[+18] Calea elfilor - Arcasi de gheata

[Nywa]

[center]IV[/center]

- E magnific, spuse tanara, cand vazu cetatea de mare, privindu-l de pe un prag de stanca, in timp ce adierea blanda de toamna, se juca poalele rochiei si firele rebele de par. Toate cetatile elfilor inalti sunt asa grandioase? Il intreba, in timp ce se urca in spatele lui Muso, stand pe o parte.
- Astea sunt nimic, fata de palatul regal al elfilor inalti sau a reginei elfilor intunecati. Palatul regal al elfilor inalti e facut in intregime de jad si clestar, iarla cei intunecati din onix, ii raspunse, pornind pe langa mamifer, fiindca nu vroia ca Sabe sa isi murdareasca rochia pe drumul noroios si plin de baltoace pana la cetate.
Fata mari ochii de uimire cand auzi, apoi casca usor gura, cand vazu poarta grandioasa, nepasandu-i ca garzile s-au pus in fata lor, incrucisand lancile. Nu te mai uita asa mirata la poarta, o atentiona Kai, iar Sabe zambi inocent celor doi muritori, ce i-au lasat rapid sa treaca, uitandu-se lung dupa ea. Fara sa vrea, fata le scormoni in minte si se incrunta, fiindca cei doi muritori o considerau zeita marii, ShinShia. Kai? Intreba mintal elfa, facandu-l pe tanar sa isi miste foarte usor din urechi, dandu-i de inteles sa continuie intrebarea, Toti muritori ne considera zeii lor? Fiindca cei de la poarta ma considerau zeita marii, ShinShia, mai adauga si baiatul stramba usor din nas din doua motive: prostia omeneasca si mirosul dezgustator de nespalati de la portile cetatii. Nu intelegea frica oamenilor de apa, fiindca se spalau o data la o luna, pe cand elfii aproape in fiecare zi. Norocul celor de gheata, fiindca corpul lor emitea un parfum fin si discret de brad, astfel scutindu-i sa se spele decat o data pe saptamana. Cand drumul deveni pietruit, elfa cobori de pe animal, mergand alaturi de companionul ei, in timp ce admira cetatea. Zidul de protectie era construit din piatra alba de rau, destul de rezistenta in asalte si grea de carat. Casile pe langa zidurile cetati erau de fapt pravai mai ieftine, fiindca pe langa zi stateau toti cersetori, vagabonzi si bolnavii. Dupa primele doua strazi, pamantul batatorit era inlocuit de pavaj din piatra gri de munte, mereu lucioasa si alunecoasa, mai ales daca era umeda sau inghetata. Sabe isi miji ochii in timp ce pasea cu grija, mai ales ca in aceea dimineata a cazut roua, iar pe un asemenea pavaj, greu se evapora. Ar trebui sa il felicit pentru arhitectul sau arhitecta ce a avut brilianta idee, de a pune piatra de munte ca si pavaj si nu ca servpentia de gunoi, unde se pune de fapt, fiindca pana la conac, eu sigur o sa-mi rup ceva, isi spuse fata foarte sarcastica in gand, iar inevitabilul se produse. Calca cu varful ompicutei din piele alba pe tivul rochiei, alunecand pe spate si picand in sezut. Probabil s-ar fi lovit si la cap, dar instinct isi duse mana in spate, iar cele cincizeci si opt de kilograme ale ei se proptira in mana stanga. Fata scoase un icnet scurt de durere isi facu aparitia pe buzele ei suave si rozalii. Kai o lua rapid in brate, asezand-o cu grija pe o bancuta, langa niste muritori batrani, ce se uitau la ei cu veneratie si idrolatrizare.
- In afara de antebrat, mai te doare ceva? O intreba elful, descoperindu-i antebratul umflat si isi ruptse din maneca camasi lui o bucata de panza, udand-o cu apa rece din burdufuri, apoi incepand sa o panseze, ca un fel de compresa.
- Posteriorul, murmura fata, stergandu-si ochii cu maneca de la mana stanga, strangand din dinti, datorita durerii din antebratul drept.
Barbatul o lua in brate ca pe o papusa, punand-o in saua lui Muso, apoi se urca si el, soptindu-i tigrului sa incerce sa alerge pana la conac, doar daca este sigur, ca nu va patina pe pavaj.

Conacul mostenit de Kai, era o cladire de doua etaje, cu terasa pe acoperisul bucatariiei, cu sera in gradina, veranda si in partea din fata, incat si cea din spate. De la usa principala pana la intrarea in conac, aleea era scoasa in evidenta de pietricele micute si multicolore, iar diferite flori exotice impodobeau marginea aleeii. Sabe s-ar fi bucurat enorm sa vada atatea genuri de flori, dar durerea de la mana, ce pulsea, o facea sa nu bage nimic in seama.
- Morloc! Striga Kai, cum deschise usa de la intrare, de fapt aceasta fusese deschisa de un omulet, nu mai inailt de o sute douazeci de centimetri, cu barba stufoasa, grasun si parul de un rosu-aprins.
- Da, stapane, spuse omuletul, ducandu-si pumnul la inima, dupa ce inchise usa si isi urma stapanul pe scara de marmura alba, la etaj, unde erau dormitoarele stapanilor. Cu ce va pot ajuta? Il intreba, deschizand usa de lemn, de la un dormitor urias, cu pereti de culoarea lavandei, doua dulapuri mari, oglinzi in usi, masa de toaleta cu oglinda, un baldachin cu cearceafuri si perdele de matase, de culoarea piersici si un birou din lemn de abanos, intre usile duble cu bolta de la balconul ce se lega de terasa.
- Vreau un vas de apa, un prosop si unsoarea pe care sotia ta o face, cand faci zgarcei sau ai rani, spuse elful poruncitor, asezand-o pe tanara pe salteaua moale a baldachinului.
Ii desfacu bandajul improvizat de la antebrat si sufla aer rece peste piele, facand-o sa se increteasca usor. Respiratia elfilor de gheata, putea fi foarte rece, incat sa inghete definitiv sau temporar un obiect sau o fiinta, dar asupra lor, semana doar cu briza racoroasa de pe munte, pe timpul verii. Sabe se uita curioasa la tanarul, ce ii ii facea durerea sa se domoale, dar aceasta reveni in forta, cand usa camerei fusese deschisa de o femeie micuta, cu parul carliontat, des si roscat-aprins, ochii mici si negri, nas coroiat si grasuta, purtand pe o tava un vas cu apa, un prosop, o fasa de bumbac si un borcanel cu unsoare mentolata. Kai lua unguientul pe degete si incepu sa ii faca masaj la antebrat, facand-o pe fata sa il apuce de o ureche, incepand sa il traga din cauza dureri. Baiatul isi stapanea destul de bine expresia faciala, chiar daca ochii ii s-a umplut de lacrimi din cauza durerii de la urechi. Ii pansa antebratul, lasandu-l liber, atunci degetele ei ii elibera urechea dreapta, ce pulsa usor si era rosie mai ales in varf. Se spala pe degete, lua tava si se indrepta spre usa.
- Incearca sa te odihnesti. Mai tarziu, va veni Layda cu croitoreasa familiei mele pentru a-ti lua masurile corpului, pentru rochii. Daca ai nevoie de ceva, suna din clopotelul de langa pat. Pitici au auz mai fin decat oameni, mai spuse albiciosul si inchise usa dupa el, lasand-o pe fata singura.
Sabe ofta si isi aranja maneca de la rochie, stangandu-si la piept antebratul vatamat. Se ridica de pe pat, ducandu-se la usile de la balcon, iesind pe acesta. In fata ei se intindea marea azurie, ce arata atat de cristalina in soarele dupa-amiezii de toamna tarzie. Semana exact ca si in poemele elfilor padureni. O adevarata nestamata nepretuita...