Anime vs Realitate

[Wunderbar]

Trecad peste partea evidenta, animeurile nu tin de foame, peste o vreme o sa iti treaca si febra asta... inteleg ca realitatea iti poate parea de cacat, dar idee este ca orisicum, nu ai intre ce si ce sa alegi de la bun inceput. Cand ai chef de dinamism si mistere si...ca viata ta sa para 'mai de anime' - or whatever, da cateva shot-uri de tequila, works for me.

[Teh]

Aa.. nu, eu mă refeream doar la ce lume ai prefera adică cea fictivă sau cea reală, nu că aş fi obsedată să trăiesc acolo în ea O.O" .. doar îmi spun părerea despre lumea reală şi lumea fictivă...asta vroiam să zic
Adică ce îmi place în lumea reală şi ce nu..ce îmi place în lumea fictivă şi ce nu xD.
Poate că nu am numit bine topicul

Păi atunci, ce naiba dezbatere mai e aia dacă îţi spui preferinţă asupra lumii x şi lumii y? nu, nu ai numit bine topicul şi nici nu te-ai exprimat bine în ceea ce îl priveşte. Acum, însă, având în vedere ce întorsătură au luat lucrurile, e mai bine să se dezbată "ce preferă fiecare" la stadiul de dezbatere, nu preferinţe puerile, lol. E totuşi topic VS.

[Ekkaterinna]

Cine ar vrea sa traiasca viata perfecta,cu oameni perfecti,relatii perfecte ? Lumea anime e o nascocire,ceva ireal,ceva facut sa para perfect. E ca si cum ai cumpara o prajitura de la magazin care pe dinafara arata foarte bine,dar gustul ei este groaznic. Nu,nu vreau nimic decat lumea reala,cu oameni reali,bune si rele,durere dar si fericirea unei lumi mai imprevizibila ca vremea. Stiti voi,cum iti asterni asa dormi,deci cum te gandesti despre viata reala,asa poti sa ti-o manuiesti. Eu sincer nu vreau o lume perfecta,exact asa cum e,chiar daca treci prin lucruri mai putin placute ele te invata o lectie.In plus,ar fi foarte plictisitor ca totul sa mearga ca pe roate in viata noastra.Sa avem aventura,sa gasim iubirea,sa avem prieteni...totul suna asa frumos.Insa daca totul ar fi perfect,te-ai plictisi.

[Juneko]

Nici lumea anime nu e perfecta, daca ne gandim bine.
Da, imi plac foarte mult animeurile, caci uneori stau ore intregi sa ma uit la ele, ori sa caut poze cu acest subiect.
Si desi sunt genul de persoana careia ii pace sta stea pe calculator, la fel de mult imi place sa imi petrec viata, cu bune, cu rele. Cum a spus si fleeting ray: Lumea anime ii e subordonata lumii reale. De ce sa traim intr-o lume creata de noi, oricat de frumoasa ar fi ea? E frumos sa iti creezi o lume a ta, unde sa te retragi uneori, dar la fel de frumos e sa iesi la suprafata . Ne uitam la minunatiile din anime si nu putem vedea minunatiile din realitate. Pasarile din realitate, florile, cladirile, oamenii sunt la fel de frumosi ca si in anime, desi nu sunt desenati. Si partea buna e ca poti simti. Personajele animeurilor sunt in ecranul plat al monitorului si nu le poti atinge, mirosi, nu poti vorbi cu ele! Pe cand in realitate, te bucuri de toate aceste lucruri.Iar aventura si adrenalina, poti creea in realitate cat ti-e pofta! Iti rogi parintii sa mergeti in vacanta la drumetie prin tara sau in afara tarii si se rezolva si aventura
Si daca luam daca am vrea sa fim in anime, sa fiu si eu un personaj anime, recunosc ca am mai avut momente cand ma gandeam ca ar fi tare sa stiu cum arat in varianta anime =]. Si oricum, daca am putea merge, ce-ar fi? Am vedea cladiri desenate, oameni desenati si tot tacamul.
Dar gata, ca am batut destul apa in piua(cum obisnuiesc), ati inteles la ce ma refer. Aleg realitatea

[Aly]

This one is dumb LOL

Thread closed.

[Wunderbar]

Dati-va autismul pe fata!

[yaoi maniac]

Realitatea bate filmul.
Desi animeurile sunt frumoase si toate cele, ele nu se pot compara cu viata reala. Sentimentele, trairile, amintirile. Relatiile pe care le ai cu ceilalti si pe care le controlezi. Si chiar daca viata cateodata nu e asa cum doresti, asta nu inseamna ca e imperfecta. Eu ii vad imperfectiunea ceva perfect.
Aleg realitatea.

[Rain]

Trebuie sa fii nebun sa asociezi fiecare anime cu realitatea.
In primul rand nu orice caracter, actiune, personaj este prezent si in realitate, iar asta inseamna ca animeurile nu reprezinta altceva decat minunate secvente ce te ajuta sa intelegi mai bine ceva, sa gandesti asupra acelui lucru etc.
(aici avem o varietate de lucruri, dar nu imi vin decat atatea pe moment; fiecare stie mai bine de ce se uita la un anime).
In al doilea rand exista genul slice of life, cu intamplari si trairi din viata, dar asta nu inseamna ca ce faca ala in anime, trebuie sa faci si tu, sau maine sa te dai drept el doar pentru ca ti-a placut caracterul respectivului. Intr-adevar te ajuta si uneori primesti lectii de viata mai ceva ca la un prieten de la aceste genuri, dar totusi, oameni buni, sa facem o diferenta intre personaje animate si oameni cu o inima si un suflet. Ma cam sperie ca Miku din Vocaloid a inceput sa dea concerte ( in mai multe locuri din lume cu ajutorul hologramelor ) si sa fie atat de adorata de oameni ca o persoana reala. Pana la urma or sa ne manance de vii.
Nu sunt contra animeurilor, imi place sa ma uit ba ca mi l-a recomandat cineva, ba ca e chiar super, ba ca inveti ceva de acolo sau pur si simplu din plictiseala.
Ca o concluzie, e evident ca aleg realitatea, pentru ca nu vreau sa o bag in aceeasi oala cu animeurile.

[Ki'rin]

Prefer realitatea, pentru ca este cu mult mai intensa decat fictiunea, decat niste imagini sau niste cuvinte scrise. Realitatea este propria ta poveste, o poti schimba sau abandona, tu alegi firul actiunii, chiar daca nu a fost un drum inconjurat de iarba verde de la bun inceput, intr-un punct va trebui sa alegi calea ce urmeaza, bazandu-te pe experienta si cunostintele acumulate, capacitatea de a pune in balanta niste informatii, senzatii, perceptii. Viata reala e poate mai brutala (ok, facem comparatie cu animurile normale nu Ghost in the Shell, Code Geass sau AoT ) dar 4 ore de plimbare zilnica te improspateaza intr-un mod mult mai placut decat 4 ore zilnice de calculator cu orice fel de manga sau anime in fata (ok, nu si daca esti in mijlocul desertului si supus regimului Talibanilor; sau in China intr-una din zilele cu smoguri; sau prin Japonia dupa un cutremur si un tsunami; sau dupa vreun bombardament; sau evreu in vremea lui Hitler; sau sclav in vremea lui... erm... oricand inainte de 1800... lols, well, damn xD ok, ok, fiction and reality are equally good. Daca oamenii care au ales sa actioneze si sa omoare mii de oameni ar fi ales sa citeasca ceva frumos si sa se gandeasca ce fain ar fi daca s-ar face ingineri la NASA sa ajungem prin alte locuri, it would have been friggin better maybe? no?). Realitatea e compusa si din nevoia de relaxare si visare, sa te gandesti si la alte posibilitati... (e necesar! cum altfel au ajuns pasarile sa zboare, daca nu dorindu-si sa faca asta, prin indivizii de acum milioane de ani ce au inceput procesul evolutiv in acesta directie? ori noi suntem oameni, facem treburi dinastea mai rapid, nu? oh well, we sure wish).

Este bine de retinut totusi ca, uneori lucrurile pe care le consideram noi finctiune, unii oameni sunt perfect capabili sa le creeze sau manuiasca, si primprejur exista o groaza de oameni cu diverse daruri, nemediatizati bineinteles (poate doar ocazional de NatGeo : ))) din diverse motive care tin de ego-ul si gandurile mai putin pozitive de pe lume ^^

Eu zic ca sunt frumoase si idelurile reprezentate in manga si anime-uri si scrieri in general. Sunt tot produsul mintii oamenilor pana la urma, care reverbereaza si in sufletul nostru (si pe acestea le facem populare). Nu o sa devenim acum Air-benders si nici nu vom zbura pe dragoni prea curand si probabil ca nici cu baghete magice cu par de unicorn nu ne alegem, dar cu siguranta ca daca cineva isi doreste, poate sa transforme sa zicem o relatie in ceva super fain si lipsit de minciuni (fie si fiindca atunci cand era mic a fost supus unui material frumos scris/desenat/regizat care prezenta o relatie idealizata) in loc sa-si trateze partenerul ca pe o jucarie sau sa-si bata joc.


Ca in Japonia s-au legalizat casatoriile cu pesonaje anime, ei... I'm gonna have a moment of silence. (those ppl bring the question of this thread to a whole new level! dar sa fim seriosi, daca vi s-ar da ocazia, nu v-ati alege ca un personaj favorit de pe nicaieri sa devina realitate? And I mean, gratis, pentru ca in sfarsit karma s-a plictisit sa-ti tot poarte pica si sa vada cum te descurci cu ceva prea bune ca sa fie adevarat? : )) Sa mergeti cu el/ea pe strada si sa-l invatati aspecte ale societatii actuale, sau sa fie deja versat personajul in treaba asta, dupa preferinta? Can there possibly be anyone on this Planet who would say no? ) Si asta spune mulre lucruri despre ceea ce suntem cu adevarat ca oameni: cu totii ne dorim ceva mai bun, deep there, nobody is born bad, and yet what's twisting us at some point?