♦Cavaler patat de sange♦

[Ayame Chan]

<w< greseli gramaticale sunt destule si imi cer scuze, am pus acesta mi ca parte a viitorul meu fic (xD sa speram ca il voi continua) pentru ca as vrea parerea voastra, mai ales la descrieri.
Dupa cum vedeti emh... mie mi se pare ca o dau in bara la descrieri xD

EDIT: am decisa sa pun si pozele personajelor.

Amelie [capitolul 1.]
Edoardo [capitolul 1.]
Jozephina [capitolul 1.]
Ryan [-descris- capitolul 2/1.]
Ryan si Melissa [capitolul 2.]
Valerie [capitolul 2.]
Yuri [capitolul 2.]
__________________________________________________________

Capitolul 1.

Am decis sa scriu povestea vietii mele. De ce? Poate pentru ca nu a fost niciodata normala sau pur si simplu ca sa imi ramana ca amintire, sincer inca nu gasesc raspunsul.
Vreau sa va marturisesc ca eu nu sunt normala ( dar cine e? ) dar eu nu vorbesc in sensul in care credeti voi, vreau sa va spun ca... sunt un vampir, sau asa cred.
Ok, poate nu ma prajesc la soare dar am canini care ce se pot alunga, iar chiar daca sunt slaba si mica puterile corpului meu le intrec pe cele a unui barbat.
Viata mea a inceput acum trei ani. Cum adica? Simplu. Inainte de acei ani nu imi amintesc nimic, nici macar numele sau chiar varsta.

Eu sunt Amelie, studenta in clasa a XII-a si am nouasprezece ani. Sunt mica de statura, par negru putin ondulat si lung. Am ochii caprui dar devin putin rosii cand ma enervez.
- Hei Amelie! Vezi ca vine autobuzul! Ah, el e Ryan, vecinul meu. Si el are nouasprezece ani dar nu e in clasa cu mine chiar daca mergem la aceeasi scoala. Norocul meu ca ma trezeste la realitate de fiecare data cand sunt cu capul in nori.
Autobuzul se oprise in fata noastra iar eu de abea faceam un pas cu toata lenea pe care o aveam in mine. Sa fim seriosi, e dimineata, ce vreti!?
Ryan se dusese in spatele autobuzului la prietenii lui, iar eu m-am asezat in primul loc pe care l-am vazut liber. Drumul pana la scoala era destul de lung, iar in cateva minute autobuzul era plin. Plictisita ma uitam in stanga si in dreapta, crezand ca o sa dau cu ochii de cineva cunoscut. Dar ce vorbesc!? Eu il cunosteam doar pe Ryan, si debea daca imi aduceam aminte fetele colegilor mei de clasa. In afara ca eu sunt cam uituca, era doar a doua saptamana de scoala.
Ajunsesem in sfarsit si la scoala si toti iesisera din autobuz. Ma simteam ca o leguma uscata.
- Ia uite ce face netu\' din mine! zisesem eu intrand in clasa. Doamne dar cata galagie puteau sa faca. Imi dusesem mainile la urechi asezandu-ma in banca, singura! Cum eu nu cunosteam pe nimeni si eram impari in clasa, astia ma lasara singura in ultima banca. Nu puteam decat sa le multumesc, caci deja din prima zi de scoala imi erau antipatici. Mai erau cateva minute pana incepeau orele. Imi pusesem capul pe banca asteptand profesorul. Oh doamne, cat imi era dor de o perna!
Auzisem cum se inchide usa asa ca am ridicat capul, dar m-am speriat aproape cazand pe jos cand vazusem un baiat pe scaunul de langa mine.
- Ce dracu\'! zisesem eu uitandu-ma urat la el.
- Exact! Eu sunt ala! raspunse el cu ochii spre profesor. Aveam matematica si o uram dar cum de eram in ultimul an decisem sa fiu mai ascultatoare.
-Cred ca ati observat ca avem un nou elev. zise profesorul si toti se intoarsera cu capul spre banca mea, care acum a devenit \"a noastra\". Chiar daca stiam ca nu se uitau la mine, ma inrosisem putin la fata si incepui a ma uita in orce parte dar nu spre colegii mei.
El se ridicase asa de lin ca nici eu, avand simturile mai dezvoltate, nu il auzisem. Se uita la profesor spunandu-si numele:
- Fabbri Edoardo!
Avea un accent ciudat, era italian? Vocea nu ii era foarte groasa si nici fizicul, dar mi se parea destul de inalt. Nu era foarte muschiulos, fata de majoritatea baietilor din clasa. Avea parul deschis la culoare dar nu era chiar blond, iar ochii erau de un negru pur! Oh ce bine arata! Cred ca asta credeau si celelalte fete din clasa, pentru ca de indata ce se sunase de pauza si el pleca din clasa, cinci fete se adunara la banca mea.
- Deci, il cunosti? a intrebat una dintre ele, nerabdatoare.
-Oh, dar ce... nici nu terminasem se spus toata propozitia ca ma intrerupse o alta colega.
- Despre ce ati vorbit?
Despre ce naiba vorbeau astea? Nu-i vorbisem toata ora, cred ca aveau halucinatii.
- Eu nici nu am... incercasem din nou sa vorbesc dar o mana ma prinse de brat tragandu-ma afara din clasa. Nici nu vazusem cine ma tragea in halul ala, dar stiam ca trebuie sa ii multumesc pentru ca ma scapase de obsedatele alea.
Ma sprijineam de peretele din hol si uitanduma in fata mea vazusem o fata cu ochelari, putin mai inalta decat mine cu parul castaniu prins intr-o coada si ochii verzi. Se uita zambind la mine.
- Emh... iti multumesc! zisem eu zambind la randul meu.
- Nici o problema! Eu sunt Jozephina. Stau in banca din fata ta daca nu ai observat.
M-am inrosit putin pentru ca nu imi aduceam aminte de ea, dar m-am prezentat multumindu-i din nou. Incepusem sa vorbim despre scoala, despre ce materii ne plac sau nu iar eu eram fericita ca in sfarsit aveam cu cine vorbi, dar sunase de ora si am intrat in clasa, fiecare la banca lui. Imediat dupa mine intrase si Edoardo asezandu-se langa mine.
In fiecare pauza ieseam sa vorbesc cu Jozephina si asa scapam si de obsedatele de Edoardo.
Orele trecusera destul de repede, ma salutasem cu noua mea prietena si intalnindu-ma cu Ryan am asteptat impreuna autobuzul spre casa.
- Am auzit ca au venit niste baieti noi. zise el, dar nu se uita la mine ci la strada ca sa vada daca autobuzul venea sau nu.
-Ah da! Edoardo. zisem eu amintindu-mi de colegul meu de banca. Nu il bagasem in seama toata ziua. Cine stie unde se ducea in pauze.
- Da, toata scoala vorbeste despre el. Abia atunci ajunsese si autobuzul. Ryan a prins doua locuri asa ca m-am asezat langa el. Eram pur si simplu extaziata, iar pe bancheta moale a autobuzului chiar stateam bine. Ca de obicei ma uitam prin autobuz ca sa vad pe cine mai cunosc. Nici nu stiam de ce fac asta pentru ca sigur nu cunosteam pe nimeni. Uitanduma spre Ryan pentru a continua conversatia, il vazusem pe Edoardo.
- Cum!? Edoardo!? intrebasem eu cu voce tare uitandu-ma spre el. Norocul meu ca era cu spatele.
- Da, ziceam ca toata scoala... dar nici nu terminase fraza ca i-am luat fara intre maini indreptandu-i capul spre Edoardo. Debea atunci il vazuse si Ryan.
- Ah... zise si amandoi ne-am intors privirile unul spre celalat cand vazusem ca Edoardo se intorcea spre noi. Eu si Ryan am inceput sa radem pentru ca paream niste copii carora le era frica sa fie prinsi.

[kyra_kyralyne]

Buna. Am onoarea de a fi prima care comenteaza, insa ma scuz dinainte ca sunt si eu tot incepatoare. Cu toate ca nu ma pricep foarte bine sa critic, am observat cateva greseli.
In primul rand, ar trebui sa fii mai atenta la virgule.
Iainte = Inainte
occhi = ochii
Anabel sau Amelie? Inca nu mi-am dat seama.
ca sa trezeste = ca ma trezeste
debea = de abia / abia
Inafara = In afara
zisem = zisesem / gandisem
asezanduma = asezandu-ma
uitanduma = uitandu-ma
dar cum de era ultimul an = dar cum eram in ultimul an
incepui = am inceput
orce = orice
Edoardo = cred ca ar suna mai bine Eduardo, la fel de bine ar arata si in estetica textului
musculos = muschiulos
ochii era = erau
in treaba una nerabdatoare = a intrebat una dintre ele, nerabdatoare
se spus = de spus
? despre = ? Despre (si aici cred ca trebuia sa scrii propozitia de la capat)
traganduma = tragandu-ma
tagea = tragea
scapse = scapase
uitanduma = uitandu-ma
prin = prins
zisem = zisesem/spusesem
multumindui = multumindu-i
exausta = extaziata
fara = fata
di = si
calora = carora
Cam atat am avut de corectat, in afara de virgule, care lipsesc in multe locuri. Astept next-ul si sper ca nu am fost prea aspra.
Byez

[Ayame Chan]

x3 oh doamne in ce hal scriu [imi cer scuze, si nu te teme nu ai fost aspra]
>w< o sa incep imediat ca corectez

[la inceput numele ei era Anabel, dar am mai vazut un fic pe aici care folosea acelasi nume -Anabelle- asa ca l-am schimbat in Amelie]

[Ayame Chan]

Aici este din perspectiva lui Edoardo. De data aceasta am verificat de 2 ori textul, sperand sa nu mai fac atatea greseli.
Cred ca partea aceasta o voi integra tot in primul capitol. >w<
[si s-ar putea sa nu intelegeti prea mult xD]


\"Nu imi vine sa cred ca trebuie sa fac asta\" imi zisesem in gand uitandu-ma la cei doi ce radeau. Uite ce am ajuns sa fac, sa merg cu autobuzul. Oftasem uitandu-ma spre geam.
Era pentru prima data cand ieseam in lume. Era... dragut, chiar daca era aglomerat si destul de poluat, dar era diferit de locul unde am trait eu. Din cand in cand ma mai uitam la cei doi ce vorbeau acum, dar nu intelegeam nimic.
Violet chiar s-a schimbat. Uitandu-ma la ea imi dadusem seama ca parul si-l lasase mai lung si ca era mai inchis la culoare, dar ochii ei nu se schimbasera deloc. Imi aduceau mereu acea siguranta si acel zambet ce doar ea mi-l putea fura. As putea spune ca era chiar... frumoasa. Rosisem putin la fata din cauza gandurilor care imi veneau in minte. Eu sunt aici pentru alceva si nu pentru a contempla cat de frumoasa se facuse printesa mea.
Am inchis ochii oftand din nou. Nu stiam ce se intampla cu mine, stiam doar ca inima vroia sa imi iasa din piept de fiecare data ce ma uitam la ea.
Imi muscasem buza inferioara incercand sa nu ma mai gandesc la Violet in acel mod. Imi deschisesem ochii vazand ca cei doi se ridicau mergand spre usa autobuzului, asa ca imediat m-am dus si eu dupa ei coborand din autobuz cu aceasi fata indiferenta ce o aveam mereu.
Autobuzul plecase lasandu-ne in statie. Cei doi se uitau cu o fata asa de uimita la mine ca eram cat pe ce sa incep sa rad, dar ramasesem la fel de indiferent chiar daca inauntrul meu zambeam.
- Deci o sa fim vecini! zisem eu si am traversat strada lasandu-i singuri pe cei doi.
Intrasem in bloc, urcand repede scarile pana la etajul trei unde era apartamentul meu. Am mers direct la geamul din sufragerie care dadea la strada si i-am vazut pe ce doi vorbind putin apoi salutandu-se, fiecare mergand in propria casa.
Ca sa fiu sincer baiatul cu care era Violet ma cam lasa suspect. Intelegeam ca erau vecini si ca poate se cunosteau dar trebuia sa aflu mai mult despre el.

[kyra_kyralyne]

'ello. Iar sunt prima care lasa comm. Ma bucur ca ai postat nextul, insa din pacate, si la acesta ai cateva greseli. Si ar trebui sa precizezi la inceput din perspectiva cui povestesti.
Sa o luam cu inceputul. Parerea mea este ca mai ai putin de lucrat cu descrierea, in rest e ok.
Acum sa corectam gramatica:)

zisem = zisesem
daca aglomerat = daca era aglomerat
diferit de unde am trait eu = diferit de locul unde am trait eu
alceva = altceva
pipt = piept
gansesc = gandesc
ridacau = ridicau
indiferet = indiferent
atraversat = traversat

De data aceasta ai avut mai putine greseli si ma bucur.
App, te astept cu un comm si la ficul meu: ~Life is a long lesson in humility~
Bye

[Ayame Chan]

Nextuuuu\\\'... mie prea somn pentru a verifica din nou greselile gramaticale, si sper ca am mai evoluat cat de cat la descrieri. Singura chestie e ca vocabularul meu roman e mult prea \\\"mic\\\" pentru descrieri si trebuie sa ma duc pe net pentru a gasi ceva adjective .w. naaah... asta e.
[vorbesc din perspectiva Amelie-ei]

Capitolul 2.


Intrasem in casa dar mult prea obosita pentru a urca scarile catre camera mea asa ca m-am dus in salon lasandu-mi ghiozdanul langa un fotoliu.
Valeria trebuia sa fie prin casa asa ca am strigat anuntand-o ca am venit de la scoala. Ea era cea care m-a gasit acum trei ani. De atunci m-a luat in casa in care locuia singura, m-a educat si a avut grija de mine. Lucra ca invatatoare la gradinita pentru ca iubea copii chiar daca ea nu putea avea.
- Ti-ai luat pastilele? ma intreaba din bucatarie. Mie nu mi se parea ca sunt bolnava dar ma punea sa imi iau acele pastile in fiecare zi. Nu ma impotriveam caci stiam ca o face pentru binele meu, ma considera copilul ei.
- Nu. Sa mananc prima data! zisesem eu ducandu-ma spre bucatarie. Valeria era pe scaun si bea ceaiul ce si-l facea aproape in fiecare dupa amiaza. Parea la fel de obosita ca si mine. Ridurile ii erau mai accentuate decat de obicei, iar ochii ei verzi pierdusera din stralucire. Era inca imbracata de lucru, cu o pereche de pantaloni negri si o camasa rozalie ce ii dona perfect chipului ei deschis la culoare, parul era ca intodeauna, legat intr-o coada la spate. Uitandu-se la mine isi aranja ochelarii mai bine pe nas.
- Atunci ia si mananca. Nu uita de pastile! Dupa o lunga pauza in care termina ceaiul adauga: Eu am sa plec la gradinita pentru cateva ore. Pusese ceasca in chiuveta, apoi zambindu-mi pleca fara sa imi mai zica nimic. Mi-am facut repede ceva de mancare debea asteptand sa stau pe ceva moale caci nu mai puteam de picioare, pur si simplu nu mai aveam energie. Nu uitasem nici de pastile pentru ca nu vroiam sa o supar pe Valeria.
Spalasem vasele si am plecat imediat in camera mea de la etaj. Era o camera destul de simpla, peretii era toti albi in cea casa dar camera mea nu facea diferenta. Aveam un pat dublu, mai mereu nefacut caci nu aveam timp dimineata. Mobilele erau toate din lemn inchis la culoare. Singurul lucru ce mai dadea putin de culoare in camera era mica mea biblioteca plina doar cu carti de fantasy. Acolo erau lipite adezive de toate culorile cu cartile ce vroiam sa le citesc si sa le cumpar. Daca nu stateam pe internet imi pierdeam timpul citind o carte.
Ma dusesem la geamul care dadea spre strada avand un singur nume in cap: Edoardo. Ma uitam la blocul din fata casei. Deci acolo locuia el. Sincer, putin imi pasa. Eram doar curioasa... si uimita. Nu stiam de ce dar baiatul ala ma atragea in un mod ciudat, dar de fapt cred ca in acel mod atragea toate fetele din clasa.
Ma pusesem in pat luand leptopul cu mine. Cand ma plictiseam ma uitam la filme sau anime de pe internet, ziua si noaptea.Uneori la scoala eram cu psihicul la pamant pentru ca dormeam foarte putin si nu ma puteam concentra.
Ziua trecuse repede. Asa se intampla mai mereu cand eram la calculator. Nici de data asta nu dormisem toata noaptea. Se vedea ca Valeria se ingrijora dar macar ma intelegea. Venise pe la sase si jumatate ca sa ma scoale iar eu eram intinsa pe pat cu capul pe leptop. Imediat isi daduse seama ca eu nu dormisem toata noaptea.
- Amelie, dupa ce te imbraci vino jos sa mananci. imi zisese inchizand usa mai cu forta avertizandu-ma sa ma grabesc.
Imi luasem o pereche de blugi neri mai mulati si un tricou gri si simplu. Ce somn aveam! Cu ochii intre-deschisi incepusem sa merg spre baia din capatul holului. Inca putin si faceam infart cand mi-am vazut chipul in oglinda. Aveam cearcane ingrozitoare dar cu un pic de fond te ten speram ca o sa arat mai bine. Aveam nevoie de un dus dar mai aveam doar douazeci de minute pana cand venea autobuzul deci nu prea aveam timp. Imbraca si aranjata pentru scoala coborasem in bucatarie sa mananc. Paharul de lapte cu ciocolata ce mil facea Valeria in fiecare dimineata se afla pe masa parca facandu-mi cu ochiul. Ma asezasem langa Valeria iar in timp ce bea cafeaua incepusem si eu sa imi beau laptele cu ciocolata.
Dupa ce terminasem, luandu-mi ghiozdanul am salutat-o si m-am indreptat spre cea mai apropiata statie de autobuz. Afara era destul de frig chiar daca soarele era deja pe cer, dar din cauza vantului ce batea putin mai tare aveai nevoie de haine mai groase chiar daca era sfarsitul primaverii. Ca de obicei, Ryan era deja in statie asteptandu-ma.
- Buna dimineata! Hai ca arati bine. imi zisese in mod sarcastic. Imediat si-a dat seama ca eu nu dormisem iar uneori chiar ma enerva faptul ca pentru el eram o carte deschisa.
- Da\' mersi. Va trebui sa imi dai un premiu daca nu voi adormi la ore.
- Vino aici draga ca ti-l voi da in anticip. zisese in timp ce se apropia incet de mine si zambind ma saruta in aer pe obraji. Incepusem amandoi sa radem dandu-i un pumn in burta.
- Am cam inversat rorurile!
Zambeam uitandu-ma la el. Era chiar un tip dragut si amuzant, dar si unic. Nu doar la fizic, si sa va spun sincer multe fete tanjeau dupa ochii lui ca smeraldul si parul lui roscat ce parea ca de foc in bataia vantului. Chiar si eu ma mai pierdeam in privirea lui dar era deja luat. Eu si Ryan suntem prieteni destul de buni dar nu o suport pe prietena lui, Melissa. Cate o data am impresia ca se da prea mare. Are un corp de invidiat, destul de slab dar abundant unde trebuie. Parul ei e asa de blond si lung ca pare vopsit iar ochii ei sunt inchisi la culoare. E o fata foarte frumoasa dar egoista si geloasa. Nu prea ma lasa sa stau cu Ryan cand iesim toti trei si de multe ori chiar ma ignora, dar oricum... eu si Ryan suntem vecini deci putem vorbi oricand.
- \'Neata! ne zisese Edoardo zambind cand atraversa strada. Uite un altu\' care ma trezea la realitate. Stai, stai stai! Zambea? Ok, asta era cam ciudat dar era asa de dragut. De obicei era serios. Eu si Ryan ne uitasem unul la altul pentru un timp inainte sa ii raspundem in cor:
- Buna dimineata! dar inainte ca sa mai spunem ceva ajunsese autobuzul. Ryan si Edoardo intrara primii lasandu-ma ultima. Ce gentlemen! Oftasem cautand un loc unde sa ma asez. In acel moment Ryan imi facu cu ochiul si mersese in spate, ca de obicei. Dar ce l-a apucat ? Mi-am dat seama de ce mi-a facut acel gest doar cand am vazut ca singurul loc liber era langa Edoardo. Doar nu credea ca eu si el... adica... Doamne! Nu imi placea asa de mult gandul ca trebuie sa stau si in autobuz langa Edoardo, deja imi ajungea ca statea in banca cu mine la scoala, dar decat sa stau in picioare m-am pus langa el. Era ciudat de cum ma simteam asa de bine in preajma lui, parca protecta. Adoram starea aceea de pace si liniste ce doar langa el o puteam simti.
Drumul pana la scoala e destul de lung si ar fi fost mai bine daca am incepe o conversatie. Fara sa imi dau seama gura-mi incepuse a vorbi:
- Vroiam sa te intreb ceva. Esti italian? speram sa nu fi gresit. Obrajii imi deveneau din ce in ce mai rossi in timp ce privirea mi se fixase spre el. Aveam o pereche de jeans larguti de culoare inchisa ce ii stateau perfect cu perechea de Nike negri si bluza de training gri ce ii era descheiata.
- Da. raspunse el uitamdu-se la mine. Imi zambea in acel mod inocent si dulce ce incepusem sa ador.
- Pai... eu stiu un pic de italiana. ii zisesem zambind la randul meu.
- Davvero? (Chiar?) ma intrebase in italiana. Ce accent frumos avea. Avea o voce asa de dulce si armonioasa cand vorbea in limba lui de origine. Imi scuturasem capul incercand sa alung acele ganduri. Mi-am dat seama ca astepta raspunsul meu cand privirile ni s-au intalnit iar capul lui s-a inclinat putin tot uitandu-se la mine. Cine stie cat de rosie eram in obraji.
- Si. (Da.) am raspuns privind spre geam. Eram aproape de scoala. Cladirea aceea imensa si alba se zarea de departe.
Ma ridicasem incet impreuna cu ceilalti ce se indreptau spre usa autobuzului. Ma uitam in stanga si in dreapta sa vad daca Edoardo avea de gand sa vina cu mine in clasa dar nici urma de el. In timp ce mergeam intrasem in cineva.
- Scuze! aplecasem capul rosind din nou si toata lumea se uita la mine. Dar ce am facut?
- Nu-i nimic. zisese persoana din fata mea. Ridicasem capul pentru a vedea peste cine am dat cand deodata obrajii parca imi luara foc. Era un baiat, cred ca mai dragut ca Edoardo. Parul lui argintiu putin mai lung era pur si simplu superb cand razele soarele se bateau peste el, iar ochii inchisi la culoare zambeau impreuna cu buzele lui subtiri si rozalii.
Fara sa mai spun ceva plecasem de acolo inainte sa observe ca eram rosie la fata. Uram cand eram asa timida iar gandul ca cineva m-ar putea vedea imi faceau obrajii sa se infierbante.
Oftasem intrand in clasa. Edoardo era deja la locul lui dar avea di nou acea fata indiferenta. Isi indreptase privirea spre mine in timp ce eu mergeam lin spre banca mea. Nu zambea dar pe fata lui notasem o urma de... ingrijorare.

[kyra_kyralyne]

\'ello. Sunt prima care lasa comentariu, again :)
Deci, de data asta te-ai descurcat mult mai bine, insa dialogul mi s-a parut putin cam sec. Cat despre gramatica, off.

anuntando = anuntand-o
ceiul = ceaiul
Uitanduse = Uitandu-se
dupa o lunga = Dupa o lunga
puse = Puse
placa = pleca
Mia-m = Mi-am
debea = de abia
cea casa = acea casa
putin de culoare = putina culoare
prina = plina
adevive = adezive
singue = singur
ca scoala = la scoala
jamatate = jumatate
neri = negri
intre-deschisi = intredeschisi
infart = infarct
fond te ten = fond de ten
Imbraca = Imbracata
mil = mi-l
salutato = salutat-o
aproape = apropiata (statie de autobuz)
vantul = vantului


Mai e de corectat, dar nu sunt in apele mele, asa ca o sa revin mai tarziu cu un edit