Hei m-am gandit sa postez un nou fic :x ! Este in colaborare cu matusa mea Choco ! Va fii cuplul GaaraSaku . Speram sa va placa ;;) ! Lectura Placuta ! Ah si inca ceva . Doar eu voi posta capitolele . Ea inca nu are cont .
~ Chapter one ~
Străzile păreau mai liniştite ca oricând. În întunericul nopţii nu se mai vedeau decât farurile ce luminau şoseaua udă. Stropii de ploaie se loveau necontenit de parbrizul maşinii. Viteza cu care gonea era mult prea mare pentru o astfel de vreme, însă nu îi păsa, tot ce conta era ca pachetul să ajungă la destinaţie. Vântul bătea cu putere, intrând prin geamul deschis şi răvăşindu-i şuvitele de un roşcat aprins. Ochii de o culoare ştearsă, un turcoaz spre gri, străpungeau întunericul conducându-l spre locul în care trebuia să ajungă în mai puţin de un sfert de oră.
Apăsă pedala de acceleraţie, începând din nou să gonească ca şi cum nimic nu i-ar fi stat în cale, nimic nu ar fi reuşit să îl întreacă vreodată. Mâinile i se încleştară pe volan, atunci când trebui să o ia la dreapta, iar virajul din scurt fu făcut la perfecţie, de parcă aşa conducea zi de zi. Câteva picături cristaline îi atinsera chipul ca de porţelan, după care se scurseră uşor pe obraz.
În faţă i se deschise un peisaj ce pe lumină putea încânta privirea oricui. După încă câteva străzi ajunse în faţa unei vile mari, cu etaj, de unde se putea încă auzi muzica tare. Coborî silenţios şi deschise mai apoi uşa din spate luând de acolo o valiza de culoare neagră. Sună de două ori la sonerie, dar când dădu să plece, cineva îi deschise poarta. Înăuntru era şi mai rău ca afară. Oameni care dansau, se distrau, beau, parcă soarta îi adunase pe toţi în acelaşi loc.
- Veniţi cu mine, domnul Asushi vă aşteaptă.
Roşcatul îl urmă pe tânăr prin toată curtea, până când ajunse la uşa de la intrare. Acesta o deschise încet şi intră fiind urmat îndeaproape de roşcat. Paşii lui se auzeau cu ecou în holul mare în care intraseră, deoarece pe jos nu era decât gresie. Tânărul şaten îl conduse până la uşa ce părea a fi a biroului principal. O deschise şi intră fără a mai spune altceva. Pe un scaun, stând cu spatele şi privind pe fereastra mare luminiţele mişcătoare de jos, stătea un bărbat trecut de prima tinereţe, cu părul grizonat şi ochii de un verde şters.
- Văd că ai adus pachetul, aşa cum ţi-am spus. Pe birou sunt banii tăi şi te-aş ruga să participi şi tu la petrecerea din această seară care se va ţine în grădina de lângă piscină.
Glasul bărbatului îl amuza într-o oarecare măsură, deoarece şi-l închipuia ca fiind mult mai înspăimântator şi rigid, însă semăna foarte bine cu al unui tată protectiv. Îl refuză politicos spunându-i că misiunea lui se încheia aici şi că nu mai are alte îndatoriri faţă de nimeni. Luă plicul de pe birou şi îl puse în buzunarul de la sacou, după care părăsi încăperea fără a spune niciun alt cuvânt.
Ploaia de afară nu se potolise nicidecum, picăturile transparente alintându-i încă o dată chipul angelic. Nu-i plăcea să se laude, însă era cu adevărat frumos, mai ales pentru un tânăr de vârsta lui. La cei douăzeci si trei de ani pe care îi avea, părea mai curând a avea în jur de şaptesprezece. Ochii îi erau extrem de pătrunzători, însă dacă îi priveai cu atenţie, puteai observa tristeţea mascată pe care o ascundeau. Nu îi plăcea să vorbească despre el şi mai cu seamă despre trecutul lui, îi plăcea doar să trăiască în prezent respectând regulile pe care şi le impunesingur.
Ajungând din nou la maşina sa de culoare neagră, deschise uşa şi intră. Porni motorul punându-şi ambele mâini pe volan şi apăsând acceleraţia, reuşind astfel să lase în urma lui o dâră de culoare neagră. Îi plăcea viaţa lui, era cu totul diferită faţă de a altora. Riscul şi pericolul nu îl speriau, făceau parte din fiinţa lui. Frica îi era un sentiment necunoscut, parcă nu era făcut pentru el. Îşi trăia viaţa din plin ştiind că nu mai poate avea o a doua şansă sau o scuză pentru a o lua de la capăt.
Mergea prin ploaie adunându-şi gândurile şi făcându-şi ordine prin minte, încercând să pună lucrurile cap la cap. Ştia foarte bine ce are de făcut, ştia că viaţa uşoară nu-i pentru el şi mai ştia şi că avea să îşi trăiască şi zilele care îi mai rămăsesera doar respectând regulile şi făcându-şi treaba. Ce hilar suna – treaba – de parcă asta ar fi fost ocupaţia lui, ceea ce făcea zi de zi. Într-un fel era adevărat, însă dacă stătea să se gândească mai bine, era mai mult ca un hobby.
Îşi scutură capul alungând şi aceste idei fără rost şi se pierdu în întunericul ce acapară întregul peisaj precum şi sufletul lui tânăr, încă neatins de răutatea pură…
~ Chapter two ~
Dimineata sosi cu repeziciune . Soarele mângâie uşor pământul amorţit . Frunzele copacilor strălucesc ca nişte monede de aur . Bruma pune uşor uşor stăpinire pe oraş parcă împodobindu-l într-o blana alba . Într-un apartament mic un adolescent cu parul roşiatic ca de culoarea focului dormea liniştit . Dar un sunet se aude . Era telefonul roşcatului care suna în continu . Acesta se trezeşte nervos , luând telefonul de pe noptiera micuţa de lângă pat raspunzând .
- Da ! spune roÅŸcatul uÅŸor iritat .
- Nu-mi spune ca dormeai ? Garra este ora 10 ! Plus ca ai o noua misiune ! spune alarmat cel mai bun prieten a lui Garra , Kankuro .
Expresia de pe faţa roşcatului nu era una tocmai buna . Ieri a avut o misiune şi astăzi alta ? Nu i dădeau timp nici să se odihnească . Nu de alta îi displacea serviciul asta . Închise telefonul şi se ridică nervos din pat îndreptându-se spre baie pentru a face un duş . Apartamentul lui era unul mic : o camera medie , o baie , o bucatarie şi un mic hol . Camera lui era vopsită într-un crem de culoare pielii . Baiatul cu parul de foc păşii uşor în baia cu faianta şi gresie gri . Se îndreaptă uşor spre cosul de rufe punându-şi pijamaua şi intrând în duş pornind , pornind jetul de apă fierbinte . Picurii de apa curgeau uşor pe pieptul lui bine lucrat ca o ploaie de lacrimi cristaline . Baiatul lua puţin gel de duş dându-şi peste tot pe corp . Işi arcui puţin capul uşor pe spade , lăsându-şi la vedere tatuajul cu un trandafir roşiatic şi un craniu ce îl avea pe omoplatul stâng pană pe spate jos . Opreşte duşul după care îşi înfăşoară talia cu un prosop alb ieşind din baie şi îndreptându-se spre dulap pentru a se îmbrăca . Deschise uşor uşa dulapului luându-şi o pereche de jeans si o bluza neagra cu un dragon roşu pe ea . Îşi luă telefonul de pe noptieră după care ieşi din cameră în fugă luânduşi teneşi şi geaca neagră pe el pornind spre restaurantul stabilit pentru întălnirea cu şeful lui . Trebuia să îi spuna unde trebuie să meargă dupa vestitul „ pachet „ .
După câteva minute ajunse la restaurantul „ Fukushima †unde şeful lui i dăduse întâlnirea . Ieşi din maşină , închizând portiera cu mâna şi îndreptându-se spre intrare . Odată ajuns în restaurant roşcatul îşi îndreptă privire peste tot căutându-l pe şeful său . După puţin timp de căutat cu privirea un chelner se îndrepta spre el dându-i un bilet . Baiatul îi mulţumi politicos după care desfăcu plicul citind mesajul .
„ Draga Garra ,
Această operaţiune este foarte riscantă deoarece mulţi „ prieteni „ de-ai noştri îşi doresc acest pachet . Ai mare grija ! Trebuie să mergi pe strada Piter-Perg nr. 12 si acolo este o casa de culoare maro . Intră în ea şi acolo vei găsi pachetul . Dupa , trebuie să il duci domnului Asushi acasă . Ai timp o zi până să i-l înmânezi .
P.S. : Vei avea mari surprize ! ''
Adolescentul incepea să devină tot mai agitat . Ce era aşa de important cu acest cadou ? Şi de ce mulţi şi-l doreau ? Nu mai înţelegea nimic . Aceste întrebări i se roteau în cap continu . Se pare că azi v-a avea o mare aventură . Îşi băgă plicul în buzunar dupa care ieşi afară din restaurant intrând în maşină . Porni motorul dupa care începu să gonească ca un nebun pe stradă . Trebuia sa ajungă la timp pentru a lua pachetul . Domnul Asushi nu accepta nici o întârziere . Puţin cate puţin lacrimile toamnei au început sa ude pământul . De fiecare data când Garra avea o misiune începea să plouă ... Poate Dumnezeu nu vroia ca să participe la aceste misiuni . Dar de data aceasta era diferit ... Ploua cu soare . Ceva diferit se va întâmpla în viaţa baiatului . Ceva ce îi va aduce o aura pozitivă .
După jumatate de oră , roşcatul ajunse la destinaţie . Se dase jos din maşină închizând portiera şi îndreptându-şi privirea spre casa maro . Strada Piter-Perg nr. 12...Şi numele era ciudat dar să te uiţi la casă era ceva straniu . Îţi dădea fiorii pe şira spinării . Adolescentul se desmetici după care intră în casă . Locuinţa era cu etaj . Nu era mobilata deoarece era o casă părăsită . Aveai o senzaţie ca şi cum te-ai afla într-un film horror iar tu eşti cel vanat . Urcă la etaj iar acolo era o cameră . Se îndreptă spre ea după care apăsă pe clanţă , intrând . Acolo zări un pachet . Merse în dreptul lui iar pe când să îl ia constată ca pachetul ...
Străzile păreau mai liniştite ca oricând. În întunericul nopţii nu se mai vedeau decât farurile ce luminau şoseaua udă. Stropii de ploaie se loveau necontenit de parbrizul maşinii. Viteza cu care gonea era mult prea mare pentru o astfel de vreme, însă nu îi păsa, tot ce conta era ca pachetul să ajungă la destinaţie. Vântul bătea cu putere, intrând prin geamul deschis şi răvăşindu-i şuvitele de un roşcat aprins. Ochii de o culoare ştearsă, un turcoaz spre gri, străpungeau întunericul conducându-l spre locul în care trebuia să ajungă în mai puţin de un sfert de oră.
Apăsă pedala de acceleraţie, începând din nou să gonească ca şi cum nimic nu i-ar fi stat în cale, nimic nu ar fi reuşit să îl întreacă vreodată. Mâinile i se încleştară pe volan, atunci când trebui să o ia la dreapta, iar virajul din scurt fu făcut la perfecţie, de parcă aşa conducea zi de zi. Câteva picături cristaline îi atinsera chipul ca de porţelan, după care se scurseră uşor pe obraz.
În faţă i se deschise un peisaj ce pe lumină putea încânta privirea oricui. După încă câteva străzi ajunse în faţa unei vile mari, cu etaj, de unde se putea încă auzi muzica tare. Coborî silenţios şi deschise mai apoi uşa din spate luând de acolo o valiza de culoare neagră. Sună de două ori la sonerie, dar când dădu să plece, cineva îi deschise poarta. Înăuntru era şi mai rău ca afară. Oameni care dansau, se distrau, beau, parcă soarta îi adunase pe toţi în acelaşi loc.
- Veniţi cu mine, domnul Asushi vă aşteaptă.
Roşcatul îl urmă pe tânăr prin toată curtea, până când ajunse la uşa de la intrare. Acesta o deschise încet şi intră fiind urmat îndeaproape de roşcat. Paşii lui se auzeau cu ecou în holul mare în care intraseră, deoarece pe jos nu era decât gresie. Tânărul şaten îl conduse până la uşa ce părea a fi a biroului principal. O deschise şi intră fără a mai spune altceva. Pe un scaun, stând cu spatele şi privind pe fereastra mare luminiţele mişcătoare de jos, stătea un bărbat trecut de prima tinereţe, cu părul grizonat şi ochii de un verde şters.
- Văd că ai adus pachetul, aşa cum ţi-am spus. Pe birou sunt banii tăi şi te-aş ruga să participi şi tu la petrecerea din această seară care se va ţine în grădina de lângă piscină.
Glasul bărbatului îl amuza într-o oarecare măsură, deoarece şi-l închipuia ca fiind mult mai înspăimântator şi rigid, însă semăna foarte bine cu al unui tată protectiv. Îl refuză politicos spunându-i că misiunea lui se încheia aici şi că nu mai are alte îndatoriri faţă de nimeni. Luă plicul de pe birou şi îl puse în buzunarul de la sacou, după care părăsi încăperea fără a spune niciun alt cuvânt.
Ploaia de afară nu se potolise nicidecum, picăturile transparente alintându-i încă o dată chipul angelic. Nu-i plăcea să se laude, însă era cu adevărat frumos, mai ales pentru un tânăr de vârsta lui. La cei douăzeci si trei de ani pe care îi avea, părea mai curând a avea în jur de şaptesprezece. Ochii îi erau extrem de pătrunzători, însă dacă îi priveai cu atenţie, puteai observa tristeţea mascată pe care o ascundeau. Nu îi plăcea să vorbească despre el şi mai cu seamă despre trecutul lui, îi plăcea doar să trăiască în prezent respectând regulile pe care şi le impunesingur.
Ajungând din nou la maşina sa de culoare neagră, deschise uşa şi intră. Porni motorul punându-şi ambele mâini pe volan şi apăsând acceleraţia, reuşind astfel să lase în urma lui o dâră de culoare neagră. Îi plăcea viaţa lui, era cu totul diferită faţă de a altora. Riscul şi pericolul nu îl speriau, făceau parte din fiinţa lui. Frica îi era un sentiment necunoscut, parcă nu era făcut pentru el. Îşi trăia viaţa din plin ştiind că nu mai poate avea o a doua şansă sau o scuză pentru a o lua de la capăt.
Mergea prin ploaie adunându-şi gândurile şi făcându-şi ordine prin minte, încercând să pună lucrurile cap la cap. Ştia foarte bine ce are de făcut, ştia că viaţa uşoară nu-i pentru el şi mai ştia şi că avea să îşi trăiască şi zilele care îi mai rămăsesera doar respectând regulile şi făcându-şi treaba. Ce hilar suna – treaba – de parcă asta ar fi fost ocupaţia lui, ceea ce făcea zi de zi. Într-un fel era adevărat, însă dacă stătea să se gândească mai bine, era mai mult ca un hobby.
Îşi scutură capul alungând şi aceste idei fără rost şi se pierdu în întunericul ce acapară întregul peisaj precum şi sufletul lui tânăr, încă neatins de răutatea pură…
~ Chapter two ~
Dimineata sosi cu repeziciune . Soarele mângâie uşor pământul amorţit . Frunzele copacilor strălucesc ca nişte monede de aur . Bruma pune uşor uşor stăpinire pe oraş parcă împodobindu-l într-o blana alba . Într-un apartament mic un adolescent cu parul roşiatic ca de culoarea focului dormea liniştit . Dar un sunet se aude . Era telefonul roşcatului care suna în continu . Acesta se trezeşte nervos , luând telefonul de pe noptiera micuţa de lângă pat raspunzând .
- Da ! spune roÅŸcatul uÅŸor iritat .
- Nu-mi spune ca dormeai ? Garra este ora 10 ! Plus ca ai o noua misiune ! spune alarmat cel mai bun prieten a lui Garra , Kankuro .
Expresia de pe faţa roşcatului nu era una tocmai buna . Ieri a avut o misiune şi astăzi alta ? Nu i dădeau timp nici să se odihnească . Nu de alta îi displacea serviciul asta . Închise telefonul şi se ridică nervos din pat îndreptându-se spre baie pentru a face un duş . Apartamentul lui era unul mic : o camera medie , o baie , o bucatarie şi un mic hol . Camera lui era vopsită într-un crem de culoare pielii . Baiatul cu parul de foc păşii uşor în baia cu faianta şi gresie gri . Se îndreaptă uşor spre cosul de rufe punându-şi pijamaua şi intrând în duş pornind , pornind jetul de apă fierbinte . Picurii de apa curgeau uşor pe pieptul lui bine lucrat ca o ploaie de lacrimi cristaline . Baiatul lua puţin gel de duş dându-şi peste tot pe corp . Işi arcui puţin capul uşor pe spade , lăsându-şi la vedere tatuajul cu un trandafir roşiatic şi un craniu ce îl avea pe omoplatul stâng pană pe spate jos . Opreşte duşul după care îşi înfăşoară talia cu un prosop alb ieşind din baie şi îndreptându-se spre dulap pentru a se îmbrăca . Deschise uşor uşa dulapului luându-şi o pereche de jeans si o bluza neagra cu un dragon roşu pe ea . Îşi luă telefonul de pe noptieră după care ieşi din cameră în fugă luânduşi teneşi şi geaca neagră pe el pornind spre restaurantul stabilit pentru întălnirea cu şeful lui . Trebuia să îi spuna unde trebuie să meargă dupa vestitul „ pachet „ .
După câteva minute ajunse la restaurantul „ Fukushima †unde şeful lui i dăduse întâlnirea . Ieşi din maşină , închizând portiera cu mâna şi îndreptându-se spre intrare . Odată ajuns în restaurant roşcatul îşi îndreptă privire peste tot căutându-l pe şeful său . După puţin timp de căutat cu privirea un chelner se îndrepta spre el dându-i un bilet . Baiatul îi mulţumi politicos după care desfăcu plicul citind mesajul .
„ Draga Garra ,
Această operaţiune este foarte riscantă deoarece mulţi „ prieteni „ de-ai noştri îşi doresc acest pachet . Ai mare grija ! Trebuie să mergi pe strada Piter-Perg nr. 12 si acolo este o casa de culoare maro . Intră în ea şi acolo vei găsi pachetul . Dupa , trebuie să il duci domnului Asushi acasă . Ai timp o zi până să i-l înmânezi .
P.S. : Vei avea mari surprize ! ''
Adolescentul incepea să devină tot mai agitat . Ce era aşa de important cu acest cadou ? Şi de ce mulţi şi-l doreau ? Nu mai înţelegea nimic . Aceste întrebări i se roteau în cap continu . Se pare că azi v-a avea o mare aventură . Îşi băgă plicul în buzunar dupa care ieşi afară din restaurant intrând în maşină . Porni motorul dupa care începu să gonească ca un nebun pe stradă . Trebuia sa ajungă la timp pentru a lua pachetul . Domnul Asushi nu accepta nici o întârziere . Puţin cate puţin lacrimile toamnei au început sa ude pământul . De fiecare data când Garra avea o misiune începea să plouă ... Poate Dumnezeu nu vroia ca să participe la aceste misiuni . Dar de data aceasta era diferit ... Ploua cu soare . Ceva diferit se va întâmpla în viaţa baiatului . Ceva ce îi va aduce o aura pozitivă .
După jumatate de oră , roşcatul ajunse la destinaţie . Se dase jos din maşină închizând portiera şi îndreptându-şi privirea spre casa maro . Strada Piter-Perg nr. 12...Şi numele era ciudat dar să te uiţi la casă era ceva straniu . Îţi dădea fiorii pe şira spinării . Adolescentul se desmetici după care intră în casă . Locuinţa era cu etaj . Nu era mobilata deoarece era o casă părăsită . Aveai o senzaţie ca şi cum te-ai afla într-un film horror iar tu eşti cel vanat . Urcă la etaj iar acolo era o cameră . Se îndreptă spre ea după care apăsă pe clanţă , intrând . Acolo zări un pachet . Merse în dreptul lui iar pe când să îl ia constată ca pachetul ...
![[Imagine: Jun0xCa.png]](http://i.imgur.com/Jun0xCa.png)
![[Imagine: 2yjsxs3.jpg]](http://i43.tinypic.com/2yjsxs3.jpg)
