[+18] Deep in night

[Nywa]

Varsta minima: +18
Gen: Romance, actiune, aventura, drama si mai multe.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai..., vampiri, sange, hentai si multe lucruri, dar si romance, ca a innebunit Manu de tot.
Tipul de comentariu solicitat: De oricare vrea cititorul sa imi lase, n-am pretenti.

[center]Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lui



I[/center]

Plictiseala... asta era tot ce simtea fata de batranul vampir de la catedra, ce le preda despre istoria vampirilor. Mai de graba s-ar fi plimbat pe afara in intunericul adanc al noptii, singura, ascultand sunetul bufnitelor sau a liliecilor, ce zburau pe cerul noptii.
- Anna Valerious, esti atenta la ora? O intreba Klaust pe tanara, facand-o sa-si ridice privirea din cartea ce o citea pe sub banca.
- Da domnule, sunt atenta, spuse fata pe un ton calm si incet, ce suna ca o soapta in noaptea fantomatica si mistica.
- Bun. Cum spuneam, vampiri din fiecare tara sunt conduri de un Sange-pur ..., vocea profesorului se pierdu pe fundalul gandurilor ei, din clipa cum deschise gura, sa vorbeasca de aceeasi chestie, ce o auzea zi de zi, de la parinti ei.
Ochii ei cercetau visatori bratara din aur, foarte subtire, cu un "banut" prins de ea, aratand ca un cerc de alchimie, stravechi, de marimea unei monede de cinci bani din tara ei. Zambi amuzanta, cand atinse cu degetele de la mana stanga acel "banut", care o ajuta enorm. Absolut nimeni nu ii stia secretele, nici macar el. Nici o data nu le-a spus colegilor unde sunt parinti ei de fapt sau ca ea nu sunte eun vampir de Nivel C, expert in orice fel de arma sau lupta corp la corp. Deodata simti cum doi ochii minunati de culoarea lavandei, o priveau atent fiecare miscare a ei. Cerceta o clipa asala de clasa, apoi inceput sa faca liniute pe caiet, exact ca puscariasi, dar in loc de zile , erau minutele ramase pana la pauza. Cand clopotelul suna, isi lua cele doua caiete si pixul, iesind afara din clasa. Numai avea chef de orele alea idioate. Iesi din Academie, descaltandu-se de sandalutele din lac, cu toc de cinci centimetri, negre, ramand in ciorapi negri, lungi pana la genunchi. Mereu a urat sa stea incaltata, mai mult decat era necesar.
- Probabil m-am obisnuit prost sa merg desculta sau cu talpa acoperita, sopti cu voce scazuta si amuzata de ea insasi.
Vru sa porneasca la plimbare sub clar de luna, dar, dar simti mirosul lui, venind din spatele ei, vrand sa o sperie putin.
- Sti ca e periculos sa te strecori prin spatele unui vampir, Zero Kiryuu, spuse pe un ton amuzant si se intoarse spre baiatul cu par argintiu cu reflexe de alb la lumina si gri la intuneric.
Adolescentul de optispe ani o privea destul de admirativ in uniforma alba, cu camasa neagra, funda rosie-sangerie si fustita tapata, ce ii acoperea doar fundul usor bombat si sani de marime medie.
- Cum a fost azi la ore? O intreba argintiul, cautandu-i ochii de culoarea petunilor, mereu machiati foarte discret, incat doar ochii de vampir ii putea vedea culoarea folosita in acea seara - roz-pal si putin rimel.
Fata se opri si se razama de un copac, ridicandu-si incheietura dreapta, privindu-si bratara fina, aproape imateriala.
- Sa inteleg ca te-ai plictisit de moarte, spuse Zero, zambindu-i usor stiuitor.
Nu trebuia sa fie geniu, ca el sa-si dea seama cand Anna s-a plictisit sau nu la ora. Tot ce facea, era sa se razame de cel mai apropiat obiect si sa-si ridice incheietura dreapta, privind-o. Vampirul - deveni vampir din vara ce a trecuta, dar prefera sa fie in clasa umana - ofta usor si ii apuca mana dreapta si buzele sale se zdrobira de pielea tinerei, bucurandu-se de finetea si caldura ei.
- Zero, sopti tanara, cand colti adolescentului ii crestara pielea si incepu sa ii bea putin din sangele ei.
Anna surase enigmatic, fiind bucuroasa ca nu il lasa sa bea sange cand nu avea bratara pe mana. Baiatul isi dezlipi buzele de pe pielea ei, pentru ca sa le uneasca cu ale ei. Mereu se bucura de timpul furat alaturi de Anna pe la umbra copacilor, langa zidul Dormitoarelor Noptii sau in colturile intunecate ale institutului. Nimeni nu stia despre relatia lor si nici nu banuiau ca vanatorul de vampiri, Zero Kiryuu, este indragostit de o vampiroaica. Limba lui se strecura in gura ei, invitandu-i limba la joaca, iar fata se agata cu mainile de umeri puternici ai iubitului ei. Buzele lor s-au contopit intr-un dans erotic si plin de dorinte ascunse, dar se mai separau doar cand isi schimbau pozitia capului si atunci trageau aer in piept. Scapa un mic geamat in gura lui, cand argintiul isi lipi corpul de al ei, presandu-i sanii de pectorali sai. Vampiroaica incepu sa il sarute pe gat, insistand asupra venei.
- Poti sa ma musti daca doresti, printesa mea, ii sopti tanarul in ureche, iar Anna casca larg gura, aratandu-si doi canini cam micuti, dar foarte ascutiti, ce perforasera imediat pielea baiatului, iar gura fusese inundata de dulce sau sange.

Statea si lenevea in baldachinul ei, privind visatoare perdelele din catifea visinie, in timp ce Yuuki, logodnica presedintelui dormitoarelor, isi pieptana parul saten-inchis lung pana aproape de fund, cantand in surdina.
- De ce ai plecat asa deodata de la ore? O intreba satena pe colega ei de camera si cea mai buna prietena totodata.
Vampiroaica se ridica in fund, aratand ca purta un hanorac subtire, alb, cu marsupiu si capison, ce ii tracea de fund si o pereche de pantalonasi din trening, albi, foarte scurti, incat puteau fi confundati cu niste chiloti de la dresul de baie. Parul lung ce ii ajungea pana la fund era impletit si coada se odihnea pusa pe umarul drept, fiindca Anna mereu dormea cu capisonul in cap.
- M-a plictisit babalacul ala de cum a deschis gura, ii rapsunse tanara, stingand becul si tragand draperiile groase in geamuri, privind prentru o clipa rasaritul de soare.
Mi-ar fi placut sa fie si Zero cu mine si sa privim impreuna acest rasarit, isi spuse in gand, apoi se urca in patul moale, adormind imediat, dar nu inainte sa isi seteze ceasul biologic, sa se trezeasca la amiaza, ca sa ia pranzul impreuna cu iubitul ei in oras...

[Nywa]

[center] II[/center]

Zero isi trecu degetele prin parul argintiu, ce era mangaiat de adierea blanda a vantului de toamna tarzie. Era usor stingherit din cauza imbracamintei ce a ales-o pentru aceasta intalnire cu ea.Spera din suflet ca Anna sa nu ii fie rusine sa se afiseze cu el pe strada. Auzi o bufnitura surda in spatele sau, facandu-l sa se intoarca, cu mana pe pistolul sau, ce il avea in interiorul gecii, dar regreta imediat, cand vazu persoana ce provoca acel sunet.
- Scuze ca am intarziat, dar mi-a fost cam greu sa ma strecor din camera, cu Yuuki dormind cu mine in incapere, se scuza tanara, scuturandu-si jambierele in dungi de un albastru-deschis si galben-pal.
De fapt intreaga ei tinuta era eleganta, dar si comuna, incat nu se distingea printre muritoarele, decat prin frumusetea ei ireala. Vampiroaica purta o fustita de blugi, albastru-deschis si de aceeasi culoare avea si gecuta tot din blugi, ce ii acoperea doar sani si mainile. Mai avea pe ea un tricou alb, ce ii acoperea cureaua neagra, di piele. Era machiata doar cu rimel, un creion dermatrogaf si o linie foarte subtire de tus negru pe pleoapa mobila.
- Crezi ca sunt bun imbracat asa? O intreba, dupa ce se sarutasera scurt pe buze, iar el isi trecu degetele prin parul valurit artificial de tanara.
Anna ii cerceta tinuta cu ochi-critic. Vampirul purta o pereche de blugi negri, niste adidasi de un albastru-inchis, o bluza-tricou, de un albastru-nocturn, cu manici negre si greaca de blugi, neagra. Fata ii facu jucaus cu ochiul, apoi isi impleti degetele cu ale ei, bucurandu-se de caldura corpului ei...

Flash back
[center]Simteam cum ceva cald, atigandu-mi obrazul. Nimeni din intreaga Academie, nu avea mana atata de calda, inuman de calda...
- Cum te simti? Am auzit un glas delicat si suav, ce nu semana de fel cu glasurile muritoarelor din clasa mea sau a vampiroaicelor din Clasa de Nopate, fiindca avea un mic accent ciudat si visator in voce. Ai avut o rana destul de urata la tampla, continua vocea, in timp ce perna pe care stateam - sigur eram in infirmeria scolii - umflau perna subtire din patul de spital -, iar ochii mei gasira rapid posesoarea vocei acelea exotice.
Raman uimit sa vad ca cea care m-a salvat de la moarte, era nimeni alta decat Anna, singurul vampir de Nivel C din Academia Cross, destul de temuta in lupte de unu-la-unu. Se parea ca tanara il urmarea pe acel vampir, care mi-a facut aceasta rana la cap. Inchid ochii, obosit...[/center]
Endback

- Unde te gandesti asa intens? Il intreba adolescenta, in timp ce au intrat intr-o cofetarie.
Zero ii zambi dragastos si ii dadu un mic pupic pe fruntea fara cute sau cosuri. S-au asezat la o masa, de doua persoane, fata in fata, iar chelnerita ce veni sa le ia comanda, starui cateva minute holbandu-se la parul de culoarea apusului de soare in amurgurile iernatice, ce sclipea usor in lumina naturala, ce intra pe geamurile localului. anna chicoti usor, cand iubitul ei arunca niste priviri ucigatoare unor muritori ce se holbau la ea, ca la statuia Maici Tereze in bikini si cu frunze de vita-de-vie peste nurii intariti. Fata isi puse o mana peste a argintiului si i-o stranse incurajator, apoi ii multumi chelneritei ca i-a adus o Cola cu lamaie si gheata. Amesteca putin bautura cu paiul, uitandu-se cu interes la cuburile de gheata, ce se loveau de pereti paharului de sticla.
- Anna, sopti vampirul pe un ton soptit, ce ii atrase automat atentia, fiindca junele din fata ei, soptea, cand vroia sa ii puna vreo intrebare despre specia din care ea facea parte. Eu voi imbatrani la fel de greu ca tine sau voi imbatrani ca un muritor? O intreba, lasandu-o usor socata, dar si uimita, fiindca nu stia ce sa ii spuna.
Vampiroaica isi trecu degetele prin par, dand breton taiat in drepte, pe spate, alegandu-se cu niste fire rebele sau cum le numeau cei doi fratiori mai mici ai ei: antene parabolice. Incepu sa se uite foarte atenta la fata de masa, de un alb spre gri, gandindu-se la un raspuns. Uf! Ce intrebare a mai pus si el, iar eu nu gasesc nici un raspuns! Cred ca cel mai bine este sa o intreb pe mama, fiindca pana la urma ea a facut cei zece "banuti" pentru intreaga familie Valerious, isi spuse in gand, apoi bufni usor in chicote, ce le tranforma in tuse seaca, si in plus, la cum privesc acum masa, daca as fi avut puterile lui Akatsuki, as fi incendiat-o, iar cu puterile lui Hanabusa, as fi facut-o statuie de gheata, mai adauga in gand, apoi isi atinti ochii spre baiatul din fata ei, ce astepta un raspuns.
- Am sa vorbesc cu cineva despre acest lucru si apoi iti voi spune ce am aflat. E bine asa? Il intreba tanara, privindu-l usor alarmata, dar rasufla usurata, cand Zero ii zambi si ii pupa dosul maini, bucurandu-se de caldura degajata de pori si pielea ei.
Nici acum nu putea sa uite, cum s-au intalnit intamplator pe holurile Academiei, la o saptamana dupa ce l-a salvat si au vorbit o noapte intreaga despre tot. Ea a fost prima persoana in fata careia ii s-a deschis complec, chiar daca era din neamul vampirilor, faptul ca era atat de calda, blanda, vesela si buna la suflet, o facea foarte umana. Ii placea ca Anna incerca sa se amestece printre muritori si nu sa iasa in evidenta ca ceilalti vampiri. Mereu existau persoane mai ciudate, in orice comunitate...

[Nywa]

[center]III[/center]

- Fuzzy te iubeste, spuse Anna pe un ton de copil mic, imitandu-si perfect pe unul dintre cei doi fratiori mai mici decat ea. Tu il iubesti pe Fuzzy? Il intreba pe Zero, punandu-si in fata ei un diavol tazmanian, mov cu burtica alba si gura cascata, ca intr-un hohot de ras.
Baiatul rase usor, cand Anna lasa jucaria de plus putin in jos, pentru a i se vedea ochii prin micutul ciuf ruz in capul jucariei, ce el i-a cumparat-o cadou pentru aniversarea de trei luni impreuna. O lua de dupa gat si ii pupa delicat crestetul capului. Fata stia cand trebuia sa fie serioasa sau copilaroasa, dar pe langa asta, isi putea controla destul de usor impulsurile vampiresti. Mereu s-a crezut ca ea nici nu e vampir, fiindca ochii ei nu deveneau rosu-aprins, cand se hranea sau cand se lupta, pentru a putea sa vada prin toate obiectele sau fiintele din jurul tau. In timp, aceste speculati au disparut si nimeni nu-si mai aminteste de ele.
- Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, spuse Zero deodata, privind cerul ce deveni plumburiu, iar vantul incepu sa sufle cu putere. N-am chef sa dau nas in nas cu vreun Nivel E, mai murmura argintiul.
Niciodata nu vroia sa-si vada iubita ranita, de fapt, nici inainte de a o cunoaste destul de bine, nu ii placea sa fi auzit sau sa o fi vazut suferind, mai ales, ca fata se tinea cat putea departe de necazuri si belele, nu ca Hanabusa: Magnetul Problema. Tresari cand un strop de apa rece ii pica drept in ochi, cand isi ridica sa vada fulgerul, ce despica bolta cereasca in doua. Isi dadu repede geaca jos de pe el si o acoperi pe vampiroaica, fiindca nu vroia ca frumoasa lui sa raceasca din cauza neglijentei sale. Incepura amandoi sa alerge spre Academia, ce se ridica in fata lor, ca si Atlas, tinand cerul, dar cand acesta era luminat, dadea Academiei un aer sinistru, aproape satanic,... diavolesc,...

Statea singura in dormitorul ei, cu Fuzzy la pieptul acoperit de o bluza-tricou subtire, de culoare albastru-deschis si cu manici de un galben-pai, capison si marsupiu. In cealalta mana avea mobilul ei negru, cu clapleta si camera foto si video, dus la ureche si din cand in cand scotea cate un aha, intelegator.
- Sa inteleg ca Zero a cerut special ca sa afli raspunsul la intrebarea lui, spuse o voce de femeie, visatoare in romana, iar vampiroaica zambi dragastos.
- Da si mersi pentru lamurire, mami, spuse Anna, privindu-si jeansi de un gri-spalacit, toti taiati, apoi botinele, cu toc-cui, din catifea neagra. Apropo, mami, spuse deodata tanara, iar in voce se simtea dorul de casa si familia ei. Saluta-i si pupa-i pe toti din partea mea, mai adauga si inchise mobilul, subtire, uitandu-se la ceasul digital de la ecranul micut, incadrat in clapeta.
Arata ora sase dupa-masa, cea ce insemna ca toti vampiri incepeau sa se trezeasca, mai ales ca ziua a inceput sa se micsoreze. Trase aer in piept, apoi il aseza pe Fuzzy pe perna patului ei. Se mai uita o data in oglinda dulapului ei si hotara sa isi prinda parul intr-o coada de cal in varful capului. Iesi din camera, indreptandu-se spre camera principala, unde stia ca erau toti vampiri sau erau obligati sa fie toti vampiri, fiindca afara ploua si vampirilor nu prea le placea sa se ude pentru nimic in lume. Il saluta pe Kaname Kuran, care isi idolatriza logodnica - Yuuki - ce incerca sa priceapa matematica de la Ichijo. Anna rase in sinea ei, fiindca asa-zisa regina a lor, facea cele mai elementare greseli de calcul, aratand cat de aeriana putea sa fie... mai tot timpul. Ii facu cu mana colegei ei de camera si aceasta ii raspunse, ca apoi sa se apuce cu mainile de cap, cand Shiki i-a spus ca a gresit din nou. Lua o umbrela din suportul de langa usa si isi puse capisonul in cap, pentru orice eventualitate.
- Te duci pe vremea asta afata?! Exclama Ruka in gura mare, speriata ca de un machiaj prost facut. O sa te uzi si ti se va intinde machiajul..., tacu cand Anna isi atinti ochii de un albastru-violaceu, atat de adanc, incat satenei - Ruka - ii dadu sensatia ca o ucide pe loc.
- Nu sunt machiata, chioar-o. Mai fa-ti din cand in cand control oftamologic si nu numai dupa "jucaria" din pantaloni a lui Kain, spuse Anna pe un ton rece, veninos, foarte mustrator si necrutator, incat fosta "jucarie" a lui Kaname Kuran, se dadu cativa pasi in spate, ca si cand ar fi fost curentata.
Vampiroaica pufni dezaprobator si iesi din vila, deschizand umbrela neagra si porni spre casa directorului, unde stia ca o astepta iubitul ei. Kaien Cross mereu a fost un om de treaba cu ea si in plus era singurul care ii cunostea adevarata identitate, unde se mai punea, ca el este iubitul secret al Kammynei. Se opri o clipa, cercetand padurea scufundata intr-o liniste sinistra, iar copacii pareau niste monstri la fiecare fulger ce se ivea pe bolta celesta. Inchise ochii si isi facu mana dreapta in pumn, iar degetul mijlociu trase o mica piedica de la mecanismul pumnalului ascuns in maneca. Mereu avea la ea, doua manusi din piele neagra pe antebrate, cu un mecanism inventat de Bogdan, al carui lama de douazeci de centimetri, cu tais dublu, facut din Artemis, incrustat pe canalul lamei numele posesorului ei. Aceasta lama era prinsa la capat cu silc de otel, putand sa o foloseasca ca o pendula. Se intoarse rapid, iar taisul lamei se opri la cativa centimetri de gatul directorului Academie, ce incheta pe loc.
- Salut Anna, spuse Kaien pe un ton de copil speriat si rasufla usurat, cand fata isi retrase lama inapoi. Ce faci? Ai venit sa il vezi pe Zero? Haide, haide! Exclama fericit, batand din palme, apoi o apuca de brat, tragand-o dupa el, spre casa sa.

[Sho-Yo]

Hello beib!

Ce mai faci? Ai inceput alt fic nou-nout?! Vad ca sunt prima ceea ce este ca cireasa de pe tort. Mi place ideea, nu am vazut pan' acu' nici un fic despre Vampire Knight ceea ce este ceva nou si interesant. Despre aceasta Anna nu am vazut nimic in serial sau nu am dat atentie, este macar sau ai inventat.o tu? Si observatati, cu simtu meu de observabilitati bini dezvoltat ca, din pacate totusi, nu este un fic cu Yuki si Kaname in prim-plan ci cu Zero si Anna dar e bine si asa decat deloc. Cat despre descrierea stii si tu, ca este buna, detalii destul de multe, poate prea multe dar nu strica!, dialog nu este rau, nici sec dar, dupa parerea mea nu are replici prea tari, referire la cum i.a raspuns Anna Rukai aleia mai putin faza cu panatalonii. Poate gresesc caci cer prea mult...Daca gresesc scuze. Oricum eu abea astept continuarea si daca se poate sa fiu si anuntata. tp!*

[Nywa]

[center]IV[/center]

Baiatul parul chiar usurat, ca iubita lui nu a plecat fara umbrela de la dormitoare, dar acum se simtea si mai bine, cand o stia in bratele sale, protejata si ocrotita, de tot si toate. Isi afunda fata in scobitura gatului ei, inspirand profund mirosul parfumului cu aroma de floare de liliac.
- Zero, am vorbit cu acea persoana, spuse deodata Anna, punandu-si mainile peste ale tanarului, ce le tinea pe pantecul ei.
- Si? O intreba soptind, iar respiratia s-a calda si aspra ii gadila pavilionul urechi, in care avea in jur de vreo zece cercei - rotunzi, bobita si ascutiti - si in jur de cinci in cealalta.
- Vei imbatrani..., se intrerupse, cand argintiul isi retrase mainile de pe pantecul ei si se duse la geam, dand cu pumnul in tocul acestuia, facand lemnul de ardar sa protesteze infundat, la agresiunea exercitata asupra sa, dar nu ca oameni, continua vampiroaica, dupa ce astepta vreo trei minute, ca el sa se calmeze. Au mai existat cazuri in istoria vampirilor ca al tau si unul chiar bunica mea l-a facut, dar acel vampir de Nivel D, imbatraneste de zece ori mai repede decat un vampir... ca mine si... javra aia de Ruka, ii explica, iar Zero se relaxa pentru un minut, apoi se incrunta, privindu-si perechea cu o spranceana de argint ridicata si o expresie uimita si intrebatoare ii se asternu ca o masca venetiana pe chipul sau angelic.
Rar, de fapt foarte rar o auzea pe Anna injurand sau jicnind pe cineva, cand erau numai ei doi, numai cand persoana respectiva chiar a scos-o din sarite foarte rau. Vazandu-i expresia, fata se tranti pe scaunul de la biroul sau, dar cu spatariul in spate, punandu-si antebratele pe acesta. Ii explica acel mic incident cu Ruka, incat vampirul dedusa ca persoana respectiva este produsul dintre o catea cu o carchita si liliaco-papagal-paun. O pupa pe frunte, pe nas, pleoapele ochilor, pe obraji si pe urma pe buzele acelea dulci si catifelate ca petalele de trandafir. Gura ei avea gust de cirese, iar limba ii era dulce ca mierea, in timp ce corpul cu forme bine-definite, il lipi de al sa, vrand sa o contopeasca cu el, sa devina o singura fiinta si nu doua.
- Zero, te rog, gemu usor, cand argintiul, isi strecura degetele pe sub bluza ei si au inceput sa o mangaie pe spate, jucandu-se usor cu prinzatoarea sutienului din dantela rosie-sangerie.
- Mmmm, dantela, spuse baiatul, zambindu-i strenghereste, apoi ii mai fura o mica sarutare pe buze. Nu-ti face griji, am o rabdare mai mare decat crezi tu, ii spuse pe un ton jucaus si ii facu poznas cu ochiul.
Fata chicoti usor si ii dadu un sarut apasat pe buze, apoi ii spuse ca trebuie sa plece inapoi, ca astfel ar fi prea batator la ochi. Zero ofta, dar aproba din cap, strangand-o protector in brate, nevrand sa ii dea drumul niciodata...

- Hanabusa! Inceteaza! Tipa Ruka exasperata, ca blonul tot facea remarci usturatoare, privitoare la replica ce o lasat-o pe tanara fara grai. Esti mai rau decat un copil mic! Continua sa tipe spre deliciul Annei, ce statea la etaj, cu antebratele pe balustrada si privea spectacolul produs de vampiroaica.
Chiar daca Alexei i-ar fi spus ca nu este frumos, dar nu ii pasa, fiindca Ruka era o scarba, scorpie, regina panaramelor si lista poate continua in mintea ei. Auzi niste pasi in spatele ei, apoi o mana usor rece pe umarul acoperit de o bluzita subtire din matase, o facu sa se incordeze toata, fiindca nu il suporta pe Ichiju, vice-presedintele lor, ce se dadea la ea in ultimul hal posibil. Isi facu mana stanga pumn, sa nu fie tentata sa isi deschida bratara si sa le arate la toti secretul ei. Isi incorda maxilarul, cand blondul o imbratisa pe la spate, asezandu-mi barbia pe urmarul ei drept.
- Ce mai faci, micuta mea Anna? O intreba, iar vampiroaica ii carpi cu calcaiul una intre picioare, lasandu-l in durerea lui.
- Fac mult mai bine decat tine in situatia data si daca o singura data, ma mai atingi te transez! Marai, iar ochii tinerei il facura pe blond sa inghete de frica.
Anna se intoarse pe calcaie si porni spre camera ei, fiind satula de toti si de toate. Niciodata nu a putut sa suporne persoanele insistente asa ca Ichiju, care stia ca are pe altcineva in tara ei natala - a fost cea mai mare minciuna gogonata spuna vreodata, dar asa avea pace, ca masculi fara pic de creier o lasa in pace - si e mult mai frumos si cu capul pe umeri decat el. Intra in camera ei, mormaind injuraturi la adresa vicepresedintelui, ajugand sa ii ia toata familia la o vorba buna si de gratie. trase aer in piept si se aseza pe taburetele din fata unui pian grandios, negru, cu clape din fildes albe, ce stralucea in lumina fulgerelor, dandu-i un aspect misterios si fantastic. Isi dadu tot parul in spate si apasa cu grija pe clapele pianului, incepand sa cante Requiem for a dream - Lux Aeterna. Pe buze, ii aparu un zambet micut, amintindu-si cum ea a invatat acest cantec de la Vladislaus. Ii era asa de dor de toate cunostintele ei, incat se hotari ca in vacanta de iarna sa plece acasa si sa il ia si pe Zero cu ea. Oare va vrea sa vina cu mine acasa? Oricum ai mei vor sa il cunoasca si daca el nu vrea, atunci alta data, isi spuse in gand, incheind piesa si ramase cu privirea atintita asupra clapelor scanteietoare. Viata e ca o partitura de pian, frumoasa si trista, vesela si intunecata....

[Sho-Yo]

Heya ^.^

Love...e superb, superb, superb. Imi place cum descrii si asta cred ca o stii. Descrierea la tine nu.i vaga sau inexistenta, ci plina de fantezie si jucausa. Dialogul nu e mult dar decat o caruta mai bine micut si facut inteligent. Greseli am vazut 2-3 maxim. Din graba sau neatentie facute dar cine nu are? Oricum per total e bun, cam scurt dar bun. Ma bucur extrem de mult si iti spun un simplu merci ca m.ai anuntat. Astept cu nerabdare sa vad cum mai evolueaza lucrurile si pot spune ca Anna..o iubesc, imi place la nebunie firea ei si sunt sigura ca Zero va accepta sa mearga cu ea sa.i cunoasca familia...ramane de vazut.

[Nywa]

[center]V[/center]


- Sunt foarte bine mami, spuse tanara vorbind cu mama ei, stand cu fundul pe balustrada acoperita de zapada, fiindca ploaia se transformase in nisoare, dand startul planurilor de vacanta. Nu stiu daca vin la voi de Craciun si Revelion, spuse dupa un moment ce auzi ce mama ei ii propuse sa vina acasa pentru a petrece impreuna sarbatorile. Nu i-am propus inca, dar va ramane in scoala, daca vor ramane vampiri, mai adauga cu o voce foarte trista, privind usa dormitorului ei. Mami te sun eu sa iti spun ce s-a stabilit. Saluta-i pe toti din partea mea, mai adaug Anna si inchise mobilul, apoi reveni in camera, suprizand-o pe Yuuki cum se uita dupa haine, iar Kaname statea tolanit pe patul ei.
Tanara se descalta din cizmele negre, din piele si se tranti in spatele lui Kuran, luandu-si un rebus de pe noptiera si incepu sa il completeze, in timp ce "printesa" ei impacheta haine, vorbind ca vor petrece Sarbatorile cu prieteni din camin la conacul parintilor ei decedati. Saturandu-se de laudele adolescentei, Anna isi lua cizmele in picioare, geaca groasa cu aspect de trening, cu blana pe interior si un fular maroniu lung, pus pe sub capison. Le ureaza celor doi Sarbatori Fericite, apoi iese din camera, spunand acelasi lucru la toti ce ii intalnea in calea ei spre iesire, chiar si lui Ichiju ii zambi si ii ura, iar acesta parca prinse aripi la picioare, invitand-o la el in vacanta, dar fusese imediat refuzat, spre dezamagirea lui. Tranti usa in urma ei, in timp ce alerga spre dormitorul baietilor de la muritori. Incepu sa alerge in adevaratul sens al cuvantului, fara sa ii pese ca a alunecat de cateva ori, facand cunostinta cu pamantul inghetat, zgarindu-se in palma cand excalada zidul de la dormitoarele Soarelui. Cand ateriza pe partea cealalta, incepu sa alerge spre intrarea in caminul baietilor, strecurandu-se de la un copac golas la altul, fiind cu urechile ciulite dupa muritori si muritoare. Deodata simt cum cineva o impunse in joaca sub coaste, facand-o sa scoate un mic icnet de uimire si sa se intoarca rapid, lasand in acelasi timp un pumn spre persoana respectiva, dar acesta fu prins intr-o mana cunoscuta.
- Acum inteleg ce ai vrut sa spui cu strecuratul, spuse Zero pe un ton glumet si ii deschise pumnul, pupandu-i dosul palmei. Ce cauti aici frumoaso? O intreba, incepand sa ii linga zgarieturile superficiale din palma.
- Hai sa nu vorbim aici, spuse tanara, uitandu-se precauta in jurul ei, fiindca auzi niste voci de la intrare.
Vampirul o apuca de brat si o trase dupa el, prin intrarea din spate a caminului, apoi tip-til pe scara de incendiu si apoi in dormitorul sau. Fata se tranti in patul de o persoana cu asternuturi albe si cu miros de detergent ieftin. Pereti de culoarea mieri, erau exact ca si ai ei. De fapt aproape tot mobilierul ce se gaseaca in camera lui - birou, dulap si pat - avea si ea. Argintiul trase scaunul de la birou si se aseza pe el, privind-o atent pe vampiroaica lui, pe regina lui intunecata.
- Sti la ce ma gandeam, spuse vampiroaica, mutandu-se din pat in bratele iubitului ei, dandu-i un mic sarut pe buze. Ce ar fi ca tu sa vi cu mine acasa, in tara mea natala? Il intreba si putut sa citeasca uimirea in ochii sai lila, apoi sclipirea, ca puteau sa mearga undeva, unde sa se afiseze fara sa le fie frica, ca ii vede cineva.
- Cand impachetam? O intreba, sarutand-o apasat pe buze, dar Anna gemu foarte usor de bucurie.

Zero tresari cand iubita lui l-a scuturat usor, pentru a-si pune centura de singuranta, ca avionul se rpegatea sa aterizeze pe aeroportul din Sibiu. Tot drumul, ea ii povesti despre cei sapte frati ai ei si cum parinti ei sunt cei mai bogati din tara si tatal ei este profesor de biologie, la un liceu din oras si mama ei este doctorita de toate specialitatile in oras, conducand spitalul central.
- Noi ne hranim cu sange adevarat, donat de oameni din oras. Vampiri ce locuiesc aici, se supun noua si copii lor invata la castelul Bran sau castelul lui Dracula. Noi locuim la o vila moderna din afara orasului, dar sa nu te speri, daca ne vezi desculti in zapada, ca asa ne-am obisnuit, spuse fata, iar fulgi de nea in parul ei visiniu, il faceau sa para alcatuit din mii si mii de rubine scanteietoare.
Iesira amandoi din aeroport, cu bagajele si cand vrura sa se indrepte spre un taxi, un glas barbatesc, dar cu ton de tenor, o striga pe vampiroaica. Aceasta se intoarse si zambi cu toata fata la Bogdan, fratele geaman-siamez a lui Noarh. Brunetul isi imbratisa strans singura fata a clanului Valerious, apoi dadu mana cu Zero, care observa reflexia de albastru la lumina a vampirului, plus taietura inegala a parului, incat pe partea stanga parea mai scurta si venea mai lunga in partea dreapta, unde era dat si bretonul indreptat cu placa si mici tepi in varful capului, acum pleostiti din cauza fulgilor de nea.
- Amir si Anubis au crescut cu cativa centimetri de cand i-ai vazut ultima data, spuse Bogdan, punand bagajele in porbagajul unui B.M.W. si ii deschise usa din spate a fetei. Am doi frati mai mici decat noi. Au sase ani, in anii speciei noastre si vreo cinci mii in cei muritori, il lamuri barbatul, iar argintiul aproba din cap, urcandu-se pe scaunul mortului.
Lui Zero nu ii venea sa creada ca fratele cel mare, cu nume slav, prefera baieti si nu fetele, cum ar fi normal pentru el. Ofta usor si privi in spate, la vampiroaica, ce se descalta de cizme si sosete, ramand desculta, cea ce il ingrijora usor, fiindca din cauza asta poate sa aibe mari probleme cand va avea copii. Deodata cei doi frati au inceput sa rada, iar gardianul putut sa vada cercetul din urechea dreapta a lui Bogdan, un banut din aur, exact ca al Annei de la bratara.
- Clanul nostru e foarte rezistent, datorita origini noastre de Sange-Pur a bunici. Bunica din partea mamei este un Sange-Pur, dar a facut-o pe mama cu un muritor si de aceea mama s-a casatorit cu unul tot asa ca ea, ii spuse ceva despre istoria familie ei, lasandu-l masca pe Zero.
Niciodata nu a crezut ca vampiri pot sa aibe urmasi cu muritori, dar in aceasta tara orice era posibil... Tara tuturor posibilitatilor.

[Sho-Yo]

Buna>:d<

Merci ca m.ai anuntat de continuare. Ce pot sa spun? Ca intotdeauna capitolele sunt frumoase dar totusi pot spune despre Zero ca a fost previzibil in acest capitol, ceea ce e ciudat dar mai bine asa. Anna are o istorie de familie destul de incalcita, ceea cei da acestui personaj o nota misterioasa. Pe parcurs sper ca voi mai afla. Descrierea e la ordinea zilei insa capitolul a fost cam micut. Idei sarace sau lipsa de timp? Dialogul, ce pot sa spun? A fost ok, nu prea ma asteptam sa vorbeasca cu mama ei ci sa.i faca o surpriza venind acasa. Cat despre numele fratilor ai...Bogdan ai spus ca e slav(ceva nou) iar Anubis si Amir ....Anubis cred ca e egiptean dar Amir..numele deci sunt cam de prin toate colturile lumii...Si singura fata? Acum ai pus.o pe fascinanta Anna il locul lui Yuuki? Interesanta idee. Si ma bucur ca ai incorporat o mica scena unde erau prezenti Yuuki si Kaname. In rest nu prea mai am ce sa spun. E frumos, interesant si imi place de Zero cand este asa de grijuliu cu Anna. Astept continuarea si bafta!

[Nywa]

[center]VI[/center]

Masina opri in fata unei vile cu doua etaje si mansarda, de culoare galben-pal, foarte frumoasa in conbinatie cu zapada ce cadea din cer. Balconele erau pline de beculete de Craciun. Usa franceza de la intrare, se deschise si pe ea iesi Carolina, o muritoare de patruzeci si ceva de ani, imbracata cu pantaloni de trening, botosei din lana in picioare si un plover albastru, gros pe ea.
- Domnisoara Anna! Exclama femeia, imbratisand-o pe vampiroaica, pupand-o parinteste pe frunte. Ati mi crescut cativa centimetri, dar ati slabit mult..., incepu femeia sa critice bucatarii de la scoala.
Se opri o clipa, cercetandu-l atent din priviri pe Zero, apoi ii spuse ca e piele si os. Cand auzira asta, cei doi frati izbucnira in chicote usoare, ce samanau cu niste clicate a unor clipotei in bataia vantului. Intrara in vila si in vestibulul simplu si cu pereti auri, cu o oglinda incorporata in usa de la debara, aparura doi copilasi de sase anisori, identici in privinta hainelor si a infatisarii, dar hainele aveau culori diferite, pentru a se putea deosebi unul din celalalt. Acestia sarira pe Anna, lipindu-si obrajori inrositi, de fata ei rece, de la frigul de afara.
- Amir, Anubis, acesta este Zero, prietenul ce a venit aici sa petrecem impreuna Sarbatorile, Zero, acesta e Amir - copilasul cu plover albastru-deschis - si fratele sau geaman-siamez, Anubis - copia sa cu plover albastru-inchis, facu visinia prezentarile, apoi se opri din mers spre sufragerie, cand pe scarile de la etaj din lemn isi facu aparitia Alexei, copia identica a Annei in varianta masculina.
Avea aceeasi coafura ca acum trei luni, cand a venit sa-si scoata sora din Academie, pentru a o proteja de Rido Kuran. Acelasi breton peste ochiul stang, parul facut tepi si cateva cosite impletite prin parul visiniu.
- Zero! amice! Ce mai faci batrane? Il intreba Alexei, dand mana cu el, zambindu-i larg, ca in sfarsit ii vizita.
Aegintiul ramase usor uimit, din cauza asemanari identice dintre cei doi. Incepand de la culoarea parului pana la mimica fetei. Nu degeaba erau siamezi, fiind uniti in zona bazinului.
- Bine. Vad ca rana de pe obraz s-a vindecat complet, spuse vampirul, fiindca Alexei s-a ales cu maxilarul rupt si o rana adanca pe obrazul drept intr-o lupta cu un alcolit de a lui Rido.
Si acum Zero isi amintea cum l-a gasit pe vampir impreuna cu Anna. Nu si-a putut da seama cum fostul alcolit ajunse un pumn de cenusa, chit ca era Nivel B si putea creea cutite din nimic.
- Mama cu tata ajung dupa-masa acasa. Noarh diseara plecaca din Norvegia, iar de Gavril si Mihail nu stiu daca vin anu acesta acasa, ii informa Bogdan, cu gemeni cocotati pe umeri sai, ducandu-se in sufragerie.
Fata aproba din cap, apoi isi apuca iubitul de mana, tragandu-l pe scari spre camera ei, care era mansarda. Chiar daca tatal ei s-a impotrivit sa aibe camera acolo, mama ei a fost in favoarea ei si a lasat-o acolo sa doarma. Deschise usa cu diferite postere lipite postere cu diferiti actori si cantareti muritori, pe pereti. Ii arata lui zero dressing-ul ei, ce era cam cat camera lui de la camin de mare si plin de haine asezate pe umerase si papuci stivuiti in rafturi speciale, iar intr-o parte trei oglinzi mari. Zero ramase uimit, cand tanara se agata de umeri sai si isi puse capul pe pieptul sau. Oglinzile o faceau sa para atat de ireala, atat de... fragila. Cu grija, argintiul o lua in brate, fiindu-i frica ca se poate sfarama la cea mai brusca miscare a sa. Tanara incepu sa rada usor, lasandu-si capul pe spate si parul ei de vin, ii atingea in treaca lamilatele de culoarea mierii. Vampirul o aseza ca pe o mireasa in patul dublu, moale cu cearceafuri lila-deschis. Anna se ridica in fund si ii lua fata in maini, iar buzele ei moi si dulci se lipira de ale sale. Limba lui se strecura in gura ei, invitandu-i limba la joaca. Buzele lor aproape s-au contopit, despartindu-se doar cand schimbau pozitia capului. Anna isi baga degetele in cositele arginti ale baiatului, iar acesta o apuca de mijloc, tragand-o mai aproape de el. Era sa de bine sa o simta in bratele sale, sa o protejeze de tot ce este rau in aceasta lume. Si acum isi aminteste, cat curaj i-a trebuit sa intre in clasa si sa minta ca o cheama directorul, apoi sa o conduca in biblioteca, intreband-o daca vrea sa se intalneasca a doua zi pentru a merge in oras. Isi amintea fiecare cuvant balbait, in timp ce ochii ei albastri-violacei, mai pretiosi decat orice nestemata de pe pamant, il priveau atent si amuzati de balbaiala sa. Zero gemu foarte usor cand vampiroaica, il mangaie usor pe gat...
- Termina! Exclama el, cand Anna incepu sa il gadile, parca intuind ca in zona gatului si a abdomenului, erau zonele sale sensibile, facandu-l sa rada sau sa devina activ hormonal.
Usa camerei si Alexei intra in camera cu o perna in mana, trantindu-i surori lui in cap. Atunci argintiul a putut sa vada ca purta si visiniul o bratara exacta ca si sora lui, la mana stanga. Foarte usor, in dormitorul tinerei se umplu de puf si pene de gasca, cand usa camerei se deschise, iar tinerii au inghetat imediat. In prag se afla o vampiroaica, foarte frumoasa, in jur de treizeci si cinci de ani, cu parul ca al Annei, prins in coc si ochii ca ai gemenilor.
- Mami, striga Anna si sari in bratele femeii care i-a dat viata, mirosind parfumul natural de trandafir, parfumul de "acasa"...

[Nywa]

[center]VII[/center]

Zero se simtea stingher, stand la masa din living, cinand alaturi de doamna si domnul Valerious, Bogdan si iubitul acestuia, Andrei - un vampir de Nivel B -, gemeni, Anna si Alexei. Ochii sai se minunau de mancarea aburinda de pe masa lunga, cu o suprafata de sticla pusa peste suprafata de lemn lacuit.
- Scumplule, sinte-te ca si acasa la tine. Nimeni nu te mananca de viu aici, fiindca din cate vad eu, Andrei inca mai traieste, spuse Aleera pe un ton vesel, punand o mana calda pe bratul tanarului, acoperit de maneca unei bluze albe.
Se relaxa usor, apoi incepu sa manance incet, bucurandu-se de fiecare bunatate pe care papilele sale gustative le simtea. Trebuia sa-i multumeasca Carolinei pentru abilitatile de bucatar.
- Sa sti ca ma bucur ca l-ai ucis pe nenorocitul ala de Rido Kuran, spuse Vladislaus, conducatorul clanului Valerious si totodata tatal Annei.
Ochii sai albastru-violaceu, dadeau impresia ca vedea prin oameni. Alexei incepu sa se umfle usor in pene ca el a ucis un vampir periculos, dar elanul a fost rapid taiat de fratele sau cel mare, care i-a spus ca obrazul si maxilarul sau nu au fost de aceeasi parere ca si posesorul lor. Ocupanti mesei incepura sa rada, apoi au reinceput sa isi continue cina in liniste. Niciodata nu si-a imaginat ca o cina cu vampiri poate fi atat de vesela si foarte... de familie. Mancase cu atata pofta si rase alaturi de Alexei si gemeni, nu crezuse ca mai putea sa inghite si desertul alcatuit din budinca de capsuni si frisca, cu ciocolata asortata si cireasa in varf. Se parea ca servitoarea chiar e pusa sa il bage la ingrasat. Abia se ridica de la masa si se duse in camera care o impartea cu iubita lui, punandu-se pe pat, incepand sa motaie, mai ales ca era o caldura placuta in camera. Auzi un mic ciocanit si in camera veni regina sa, cu doua cani aburinde in mana.
- Carolina ne-a facut cacao cu lapte, pe care o servim pe balcon. Vrei sa vi? Il intreba, iar tanarul se ridica din pat, luand cana si sarutand-o apasat pe tanara, bucurandu-se de dulceata lor.
Deschisera usile franceze-duble, iesind pe balconul lunguiet si lat, incat acolo erau doua fotoli de trestie, acoperite de zapada si o masa din sticla, dar in coltul mai indepartat. Anna isi puse antebratele pe balustrada din lemn, dupa ce curata zapada de pe aceasta. Nu ii venea sa creada ca s-a intors pentru scurt timp pe meleagurile natale, incat a crezut ca va muri in Japonia, cand a pornit nebunia cu Rido. Privi bratara si zambi sadic si recunoscatoare mamei mei, ca a putut supravietui datorita ei.

Flash back
Imi simteam fiecare muschi din mine, pulsand de durere, in timp ce eram toata zgariata si muscata. Trebuia sa ii ucid pe nenorocitit astia de Nivel E, dar cu ce arme? Lamele ascunse de la mana, mi-au fost rupte de pe antebrat si acum se afla in posesia unui vampir de Nivel B, impreuna cu...
-... bratara, soptesc si pe buzele mele aparu un ranjet de rau amurg pentru vampiri din jurul meu. Stiti, spun pe un ton rece si bajocoritor, indraptandu-mi spatele, iar ranile vizibile - ce dracu, purtam costumul meu de vanatoare, care il avea intreaga mea familie - au inceput imediat sa se vindece, as minti cu nerusinare sa spun ca imi pare rau ca v-am cunoscut, dar nu e asa! Strig ultimile cuvinte si ochii mei devenira rosi ca si sangele-aprins, ce imi curgea atunci prin vene, asemenea unui torent de munte.
Ridic mana dreapta in sus, pregatindu-ma sa pocnesc din degete, iar vampiri sarira sa ma atace. Deja era prea tarziu, fiindca am pocnit din degete, iar ei se transformara pur si simplu in particole de praf si cenusa, picand gremezi la picioarele mele.
- Sa sti ca ai facut cea mai mare greseala din viata ta, amaratule, ii spun vampirului ce avea in mana lamele ascunse si bratara mea. Ca sa ma ucizi, trebuia sa nu imi fi luat bratara, in timp ce vorbeam, unghile mele fura incercuite de un cerc de alchimie, exact ca si "banutul" de pe bratara, facandu-le niste ghiare ascutite si letale, dar c'est la vie et touche, spun si imi infig ghearele direct in inima lui ucigandu-l.
Imi iau bratara si o privesc o secunda, apoi mi-o pun la incheietura... si acum ce se intampla cu mine? Nimic, ca de obicei cand o pun sau o dau jos, dar cand am dat-o ultima data jos...
Endback

Tanara tresari cand Zero isi aseza o mana pe spatele ei, aproape scapand cana din mana, dar continutul ajunse la cineva in cap, ca imediat se auzi injuraturi mai ceva ca la usa cortului.
- La naiba! Asta e Noarh! Hai sa ne schimbam si sa ne prefacem ca dormim sau numai scap de gura lui, cu motivele sale "de ce nu este bine sa bei cacao cu lapte pe balcon", spuse tanara impacientata, bagandu-se rapid in dressing.
Se dezbraca de haine, tragand pe ea o pereche de pantalonasi scurti si un maiou pe trup, apoi plonja in pat, in bratele iubitului ei, ce purta doar o pereche de pantaloni. Isi ascunse fata la pieptul sau cu muschi de felina, inspirand parfumul sau barbatesc, ce ii dadea un aer de masculinitate, prospetime si mister, cand usa camerei se crapa, apoi se inchise, semn ca Noarh o sa-i spuna acele motive maine-dimineata, inainte si dupa micul dejun...