A love story

[sakura_love_sasuke]

Disclaimer: nu detin nici un personaj de apar in anime-ul Naruto


Cap. I.

Noapte. Satul a fost inghitit de intuneric. Deschid usa casei mele incet de parca cineva ar dormi si nu ar trebui sa trezesc acea persoana. Inchid usa la fel de incet precum am deschis-o. Ma arunc in patul moale, obosita dupa atatea antrenamente. Hotarasc sa fac un dus, aveam mare nevoie. Imi dau hainele jos si ma bag sub jetul de apa calduta. Perlute mici de apa cadeau pe corpul meu si ma faceau sa tresar. Ies din cabina de dus si ma indrept spre dormitor. Imi iau pe mine o rochita de noapte verde, care imi scotea in evidenta formele. Ies pe balcon si inchid usa dupa mine. M-am sprijinit de bara si am privit cerul. Era foarte instelat in acea seara. O stea mi-a atras atentia. Cea mai stralucitoare. Ma uitam incontinu la ea. Gandul mi-a zburat departe. La o anumita persoana. Binenteles, persoana de care eram indragostita in secret de mult timp. Stateam si ma uitam la acea stea atat de atenta, incat nici nu miam dat seama ca cineva era in spatele meu.
- De ce nu dormi?
In momentul acela am tresarit. Fara sa intorc capul, pentru ca stiam deja cine e, am raspuns.
- Mai speriat......
- Scuze, nu am vrut.
- Nui nimic. Ce cauti aici?
- Am venit sa vad daca dormi.
- Pai......e cam tarziu asa ca ma duc sa ma culc.
- Bine....noapte buna.
- Noapte buna Neji.....ne vedem maine.
- Nu prea cred.
- Cum adica?
Dar nu am mai putut spune nimic pentru ca el imi puse mana pe gura si ma saruta usor pe frunte. Am impietrit. M-a privit in ochi apoi a disparut intr-un nor de fum. Am ametit. M-am lasat pe spate, lovindu-ma de perete, apoi lasandu-ma in jos. Mi-am revenit si am plecat in camera. M-am aruncat pe pat si ma tot gandeam ,,Oare ce a vrut sa spuna prin: Nu cred?''

[Extreme Colors]

Ce dragut!Imi place ideea fic-ului tau.


Doar la partea:
"Pai......e cam tarziu asa ca ma duc sa ma culc.
- Bine....noapte buna.
- Noapte buna Neji.....ne vedem maine."
Mi s-a parut putin cam sec,dar in rest totul este ok.

Mult noroc in continuare

Bye bye

[sakura_haruno98]

Frumoasa idee! Nu am mai vazut-o pe acest pe acest forum. Originalitate de la primul cuvant pana la ultimul: asa poate fi descris ficul tau. Acum sa vedem continutul:

Descriere: e OK
Naratiune: grabesti prea mult actiunea, ai grija. Suna mult mai bine daca mai adaugi cateva expresii si chestii de genul asta
Dialog: in unele parti e cam sec dar asta se poate remedia
Idee: uita-te mai sus:))
Aspect: e cam scurt si acele "dese" puncte de suspensie cam strica aspectul. De asemenea incearca sa lungesti putin replicile personajelor; sunt scurte si pe de-asupra si uzuale

Daca te-am suparat cu ceva da-mi un PM ca sa te descarci si sa rezolvam totul. Daca vrei iti mai pot da niste sfaturi.
Te pup si astept nextul.:*:*:*:X:X:X

[sakura_love_sasuke]

Multumesc foarte foarte mult pentru comentarii!
Cap. 2

Dupa o lupta grea cu luna, soarele castiga. Se ridica maret pe cer. Ma ridic din pat si ma duc la baie sa imi fac siesta. Ma imbrac si ma duc spre locul de antrenamente. Pe drum ma intalnesc cu Neji. Ma i-a de mana si ma duce pe banca.
- TenTen trebuie sa vorbim.
- Ce s-a intamplat?
- Trebuie sa plec in alta tara si nu cred ca ma voi mai intoarce.
- Glumesti nu?
- Nu. Imi pare rau, dar trebuie sa plec, adio.
- Stai nu poti pleca nu poti...
Dar el deja plecase. Deodata, un sunet strident se aude. Ma ridic in fund cu o repeziciune uimitoare. Ma uit in partea din care s-a auzit acel sunet strident. Era ceasul. Se pare ca a fost doar un cosmar. In secunda urmatoare mi-am dat seama ca plangeam. M-am dat jos din pat, incercand sa ignor acel vis. Ma duc la baie, imi fac siesta de dimineata si ma imbrac, dar gandul tot la acel vis imi era. Incercam din rasputeri sa nu ma mai gandesc la el dar degeaba. Imi era frica sa nu se intample asa ceva, pentru ca daca s-ar fi intamplat, nu stiu ce as fi facut. Plec catre locul de antrenamente. Dintr-o data, ma opresc brusc. Exact asa se intamplase si in vis. Am ignorat acest avertisment si am mers mai departe. Ajung la locul de antrenamente si....nimeni. Ma asez pe iarba moale si inchid ochii.Era ceva neobisnuit pentru ca Neji venea primul in tot deauna.Nu ma puteam gandi la altceva decat la visul acela. Trecuse o ora si inca nu venea nimeni. Deodata, in fata mea apare Lee impreuna cu Gay-sensei.
- Unde ati fost? Va astept de o ora! Si unde e Neji?
- Nu sti? intreaba Lee
- Ce sa stiu?
- Neji a plecat.
Atunci primul gand a fost visul. Apoi mi-am amintit discutia noastra.
,,- Noapte buna Neji.....ne vedem maine.
- Nu prea cred."
La asta se referise. Am inceput sa-mi dau seama despre ce e vorba. Stateam nemiscata si ma tot intrebam daca mai traiesc. Nu stiam am murit, traiesc, mai respir nu stiam absolut nimic. Amintirile mi-am revenit in minte. Imi aminteam cum s-a format echipa noastra, cum neam cunoscut. Vroiam sa plang, vroiam sa distrug, vroiam sa mor. Nu mai vroiam sa mai traiesc. Nu mai avea pentru ce. Am ramas nemiscata timp de cateva minute. Nu puteam opri asta. Nu mai vedeam nimic... doar intunericul. Fara voia mea, ploapele mi se deschid. Priveam tavanul amintindu-mi totul. Se pare ca destinul vroia sa stiu purul adevar. Intorc capul si il vad pe Lee langa mine.
- TenTen te simti bine?
- L...Lee? Ce s-a intamplat? intreb eu cu o voce asa de joasa incat abia daca ma auzea.
- Ai stat in coma doua zile.
- Doua zile?
- Da.
- Pai pot pleca acum...ma simt mai bine.
- Ma bucur.
Ma ridic in picioare si plec.Chiar daca am stat doua zile in coma, mie mi s-au parut cateva minute. Lee s-a pus in fata mea ca sa ma prinda daca pic. A ramas surprins, mergeam perfect. Eram hotarata, vroiam ca pe cand se va intoarce Neji, sa fiu foarte puternica.

[***candy bar***]

Hy ! Am trecut si eu pe la ficul tau si am hotarat sa comentez cate ceva. Pentru inceput vrea sa ai grija mare la dialog. Este foarte sec si deranjeaza. Ma bucur ca nu ai abuzat de el ,este mai bine putin si bun , insa ai grija sa faci replici mai ample nu ceva de genu "buna- buna" , "pa-pa"...chiar deranjeaza un astfel de dialog si nu e bine sa existe in ficul tau. Un alt mod de expunere foarte important este descrierea, care am vazut ca o mai ai pe ici pe colo insa o poti dezvolta mai mult ca sa iti faca ficul mai atragator si sa ai mai multa placere atunci cand te pierzi printre randuri cuprins de actiune.
Ai o idee frumoasa, pe care o poti dezvolta cat mai mult, ficul este bun in principui, doar ca mai are nevoie de cateva ajustari. Sunt sigura ca daca tii cont de cateva sfaturi si incerci sa imbini toate modurile de expunere sa pui putina descriere si sa faci o actiune frumoasa , o sa obtii un fic foarte reusit..ideea este sa nu te lasi!. Sper ca nu te-a deranjat com . meu si daca chiar doresti sa mai trec din nou pe la ficul tau...dami un PM. :* si Spor la scris !

[sakura_haruno98]

Bun, iata ca a sosit si urmatorul capitol. Vad ca te-ai mai corectat, asa se observa la prima privire, ceea ce e foarte bine, dar majoritatea greselilor au ramas neatinse. OK, sa trecem la critici si sa vad daca te-ai corectat cu adevarat:

Naratiune & Descriere: grabesti prea tare actiunea. Puteai sa spui cu ce s-a imbracat TenTen, cum s-a coafat, etc. Aceste lucruri sunt esentiale pentru o adolescenta. De asemenea puteai sa descrii cum s-a simtit satena cand a aflat ca Neji a plecat: cat de socata a fost, cat de singura, trista s-a simtit(ma rog gaseai tu ceva). In plus Tenten a avut un motiv foarte ciudat pentru a intra in coma 2 zile. Are vreo problema grava de sanatate cu inima, stomacul sau cu plamanii? Ma indoiesc, dar tu stii mai bine ca mine. Ar fi trebuit sa spui ca a lesinat pentru 10 minute cel mult.

Dialog: replicile sunt tot la fel de nedezvoltate, uzuale si seci. Nu e bine. Daca vrei sa ai un fic bun trebuie sa-ti inbogatesti vocabularul si sa il folosesti. Pentru inceput, citeste dictionarul de sinonime din scoarta in scoarta si cumpara-ti sau reciteste cartile de limba romana din toate clasele=))

Ramane valabila varianta cu PM-ul si sa nu te aud ca vrei sa renunti! Ficul asta poate fi cel mai bun si te-as sfatui sa pui un disclaimar daca nu vrei sa fie inchis. Spor la scris!

[sakura_love_sasuke]

Scz ca nu am mai scris am fost plecata
Cap. 3
Singura. Stau sprijinita de bara de la balcon privind in jur. Parca asteptam sa se intoarca el, si sa-mi zica ca totul a fost o farsa. Dar nu se putea intampla asta. Era un vis care nu putea deveni realitate. Picioarele au inceput sa mi se miste brusc fara voia mea. Pur si simplu nu le puteam opri. Picioarele mau dus in pat. Am pus capul pe perna si am inceput sa ma gandesc. Ochii mi se inchideau fara voia mea. Peretii incepeau sa cante diferite sunete care ma faceau sa adorm. Deodata deschid ochii si il vad pe el. Vroiam sa il iau in brate, sa il strang la pieptul meu, dar ceva ma oprea. Am inceput sa vad cum imaginea lui cum dispare si vroiam sa opresc asta. Nu stiam ce e cu mine. Am inceput sa imi zic ca visez, ca nu-i adevarat. Am inceput sa ma vad pe strada in fata unui om. Omul era speriat si ma implora ceva, dar nu auzeam. Ma uitam in jos. Eram imbracata intro rochie neagra, gotica, ca de mireasa. Pe ea vedeam picurate picaturi de sange. Miam dat seama ca erau de pe obraji. Intind mana fara sa vreau si mi-o pun la gat. Observ un medalion in forma de inima und. Imi ridic degetele si le privesc. Erau rosii. Probabil ca medalionul era plin de sange. Apoi pocnesc din degete. Deodata, vad cum acel om cade pe jos mort, iar eu plec. Deodata sar in fund si privesc in jur. A fost doar un vis. Un vis ciudat, dar tot un vis ramane. Ma dau jos din pat si ma duc la baie. Deschid usa incet si ma privesc ametita. Am inceput sa simt cum picioarele imi tremurau. Eram plina de sange. Ma-m spalat repede pe fata si pe dinti. Incet, incet, imaginea mea din oglinda a inceput sa dispara. Plecam incet catre dulap ca sa ma imbrac ca de fiecare data, in costumul meu obisnuit. Deschid usile dulapului din lemn de brad si raman mai mult decat socata. Clipesc de cateva ori, vroiam sa vad daca e adevarat. In fata ochilor mi s-a aratat rochi neagra in care am fost imbracata in vis. Nu era nici o deosebire, picaturile de sange nu lipseau de la locul lor. O iau in mana si incep sa cred ca e reala.Imi spun ca o voi spala de acele picaturi de sange dupa ce vin de la antrenamente. Ma indrept spre noptiera si am alt soc, poate cel mai mare. Vad lantisorul acela pe care l-am avut la gat. Ma uit mai bine si il iau in mana. Fug spre baie si il spal repede. Imi dau seama ca e din argint si imi mai dau seama ca acea inimioara se deschide. O deschid incet si numi vine a crede ce vad. Erau doua poze. Poza mea in dreapta si poza lui Neji in stanga. Ma gandeam ,,sa il pun la gat? sa nul pun?". Dar l-am pus. Iau piaptanul in mana si il bag in parul meu descalcit. Mam hotarat sa nu imi mai fac coculete, vroiam o schimbare de look. Plec catre usa. O inchid cu graba si plec. Mi se parea destul de tarziu, dar era abia 5:30 dimineata. Pe drum, ma gandeam la toate socurile mele. Pun mana incet pe medalion. Nu prea imi venea sa cred nici atunci. Ajung acolo prima. Dupa jumatate de ora vin Lee impreuna cu Guy-sensei.
- Punctuala ca Ne...Spuse Guy -sensei.
Las capul in jos. Stiam ce vroia sa zica. Punctuala ca Neji. Ma vazut ca am lasat capul in jos, de asta a tacut. Lee, probabil ca sa imi ridice moralul, a spus.
- Woau TenTen, arati grozav!
- Mersi Lee. Incepem antrenamentele?
- Sigur.
La antrenamente nu m-am descurcat toata ziua. Probabil era din vina socurilor pe care le-am avut. Ajung acasa si bag acea rochie la masina de spalat. Nu stiam ce sa fac asa ca mam decis sa ma duc in gradina. Iau o foaie si un creion si incep sa desenez. Deodata, simt cum creierul nu mai lua comanda. Corpul conducea. Nu stiam ce e cu mine, nu puteam opri. Nu imi mai putea controla corpul. Mainile au inceput sa mi se miste singure. Vedeam doar o culoare. Negru. Nu stiam ce inseamna. Cand, deodata lumina revine in ochii mei, iar corpul lasa controlul asupra creierului. Ma uit sa vad ce am desenat. Ma vedeam desenata pe mine lipita de un perete uitanduma pe ascuns la Neji care se saruta cu o fata. Sus pe foaie scria Akugan-tristete. Nu stiam ce inseamna asa ca m-am hotarat sa merg la biblioteca, cu gandul ca poate voi gasi intr-o carte ceva legat de ceea ce facusem. Las foaia pe noptiera si observ trandafirul din vaza. Nu imi aminteam ca il pusesem acolo. Era magnific. Avea o noanta de mov spre negru. Il iau in mana si acesta se ofileste brusc. Ma gandeam ,,cum e posibil?''. Ma duc spre usa. O deschid si o inchid la fel de incet. Gandurile imi erau imprastiate. Nici nu ma gandeam la ce voi gasi in biblioteca.

Spor la citit si sper sa va placa!

[angeliqueVampire]

hmmm...

Picioarele au inceput sa mi se miste brusc fara voia mea. Pur si simplu nu le puteam opri. Picioarele mau dus in pat.

aici ai avut o repetitie....si in plus ultima propozitie suna cam aiurea, nu crezi? Puteai sa o inlocuiesti cu "m-am asezat pe pat"...mult mai estetic

in rest, greseli de exprimare eu una nu am mai gasit... ai progresat cu adevarat de la primul capitol pana acum
ti-ai exprimat sentimentele, si asta e ok, dar tot simt ca pe alocuri actiunea a fost grabita, dar ceva mai subtil...

in rest, succes in continuare ^^

P.S - daca te-a deranjat postul...pm-ul...

[sakura_love_sasuke]

Ma indrept spre biblioteca. Pentru un moment, am uitat unde ma duc. Ma gandeam la prea multe. Nici macar acum nu gasesc raspuns la intrebarea mea: de ce ai plecat fara un ramas bun? Aceasta va ramane pentru mine o dilema.Mii de intrebari imi rascoleau mintea ,,Ce-o fi aia Akugan? De ce mi-a aparut atunci negru in fata ochilor?". Aceste intrebari nu-mi dadeau pace. Fara sa imi dau seama, ajung in fata bibliotecii. Fara nici un salut pentru doamna bibliotecara, intru in biblioteca ca o tornada. Ma duc la cartile care incep cu litera A. Nimic. Deodata in fata ochilor imi apare imaginea umei carti de la sfarsitul raftului. O carte prafuita, veche si neinsemnata, dar poate imi va da raspunsul la intrebarile mele. O iau in mana si ma umplu toata de praf. Cel mai mult mi-a atras atentia inima de pe carte. Se pare ca trebuia sa pun ceva acolo ca sa se deschida cartea. Apoi m-am gandit la medalionul meu. L-am pus iar cartea ma lasat sa o deschid. Deschis incet copertile mari si groase. O faie subtire mi se arata. Pe aceasta scria ,,Akugan". M-am gandit sa iau cartea, nu trebuia sa ajunga pe maini gresite. Fac un semn cu mana si dispar cu tot cu carte. Ma trezesc la mine acasa. Ma pun pe pat si incep sa citesc din carte. Acolo scria ,, Akugan este o tehnica jutsu foarte puternica care poate fi controlata doar de o persoana. Aceasta tehnica este extrasa din Biakugan, deci persoana care poate folosi Akugan-ul poate folosi si Biakugan-ul. Akugan-ul poate seca o persoana de chakra." Perfect. Incercarile mele de a-l uita pe Neji aproape functionasera, dar la auzul cuvantului ,,biakugan" totul mi-a adus de el. Am mai citit ca Akugan-ul avea culori specifice. De aceea, cand vreau sa aflu viitorul, sau cand ma lupt cu ajutorl acestei tehnici, culoarea ochilor mei se poate transforma in negru-tristete, roz-prietenie, rosu-iubire, verde-curaj si galben-teama. Deci probabil ca de aia mi-a aparut negru in fata ochilor atunci. Nu puteam sa cred ca pot controla Biakuganul. Cu asta eram sigura ca il voi uimi. Dar mai era o problema. Trebuia sa fiu invatata de cineva Biakugan-ul si Akugan-ul. Ma intind pe pat si ma gandesc. Cine ar putea sa ma invete? Primul gand a zburat la Neji. Dar nu putea sa ma invete, el era plecat si nu puteam sa il mai uimesc asa ca imi trebuia alta solutie. Deodata ma ridic in fund si strig in gura mare ,,Am o solutie!". Fug repede spre usa, o deschid apoi o inchid cu o rapiditate uimitoare. Mergeam pe drum si ma gandeam ,, Bineinteles, cine alt cineva sa ma invete decat Hiashi?". Ajung in fata casei si bat la usa. Deodata, usa se deschide, iar in fata mea apare Hiashi.
-Buna ziua. Spun eu.
- Buna TenTen. Ce te aduce pe aici?
- Trebuia sa vorbesc ceva cu dumneavoastra.
- Sigur. Intra.
Am intrat inauntru. Acesta ma dus in gradina. Ne-am pus amandoi pe balansoar.
- Pentru inceput, as vrea sa va intreb de ce a plecat Neji.
- Neji a plecat ca sa se antrenenze impreuna cu un maestru al Biakugan-ului.
- O sa se intoarca?
- Da, dar nu-ti pot da o data exacta.
- Si, acum sa trecem la subiect. Cunoasteti tehnica numita Akugan?
- Da o cunosc. Dar tu de unde o sti?
- Eu o pot folosi.
- Poti?
- Da. Si am venit aici ca sa ma invatati atat Akugan-ul cat si Biakugan-ul.
- Esti sigura? Adica sunt foarte grele.
- Sunt sigura.
- Bine atunci. Incepem antrenamentul acum.
- Bine.
Deja am invatat intr-o singura zi amandoua tehnici, iar maestrul meu era pur si simplu socat. Eram sigura ca voi fi foarte puternica pe cand se va intoarce Neji.

[Shadow.]

Foarte tare. Imi place:X Abia astept sa se intoarca Neji.
Descriere ai.
Dialog ai da e cam sec.
Naratiune ai 50% din fic.
Vreau nextu.
Bye