05-03-2011, 10:10 PM
Dupa mult timp am revenit cu capitolul unde se vorbeste din prespectiva Sakurei.
Sa incepem:
Anii rai si grei si-au pus o aprenta pe corpul meu de odinioara, fata mea tanara care era detinatoarea zambetului meu dulce, acum este plina de griji si suferinta. Corpul meu pic precum floarea de ciresi acum este batut de vantul rece al prezentului, sunt mai dezvoltata din punct de vedere fizic, dar inima mea este distrusa. Parul meu atat de scump este patat cu culoarea insuportabila pe care o port...rosu...imi mananca si ultimele zile fericite.
Mi-am pierdut frumusetea si tineretea cautand un lucru care nu va avea loc niciodata, fericirea simpla si linistea de care duce dorul sufletul meu. Sunt inchisa in viata aceasta din care nu am scapare, catusele prezentului imi amintesc de anii de glorie care s-au spulberat. Nu mai sunt aceasi fiinta ca odinioara, sunt o epava veche a cea ce-am fost. "Si iubire cer, si nimic altceva", dar poate intr-o buna zi voi simtii si eu sfarsitul, acel sentiment in care parasesc acest Pamant si ma aproprii de cerul albastrul sau pamantul rece.
Pasii repezi si increzatori ma indrept spre cladirea intunecata in care am fost si cand aveam doisprezece ani, vremuri care au apus, acum sunt in probleme si mai intunecate si sumbre. Ma indrept spre usa de la intrare trecand agale pe langa florile ofilite si uscate care sunt pe pamantul rece, precum o plapula neagra si groasa. Frica din mine nu-s are rostul, pana la urma si eu sunt moarta la fel ca si aceste flori, dar diferenta este ca eu am facut pactul cu Diavolul si acum traiesc. Sunt vie ca sa fiu controlata de el, o marioneta in mainile lui negre si pline de sangele celor care au murit din cauza lui.
Deschid usa de la intrare si sunt lovita de mirosul cadavrelor, se pare ca cineva s-a suparat si le-a casapit capul altora. Persoane care nu au facut nimic si totusi sunt morti, pierzandu-si viata in floarea varstei. Ce trist. Dar sa nu neglijam panzele de paianjen care sunt pe peretii din lemn prutred, praful de pe podea care ridica solul cu "sapte degete". Intunericul in care ma plimb fara sa vad mai nimic in jur, doar o luminita alba ce ma indruma spre camera unde se afla el.
Pana la urma lunga calatorie ajunge la capat si ma aflu in fata "papusarului" sef, Dialovul, o fiinta fara scrupule care nu pune pret pe iubire si prietenie. Lacomia de putere si visul de-a conduce lumea ii stapaneste intreg corpul, de la cap pana la urgiile de la picioare. In sange si minte are doar doua cuvinte "Mori Dumnezeu !", dar el nu o sa moara. Insa legenda pune ca exista o cale ca el sa moara, sa-s gaseasca si el sfarsitul ca oricare altul.
Ma aplec in fata lui si cu respect ii rostesc toate lucrurile care s-au intamplat de ultima oara cand l-am vizitat. Vorbele ies usor, iar raspunsurile lui ma lasa rece. Ordinele lui sunt crude si nemiloare, fara pic de mila si compasiune, rautatea din sufletul lui imi topeste judecata.
-Marete, a tot puternic zeu al focului negru, eu, cu respect va spun ca nu pot sa-i omor pe copii. Sunt atat de mici si de blanzi incat ochii lor topesc orice ghetar, pana si inima mea care acum cativa ani ar fi omorat fara inima. Crutale viata sarmanilor copii, ei nu au vina ca tatal lor se comporta asa cum face. spun eu inca putin si plang ca sa-i lase in viata.
Inima mea de mama ma opreste sa le fac rau acestor fiinte, chiar daca nu poarta numele meu. Suferinta ca eu sa le fac rau unora care n-au nici pic de pacat, a lor zambet nevinovat. Tot ce reprezinta copilul este sfant, este un inceput pe care nu poti sa-l opresti. Si neagra trebuie sa-i fie inima celui care ii omoara, si pacate enorme sa arunca celui care indraznesc sa faca aceasta cruzime.
-Natalia te-ai lamolit. Unde este acea fata care omoara oameni fara sa se uite in urma? Si nu-mi schimb parerea, Sasuke trebuie sa sufere ca tu sa-l poti omora. Dupa asa zisa moarte a lui Sakura si-a gasit alinarea in amante, dar dupa copii lui intreadevar va suferi. El este singurul care n-a fost omorat la doi ani dupa ce s-a luat cazut, este cel mai puternica fiinta pe care am intalnit-o. Si ca sa-l ucidem trebuie sa-i omoram mai intai inima. Este la fel ca legenda cu regele Artur, cand el a aflat de iubirea pe care i-o poarta sotia lui cavalerului, si-a pierdut increderea si-a pierdut. spune el cu o cruzime de parca ordinul pe care m-i la dat este normal.
Nu am reusit nimic, degeaba m-am rugat de el ca sa-i crute ca nu s-a induplecat, si nici nu-i lasa sa mearga in Rai, ii vrea in Iad ca sa rada ca i-a omorat. Din pacate trebuie sa-i omor. Si acest lucru ma doare.
Imi cer scuze de greseli dar mie somn si lene ca sa il corectez. Sper ca va placut ce anume am postat.
Sa incepem:
Anii rai si grei si-au pus o aprenta pe corpul meu de odinioara, fata mea tanara care era detinatoarea zambetului meu dulce, acum este plina de griji si suferinta. Corpul meu pic precum floarea de ciresi acum este batut de vantul rece al prezentului, sunt mai dezvoltata din punct de vedere fizic, dar inima mea este distrusa. Parul meu atat de scump este patat cu culoarea insuportabila pe care o port...rosu...imi mananca si ultimele zile fericite.
Mi-am pierdut frumusetea si tineretea cautand un lucru care nu va avea loc niciodata, fericirea simpla si linistea de care duce dorul sufletul meu. Sunt inchisa in viata aceasta din care nu am scapare, catusele prezentului imi amintesc de anii de glorie care s-au spulberat. Nu mai sunt aceasi fiinta ca odinioara, sunt o epava veche a cea ce-am fost. "Si iubire cer, si nimic altceva", dar poate intr-o buna zi voi simtii si eu sfarsitul, acel sentiment in care parasesc acest Pamant si ma aproprii de cerul albastrul sau pamantul rece.
Pasii repezi si increzatori ma indrept spre cladirea intunecata in care am fost si cand aveam doisprezece ani, vremuri care au apus, acum sunt in probleme si mai intunecate si sumbre. Ma indrept spre usa de la intrare trecand agale pe langa florile ofilite si uscate care sunt pe pamantul rece, precum o plapula neagra si groasa. Frica din mine nu-s are rostul, pana la urma si eu sunt moarta la fel ca si aceste flori, dar diferenta este ca eu am facut pactul cu Diavolul si acum traiesc. Sunt vie ca sa fiu controlata de el, o marioneta in mainile lui negre si pline de sangele celor care au murit din cauza lui.
Deschid usa de la intrare si sunt lovita de mirosul cadavrelor, se pare ca cineva s-a suparat si le-a casapit capul altora. Persoane care nu au facut nimic si totusi sunt morti, pierzandu-si viata in floarea varstei. Ce trist. Dar sa nu neglijam panzele de paianjen care sunt pe peretii din lemn prutred, praful de pe podea care ridica solul cu "sapte degete". Intunericul in care ma plimb fara sa vad mai nimic in jur, doar o luminita alba ce ma indruma spre camera unde se afla el.
Pana la urma lunga calatorie ajunge la capat si ma aflu in fata "papusarului" sef, Dialovul, o fiinta fara scrupule care nu pune pret pe iubire si prietenie. Lacomia de putere si visul de-a conduce lumea ii stapaneste intreg corpul, de la cap pana la urgiile de la picioare. In sange si minte are doar doua cuvinte "Mori Dumnezeu !", dar el nu o sa moara. Insa legenda pune ca exista o cale ca el sa moara, sa-s gaseasca si el sfarsitul ca oricare altul.
Ma aplec in fata lui si cu respect ii rostesc toate lucrurile care s-au intamplat de ultima oara cand l-am vizitat. Vorbele ies usor, iar raspunsurile lui ma lasa rece. Ordinele lui sunt crude si nemiloare, fara pic de mila si compasiune, rautatea din sufletul lui imi topeste judecata.
-Marete, a tot puternic zeu al focului negru, eu, cu respect va spun ca nu pot sa-i omor pe copii. Sunt atat de mici si de blanzi incat ochii lor topesc orice ghetar, pana si inima mea care acum cativa ani ar fi omorat fara inima. Crutale viata sarmanilor copii, ei nu au vina ca tatal lor se comporta asa cum face. spun eu inca putin si plang ca sa-i lase in viata.
Inima mea de mama ma opreste sa le fac rau acestor fiinte, chiar daca nu poarta numele meu. Suferinta ca eu sa le fac rau unora care n-au nici pic de pacat, a lor zambet nevinovat. Tot ce reprezinta copilul este sfant, este un inceput pe care nu poti sa-l opresti. Si neagra trebuie sa-i fie inima celui care ii omoara, si pacate enorme sa arunca celui care indraznesc sa faca aceasta cruzime.
-Natalia te-ai lamolit. Unde este acea fata care omoara oameni fara sa se uite in urma? Si nu-mi schimb parerea, Sasuke trebuie sa sufere ca tu sa-l poti omora. Dupa asa zisa moarte a lui Sakura si-a gasit alinarea in amante, dar dupa copii lui intreadevar va suferi. El este singurul care n-a fost omorat la doi ani dupa ce s-a luat cazut, este cel mai puternica fiinta pe care am intalnit-o. Si ca sa-l ucidem trebuie sa-i omoram mai intai inima. Este la fel ca legenda cu regele Artur, cand el a aflat de iubirea pe care i-o poarta sotia lui cavalerului, si-a pierdut increderea si-a pierdut. spune el cu o cruzime de parca ordinul pe care m-i la dat este normal.
Nu am reusit nimic, degeaba m-am rugat de el ca sa-i crute ca nu s-a induplecat, si nici nu-i lasa sa mearga in Rai, ii vrea in Iad ca sa rada ca i-a omorat. Din pacate trebuie sa-i omor. Si acest lucru ma doare.
Imi cer scuze de greseli dar mie somn si lene ca sa il corectez. Sper ca va placut ce anume am postat.