Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Capitolul 1:O intalnire neasteptata


Totul a inceput intr-o zi calduroasa de vara. Tony se plimba pe strada plina de oameni ce nu se sfiau sa-ti traga cate un cot in stomac sau sa te calce pe picioare. Ajuns in statie, baiatul se urca in metrou, in aglomeratia ce te sufoca. Miresmele ametitoare de deodorant si tranpiratie se imbinara parca simteai ca stomacul tau devine o masina de spalat ce se invarte. Langa el o femeie cu o punga de varza murata...in spatele lui...un drogat ce parea ca nu facuse niciodata cunostinta cu apa...Tinea doar o punga in mana in care sufla ocazional, sprijinindu-se de Thony. Si cum n-ar fi destul la urmatoarea statie se mai urcara alte zeci de persoane tinandu-se de acesta de parca pe fata lui ar scrie "scaun".
Tony incerca sa-si faca loc printre oamenii ce se ingramadeau sa coboare, unii peste altii tipand si certandu-se. Intr-un final,lesinat de mirosurile ucigatoare, mai mult mort decat viu, reusi sa iasa din stramtoarea in care ramasese blocat cateva minute. Nici lui nu-i venea sa creada. Centrul New York-ului era mai periculos decat acele cartiere rau famate.
Uitandu-se cand l-a ceas, cand la foaia ce o avea in mana, s-a impiedicat si a cazut peste un barbat. Ridica privirea cu un zambet care spunea , <<Aoleu!Am dat-o in bara.Ce ma fac acum?>> ,cand deodata deschise ochii mari si-si dadu seama ca, cel pe care il lipi de pamant, nu era altul decat Ray Defferson, celebrul cantaret pe care , fara sa vrea , reusi sa-l demasce, zburandu-i ochelarii de soare.
Toti cei de fata navalira asupra vedetei, aproape sufocandu-l.Ray,vazand ca daca "n-o sterge" de acolo o va pati rau de tot, il trase pe Tony de mana si o lua la fuga pe aleea plina de oameni care mai de care mai curiosi si mai disperati sa-l atinga pe saracul baiat.
Thony se uita la mana starului cum o strangea pe-a sa.Ray observa un bar si-l trase pe baiat inauntru,apoi inchise usa in graba,astfel incat fanii nu reusira sa-i dea de urma.
-Pe aproape!spuse vedeta.Si se uita la Thony,care se aseza pe podea pentru a avea un moment de respiro.Tu esti....
-Eu...eu sunt...Thony Mitsuki Layson.Imi pare bine de cunostinta!spuse acesta privindu-l pe cantaret.
-Aha...
Vedeta il masura de jos pana sus si zambi.Avea o privire ciudata.Parea a pune la cale ceva
-Mda...Si-asa ala a plecat.De ce sa petrec nopatea singur cand pot sa ma distrez iar?
Thony il privea uimit pentru ca nu intelegea vorbele lui Ray.Si felul in care se uita la el. Ochii acestuia nu pareau a-l vedea ca pe un orice alt baiat...ci ca pe o fata. De altfel,Thony era foarte frumos.Ochii lui erau de un verde atat de patrunzator incat simteai ca te scufunzi intr-un ocean de smaralde. Erau putin alungiti,punand in evidenta culoarea superba a lor. Parul ii cadea usor pe ochi,facandu-l pe thony sa para atat de nevinovat.Nu era foarte inalt,dar era destul de dezvoltat pentru varsta lui. In curand avea sa implineasca saptesprezece ani. Avea un corp perfect. Purta o bluza bleumarin, peste care era asezat un tricou alb cu diferite inscriptii.Avea niste pantaloni pana la genunchi,largi, cu buzunare, de culoare alba si in picioare o pereche de bascheti albastrii. Cantaretul il privea fermecat.Pentru prima oara in viata lui a simtit ceva de nedescris. Simtea ca ceva nu mai e la fel. Nu-si dadea seama ce ,pentru ca el nu mai iubise niciodata pe nimeni.Pana la urma,nici el nu era deloc urat. Avea ochii albastri spre mov, precum un cer de o splendoare aproape ireala .Parul mov deschis, ii acoperea fruntea,creand o imagine perfecta.Cercelul din ureche ii dadea un flair aparte.Avea o camasa rosie, deschisa la primii trei nasturi,putandui-se observa abdomenul bine lucrat. Privirea lui insa era rece.Poate nu atat de goala si naiva ca a lui Thony,insa simteai cum sufletul ingheata in tine.
-Domnule...eu....eu....mie imi pare rau.Chiar nu am vrut sa va bruschez.Imi cer scuze.
Cantaretul il privi si-i intinse mana.
-Ridica-te!
Thony nu stia ce sa faca.Sa ii dea mana vedetei sau sa se ridice singur.Cu ezitare il apuca de mana si se ridica.
-Imi cer scuze!spuse Thony facand o plecaciune prin care isi exprima parearea de rau si se pregati sa iasa pe usa.
-Stai!spuse Ray.Vrei sa bem ceva ?
-Eu?Cu dumneavostra?
-Dumneavoastra?!Am douazeci si trei de ani.Totusi...Inca n-am ajuns bosorog..Da!Tu cu mine.Si ma poti tutui.Daca tot suntem aici de ce nu iei loc?
-Sigur.Multumesc!
-Doamne,esti mai formal ca insasi Regina Maria.Zici ca esti fiul ei.I mean.....hello....am aproape aceeasi varsta cu tine...
Baiatul lasa privirea in jos.Si un zambet se schita pe fata lui.
-In sfarsit cineva cu care pot vorbi.Doamne si credeam ca lumea e plina numai de idioti.Unde mergi te ciocnesti de unul.Deodata se opri dandu-si seama ce-a zis.
Ray incepu sa rada.
-Ca mine...
-A!Nu, nu asta am spus!Adica...vreau sa zic...nu....Doar...Trebuie sa plec.Imi pare rau ca v-am cauzat atatea probleme.E numai vina mea,intotdeauna patesc asta.Ma bucur ca n-ati fost ranit!
Baiatul se ridica dupa scaun si iesi fugind afara.Nici el nu stia de ce.Ar fi vrut sa se opreasca insa ceva nu-l lasa.Nu intelegea ce se intampla cu el .De ce picioarele lui, il conduc pe un drum necunocut?De ce oricat incerca sa se opreasca i se parea imposibil? Ce-i facuse baiatul acela astfel incat el sa fuga fara sa spuna nimic? Toate aceste intrebari si le punea fara sa stie de ce .Simtea cum inima ii murmura ceva.O soapta,un cuvant suspendate in durerea sfasietoare a trecutului.

And now the photos...:)
- Thony

- and Ray :X

PS:Imi cer scuze pt greseli, pt lipsa descrierii si promit ca urmatorul capitol se va imbunatati.

Si...I hope you enjoi it!

[Ice_angel_234]

Vad ca in ultima vreme sunt din ce in ce mai mult fic-uri yaoi si shounen-ai si asta ma bucura mult,avand in vedere faptul ca sunt o mare fana yaoi.:love:
Imi place cum ti-ai inceput fic-ul.E ok,insa vad ca in ultima vreme tot mai multe fic-uri au ca protagonisti cantareti celebri si baieti nevinovati.Oricum imi place.Personajele sunt super dragute!mai ales Ray arata absolut superbo//o siThony e dragut,pare atat de inocent si nevinovat
:zz:.
Foarte tare faza asta ”-Eu?Cu dumneavostra?
-Dumneavoastra?!Am douazeci si trei de ani.Totusi...Inca n-am ajuns bosorog..Da!Tu cu mine.Si ma poti tutui.Daca tot suntem aici de ce nu iei loc?
-Sigur.Multumesc!
-Doamne,esti mai formal ca insasi Regina Maria.Zici ca esti fiul ei.I mean.....hello....am aproape aceeasi varsta cu tine...”:ha: .Saracul Thony mai avea putin si-i zicea ”Sarumana!”adica e foarte politicos baiatul,nu am cuvinte.Poate ca Ray avea dreptate si o fi ceva print!:ha:
Greseli nu am vazut foarte multe,nici nu le-am cautat,deci e ok fic-ul.
Abea astept continuarea!Gambate!:chuu:
JA ne^

[Mitsukai Yoru]

ms mult sys pt comm...da...o//o thony e un baiat so...(*) sweet

acum next chapter

Capitol 2:Un trecut plin de durere

Ray statea si privea. Nu spunea nimic. Nu intelegea de ce tanarul fugise fara sa zica un cuvant. Ce se intamplase? Ce anume il ranise atat de rau? Nu mai cunoscuse o asa persoana inainte.De obicei daca vede o persoana,cel mai apropiat lucru ce-l face cu ea e sa sara in pat si apoi, a doua zi,sa plece.Pana acum nu existase nimeni care sa fuga din fata lui.Poate de aceea simtea ceva aparte pentu baiatul acesta.Era un sentiment de nedescris.Ca si cum o caldura ii cuprindea corpul.Ce se intampla cu el?
Ganditor,se ridica de la masa,plati consumatia si pleca.
De cealalta parte ,Thony ajunse acasa.Mergea trist,parca totul se naruise in fata lui.Totul capatase un gust amar.Se aseza pe canapea si cauta foaia pe care se uitase mai devreme.Era de fapt o poza in care era el cu familia lui.N-o mai gasea.Unde disparuse?Era singura amintire lasata de parintii lui.Isi cuprinse fata intre palme,lasand capul in jos si incepu sa planga.Totul era mult prea greu pentu un baiat de saptesprezece ani.Nu stia ce sa mai creada.Si baiatul cu care se intalnise azi?Cum de isi dorea sa-l vada din nou.Pana la urma nici nu-l cunoscuse atat de bine.De ce ii ducea lipsa atat de mult?
Se duse la laptop si il deschise.Intra pe pagina de net si baga numele cantaretului.Nu stia de ce face asta.Pur si simplu inima il indemna sa o faca ,fara ca el sa se poate opune.Mainile-i scriau conduse de o aura anume.Avea ceva special acel baiat.Ca si cum l-ar cunoaste de o viata.Dar cum se poate intampla asta?Adica Ray era o vedeta,era un cantaret adevarat,pe cand el era doar un baiat simplu fara nimic special.
Seara incepu sa se lase peste orasul agitat.Ici-colo cate o farama de lumina se zbatea peste o infinitate pustie,in care sunetele se inecau intr-o mare de intuneric.Blocurile se inaltau pana aproape de cer.Umbra lor parea a te urmari peste tot.Simteai cum o greutate enorma te apasa,pana ti se taie rasuflarea.Soarele deja incepuse sa se ascunda in sarcofagul sau de aur tors,iar luna isi desprindea razele sale mohorate din interiorul pamantului.Mici sclipiri ce se oglindeau pe acel rosu palid,deveneau din ce in ce mai apasatoare.Copacii murmurau vesnic,un cantec sobru si vantul, asemeni unei mame,le legana frunzele,adormindu-i incet.

E liniste.O liniste crunta.O durere sfasietoare te cuprinde incetul cu incetul.Incerci sa te eliberezi.,sa fugi,insa observi ca nu e cu putinta.Murmurul cuvintelor se risipeste la picioarele tale.Sunt amintiri ce-au ramas patate de acea tenta cenusie ce iti desena viata.Frigul parca incepe sa aduca vise din cer,ce adorm in palmele tale.Numarandu-ti dorintele, cand te trezesti,ai vrea ca cineva sa fie langa tine,preucum o fanatasma ce te urmareste indeaproape.Tintesti spre o ruta de scapare si,locul in care vrei sa ajungi,iti dai seama ca e ...mult prea departe...lasandu-te in voia sortii iar...si iar...si iar...pana cand...cu o ultima suflare te lasi prada unei tristeti amare ce-ti ineaca sufletul intr-un pahar de teama.

In camera lui ,Thony adormise.Cand intoarse capul,doua lacrimi se scursera pe obraji sai.Si el simtea ca,atunci cand esti singur pe lume,viata e un cosmar.Era doar un copil,si nu stia de ce i se intamplasera toate lucrurile rele lui.Nimeni nu stia cum e sa fii singur,ingropat intr-o lume a viselor sfaramate,de viata nedreapta.
Noaptea trecea greu.
Cu primele clipe ale diminetii totul capata o stralucire aparte.O noua zi se ivi .
Deodata se auzira niste batai la usa.Thony se ridica mofturos ,cascand.
-E noua dimineata!Cine naiba imi intrerupe somnul la ora asta?
Cu ochii aproape inchisi deschise usa.
-Da?Ce vrei?
Cand ridica privirea il vazu pe Ray.
-Tu?!Ce cauti aici?
-Ce primire!
Ray il impinse, intra in apartament si se aseza pe canapea.
-Hey!Stai putin!tipa Thony.
-Unde tii cafeaua?Ca nu am baut azi si vreau sa beau.
Baiatul se uita la el uimit,neintelegand ce tot vrea baiatul asta de la el.Se mai ducea de colo pana colo,analizandu-l din cap pana-n picioare,
-Ce te tot holbezi asa la mine?intreba vedeta indignata.
-De ce?Mai ai nesimtirea sa ma intrebi de ce?Vii la mine,in regula,intri nepoftit, te uiti la lucrurile mele,cum faci acum,imi cauti prin sertare si mai imi bei si cafeaua.Nu ma interseaza ca esti vedeta.Vezi ce scrie aici?Apartament patru sute cincizeci ,ii arata Thony cu degetul.Si aici scrie Thony Layson.Vezi?Deci prin metoda de vanzare-cumparare rezulta ca acest apartament imi apartine,fiind o proprietate privata.
-Ia uite,ai diplome de cantaret?Premiul intai la "Micile vedete ale muzicii","Star","Sunete de vis",asta e la pian,sti sa canti deci. Am sa te duc la un interviu.Cine stie?Poate ajungi vedeta.
-Nici macar nu ma asculta!scrasni Thony din dinti.Si nu am nevoie sa ma transformi tu in vedeta.Nu vreau sa fiu la fel de fals ca tine.Nu vreau sa-mi pierd singurul lucru care-l mai am intreg si anume sinceritatea.Urasc muzica,urasc vedetele !Nu vreau sa cant!Nu-mi place!Ai inteles si sa nu te prind ca mai imi zici asa ceva.Clar?Hmmm...auzi si tu!Cine se crede?Cantaret cica si nu e decat unul ca toti ceilalti.Un mare idiot!
Ray se uita la el si-l apuca de haine.Avea o privire rece.Baiatul nu se mai misca.Intoarse capul si incerca sa se elibereze din mainile cantaretului,insa acesta nu-i dadea drumul.Il lipi de perete si ii lua orice sansa de a se mai misca.
-Ce faci?Da-mi drumul!Ce crezi, ca daca esti vedeta asta iti da dreptul sa vii la oameni in casa si sa cotrobai peste tot.Uita asta ,pentru ca eu nu sunt ca ceilalti!Sa-ti fie clar un lucru.N-am nevoie de faima ta si de banii tai din cont.Nu ma intereseaza nici imaginea ta ,nici banii.Asa ca..mai bine iesi afara!
Thony il impinse,dar Ray tot nu-i dadea drumul.Il lua ,il arunca in pat si se puse peste el.
-Da-mi drumul!Ce faci?Lasa-ma in pace!
-De ce nu vrei sa canti?Ce crezi ca meseria de cantaret e asa usoara.Habar n-ai despre ce vorbesti.Ce stii tu?Nu esti decat un copil rasfatat de parinti.Si acum o sa canti fie ca vrei ,fie ca nu.O sa-ti demonstrez cat de fals sunt.O sa-ti arat ca poti pierde mai mult decat sinceritatea.
-Si daca nu vreau?Mai lasa-ma odata in pace.Tu nu intelegi ca nu mai vreau sa cant?Nu mai vreau sa ranesc si alte persoane.Ce vreti de la mine,nu destul ca au murit ei?E numai vina mea!tipa baiatul cu lacrimi in ochi.
Ray ii dadu drumul.Il privea trist.Nu mai vazuse atata sinceritate intr-o privire,atata naivitate.Ii puse mana in par, il dadu dupa ochi si ii sterse lacrimile.Il lua de mana si-l trase in bratele sale.Oricat ar fi vrut sa-l sarute ,nu putea.Simtea ca el nu e ca ceilalti.
-Povestete-mi!Te rog!Vreau sa stiu de ce esti atat de trist.De ce lumea pare a fi deja moarta pentru tine.Ce s-a intamplat.Ce ti s-a intamplat?Ce sau cine te-a ranit atat de rau?Ma uit la tine si imi dau seama ca tot ce poti oferi e un zambet fals.
Ray se aseza langa el si-l lua in brate.Thony se cufunda in bratele lui.Parea un copil fragil,gata sa fie ranit iar.
-Aveam zece ani.Era intr-o zi de vineri.Fusesem la un concurs in care trebuia sa cant o melodie compusa de mine.Mi-am facut singur o melodie.Se numea "Only a kid".Parintii mei m-au anuntat ca nu pot ajunge pentru ca aveau treaba si nu mai au timp sa vina.Eu insa..nu am inteles si le-am zis ca ,daca nu vin, inseamna ca nu ma iubesc.Le-am spus ca-i urasc!mentiona Thony plangand...se opri putin,simtind ca se scufunda in dureroasele amintiri ce-i seaca sufletul.L-am spus ca nu-i mai iubesc!relua el.Nu stiu cum au facut,dar au venit.Au stat,m-au vazut,eram atat de fercit.Luasem atatea premii de acolo si eram si castigatorul.Cand ne-am intors acasa,mergeam pe autostrada cu masina.In fata tatalui meu a aparut deodata, o alta masina.A incercat sa o evite insa nu a putut. Masina noastra s-a rasturnat pe camp.Eu am stat jos,bagandu-ma sub bancheta si am scapat usor.dar ei...Tatal meu avea craniul zdrobit.Tot ce se putea distinge era de la nas in jos.Mama ramasese cu ochii deschisi,mari,cu privirea fixata spre mine.Avea lacrimi in ochi.Mi-a soptit:"Iarta-ma!Esti viata mea!Te iubesc!"si-a murit.In burta ii intrase o creanga sau nu stiu ce era aia,astfel incat iesise prin spatele scaunului.Stateam si ii priveam.Nu m-am miscat de acolo pana nu a venit salvarea.Eram in soc,n-am vobit patru ani de atunci,eram... .Daca nu veneau dupa mine nu se intampla asta.E numai vina mea:Doar a mea!spuse baiatul plangand.Din cauza asta nu vreau sa cant!As suferi prea mult!

continuare<<

[Ice_angel_234]

Sis inca un fic frumos!Scuze ca nu am postat mai repede....oricum imi place mult.E chiar interesant,dar povestea asta a lui Thony e atat de trista.A avut atat de suferit..nici nu e de mirare ca nu mai vrea sa cante.Dar poate cu ajutorul lui Ray o sa-si revina si o sa ajunga si el celebru si o sa fie fericit.A fost destul timp trist si merita si el acum sa se bucure de viata alaturi de persoana pe care o iubeste...
”Vezi ce scrie aici?Apartament patru sute cincizeci ,ii arata Thony cu degetul.Si aici scrie Thony Layson.Vezi?Deci prin metoda de vanzare-cumparare rezulta ca acest apartament imi apartine,fiind o proprietate privata.” ma-am amuzat cand am citit.El isi dadea tot interesul sa-l scoata afara,pe cand Ray nu avea nici o problema,isi contiunua nestingherit ”investigarea” prin apartamentul baiatului.
Acum sa vedem si ce greseli am gasit,ca de obicei nu ai foarte multe.
1)sa te eliberezi.,sa fugi,-sa te eliberezi,sa fugi,(nu mai trebui si punct)
2)il dadu dupa ochi -il dadu de pe ochi(sau dupa urechi)banuiesc ca ai vrut sa spui
3)L-am spus -Le-am spus
4)oar a mea-doar a mea
Cam asta e tot ce am gasit eu.Pune repede continuarea.pls
Gambate!Ja ne^>:D<

[bastard_in_love]

Am vazut cateva greseli de tastare, pe care Ice-Angel le-a spus deja, ca urmare ma voi rezuma la un comment ceva mai la obiect:

Trebuie sa ai o oarece continuitate, tu ai inceput sa descrii pe la jumatate, apoi ai luat-o repede cu dialogul si naratiunea, incearca sa le echilibrezi.

Acel fragment "filozofic a fost frumos, insa dupa aceea iti pierzi coerenta cand incepi sa grabesti. La faza cea mai interesanta ai inceput de asemenea sa repeti cuvinte.


In fine... eu astept continuarea. GAMBATE!

[Mitsukai Yoru]

Capitolul 3:Fata in fata

Ray se uita la el.Chipul sau era atat de frumos.Parca era un inger.Ii dadu drumul usor si se ridica in genunchi.Nu stia ce sa-i spuna.Poate ca ar fi fost ma bine sa plece,insa sufletul il tregea inapoi,ca si cum cei doi ar fi legati cu un lant indestructibil.Ceva atat de strans incat simteai ca te sufoci in puterea unui gand rebel ,ce zbura intr-un veac de amintiri.
Simtea ceva.Nu stia ce.Deodata din ochii sai,din acel loc intunecat unde lumina sperantei patrundea mult prea rar ,izvorara doua lacrimi.Ii deschise larg,pentru ca nu putea intelege de ce plange.Avea douazeci si trei de ani,dar pana atunci nu plansese niciodata.Nicio lacrima nu se scursese pe fata lui si totusi acest baiat ii provocase o stare inimaginabila.Cu fiecare lacrima ce o varsa Thony,Ray simtea cum i se sfasie inima.Oare de ce?N-avea nimic cu el.De ce-l durea atat de mult suferinta baiatului?
Thony isi inalta privirea ingropata in amintiri reci si triste spre cantaret.
-Plangi...pentru mine?murmura acesta.Nu merit!Eu nu merit sa faca cineva asta pentru mine.Sunt un...nimic pe lumea asta.Toti au un ţel,insa al meu...care e ?Ce trebuie sa fac eu?De ce m-am nascut,daca...mi-es ortit sa m-afund in adancul lacrimilor si al durerii?
-Idiotule!Ai doar saptesprezece ani!Crezi ca poti infrunta singur viata?Nu e adevarat.Intotdeauna ai nevoie de cineva care sa te iubeasca.Nu simti lipsa nimanui care sa te ajute,la care sa tii mai mult decat la viata ta?Nu se pote sa nu ai asa ceva.
Baiatul se ridica usor din pat.Privea inspre podea.Mergea spre geam.Era un geam mare din care puteai vedea soarele cum paleste exuberant tot ce intalneste.Asa era si durerea ce o simtea.Distrusese toate sentimentele sale,in locul lor lasand o gaura neagra,nemarginita precum universul,rece...in care se ascundea o ultima suflare de viata.Stia ca se afunda in sunetul tacerii,intunericul obscur deja ii inconjurase calea.Voci durerose si indepartate ii raneau auzul.Rosti trei cuvinte:
-Ce-i aia iubire?si se opri cuprins de o oarecare teama.
Ray incerca sa ocoleasca raspunsul.Poate ca nici el nu-l stia sau poate ca, pur si simplu nu vroia sa raspunada.
-Ai un apartamet dragut:Devie el de la subiect.
-Da...
Intr-adevar era foarte frumos.Avea o bucatarie mare,luminoasa si moderna.Deoarece avea forma unei potcoava si era albastra,dadea un aspect foarte placut camerei..Aragazul era ultimul tip iesit in industria imobiliara.Era incorporat in blatul mesei,care era relizat dintr-un material foarte modern.Ghiuveta era intr-unul dintre cele doua dulapuri.In spate,se aflau alte cateva piese ale mobilei de-un albastru marin,in care erau situate cele doua cuptoare din inox si sertarele cu tacamuri.Frigiderul era foarte mare,chiar imens si plin cu mancare,in special inghetata si sucuri carbogazose.Pe jos o gresie crem reda o infatisare foarte impresionanta.
Iesind din bucatarie dadeai intr-un coridor care facea legatura cu baia,cele doua dormitoare,sufrageria ce era impartita in doua parti.In In prima parte, era un bar cu multe rafturi pe care erau asezate unele din cele mai scumpe bauturi,langa care era un ficus mare,foarte bine ingrijit.De-o parte si de alta a peretelui erau doua canapele rosii,foarte frumoase.In fata fiecareia cate o masa din sticla de cea mi buna calitate,iar langa perete,in partea opusa ,o plasma mare.De altfel si cateva dulapuri foarte interesant lucrate.In cealalta parte a sufrageriei era un birou ,pe langa care erau trei biblioteci mari,pline cu carti care mai de care mai bine alese, mai interesante si un pian.
Unul dintre dormitoare era mobilat cu gust.Culoarea alba te lasa parca sa te pierzi in profunzimea ei,iar negrul dadea un aspect foarte impunator.
Celalalt insa era opusul primului.Peretii galbeni de culoarea oului,cu un covoras rosu ca un ruj ieftin,lenjeria patului verde cu buline albastre, draperiile mov si mobila asemeni unui curcubeu dadeau aspectul unui circ.Cateva tablouri de prost gust erau atarnate de pereti.Bineinteles ca era camera lui Thony,deoarece undeva la usa plina cu postere mazgalite scria"Proprietate privata.Thony.".
Ray se opri in fata unuia dintre tablouri si incepu sa-l priveasca din toate unghiurile,dupa care,cu o oarecare mirare se uita la Thony.
-Ce-i asta?
-Asta?zambi acesta,vazand ca cineva e interesat de operele lui de arta,e o capodopera.Se numeste "Societatea" si simbolizeaza cel mai numeros popor din tara noastra.
-Bine,dar e un sobolan cu un dinte spart...
-Nu e spart!Nu am mai avut culoare!
-Bine si bucata de branza?P-aia de ce ai facut-o?Ca nu inteleg!
-Pai cred ca mi-era foame atunci:Da, asta trebue sa fie!Vroiam sa-l asez in bucatarie dar colegul meu de camera nu m-a lasat!A zis ca nu merge cu oibila.
Ray se intoarse in sufragerie si se indrepta catre pian.Deasupra portativelor muzicale era scris un cantec.Il lua in mana si il citi.Era un cantec mult prea trist pentru un baiat atat de tanar.Fiecare cuvant era o intruchipare a unei amintiri.O amintire dureros de frumoasa,in care totul e bine si unde totul pare a-si urma cursul nesfarsit.Tot trecutul era atat de sobru.Vedeta lua cantecul si-l baga in buzunar.
-Thony,vrei sa luam pranzul?
-Eu...Noi...Adica...sigur.Mi-ar face placere.Ma duc sa ma schimb.
Intre timp Ray suna la restaurant si facu o rezervare pentru el si amicul sau.Baiatul isi facu dus si isi demola casa pentru a cauta haine sa se imbrace.In sfarsit,isi lua pe el un hanorac rosu,cu mici inscriptii,niste paltaoni negri cu buzunare ca de obici si o perecehe de tenesi ca hanoracul.Isi ciufuli parul,facandu-l sa stea cat mai rebel.
Dupa ce se imbraca, se duse in fata lui Ray si zambi Vedeta il lua de mana si-l analiza de sus pana jos spunandu-i ca trebuie sa mearga la el acasa sa se schimbe,dupa care il privi pe Thony.Era cam imbujorat.Ray se apropie cu fata incet de el si-si lipi buzele de fruntea sa.Ardea putin.
-Ar treui sa stam acasa.O sa am eu grija de tine din toate punctele de vedere.
-Nu...nu e nevoie.Sunt extrem de sanatos!Uite,vezi?il intreba baiatul facand genoflexiuni.
Dar vorbele sale fura contrazise de un stranut.
-Este...alergie:Da.La parfumuri...ieftine!Continua acesta cu un zambet pana la urechi,crezand ca a gasit o cale de scapare din gigantica problema in care intrase data trecuta.
Cantaretul il privi suspicios.Pana la urma ,cum sa aiba alergie la lucruri ieftine cand camera sa reprezinta palatul prostului gust ,lucruri ce le gaseai la orice colt de strada,pe orice tarabMisca din spranceana,fapt care arata ca micul nerv fusesecalcat la maixim si ca,in curand,va avea loc o eruptie masiva de cuvinte urate adresate lui Thony,insa stranse din dinti si se abtinu.Il lua frumusel de mana ,lua si cheia apartamentului din cuierul mare,cu o oglinda pe care erau desenati fluturasi si inimioare.Baiatul il privea uimit.Se uita la mainile lor,ce pareau lipite de o puterea deosebita, ceva ce nu mai simtise niciodata.Era o senzatie poate durerosa,dar atat de ciudata.Ca si cum sufletul iti ingheta intine,dar totodata ca ia foc.Trase mana speriat si se opri in afara,in fata usii.
-Nu...stai!Unde mergem?Trebuie sa ma duc la slujba.
-Esti minor.
-Pai...trebuie sa ingrijesc o batrana.Sti tu.sa ii sterg saliva,care se scurge prin cei doi dinti ramasi,uneori si prin nas.Sa o spal...pe picioare...unde se aduna cele mai multe muste.S-o duc la gradina zoologica,desi data trecuta am adus o gorila.Mi s-a parut mie ca arata mai bine si e mai civilizata,dar...si ca are mai putin par pe picioare decat are in cap.
-Sigur,sigur.
Ray il trase spre el,inchise usa si coborara din bloc.In fata lui zeci de oameni,unii peste altii,sa vada minunea.Celebrul cantaret in fata blocului lor?
O masina superba,un Ferrari decapotabil era parcat acolo.Vedeta apasa butonul telecomenzii si usile se deschisera.Barfele nu intarziara sa apara:<<Cine-i asta?>> <<Ce-i cu ei?>> <<Il tine de mana!>>.Toata lumea curioasa sa afle tot,doar-doar sa aiba ce barfi luna asta,pentru ca-n urmatoarea sigur se va ivi ceva nou.Si spre fericirea lor,nu mai trebuira sa astepte pana atunci,caci in fata lor un Porche argintiu se opri.Usa se deschise si iesi un baiat cu parul lung,saten deschis,foarte frumos coafat.Avea niste ochi minunati,caprui deschis.Cu un cercel la ureche in forma de cruce.Avea o bluza alba ca un fel de camasa si o cravata gri.Paltalonii albi ii punea in evidenta picioarele lungi si bine lucrate.
-Pleci undeva,iubire?ii spuse cel ce cobora din masina lui Thony.

[Ice_angel_234]

”Pleci undeva iubire?”-deci i-a zis ”iubire”,nu se poate doar nu are pe cineva!!!:((.Il lasa singur pe Ray?Sper ca nu!Vai si vreau si eu imagine cu noul baita...Poate e colegul de camera de care a pomenit Thony mai devreme...Nush dar trebuie sa aflu asa ca te rog sa pui repede continuarea..
Si acest capitol mi-a placut,e frumos.Greseli nu am gasit foarte multe,unele de tastare si in unele locuri am observat ca ai scris doua cuvinte legate,sau ai uitat sa pui punct la sfarsitul propozitiei.
1)pe orice tarabMisca din spranceana-pe orice taraba.Misca din spranceana
2)mi-es ortit -mi-e sortit
3)evie el de la subiect-devie el de la subiect
4)nu merge cu oibila-nu merge cu mobila
Alte greseli mari nu am vazut.Abea astept sa pui continuarea sa vad care-i treaba cu tipul cel nou si sa nu uiti de imagine.Pls.
Gambate!Ja ne^

[Mitsukai Yoru]

dei me again...ms mult pe comm...si incurajari ice_angel....

-yuri...sys cum sa uit poza>=?>Am pus-o pt tine, ce zici de el?

Capitolul 4:Disputa din familie

Ray il privi mirat, fara sa spuna nimic. De unde il cunostea Thony pe baiatul asta. Ce era intre ei? Faptul ca i se adresase cu "iubire"il puse pe ganduri. Era foarte ciudat. Putea oare sa fie ceva intre cei doi? Vreo iubire secreta sau vreo dorinta ascunsa?Ii fixa pe amandoi cu privirea, analizandu-le comportamentul si ajunse la concluzia ca cei doi nu se priveau ca doi iubiti. Cel putin Thony nu-l privea asa, caci celalat il sorbea. Parea ca nu mai avea mult si sarea pe el .
Baiatul cel nou se duse prompt la Thony si incerca sa-l traga de langa Ray, insa acesta nu vroia nici in ruptul capului sa-i dea drumul. Ci din contra, il stranse si mai mult de mana, facand-o sa se inroseasca.
La auzul unui scancet de-al lui Thony, vedeta slabi stransoarea ,dandu-si seama ca de fapt ii face rau.
-Ce naiba cauti aici? intreba cantaretul revoltat.Iar ma urmaresti? M-am saturat de atata insistenta! Nu intelegi ca nu ma intorc.
-Dar ce crezi ca esti tu? Centrul universului. Nu ma interesezi catusi de putin. De fapt am venit sa-l vad pe el! Si-l trase pe Thony de langa vedeta. E al meu! Sa nu te atingi de el, ai auzit? Imi apartine numai mie!
Thony se uita cand la unul cand la altul pentru ca habar n-avea despre ce tot vorbesc. Se gandi bine si isi dadu seama ca intre cei doi e o relatie mai puternica decat acea cearta stupida. Se simtea cam prost , luand parte la o discutie despre care nu stia nimic. Bineinteles ca ii cunostea pe amandoi, dar nu-si aducea aminte sa le fi facut cunostinta unul cu celalat .
Ochii lor se priveau plini de ura si inversunare. Ray insa era atat de rece. Culoare azurie a ochilor sai in lumina brianta a soarelui parea ca ia foc .Era atat de rece incat te speriai numai la atintirea lor asupra ta . Nici privirea satenului nu era foarte diferita. Desi culoarea alor sai nu era aceeasi , profunzimea si asprimea lor iesea la suprafata ca o raza de soare. Niciunul nu avea de gand sa se lase mai prejos.
Vazand atmosfera incarcata de energie negativa, se decise ca ar fi mai bine sa-i desparta pe cei doi pana nu se iau la bataie acolo. Incerca sa zica ceva, dar baiatul ce venise se intoarse dispretuitor cu spatele la Ray, se indrepta catre Thony si-i ciufuli parul cu o atingere blanda, poate prea dureros de dulce, care se vedea ca e facuta dintr-o iubire nemarginita, apoi il lua in brate strangandu-l la pieptul sau, dorind sa-i mai simta inca o data corpul fierbinte lipit de al lui, mirosul samponului ce-l folosea baiatul in fiecare dimineata, pielea fina si moale de care nu se putuse bucura pana atunci. Stia ca in curand nu va mai putea nici macar sa-l imbratiseze.
-Thony, mergem? intreba Ray nemultumit de ceea ce vedea.
Il privi pe saten incruntat si nu mai astepta niciun raspuns din partea lui Thony, care nu se mai misca din bratele celui ce aparuse nu de foarte mult timp, si-l trase spre el. Din cate isi putea da seama Ray, Thony nu se simtea prea comod la pieptul acestuia. Il lua de mana, ii deschise portiera masinii si-l puse sa urce, apoi inchise usa. Dupa ce-i mai trase o privire plina de dispret tanarului se urca si el la volan si plecara.
Se uita la baiatul din dreapta sa, ce era rosu ca o cireasa coapta. Tacea. In unele momente deschidea gura, vrand sa zica ceva. Buzele sale rozalii tremurau si se inchideau speriate la loc. De fiecare data cand vroia sa-i spuna un lucru lui Ray patea asta. Parca se ridica o bariera intre minte si gura, ce impiedica orice idee, orice cuvant sa fie adresat cantaretului. De ce i se intampla asta numai cu el? De ce cand se apropia, si ii simtea atingerea pielii, inima incepea sa-i bata cu putere parca vrand sa iasa din piept. De ce la fiecare gest ce-l facea cantaretul nu putea spune "Nu." Era confuz. Si scena cu Yuri? Cum adica ii apartine?
Ray isi dadu seama de nesiguranta celui de langa el si se decise sa rupa tacerea apasatoare, ce ii facea pe amandoi sa se uite unul la altul, pe ascuns.
-Ce relatie ai cu Yuri ?
-Yuri? De unde sti cum il cheama? intreba Thony mirat.
-E...fratele meu.
Tanarul ramase cu ochii atintiti asupra celuilalt. Cum de Yuri nu-i zisese ca are un frate. Si mai ales pe Jay Defferson. Statea si se gandea la numele lor de familie. Nu era acelasi. Il privi pe Ray. Ar fi vrut sa-l intrebe de ce se certa cu fratele lui, dar nu indrazni.
-Si cum l-ai cunoscut pe Yuri? intreba vedeta in cele din urma .
Thony lasa privire in jos. Ezita sa ii raspunda .
-Era intr-o noapte. O noapte de primavara. Aveam paisprezece ani. Statem pe o banca infrigurat si flamand. Ca de obicei imi duceam veacul pe strazi. In casa de copii la care fusesem nu stiau decat sa te puna sa muncesti, dandu-ti doar apa si paine. Asa ca am reusit sa fug de acolo. Ma lungisem in speranta ca, in adierea inghetata a vantului, in fosnetul linistit al frunzelor as putea gasi in sfarsit un loc unde sa ma pot odihni. As fi vrut sa plec in rai, acolo unde ma asteptau parintii mei. In fiecare seara visam asta. Era un tunel lung intunecat, iar la capat un inger cu ochii albastrii ca cerul, cu surasul dulce ca mierea imi intindea bratele pentru a putea sa ajung la ea, insa cu cat alergam mai mult, cu atat mai departe era pana cand se pierdea in intunericul sumbru care ma conducea in aceeasi camera in care respiram cu greutate, unde lacrimile fierbinti se scursesera pe perna rece, in acel pat neprimitor. Toate astea mi le aminteam privind acele mici sclipiri ce-si trimiteau splendoarea spre fata mea, mangaind-o cu a lor stralucire angelica...se opri parca inecat in amintiri.
Thony isi aducea aminte fiecare detaliu.In acea seara luna isi ascundea stralucirea sub norii nedeslusiti ce-si imbibau negrul dezolant intr-o imensitate pustie de care, de multe ori te speriai. Ai fi vrut sa te ascunzi sub imperiul unui ultim zambet, insa oricat intindeai mana spre acel vis erai coplesit de o singuratate apasatoare ce-si scurgea veninul in mintea ta, in corp...in inima lasandu-te stingher,fara un ideal ,fara o soarta in care sa crezi .
Timpul isi intrerupse cursul infinit,incetand sa mai treaca. Statea si admira vantul ce spulbera petalele rozalii ale florilor de cires,cu adierea sa necontenita. Splendoare acelei privelisti devasta orice nefericire.
-Stand si privind in intuneric, continua Thony, un baiat a venit la mine,m-a luat in brate. Am inchis ochii.Chiar am crezut ca e un inger. A doua zi cand m-am trezit eram intr-o camera mare, frumoasa si calda. Mi-era atat de frica sa nu fie doar un vis, doar o amagire. De atunci Yuri a avut grija de mine.

continuare<<

Ps:Acum vine si cap 5 part I cum am promis:)

Capitolul 5:O propunere neasteptata
Partea I

Ray il privea cu admiratie , parca vrajit de acei ochi plapanzi , de acel suflet micut , ce se putea rupe la orice atingere pala . Suferise atat de mult cand fusese copil si totusi...avea puterea sa mearga inainte si sa creada in el . Toti cei cu care iesise Ray erau doar baieti bogati, pe care fie nu-i interesau de celalalt partener, ci doar de propria lor persoana, sa aiba ei de castigat din urma acestei relatii , fie cu baieti ce vroiau doar pozitia lui in inalta societate .
-Unde mergem ? Ce cautam in cartierul asta luxos ? intreba Thony.
-La mine acasa! La una dintre ele. O sa iti placa. Maine as vrea sa te duc undeva. Dar asta vom vorbi la restaurant. Am observat ca ai multe carti in biblioteca. Majoritatea erau scrise de un anumit scriitor, e vreo legatura intre el si tine ?
-E tatal meu. Dar nu semanam prea mult. Eu sunt mult mai aiurit. Nu m-as vedea deloc scriind o carte , poate un articol despre tablouri . Sunt cateva dintre ele, pictate de Mozzart si Shacspiar...
Ray incepu sa rada cu pofta , dandu-si seama de cunostintele prietenului sau in materie de arta.
-Mozzart e muzician. Si nu se zice Shacspiar, ci Shakespear , si e scriitor. nu pictor . N-ai citit si tu Romeo si Julietta ?
Baiatul il privi cu o fata nedumerita . Nici nu auzise de asa ceva pana acum . Stia bine ca-i incurca intre ei .
-E vorba despre o iubire imposibila dintre un baiat si o fata ce se termina tragic pentru amandoi . Se sinucid , band otrava.
-Ce trist! Cum sa te sinucizi? De ce? Puteau sa fuga sau sa ceara ajutorul cuiva! spuse Thony cu ochii bulbucati si cu siroaie de lacrimi curgand pe fata sa. Whoa, nu vreau sa se termine asa.
Dupa doua ore de mers cu masina, cei doi ajunsera la casa lui Ray . Thony ramase cu gura cascata. De fapt locuinta vedetei parea mai mult un palat . Usile se deschisera la sosirea stapanului si acesta intra in curtea vilei . O curte mare , plina cu flori , iar in mijlocul lor o fantana arteziana din care tasnea apa sclipind in sute de culori ce-ti indulceau privirea . In jurul sau erau plantate flori , in special trandafiri . Cate un rand din fiecare culoare imprejmuiau fantana ; rosii , albi , roz , galbeni . Parea un adevarat curcubeu floral . Aleea era lunga , pe margini gardurile de verdeata dadeau un aspect placut . Bancutele albe straluceau ca zapada . Mese de aceeasi culoare cu picioarele din argint stateau necontenite in caldura epuizanta . Thony nu stia ce sa zica . Ce cautau aici , in mijlocul unui cartier aristocratic ? In fata masinii aparura imediat trei baieti chipesi , imbracati in costume negre cu o camasa alba si cu o batista rosie la piept . Toti aliniati in sir . Unul dintre ei se oferi sa-i deschida portiera vedetei , insa acesta facu semn sa o lase pe a lui si sa o deschida pe a partenerului sau din masina .
Servitorul facu o plecaciune in fata lui Thony si-i deschise portiera . Baiatul nici nu stia ce sa faca ; sa iasa , sa nu iasa , in sfarsit luandu-si inima in dinti pasi in curtea vilei . Era putin nesigur pe el . Cum se ajunsese sa fie invitat la cel mai mare cantaret din America ? Mai bine zis sa fie adus . Una peste alta , vazand el ca nu are ce face se hotari sa faca o impresie buna , dar nici asta nu-i va reusi deloc .
Ray ii vazuse nesiguranta si se duse spre el , il prinse de maini si-i saruta fruntea , apoi ochiul , obrazul coborand spre gat . Thony statea cu ochii deschisi si incepu sa tremure. Il stranse pe cantaret de mana. Acesta se opri privindu-l.
-De ce tremuri ? Cumva...Te gandesti la ce ma gandesc si eu ? il intreba provocator acesta .
Thony stramba din nas si se smuci din bratele vedetei , prefacandu-se ca nu s-a intamplat nimic si se intoarse incepand sa bombane . Cantaretul ii apuca din nou mana fierbinte , ce tremura incet si-l trase spre scari .
Dupa ce urcara,li se deschsera usile . Inauntru,ceva de nedescris . Un hol mare cu podeaua din marmura de cea mai buna calitate, si in fata niste scari mari se intindeau pana la al treilea etaj al vilei . Un candelabru imens impodobit cu niste cristale Swarovski se putea observa agatat de tavan.
Zece serviori foarte bine aranjati , cinci fete intr-o rochie scurta , involonata , albastra ca marea , toate cu un coc japonez , machiate natural , baietii in costume bleumarin cu o camasa alba erau aliniati de-o parte si de alta a covorului .
-Buna ziua , domnule ! facura acestia o plecaciune .
Thony ii privi ingandurat . Ray il trase dupa el si se dusera in fata scarilor . Thony privi in sus zambind.
-De cand n-am mai facut asta ! sopti acesta.Auzi , pot sa fac ceva?
-Sigur , ce vrei .
Thony se urca la etajul trei , se puse pe balustrada scarii cu fundul si-si dadu drumul spre parter . Insa nu observa ca aceasta tocmai fusese data cu ceara si ii alunecara mainile facand-l sa cada pe spate .
-Nu,Thonyyy!

maine continuarea...:D

Ms mult pt comm si puntele la reputatie:) Anyoka si Ice_angel_234

[Ice_angel_234]

Scuze ca nu am postat ieri la fic....
Super capitolul acesta!Defapt capitolele.Abea astept continuarea,saper sa nu pateasca ceva grav Thony.Of ce neatent e...ar trebui sa se uite si el ce face nu numai sa se arunce cu capul innainte si asa sa-l ingrijoreze pe Ray.Apropo e super Yuri. Arata foarte bine,mai bine ca si Ray.Nu ma asteptam sa fie chiar frati,poate acolo ceva verisori sau rude mai indepartate,dar chiar frati si o sa se certe sau sa se bata pentru Thony.E foarte originala ideea.Imi place,abea astet continuarea.Sper sa o pui azi.
Greseli nu am prea observat,astea numai mi-au sarit in ochi
1)isputa din familie-disputa din familie
2) Jay Defferson-cred ca era Ray Defferson

Abea astept partea a doua...Gambate!
Ja ne^

[Mitsukai Yoru]

Ms mult sys pt com...Uite si cap 5 part 2 si cap 6....

Deci...continuarea cum ziceam...

Ray fugi spre el . Se auzi o bubuitura puternica . Ce se intamplase ? Ray reusi sa ajunga acolo prinzandu-l pe Thony si cazand amandoi unul peste altul . Baiatul incerca sa ridice capul din bratele vedetei , insa acesta nu ii dadea drumul . Il tinea strans . Pana la urma Thony reusi sa se elibereze din stransoarea baiatului si cei doi se ridicara nevatamati .
-Idiot aiurit ce esti ! spuse cantaretul scrasnind din dinti . Cum naiba ti-a trecut prin minte sa te urci pe balustrada ? Daca nu ajungeam la timp , ce faceai?tipa acesta indreptandu-se catre prietenul sau . Cand iti va veni mintea la cap ?
Thony se dadea in spate , observand ca vedeta se apropie amenintator de el .
-Ce tot faci ? Esti mai cicalitor ca mama ! Lasa-ma o data in pace ! Ce tot vrei de la mine?Adica..si Thony se opri , ramanand fara cuvinte . Imi pare rau ! continua acesta . Stiu ca ti-ai facut griji pentru mine , dar chiar...nu inteleg , de ce ? spuse acesta privindu-l pe Ray in ochi .Ce vrei?De ce te uiti asa la mine?
-Te doresc . Pentru asta ma uit asa la tine ! Mai mult ca pe oricine . Corpul tau ma innebuneste , ochii tai ma dispera , buzele tale sunt atat de nevinovate incat parca ar cersi iubire .Din cauza asta ! ii spuse cantaretul , indreptandu-se spre el cu pasi marunti.
-Nu!spuse Thony . N-ai cum ! Esti baiat , cum sa ma doresti !? Ce spui ?
Tot dandu-se in spate , Thony observa ca intr-un final nu mai are unde sa se duca pentru ca se lipise de zid .Ray se oprise la cativa centimetri de el si il masura din priviri cu un zambet siret . Il apuca de maini cu una de a sa si i le ridica deasupra capului , tinandu-le strans , nelasand-o pe victima sa să faca nicio miscare,iar cu cealalta mana ii prinse fata . Il privea ca si cum nimic si nimeni nu ar mai exista . Ar fi vrut ca si Thony sa creada la fel . Insa privirea lui parea a ascunde doar teama si dezamagire . Ochii sai verzi , murmurau soaptele inimii sale . Oricare ar fi fost acestea , cantaretul se hotari sa nu le ia in seama.
Asa ca se apropie de buzele baiatului . Ii simtea respiratia ; simtea cum corpul acela lipit de al sau tremura , cum frica pusese stapanire pe prietenul lui . Thony lasa privirea in jos , fiindu-i rusine de ochii plini de dorinta ai cantaretului , ce-l dezbracau din priviri . Cum de isi dorea atat de mult sa simta caldura trupului vedetei , buzele lui sa-i sopteasca ceva si apoi sa-l prinda in jocul pasiunilor , acel joc in care trupul si sufletul se imbina , creand niste momente de placere deosebita . Deschise ochii larg . La ce se gandea ? Ce facea ? Cum sa vrea acel lucru ?
Ray nu se putea abtine si-si unii buzele sale cu ale lui Thony . Ii dadu drumul la maini , pentru ca observa ca nu mai are rost sa-l tina . Baiatul era prins deja in mrejele agoniei sale,in acel sarut ce vadeste pasiunea in tine si trezea cele mai profunde ganduri si mai curate sentimenete . Ray ii puse mana in jurul taliei strangandu-l langa trupul sau , iar cu cealalata ii prinse capul nepermitandu-i sa se zbata . Thony insa , lasa mainile pe langa corp.Chiar urma sa cedeze in fata cantaretului ?

Raspunsul...capitolul 6<<


Capitolul 6:O propunere neasteptata

Partea I

Il privea speriat . Isi zice in mintea sa ca nu va putea sa scape din mainile baiatului . Insa , oare chiar asta vroia ? Nu stia daca sa se lasa prada sentimentelor sau sa se impuna in fata lui . Inghiti in sec , inchizand ochii si ramanand visator in bratele acestuia . Ray se opri uitandu-se la baiat si zambi . Inca nu deschisese ochii . Inca era prins in mrejele sarutului .
-Ti-a placut , nu-i asa ? intreba vedeta .
Thony il privi confuz si ii dadu o palma peste fata suparat . Ray il masura din cap pana-n picioare si nu zise nimic .Thony stia ca acea palma nu fusese pentru ca il sarutase , ci pentru ca lui chiar ii placuse . Cum se putea asa ceva ? Pentru Dumnezeu , de ce era atat de confuz ?
Ray il lua de mana si-l duse pe canapeaua din salon si-l aseza , spunandu-i:
-Asteapta-ma aici ! Ma schimb si putem pleca la masa.
-Bi...bine ! E sansa mea sa fug ! se gandi acesta .
Ray urca scarile si se duse in dormitorul sau . Thony il urmari atent si cand vazu ca a disparut , se ridica si se indrepta catre usa . Puse mana pe clanta , insa un fior ii strabatu corpul.Ce se intampla cu el ? De ce nu putea sa deschida usa ? Parca il durea sa plece . Se intoarse si se aseza pe fotoliu privind in gol . Ce facuse baiatul asta din el de era atat de confuz ?
Intr-un sfert de ora , Ray cobora . Il vazu pe Thony stand trist si ganditor , poate speriat , poate doar surprins de ce se intamplase . El nu intelese ca acel sarut nu a fost ceva intamplator , ci din contra ; pentru cantaret a fost cel mai bun lucru care i se putea intampla . Vedeta se gandi bine la ce urma sa faca si pasi pe scarile casei , coborand spre baiat .
-Mergem ? intreba Ray .
Thony tresari la auzul vocii acestuia .
-Si...sigur!
Cei doi se urcara in masina si pornira spre restaurantul la care cantaretul facuse rezervare . In masina , o liniste apasatoare se simtea . Thony nu spunea nimic , ci doar ridica din cand in cand capul spre fata cantaretului.
Soarele stralucea si o briza se simtea prin parul baiatului . Inchise ochii si ridica privirea spre Ray , ce era concentrat la drum.Chiar era frumos.Paru-i flutura in vantul capricios cu adierile sale parca special pentru ei . Ochi-i straluceau in soarele briant . Albastrul-argintiu ii dadea o infatisare de inger.Soarele ce-si reflecta razele sale briante in ochii lui profunzi , ii facea sa para doua franturi de safire . Inima ii batea din ce in ce mai rapid . De ce-i placea atat de mult sa-l priveasca ? Ii era atat de drag... si daca acel sarut schimbase ceva ?
-Ma privesti de parca ai vrea sa mai facem o data ceea ce am facut mai devreme?
-Im...impertinentule ! obsedat pervers ce esti !...spuse baiatul bosumflat . Ce s-a intamplat nu a fost decat o greseala ! Atat ! ... Auzi si tu....sa ma....Doamne !
Intr-un final , dupa ceva timp in care cei doi se privira cand unul , cand altul , ajunsera la restaurantul unde facusera rezervarea . Cei doi coborara din masina . Angajatii venira si luara automobilul sa il parcheze . Ospatarii ii invitara pe cei doi inauntru . Toata lumea ii privea . Noroc ca locurile lor erau undeva departe de privirile insistente ale celorlalti . Baiatul il urma linistit prin multimea de mese albe , pline de tacamuri . Scaunele aveau pe spatar funde rosii si dadeau o imagine foarte luxoasa restaurantului .
Cei doi se asezara la masa . Ospatarul veni sa le ia comanda.
-As dori niste Paste italienesti "Pansquella" ,cu sos de "Cassablance" si un vin "Cabernet Sauvignon Gere" , multumesc mult ! spuse cantaretul .
Thony privea cartea de meniuri . In ce limba scria acolo ? Numai retete cat mai ciudate posibile ."Cirripede cio salsa piccante",ce-o fi asta ?se gandi el . Hai sa incercam . Baiatul dadu comanda fara sa stie nici macar ce a luat . Ospatarul se uita la el si pleca .
Baietii ramasera singuri in separeu , privindu-se din cand in cand .
-Thony , esti suparat pe mine ? intreba Ray lingusitor . Nu era felul sau sa fie asa , dar acum cand il vedea pe baiat ar fi dat orice ca sa fie al lui .
-Eu...nu ! zambi el , intorcand capul . De ce as fii suparat ? A fost doar o greseala , nu-i asa ? spune-mi te rog asta !
-Thony...Am venit aici sa-ti spun ceva ! Sper sa accepti ! zise acesta .
-O propunere...mie ?
-Vino cu mine in Franta pentru cateva zile ! Am niste afaceri de facut si-mi trebuie o secretara ! zise acesta.
Thony il privi uimit. "O secretara ?" , zise acesta in gandul sau.
-Am eu fata de femeie ? Mai ales de secretara ! Gaseste-ti pe altcineva , ca-s atatea fete care pot fii cu tine . Nu vezi ca atunci cand treci pe strazi toate te sorb din priviri ? Mai au putin si se arunca peste tine . Eu habar n-am ce face o secretara , zise acesta . Desi nu pote fi greu de ghicit ! Daca stau sa ma gandesc , cuvantul e compus din "secret" si "ara" . Da ! Doua cuvinte total diferite . O insemna cineva care ara secrete . Dar secrete...? intreba baiatul nelamurit ? Cum sa ari secrete ? trebuie sa mai fie ceva.a...stiu ! secretul e o planta ! da...m-am luminat .
Vazand fata pe care o facuse Thony , Ray incepu sa rada cu pofta . Era atat de scump puştiul , incat iti venea sa-l mananci , nu alta. . Privirea sa spunea atatea . Nu aveai nevoie de cuvintele sale pentru a-i intelege durerea , fericirea . Inima sa ascundea tainele unui trecut sobru , in care cuvintele nu erau de ajuns pentru a putea fii auzit , ochii nu erau de ajuns pentru a vedea ce se intampla in jurul tau . Ce inima plapanda se zbatea in incercarea sa de a reveni la viata .
Vedeta ridica mana si ii cuprinse fata cu palma sa . Era atat de moale , de calda , incat cu greu rezistai sa nu te apropii de acea persoana , s-o prinzi in bratele tale si s-o strangi , pana cand inima sa se uneste cu a ta si amandoi va continuati zborul spre infinitul plin de iubire , unde nimeni si nimic nu sta in calea fericirii .
-Sti ce vreau sa fac acum ? il intreba Ray.
Thony il privea in ochi . Parca nici el nu ar fi vrut sa-i dea drumul , ci sa-l stranga aproape de inima sa , ce se intampla cu el ? Ce era sentimentul asta de caldura ? inchise ochii si incepu sa tremure . De ce nu a putut sa continuie sa-l priveasca in ochi ? Insa vedeta ii dadu drumul . Nu-l saruta , nu-l mangaie . Era doar o atingere . O atingere ciudata .Sentimentele incepeau deja sa se amestece.
Baiatul deschise ochii . De ce nu l-a sarutat ? Si-ar fi dorit macar o data sa-i mai simta buzele fierbinti , insa nu...cantaretul s-a oprit . Era doar un joc ? Totul era doar o minciuna...cu siguranta Ray nu dorea decat sa-si satisfaca o dorinta . Se uita la el si-si musca buzele . Ce se va intampla daca atunci cand se vor duce acasa s-ar saruta ? Thony isi dadu seama ca l-ar fi lasat sa se culce cu el chiar daca era doar un joc...isi doreste atat de mult sa fie cu el , incat...ar fi facut orice numai sa fie alaturi de Ray .
-Thony!
Baiatul insa nu raspunse . Era prea cufundat in ganduri ca sa auda ceva de la prietenul sau .
-Thony ! tipa aceesta . Revino pe Pamant ! Vroiam sa-ti zic, daca maine ti-ar placea sa ma insotesti ? Cum ziceam de altfel .
-Eu ?! Nu ! spuse acesta hotarat ! In niciun caz nu o sa-mi schimb decizia si punct ! hm...inalta Thony capul mandru .
Ray insa stia ca se va razgandi si maine va fi cu el in avion .
Ospatarul veni cu mancarea . Puse cele doua platouri , multumi pentru bacsis, le ura pofta buna si pleca .
Thony se uita la Ray cum manca apuca furculita infometat , luand o gura plina de mancare , cand se inrosi la fata mai rau ca un rac . Ray isi indrepta privirea spre el , nestiind ce a patit baiatul .
-P...p..picant ! Arde ! tipa acesta in gura mare si lua repede sticla de vin si o dadu pe gat . Pana la ultima picatura , dupa care il privi pe Ray cu ochii mai mult inchisi intorcand capul intr-o parte ca un catelus .
-Ra...de ce ai patru ochi ! Tata zicea ca nu exista monstri...
Vedeta isi dadu una peste cap . Thony era crita . Comanda o cafea pentru prietenul sau , ca sa se mai trezeasca putin din buimaceala .
Peste cateva ore , cei doi plecara . Thony isi tara corpul , sprijinindu-se de Ray . Noroc ca nu era nici un reporter sa le faca poze . Se urcara in masina si pornira spre apartamentul lui Thony .

Partea a II a

-Ray,opreste!
-Ce-ai nebunule:De ce sa opresc?
-Ray opreste!
-Esti...
-Vomit!
Vedeta puse frana brusc si Thony , fara sa vrea varsa pe bordul masinii , pe parbriz ,pe mocheta . Isi puse mana la gura si il privi pe Ray , care mai avea putin si exploda de nervi.
-Esti bine?intreba vedeta . Ajungem acum ! Culca-te daca vrei . Uite si servetele umede pe care te poti sterge .
-Imi pare rau!zise baiatul .
Intr-un final cei doi erau la apartamentul lui Thony . Ray se uita la el . Nu prea arata bine . Era palid , puteai sa citesti suferinta in ochii sai. Vedeta se apropie de el , vrand sa-l sarute , insa Thony nu mai vroia . De ce sa sufere asa ?
-Nu mai vreau...Lasa-ma sa plec ! tipa el .
Ray nu-i dadu drumul . Il tinea strans . Se uita in ochii sai . Erau mai frumosi ca cerul azuriu . Doua stele , ce straluceau pe un fundal negru plin de tristete .
-Te urasc ! Nu sti cand sa te opresti , tipa baiatul cu lacrimi in ochi . Esti cel mai rau lucru ce exista...nici nu trebuia sa te fii nascut ! Din cauza ta patesc asta...Nu sti decat sa provoci suferinta ! D-aia nu te-au iubit pa....Deodata se opri . Isi dadu seama de prostia ce o spusese . Puse mana la gura . Eu...Nu am vrut sa...Mie,,,
-Coboara ! Nu vreau sa te mai vad ! Ce crezi ca daca eu am bani , asta insemna ca sunt fericit ? Nu ! Crezi ca doar tu ai suferit pana acum ?Ca esti singurul ? Habar n-ai cum e sa fii uitat la gradinita , sa fii batut din cauza ca ai gresit ceva....sa fii inchis in camera zile in sir , daca s-a lovit fratele tau...Habar n-ai asta ! se rasti Ray cu lacrimi in ochi . Pleaca ! Nu vreau sa te mai vad niciodata ! Ai inteles ? Dispari .
Thony il privi si vru sa-l ia in brate , insa Ray il respinse . Vazand ca nu mai are ce face , tanarul cobori din masina si vedeta porni cu viteza fara sa zica nimic . Baiatul urca in bloc si deschise usa . Il intampina Yuri , ca de obicei cu zambetul pe buze , insa Thony ii sari in brate plangand .
-Ce sunt eu pentru Ray ? O jucarie ? Un nimic...De ce face asta ? De ce nu pot sa-i rezist ?
Yuri il stranse la pieptul lui . De ce trebuia sa sufere asa rau?I
-Ma va ierta ?! I-am zis de parintii lui ceva ce nu ar fi trebuit .
-I-ai zis de parintii lui ? Nu trebuia . Am sa-ti povestesc ceva . Cand eram mici , de fecare data lipsea cateva zile de acasa si cand venea era atat de trist . Parea gol pe dinauntru . Nu l-am vazut niciodata razand . Intr-o zi , am intrat in baie si el era sub dus . I-am vazut corpul . Era vanat tot...cand si-a dat seama ca sunt acolo , a tras cabina dusului . L-am intrebat ce a patit si mi-a zis ca nu e treaba mea . Altadata , eu ma jucam cu mingea si am spart o vaza antica de milioane de euro . Tatal meu , cand a venit de la servici si a gasit vaza sparta , s-a indreptat la noi si ne-a intrebat cine a spart-o . Fratele meu nu m-a lasat sa zic nimic si a zis ca el a spart-o . Am incercat sa spun ca nu e adevarat , insa nu m-a lasat . Atunci tata l-a luat de haine si l-a dus intr-o camera . Pana sa-l bage acolo , Ray s-a uitat la mine si mi-a zis ca e in regula , zambindu-mi . Nu stiu ce s-a intamplat , insa cand s-a intors peste cateva zile , nu mai vorbea , nu manca ; isi desenase un cerc in care statea tot timpul .
Thony asculta si nu-i venea sa creada . El nu trecuse prin asa ceva niciodata . Nici copilaria sa nu fusese fericita , dar el macar invatase sa zambeasca , insa sufletul lui Ray era negru , dezolant . Un desert intunecat , un suflet pribeag in care nimic nu mai era viu...nici un gand...o amintire...un sentiment...Era gol ca universul nemarginit . Stelele erau sperante , ce se stinsesera sub imperiul lacrimilor .
Baiatul se gandi bine la ce urma sa faca si zambi.
-Yuri,eu plec pentru cateva zile ! Crezi ca o sa te descurci singur ?

continuare<<