28-03-2013, 10:41 PM
The best idea: teach your kid to have a life.
Eu una nu suport crizele "adolescentei", cum ar fi ca nu iti lasi mama sau tatal sa vada ce ai prin pc, sa vada cu cine vorbesti etc. Cred ca parintii overprotective nu au incredere in copilul lor; dar nu ca el ar face ceva gresit, ci nu au incredere ca se poate descurca singur. Si asta e cea mai proasta parte. Un copil prea cocolosit va ajunge un fel de specimen ce incearca sa faca ce fac ceilalti, urmand tipare si sabloane, care mai de care mai exacte, astfel incat sa ajunga la un rezultat cu ceilalti. -.- Iar pentru parintii ce procedeaza asa: very bad.
Cateodata eu as dori ca ai mei sa fie mai interesati de mine, sincer. * nu in genul: Te rog, mama, uita-te la intreaga mea conversatie de pe mess * Dar nu am nicio problema in a o lasa pe mama sa vada cu cine vorbesc, nu ii ascund persoanele cu care comunic, de situatia scolara stie... So, is not so hard. Poti sa pastrezi lucruri pentru tine si, in acelasi timp, sa mentii o relatie buna cu parintii tai. Si cu "jenantul" asta al discutiilor... C'mon; this is ridiculous. Daca nu discuti cu parintii despre lucruri ca drogurile, sexul, viitorul tau, atunci cu cine? With your friends? Astia nu exista. * ca imi place mie sa destram vise~ * Dar mereu ma gandesc ca ei au trecut prin ce am trecut eu, iar eu, ca sa ajung la experienta lor, mai am de trecut prin multe.
Si e chiar normal ca un parinte sa se intereseze de copilul lui; nu cred ca intelegem asta pana nu avem un copil. * sau frate, anyway * Pot spune din experienta, caci am o sora mai mica, ca e chiar normal sa te preocupe activitatea copilului tau. Si * nu stiu a cata oara folosesc "si" *, nu inteleg care ar fi problema in relatia parinte - copil. Si ai mei au momente cand sunt extrem de protectivi, dar, cand ma gandesc mai bine, inteleg ca le dau motive. Si eu am momente cand vreau sa ii indapertez si sa par "independenta", dar ma gandesc ca nu imi vor raul. Cateodata, intr-adevar, este mai bine ca un copil sa testeze "viata" ca sa vada unde greseste, dar, cateodata, e bine sa asculte de sfaturile parintilor, fiindca sunt destul de sigure. Si oricat ne-ar placea noua sa spunem, ca: "Eh, pe vremea lor era altfel, era comunism, erati obisnuiti cu controlul asta etc. ", lumea nu se schimba asa mult. Inca din preistorie hotul a ramas hot, mincinosul e tot mincinos si prostul tot prost a ramas.
Asa ca de ce sa nu privim obiectiv si sa intelegem ca daca ceva merge rau intr-o relatie, ambele parti sunt de vina?
Eu una nu suport crizele "adolescentei", cum ar fi ca nu iti lasi mama sau tatal sa vada ce ai prin pc, sa vada cu cine vorbesti etc. Cred ca parintii overprotective nu au incredere in copilul lor; dar nu ca el ar face ceva gresit, ci nu au incredere ca se poate descurca singur. Si asta e cea mai proasta parte. Un copil prea cocolosit va ajunge un fel de specimen ce incearca sa faca ce fac ceilalti, urmand tipare si sabloane, care mai de care mai exacte, astfel incat sa ajunga la un rezultat cu ceilalti. -.- Iar pentru parintii ce procedeaza asa: very bad.
Cateodata eu as dori ca ai mei sa fie mai interesati de mine, sincer. * nu in genul: Te rog, mama, uita-te la intreaga mea conversatie de pe mess * Dar nu am nicio problema in a o lasa pe mama sa vada cu cine vorbesc, nu ii ascund persoanele cu care comunic, de situatia scolara stie... So, is not so hard. Poti sa pastrezi lucruri pentru tine si, in acelasi timp, sa mentii o relatie buna cu parintii tai. Si cu "jenantul" asta al discutiilor... C'mon; this is ridiculous. Daca nu discuti cu parintii despre lucruri ca drogurile, sexul, viitorul tau, atunci cu cine? With your friends? Astia nu exista. * ca imi place mie sa destram vise~ * Dar mereu ma gandesc ca ei au trecut prin ce am trecut eu, iar eu, ca sa ajung la experienta lor, mai am de trecut prin multe.
Si e chiar normal ca un parinte sa se intereseze de copilul lui; nu cred ca intelegem asta pana nu avem un copil. * sau frate, anyway * Pot spune din experienta, caci am o sora mai mica, ca e chiar normal sa te preocupe activitatea copilului tau. Si * nu stiu a cata oara folosesc "si" *, nu inteleg care ar fi problema in relatia parinte - copil. Si ai mei au momente cand sunt extrem de protectivi, dar, cand ma gandesc mai bine, inteleg ca le dau motive. Si eu am momente cand vreau sa ii indapertez si sa par "independenta", dar ma gandesc ca nu imi vor raul. Cateodata, intr-adevar, este mai bine ca un copil sa testeze "viata" ca sa vada unde greseste, dar, cateodata, e bine sa asculte de sfaturile parintilor, fiindca sunt destul de sigure. Si oricat ne-ar placea noua sa spunem, ca: "Eh, pe vremea lor era altfel, era comunism, erati obisnuiti cu controlul asta etc. ", lumea nu se schimba asa mult. Inca din preistorie hotul a ramas hot, mincinosul e tot mincinos si prostul tot prost a ramas.
Asa ca de ce sa nu privim obiectiv si sa intelegem ca daca ceva merge rau intr-o relatie, ambele parti sunt de vina?
Nando mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you