul capitol, sper sa va placa si astept pareri. :)

Cap 12 : E timpul sa spunem totul asa cum este…

Cand ochii lui abisali s-au inchis si nu le mai vadeam intunericul nesfarsit, am inceput sa plang mai tare si sa tip, nu vroiam sa il pierd, nu puteam sa-mi imaginez viata fara el. Il rog sa se trezeasca, dar el pare ca nu ma aude, ca nu ma simte, pare ca a murit... Deodata sirena ambulantei se aude tare si clar, pentru prima data eram fericita ca aud acest sunet si ma uitam spre masina sperand ca Sasuke isi va reveni. Asistentele coboara repede din masina, iau targa si il pun pe Sasuke in masina, in spate, iar eu ajung sa stau langa sofer. Inima incepuse sa imi bata nebuneste in piept, in timp ce imi tineam mainie incrutisate si in gand ma rugam sa isi revina. In spate le auzeam pe asistente cum se chinuie sa-l resusciteze, sa-l aduca la viata, ma rugam sa-i aud inima batand... Stateam pe scaun si simteam ca secundele trec ca orele, timpul ma chinuia, lipise frica de sufletul meu, imi intiperise in minte ca Sasuke poate muri dar... deodata inima mi se opreste pentru scurt timp din aceea alergatura, ca mai apoi sa mearga linistita atunci cand am auzit ca un aparat care ii masura bataile inimii. Acel bipait strident care ne instiinta ca e in viata, era muzica pentru urechile mele. Cateva zeci de minute au fost deajuns sa ma doboare, daca stiam ca el poate muri. Am continuat sa mergem rapid catre spital, cand intr-un final am ajuns, iar Sasuke a fost dus rapid in niste saloane, era in viata...
In schimb eu am ramas in urma si cate nu s-au intamplat, mi s-au oferit atatea : apa, o gustare, o patura, alte haine. Dupa ce asistentele au avut grija sa-mi fie bine, un doctor m-a consultat. A fost imposibil sa nu-si dea seama ca nu am mancat si dormit de ceva timp si m-a intrebat ce am. La inceput nu am vrut sa-i spun, am zis ca sunt in regula, dar dupa mi-a spus ca ar fi mai bine sa stie el si sa nu afle parintii mei decat invers. Am fost deacord si i-am explicat pe scurt cele intamplate. Era un domn foarte cumsecade si m-a inteles. I-am multumit pentru intelegere si l-am intrebat daca il pot vedea pe brunet. Mi-a spus ca pot, dar imediat ce mananc ceva. A trebuit sa fiu deacord si pana la urma am mancat cate ceva. Apoi am acceptat ca asistente sa incerce sa curete putin sangele de pe hanorac. Dupa ce am multumit pe doctor si pe asistentele care imi vroiau numai binele intr-un oras asa de unit si grijuliu, in sfarsit credeam ca pot merge la brunet. Dar apoi a sosit politia. A trebuit sa dau o declaratie, ca mai apoi sa le arat poza, iar ora in care am sunat la ambulanta si ora in care s-a facut poza se potriveau, asa ca acel idiot va plati. Dupa ce am terminat si cu politistii, m-am rugat foarte frumos sa ma lase in salonul brunetului. Doctorul, zambind, mi-a spus ca pot intra, dar in liniste pentru ca Sasuke doarme.
Am intrat tiptil in camera. Brunetul era bandajat si bine ingrijit, iar ochii mei erau foarte incantati de chipul care nu mai era patat de sangele lui. L-am privit cateva minute de langa usa. Pieptul se misca in ritmul respiratie, corpul ii era intins si conectat la aparate, parul insirat pe perna alba, iar ochii, acei ochi abisali, intunecati erau inchisi. Am inceput sa ma apropii de patul pe care statea. L-am mai privit cateva clipe apoi m-am asezat pe patul care mai era in salon, tragandu-l mai aproape de patul brunetului. Am continuat sa-l privesc, era linistit si ma bucuram ca e in viata si in scurt timp va deschide ochii si totul va fi ca inainte. Peste putin timp tatal brunetului a intrat rapid in camera si s-a indreptat in viteza spre brunet. S-a asezat pe un scaun si a inceput sa-l studieze cu multa atentie. Chiar daca sunt sigura ca doctorul si politistii i-au spus tot ce se intamplase si ca brunetul este in siguranta, cred ca tatal lui este inca foarte speriat pentru ca oricand ar putea aparea complicatii si daca l-ar pierde si pe unicul sau fiu, nu vreau sa-mi imaginez ce tristete profunda ar inflorii in sufletul lui. Am privit in jos, nu am vrut sa-l privesc in ochi. Gandindu-ma la cum s-ar fi simtit tatal lui fara brunet, mi-am dat seama ca daca nu eram eu nu l-ar fi lovit masina aia pe Sasuke. Tatal lui m-a vazut si dupa cateva minute m-a luat in brate. Desi la inceput am fost uimita, pentru ca ma simteam asa de vinovata pentru ce se intamplase am inceput sa vars lacrimi udandu-i costumul negru pe care il purta tatal brunetuui pe nume Yoshio. Dupa cateva secunde s-a retras si s-a uitat in ochii mei umezi, privindu-ma, oarecum, confuz. M-a intrebat de ce plang, iar eu i-am raspuns :
-Daca nu eram eu, Sasuke nu patea asta, spun uitandu-ma la brunet neputand sa-l privesc pe tatal acestuia in ochi.
-Cum spunea Sasuke, esti naiv de draguta. Daca nu erai acolo, probabil ar fi traversat strada, ar fi fost lovit, dar nimeni nu s-ar fi deranjat sa-l ajute. Si daca nu existai in viata lui, nu cred ca ar mai fi ras vreodata, in felul cum o facea cand mama lui era in viata, l-ai facut sa continue...
M-am uitat la tatal brunetului si eram surprinsa de vorbele lui, chiar atata bine i-am facut, l-am facut sa treaca peste moartea mamei lui ? Am fost atat de puternica ? La gandul ca l-am facut fericit si ca am reusit sa-l salvez si de acel idiot si, poate, de el insusi, am zambit. Zambeam in timp ce pe chip imi cadeau lacrimi, chiar daca e in viata, inca e suparat pe mine. Tatal brunetului m-a rugat sa-i spun ce s-a intamplat, probabil stia deja ca suntem certati sau macar intuia, asa ca i-am spus, plin de amanunte, simteam ca trebuie sa-i spun cuiva care ma poate intelege si care il cunoaste pe Sasuke mai bine ca mine, in sfarsit gasisem persoana potrivita. M-a ascultat cu atentie, de parca ar stii cum e sa ai o fiica. Dupa ce am terminat tatal lui mi-a spus ca Sasuke mereu a fost asa, nu vrea sa sufere si imediat ce se simte tradat, reactioneaza prosteste. Mi-a spus ca mama lui a incercat sa-i demonstreze ca mai exista si persoane de incredere si in care te poti baza si in randul fetelor, in randul baietilor il stia deja pe Naruto, care este de altfel prietenul lui cel mai bun. Dar, din pacate, din atatea fete, mama lui Sasuke a ales-o pe Karin, una dintre cele mai increzute, prefacute si mincinoase fete din scoala si bineinteles ca nimic nu a iesit bine ci, din contra, Sasuke si-a facut o parere si mai proasta decat inainte. Dupa ce m-a lamurit cate lucruri l-au impiedicat sa priveasca oamenii din jurul lui cu alti ochi, am lamurit ce voi face. L-am rugat din tot sufletul pe Yoshio sa gaseasca o solutie ca sa pot sta cu brunetul pana se insanatoseste. Cred ca tatal lui stia mai bine decat mine, ca mai bine raman cu Sasuke si poate mai mananc cate ceva si mai dorm putin, decat sa merg la scoala unde sa nu ma gandesc decat la brunet, sa nu mananc deloc si abea sa inchid ochii. Asa ca si doctorul fiind intelegator, mi-a facut o scutire, pe care habar n-am ce-a scris. Eram prea incantata ca, poate voi putea sa-i explic brunetului ce s-a intamplat cu adevarat. La insistentele lui Yoshio am mai manacat o masa, inainte ca acesta sa plece, pentru ca voi putea ramane in spital si voi dormi in acelasi salon cu brunetul pana acesta se insanatoseste, obtinusem totul.
A fost o zi plina in toata puterea cuvantului, nu-mi vine sa cred cate s-au putut intampla. Acum era liniste si destul de intuneric. Salonul in care stateam alaturi de brunet era luminat doar de doua lampi asezate in colturi diferite ale camerei. In rest doar lumina difuza a noptii, care reusea sa treaca prin perdeaua aproape transparenta, de la cele doua geamuri mari din incapere, dadea un aer misterios locului in care ne aflam. Nu se auzea aproape nimic, doar cateva sunete ce treceau de sticla geamurilor. Nu auzeam cuvinte ci doar voci inabusite. Singurele lucruri pe care le auzeam continuu si foarte tare, erau gandurile mele, care zburau nestingherite in timp ce privirea era atintita la brunet. Acum nu mai era conectat la aparate, se pare ca se va insanatosi mai repede, mereu am stiut ca este o fire luptatoare si puternica si il admiram pentru asta. Eram asa linistita, cand deodata inima a inceput sa imi bata puternic, atunci cand am vazut ca se trezeste. Nu stiu de ce am intepenit. Vroiam sa-l iau in brate, sa-l simt cat mai aproape si sa nu ii mai dau drumul, dar era suparat pe mine sau nu… Am incercat in rasputeri sa-mi aduc aminte tot ce am vorbit cu tatal lui, dar degeaba, nu stiu de ce nu imi puteam aduce aminte si de ce ma simteam atat de neputincioasa si nu stiam ce sa fac. Intre timp ochii lui s-au deschis, acei ochi intunecati ca o prapastie fara fund au inceput sa priveasca din nou in jurul lor, confuzi. Cand l-am vazut ca vrea sa se ridice si nu prea ii reusea din cauza ranilor, am lasat la o parte gandirea si am apelat la ce imi spunea inima sa fac si oricat m-as chinui, aceasta nu imi va permite sa nu-l ajut pe Sasuke.
M-am aplecat spre el incercand sa-l ajut, punandu-mi o mana pe spatele lui si cealalta pe pat langa el. Cand mi-a simtit mana pe spatele lui s-a uitat la mine, ma privea intr-un mod duios si ingrijorat, dar dupa atata timp…ma privea fara sa exprime ura si scarba fata de cine sunt sau cine credea ca am ajuns. In timp ce ma privea s-a ridicat usor in sezut cu ajutorul meu, dupa care, fara sa stiu ca asta avea sa urmeze, m-a imbratisat puternic. Am simtit ca nu mai fac fata, vroiam sa plang de bucurie, desi ma simteam trista, dar devenisem puternica si nu vroiam sa las lacrimile sa curga pana nu ii explicam adevarul. Doar o lacrima mi s-a prelins pe obraz pana pe trupul brunetului, in timp ce-i raspundeam la imbratisarea protectoare pe care mi-o oferea si mi-am dat seama ca a tanjit dupa ea mai mult decat o facusem eu. Au trecut minute in sir, dar la un moment dat s-a retras, corpul meu ramanand conectat de al lui, deoarece palmele calde ale acestuia imi tineau chipul. Una din palme mi-a mangaiat usor obrazul facandu-ma sa schitez un zambet care a dat de inteles cat de implinita eram pentru ca ii simteam din nou atingerile tandre. M-am uitat in ochii lui, inca nu-mi spusese nimic, asa ca a trebuit sa am curajul sa soptesc :
-Te rog, lasa-ma sa-ti explic, doar asculta-ma…Pot ? l-am intrebat, fiind sigura ca daca nu va fi deacord, va incepe un scandal care se va termina cu lacrimi, dar brunetul a dat din cap in semn de aprobare si am inceput sa-i povestesc.
I-am spus tot ce m-a framantat, nu am omis nimic, nu stiu de ce vroiam sa stie totul. Cand am terminat, mi-a luat mainile in ale sale si le-a starns puternic, lasand capul in jos si spunand :
-Imi pare atat de rau, am fost un idiot…
Imediat ce nu i-am mai auzit vocea, mainile lui le-au dat drumul alor mele si atunci mi-am dat seama ca se simte atat de prost ca a fost orbit de gelozie si ca nu m-a crezut, incat s-ar putea sa-l pierd, ceea ce nici nu vroiam sa aud, se vedea ca ii pare rau si daca faceam ceva prosteste, cum ar fi sa plec, nu mi-as putea ierta-o. Ii pare rau si s-ar putea s-o faca toata viata. Asa ca l-am luat in brate, ceea ce cred ca l-a uimit, vroiam sa stie ca-l inteleg si cred ca am reusit. In timp ce si el ma strangea in brate i-am spus :
-Nu-i nimic, Sasuke, te iert, doar ai fost putin gelos, asta arata ca-ti pasa…spun eu incercand sa-l fac sa se simta mai bine.
-Nu ma poti ierta asa, ai facut prea multe pentru mine si vreau sa-ti promit ceva : ca nu o sa mai las gelozia sa ma incurce si ca o sa te cred mereu.
Dupa ce a terminat promisiunea, m-am indepartat usor, ca sa-l pot privi in ochi, in timp ce ai mei se umezisera putin, pentru ca realizasem ca e pentru prima oara cand il aud pe Sasuke vorbind asa, spunand astfel de lucruri, care ma aveau pe mine la mijloc, pe mine, pe care m-a ignorat atata timp. Niciunul dintre noi nu a mai rezistat tentatiei de a ne saruta asa ca in urmatoare clipa i-am simtit buzele moi si dulci care incepusera sa le guste pofticios pe ale mele. Limba lui din nou imi cutreiera lacasul umed dandu-mi fiori, pe care nu-i mai simtisem de atata timp. Nu a fost un sarut atat de lung cum as fi vrut eu, pentru ca brunetul era inca slabit, dar nu mi-a pasat, in sfarsit il aveam inapoi pe Sasuke, in sfarsit ma ascultase, in sfarsit va fi ca inainte.
Dupa ce ne-am despartit din sarut, m-a luat in brate si mi-a sarutat usor pielea gatului, facandu-ma fercita la fiecare atingere. Apoi am lipit cele doua paturi din salon si am inceput sa povestim, in timp ce stateam imbratisati. Din cand in cand ma mangaia usor pe obraz, pe spate, pe podul palmei sau pe buze, facandu-ma sa zambesc ca o copila inocenta care se minuneaza cand vede un fulg de nea. La un moment dat m-am dus sa iau niste apa, iar cand m-am intors, brunetul meu dormea dus.Am chicotit putin, dupa care l-am invelit, m-am asezat si eu in pat si am adormit uitandu-ma la el.

#24
Am aterizat si eu pe-aici si nu am decat cuvinte de lauda. Tot ce pot sa spun e "BRAVO" "BRAVO" si iar "BRAVO". Ai avansat considerabil de la primul capitol si pana la ultimul. Ideea e originala si imi place cum descrii. Ai imbinat dialogul cu naratiuea si
descrierea intr-un mod excelent. Tine-o tot asa! Astept cu inima-n gat urmatorul capitol.
P.S.: Iti dau o idee: citeste primul capitol apoi citeste-l pe ultimul si asa iti vei da seama cat de mult ai avansat
Ja ne!
Hi :3

#25
Deci revin cun un comm dupa atata vreme, ai evoluat si vad aici numai cuvinte de lauda. Eh hai ca de astea am si eu. Te felicit!
Ai progresat cum se cuvine si ai ajuns la standardele mele, pe mine greu ma multumesti.
Ai descriere buna si frumoasa, care chiar imi place, actiunea e tinuta in lesa nu e fugarita de gaste :)) si e bine.
Naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Stii un pic de dialog nu strica. Il facea si mai bun , dar chiar si cu cel pe care il ai e bine , pentru ca e plasat unde trebuie. Estetica e respectata, deci sunt multumita foarte mult si ficul tau e foarte bun, de acum ma dedic acestuia. Iate uite un fic bun chiar sub nasul meu. Sa trec mai des pe aici!
Bafta si succes la next
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#26
Raluuu!:x Doar nu te-ai gandit sa ne pui si noua nextu nu? Glumeam, glumeam XD.Imi place descrierea ta. Felul cum te exprimi si cum sti sa relatezi atat actiunile cat si sentimentele personajelor din acest fic. Sa fiu sincera am ramas profund impresionata de finalul capitolului, cam ultimele trei alineate. Cam asa.Sa fiu sincera, am si uitat ca ti-am promis ca iti las comentariu. Eram doar cu capul pe alta planeta. Da oricum am zis ca pana azi primeste. Nu am intarziat.Astept capitolul urmator.

#27
Buna Raluca
Sa fiu sincera, daca nu imi spuneai habar nu aveam ca ai pus nextul :d. Trebuie sa recuosc ca este un capitol minunat. Ma bucur ca s-au impacat si ca este inteleasa. Am ramas placut surprinsa sa vad ca ai avut numai o greseala. Daca imi aduc aminte bine ai scris „burunetuui” in loc de „brunetului”, parca asta a fost:-?. Daca a mai fost una scuzele mele. Eu de asta imi aduc aminte. Descriere ai si foarte frumoasa chiar, dialogul nu e sec si e dragut pot spune, naratiunea si-a facut aparitia si a fost buna, iar actiunea nu a fost grabita. Nice work.Te astept cu nextul, ce devine din ce mai palpitant.
Bye bye and.P.S. daca imi stric ungiile te bat
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]

#28
yeeeey !!!!!!! nu pot sa-ti spun sau sa-ti arat cat sunt de bucuroasa sunt ca ai postat urmatorul capitol....si n-as putea sa-ti spun sentimentul pe care l-am avut cand am citit randurile in care scria ca Sasuke este bine si in care cei doi porumbei s-au impacat ...:D..:D:..:Dcrde ca nu trebuie sa-ti spun ca daca indraznesti macar sa intrerupi ficul o sa se intample un dezastru...:D..nu degeaba mi-am facut asa semnatura....mi-am facut-o pentru scriitori asa de deosebiti ca tine....si mentionez inca o data Iubesc ficul asta....cand l-am citit dintr-o data m-am inveselit si am inceput sa vad toate lucrurile frumose din viata...ca azi dimineata oricum eram suparata dintr-o prostie. ) cum ar fi iubirea si toti cei ce te inconjoara ..cei ce tin la tine..cei carora le pasa.....astept cu nerabdare urmatorul capitol si sunt de acord cu ceilalti ca ai evoluat mult si ai iflorit si mai frumos fata de celelate capitole....adooor enorm cum imbini sentimentele cu descrierea si te admir pt ca eu nu sunt prea buna la asezarea sentimetelor pe foaie.......si inca o data .IUBESC FICUL TAU....SI ABIA ASTEPT URM. CAPITOL!!! :D....iti multumesc ca mi-ai inveselit ziua si succes la gasirea inspiratiei..
.....Nu-mi ruina visele.....ruinandu-ti sperantele de a mai continua aceasta poveste .......poveste rasarita din sperante desarte....sperante desarte inflorite din iluzii patrunzatoare....

....Caci imi vei ruina viata....

#29
Ma bucur foarte mult ca v-a placut capitolul precedent, chiar am muncit mult la el... Capitolul 13 il consider unul dintre cele mai nereusite capitole ale mele, pentru ca nu am reusit sa-l "organizez" cum as fi vrut si nu sunt foarte multumita de el, asa ca astept pareri cat mai multe...

Cap 13: Prima zi in spital...
Ochii mei se deschideau usor, privirea mea scufundandu-se in lumina orbitoare a unei noi zile. Clipesc ca sa ma dezmeticesc si sa depasesc granita dintre vis si realitate. Cand l-am vazut pe Sasuke langa mine, citind dintr-o carte, cu privirea calma si cu un zambet mic, am simtit ca insfarsit sunt bine venita pe acest taram numit realitate. Ma ridic in sezut, in timp ce brunetul inchidea cartea si o punea pe noptiera. Somnoroasa, il intreb cat este ceasul. El imi raspunse cu un sarut scurt pe buze. Acele buze moi ma purtau pe taramuri necunoscute, pline de euforie si bucurie, care acum erau niste sentimente cunoscute pentru mine, aproape familiare. Cand sarutul s-a incheiat, brunetul mi-a spus ca e aproape ora doua si ca asistentele trebuie sa soseasca. Dupa ce mi-a raspuns mi-a dat un program, eu aruncandu-mi ochii peste el. Se pare ca asistentele veneau de trei ori pe zi. Dimineata ne aduceau micul dejun si un pumn plin de pastille pentru brunet, la fel si la pranz, iar seara venea si doctorul pentru o consulatie si la sfarsit ii schimbau bandajele. Dupa numelele intortocheat al medicamentelor, nu cred ca aveau un gust prea bun, iar schimbatul bandajelor stiam ca este destul de dureroas, dar in acelasi timp, in adancul meu, stiam ca Sasuke este puternic si poate trece peste toate.
Dupa cateva minute asistentele au sosit cu doua tavi, Sasuke privind-o oarecum rautacios pe cea cu pastile. Asistentele s-au asigurat mai intai ca stim despre ce e vorba cu toate acele capsule colorate , apoi au plecat tacute, noi apucandu-ne de mancat. Eu am mancat cu pofta, terminand destul de repede. Dar apoi am observant ca Sasuke abea s-a atins de doua ori de mancare, acum privind spre geamurile immense ale incaperii. I-am luat farfuria si m-am asezat langa el, ca mai apoi sa-l rog frumos, cu privirea unui catelus, sa manance, eu oferindu-ma sa-l hranesc. Brunetul ma privi in semn aprobator, iar eu am indreptat tacamul spre buzele lui. Se purta ca un copil timid si cuminte, de care imi era foarte drag si voiam cu tot dinadinsul sa-l ingrijesc ca sa se faca bine. Cand a terminat, am pus farfuria pe noptiera, iar cand m-am intors din nou cu fata spre Sasuke, ma imbratisa tandru, eu ajungand cu chipul sprijinit de pieptul lui, ascultandu-i inima, el sarutandu-mi crestetul si mangaiandu-ma pe spate. Chiar daca atingerile lui ma faceau sa tremor usor, m-am retras incet si mi-am intins mana spre tava cu pastile, pe care am pus-o pe pat ca sa pot lua si un pahar cu apa. Dupa ce le-a inghitit, mai era o problema de timp pana cand va adormi si va vizita tara viselor pentru o ora sau doua, pentru ca una din pastile provoca stare de somnolenta. Asa ca ne-am intins in pat, intr-o imbratisare calda, eu incepand sa povestesc ceva ce mi-a trecut prin minte.
Nu a durat mult si ochii lui s-au inchis. I-am mai privit chipul linistit timp de cateva minute, apoi m-am ridicat si am parasit salonul ajungand intr-un hol mare in care predomina albul linistitor, gresia avand o stralucire vaga, asemanatoare cu prima zapada. Imi taram picioarele usor spre receptia spitalului. Ma apropiam usor, privind inainte spre usa mare de sticla a spitalului. In aceea clipa pe ea intrand cele doua prietene atat de dragi mie: Hinata si TenTen. Amandoua se uitau in jur dupa receptie, fiecare strangand puternic o geanta mare, probabil se intrebau daca sunt bine si daca totul s-a rezolvat, desi ele erau singurele care stiau ca scutirea este falsa si totul este o prefacatorie. Am fost foarte fericita cand le-am vazut si nu m-am putut abtine sa nu alerg spre le si sa le iau puternic in brate pe amandoua dintr-o singura stransoare prin care vroiam sa le multumesc ca mi-au fost alaturi si ca au incercat sa ma ajute cat eu si Sasuke am fost despartiti. Mi-au raspuns imbratisarii, Hinatei curgandu-i doua lacrimi sincere pe hainele pe care le purtam. Acestea erau tot cele cu care fusesem imbracata in timpul accidentului, asa ca fetele m-au intrebat daca vreau sa mergem pana la mine acasa sa mai iau cateva lucruri, dupa ce ne-am impartasit cateva cuvinte prin care se vedea cat de dor ne-a fost una de cealalta. Plus ca imi trebuiau cartile, caietele si cateva pixuri, pentru ca cele doua vroiau sa ne ajute sa nu ramanem in urma si in fiecare zi dupa scoala vroiau sa vina sa ne lase cateva caiete, avea sa fie putin cam complicat, dar ne vom descurca. Asa au facut si azi, dupa scoala venisera la spital. Tarziu am remarcat ca ele purtau uniforma liceului.
Eram gata de plecare, dar inainte i-am spus unei asistenete ca plec pana acasa sa iau cateva lucruri, in caz ca se trezeste Sasuke si eu inca nu m-am intors sa-i spuna unde sunt. A fost destul de greu sa ajung acasa pentru ca am mers pe cele mai inguste, prafuite si singuratice strazi, pentru ca daca mergeam pe strazile principale, riscam sa ma vada cineva, mai ales ca acum toata lumea pleca de la liceu. Chipul meu era prea luminos, zambeam, radeam si emanam numai energia unei fete implinite, asa ca oricine si-ar fi dat seama ca sunt mai bine ca oricand. Intr-un fel m-am simtit ca o criminal mincinoasa sau ca o celebritate faimoasa in toate colturile lumii care fuge de fanii disperati si de bliturile orbitoare ale paparazzi-lor. Totusi am ajuns intr-un final si am avut mare noroc ca nu imi pierdusem cheile in toata tevatura produsa in ultimul timp. Am facut rapid bagajul: cateva tricouri, pantaloni, unul-doua hanorace si alte cateva lucruri plus manual, caiete si cateva pixuri. Apoi am mai stat sa bem un suc si sa vorbim despre cate si mai cate lucruri s-au intamplat in ultima vreme timp de doua ore. Apoi ne-am indreptat catre spital. Ajunse in fata acestuia ne-am luat ramas bun, in stilul propiu, stand intr-o imbratisare lunga de cateva minute, ca sa ne aducem aminte de aceasta zi pentru totdeauna si sa nu simtim lipsa uneia dintre noi pana cand aveam sa ne revedem din nou.
Le-am privit pret de cateva clipe cum se indeparteaza, apoi am intrat in spital, mergand alert spre salonul brunetului. Cand am ajuns in fata acestuia, am intrat vartej, asemenea unei tornade. In fata mea, la cativa centimetri era Sasuke care se uita putin uimit la mine. Probabil vroia sa iasa sa ma caute… Am inchis usa si am intrat, lasand geanta sa cada pe podeaua acoperita de lumina difuza care intra prin perdele usor transparente de la cele doua geamuri. Cateva clipe privirile noastre s-au imbratisat, ca mai apoi mana lui sa alunece tandru pe chipul meu, ajungand la gatul meu, apoi intrand printre suvitele mele obligandu-ma sa-l sarut. Dar nu era nevoie, pentru ca deja tanjam dupa buzele lui, care se apropiara periculos de ale mele, la o viteza care ma facea sa innebunesc, pentru ca facea totul cu incetinitorul, facandu-ma sa ma apropii usor de sarutul pe care-l asteptam cu atata emotie de parca ar fi fost primul. Imi atinse usor buzele, acesta fiind inceputul unui sarut lung si tandru, in care brunetul se juca in voie in lacasul meu umed. La sfarsitul sarutului, dupa ce se retrase usor, isi cufunda chipul intre suvitele mele, alintandu-se ca o felina dornica de o mangaiere plina de afectiune. Am chicotit la gestul lui, privirile noastre ajungand sa se intersecteze. Pentru scurt timp ochii emanau sclipiri pline de euforie, dupa care l-am imbratisat strans. Ne-am lasat pe pat si am inceput sa vorbim si sa ne amuzam pe diferite teme, cel mai amuzant lucru fiind despre nebunaticul de Naruto. Peste putin timp au aparut asistentele pentru ultima vizita. Ne-au adus cina si au pus-o pe o noptiera pana cand doctorul il consulta pe Sasuke si ii schimbau bandajele. Nu am vrut sa ma apuc de masa fara brunet, asa ca stateam deoparte si priveam atent cum doctorul il consulta cu grija si cum asistentele i-au schimbat bandajele. Cel mai rau a fost sa vad cum au curatat unele rani din care s-au scurs si cateva firicele de sange. La vederea acelui lichid rosu pe trupul brunetului, am strans usor pumnul si am inchis timp de cateva secunde ochii. Cand au plecat, Sasuke nu isi mai putea misca foarte bine mana dreapta, din cauza unei rani mai adanci pe care tocmai o dezinfectasera, asa ca nu putea manca prea bine si din nou m-am oferit sa-l ajut. Am chicotit usor cand a acceptat si l-am sarutat usor dupa ce a terminat. Apoi am iesit in minunata gradina a spitalului pentru o plimbare. Era un loc modest, plin de tufisuri, ierburi si arbori ce imprastiau arome sofisticate si proaspete in jur, iar pentru ca era aproape seara, vantul batea usor imprastiind aromele in intreg cartierul. Lumina slaba de apus ne calauzea pe potecile inguste, frumos pavate si definete de cateva bancute. In timp ce ne plimbam, rasetele noastre se auzeau prin aceea padurice, facand-o mai speciala. Ne imbratisam si din cand in cand Sasuke imi fura cate un sarut. Nimeni nu ne putea vedea, doar glasurile noastre ne dadeau de gol. Dupa minunata plimbare, ne-am dus in salon, ne-am asezat in pat si peste putin timp am adormit in bratele brunetului, visand la ziua cand vom pleca din spital.

EDIT: Acum vad ca alineatele nu se vad deloc... :(

#30
Raluuu este super dragut, sincer ma bucur ca te-ai intors de la bunici ... Pai imi place capitolul e putin de tot dezordonat dar te-am inteles de cand mi-ai spus asa ca nu comentez pe chestia asta. Imi plac asa de mult saruturile lor fierbinti :x uhh asa de sweet. Capitolul a fost fain si de abia astept sa vad noile idei pe care le ai in cap in actiune. Pai sa vedem ... Imi place cum descrii totul deci la descriere stai super ok. Mai multe nu stiu ce sa-ti spun poate decat ca nu ai avut dialog ... macar o liniuta acolo, doua hai trei sa nu fiu rea. Nimic ce i-ai facut mah dialogului? Oricat de tare ma doare pe mine capu totusi eu zic ca nu am vazut liniuta de dialog ... Dar oricum fain si te astept cu nextu ... Si poate imi dai si mie idee ce cuplu sa fac in ficul ala :-? ca nu am mai avut inspratie pentru el si imi storc creierii ...
Pai asa cum am zis astept nextu 8->
Capu Chuu' >:D<
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  M-ati schimbat luiza_alexandra 25 14.943 13-09-2012, 11:13 AM
Ultimul răspuns: luiza_alexandra
  ViaÅ£a m-a schimbat ... Pustoaica_cu_ochii_verzi 11 5.971 02-10-2010, 02:42 PM
Ultimul răspuns: crazy little red


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)