♥ TheDεyu03♥ vs. Myranda~deea

[Layla.]

Vom face pool
Tema: La alegere
Nr. de pagini: nelimitat
Timp la dispozitie pentru postare fic: 12.12.2010 - 13.12.2010
Timp pt voturi:13.12.2010 - 26.12.2010
Rugam sa fie argumentate comentariile :d
Lucrarile vor fi anonime
:bv: gambate si cel mai bun :smart: sa castige

[Layla.]

Prima lucrare :



Cuvinte de dupa despartire..

Deschid incet jurnalul prafuit care a stat in pod atata amar de vreme, prinre jucarii ponosite si vechituri. Cu nerabdare il deschid, rasfoind paginile, cand deodata, ma opresc. Un titlu scris pe la jumatatea paginii ma captiveaza imediat : ,, Cuvinte de dupa despartire”. Dau pagina si incep sa-mi citesc cateva pagini din trecut:
,, Ziua 1:
A trecut doar o zi. Am incercat sa fiu indiferenta pentru ca stiam ca nimeni nu ma poate ajuta. Si totusi ce spuneam era adevarat :Nu eu am pierdut, ci el !
Si nu stiu…parca ceva imi spunea ca toate cuvintele lui dulci au fost doar o minciuna…si sincer…as vrea sa mi-l pot scoate din cap…dar …Nu Pot! De ce? Simplu: l-am Iubit! Si m-a durut sa aflu ca el nu. Totusi,este prea tarziu acum ca sa mai pot face ceva, asta este. Tot ce pot face acum este sa-mi astern gandurile pe hartie… “
-Ce sentimente profunde aveam atunci, si eram doar cun copil de 15 ani…hmm. Spun eu zambind si afundandu-mi din nou capul in acel caiet cu amintirile care mi se par acum povesti.
,,Ziua 2:
Un an…un an irosit cu un mincinos…pacat. Simt ca , parca a fost o viata intreaga, iar acum ma simt…singura. Nu mai are cine sa ma asculte sis a ma inteleaga cum o facea el.Si deabia realizez ca pentru el nu a fost decat o joaca, o distractie…dar eu am pus suflet…poate ca sunt prea naiva si ii las pe toti sa ma joace pe degete . Dar una e sa te joci cu omul si alta e sa te joci cu sentimentele si inima lui. Nu stiu ce voi face in continuare…ma simt fara Speranta . Am crezut ca am gasit pe cineva care sa ma iubeasca, si cu bune si cu rele , pe mine, cea adevarata. Cum poate un om sa fie atat de rece? Mai ales cu o persoana care il iubeste neconditionat langa el? Imi este imposibil sa raspund la aceasta intrebare.”
-Huh, nu am mai auzit nimic de el de atatia ani de zile. Mai précis de cand am plecat la sotul meu acasa. Ia sa vad ce mai scrie aici, in jurnalul in care am amintirile vietii mele .si spunand asta, simt cum o lacrima de cristal imi aluneca pe obraz.
,,Ziua 3:
A mai trecut o zi, si deja imi vine sa mor. L-am vazut deja cu iubita lui de mana . Am crezut ca voi lesina in plina strada . Daca nu era Lily cu mine sa ma prinda cred ca acum eram la spital dataorita ranii la cap pe care o obtineam dovada faptului ca facusem conctact cu borbura trotuarului… dar din fericire nu s-a intamplat. Dar nu ma mai simt intreaga. O parte din mine a disparut. Daca stai sa te gandresti,sunt doar un cpil, cu sentimente de adult. Si doare, chiar doare sa-l vezi la doua- trei zile dup ace v-ati despartit tinandu-se de mana cu alta . iti aduci aminte cum era atunci cand erai tu in locul ei . Doare rau, si te face sa suferi ingrozitor…
Dar trebuie sa trec peste. Asta este situatia. Am facut ce trebuia. Acum viata mea o sa ia o intorsatura noua. Punct si de la capat !“
-Draga mea, esti sus? Se aude o voce de barbat.Este vocea sotului meu.
- Da, scumpule, cobor imediat!
-Haide, copii asteapta in masina!
Nici nu-mi mai amintesc bine ce a fost atunci. Stiu doar atat : acum nu mai conteaza ce a fost, conteaza ce va fi.Las jurmanul unde l-am gasit, stergandu-mi lacrimile de pe obraji .



acum...
A doua lucrare :


Ce mi-asi dori sa stiu ce se gaseste in inima mea acum in aceste momente, sa stiu ce sentiment da tarcoale in interiorul meu. Stau aici pe pervaz si ma uit la cer parca asteptand ca el sa-mi raspunda la intrebari, sa vad scris acolo ce anume simt eu acum. Orice om cand stie ca zilele ii sunt numerate s–ar speria si fata lui ar arata trista si mahnita, dar a mea arata o nestire oarba. Nu stiu ce simt: frica ca nu mai am mult de train ,sau fericire ca o sa mor si spatiul pe care il ocupa corpul meu se va duce. Mi-asi da si sufletul sa pot sa stiu ce se gaseste in inima mea.

Toata inima mea este strabatuta in lung si lat de o furtuna care amesteca toate parerile mele, nu stiu ce sa fac. Chinuita stau si zac in aceasta camera care este atat de urata incat noaptea parca simt cum soareci se urca pe mine si ma miros. Dar m-am obijnuit cu aceasta viata care imi este atat de...vreau sa mor ca sa nu mai trec prin asta, dar nu stiu ce inseamna moartea. Imi este frica de moarte ca de orice altceva ce se gaseste in aceasta camera sumbra si intunecata.

Nu stiu ce simt, ce sa fac sau daca moartea mea are un sens. Sunt un copil care nu are nici macar apa, poaia imi da lichidul transparent pe care trebuie s-o am pana la urmatoare furtuna. Apa nu am poate chiar saptamani, mancare nu am deloc, ma hranesc cu apa, si iubirea este pantru mine un lucru necunoscut. Trupul imi este slabit din cauza lipsei de hrana, iar sufletul care este batut de soarta de ma face sa plang mereu. De ce eu?

Lacrimi sarate imi ies din ochi luand cu ei o parte din tristetea care se gaseste in sufletul meu. Droaie de lacrimi cad la vale pe obrazul meu mic, lasand in urma doar vai de tristete. Parca toata aceasta suferinta este pastrata in fiecare lacrima care iese din mine, nici nu stiu cum sa explic sentimentul asta. Parca cu timpul devin tot mai amerita si mai...toata forta mea dispare, din ce in ce mai mult cu fiecare apa cristalina care iese din corpul meu.

In toata viata mea nu am simtit niciodata un sentiment de iubire, s-au un lucru pentru care sa traiesc. Tatal meu a fost un nemernic, si din cauza lui acum sunt tratata atat de rau. Mama a fost violata de acest tiran si acum pe mine ma crede un diavol, o creatura care s-a nascut ca sa-i aminteasca prin ce a trecut atunci. Acum m-a trimis in podul casei care este plin de praf si cutii goale, patul meu este format din cateva haine de ale mele pentru ca mama nu a vrut sa-mi dea o saltea, sau macar o patura. Iar in zilele de iarna cand vantul intra prin crapatura de la geam ma inghiata atat de rau incat simt prin vis racoarea. Spaima mortii care parca vine si ma chiama la ea, gandurile mortii care se vad in noapte imi sparge linistea vietii. Plictiseala, moartea, durerea, tristetea, toate la un loc da sufletul meu care nu are liniste niciodata.

Ma plictisesc sa stau la geam si ma pun pe “patul” meu care este atat de subtire incat simt podeaua sub mine. Chiar daca imi este frig si simt ca inima mea scoate sunete de durere, tac, m-am obijnuit cu tortura sufletului meu. Presupun ca mama este in sufragerie si sta pe canapea cu picioarele sub ea, zambetul mare pana la urechii si ochii parca in toate directile, spunand cu voce tare: “ Diavolita e sus nu poate ajunge la mine, nu poate e prea sus, prea departe. Zilele ii sunt numerate si o sa scap de ea, nu o s-o mai vad, se transforma in scrum, se transforma in scrum.” .

Mama nu ma iubeste, tata e un nemernic, prieteni nu am, am avut un baiat la care am tinut dar a murit. De ce m-am nascut daca mor acum? Oare sunt fericita ca o sa-i fac un bine lui mama si o sa mor? Mi-asi dorii atat de mult sa stiu ce se gaseste in inima mea, sa nu ma mai intreb ce simt. Ce n-asi da sa primesc o imbratisare de la mama, sa simt ca ma iubeste si ca se gandeste la mine, dar acest lucru nu se va intampla niciodata. In inima mea parca este o furtuna de sentimente care nu se potoleste niciodata, daca s-ar potolii asi sti si eu ce se gaseste in mine. In carti se spuna ca atunci cand esti iubit simti ca o caldura care te cuprinde si incearca sa te umple de bucurie, sa te simti ca si cum ai plutii pe niste nori, dar la mine asta este imposibil.

In acest moment imi inghiata corpul si nu ma pot misca, respiratia imi scade si incerc sa trag mai mult aer, dar simt ca un nod care sta in interioul gatului si ma opreste sa respir. Inima se opreste si furtuna din interiorul ei scade tot mai mult aratand ce anume se gaseste in adancime. Cu ochii abia inchisi din cauza oboselei parca vad o silueta imbracata in negru si o coasa mare care se ridica in aer si apoi apropriindu-se de mine. Furtuna oprindu-se imi dau seama ca sunt fericita ca mor deoarece o sa-l revad pe baiatul care a tinut la mine cand eram copii. Parca ma si vad impreuna cu el sarind pe pajistea plina cu flori, dupa care i-au florile pe care le-am distrus cu picioare si le fac un mic mormant. Parca si simt fericirea pe care o s-o am cand o sa-l revad, cand o sa ma imbratiseze atat de calduros incat nu o sa vreau sa ies din bratele lui.

Sunt atat de fericita ca mor.

----------------------------------------------------------------------
Well...that is...lectura placuta :pls:

[Miranda.]

Mod de votare:
~ Fiecare persoana trebuie sa voteze cu bagare de seama. Nu trebuie sa votezi o persoana deoarece o cunosti (aci nu este cazul).
~ Daca vrei sa precizezi de ce dai acel voi lui cutarescu trebuie sa scri cel putin 3 randuri la fiecare lectura in parte.
~ Nu trenuie sa va para rau dupa ce ai dat un raspuns, acesta este un concurs.

Cum se calculeaza castigatorul:
Voturile care se dau la poll reprezinta un punct, iar cele care sunt dezvoltate printr-un mesaj reprezinta 3 puncte.

Cel mai bun sa castige.

[yaoi maniac]

Sunt destul de grabita asa ca o sa spun doar pe cine aleg si maine dau un edit mititel cu greselile si parerile mele. Sper sa nu se supere nimeni, defapt, nici nu-mi pasa, dăăh!

Deja banuiesc care lucrare e a cui dupa modul vostru infantil de a va exprima gandurile si greselile ba de tastatura ba de lipsa trecerii pe la orele de romana.

Aleg lucrarea doi. Pentru ca indeosebire de prima stie ce a aia figura de stil si cum sa exprime cat de cat sentimentele personajului principal. E mult mai lunga chiar daca are unele greseli pe acolo a fost mult mai buna ca prima care: descriere nul, figuri de stil plecate calare pe un cal, exprimare in totalitate a locului unde se afla, la ceea ce simtea la fel, undeva prin indepartatul Craciun trecut. In prima lucrare nu s-a exprimat destul de bine si a incercat, parca, sa indese totul cu lopata ca sa aiba ce posta. M-a lasat indreadevar rece. A doua lucrare ar merita macar un 5/cinci sau 6/sase dupa parerea mea. Deci, votez pentru lucrarea a doua fiindca nu a fost un dezastru dar inca putin si ajungea acolo dar nici perfecta si nici n-o sa ajunga pe la stadiul ala.

Cia!

[Michiyo道代]

Pai .......... La ambele am vazut greseli de ortografie , dar ma rog , de data asta nu voi critica dupa scriere , ci dupa continut .
Prima lucrare : Reprezinta o iubire a unei femei ce acum este maritata si are copii . Jurnalul ii aduce aminte de felul in care l-a iubit pe acel baiat , si cat a fost de dureros sa afle ca el nu o iubeste si sa il vada la cateva zile dupa despartire cu noua lui iubita . Probabil toti vor trece odata si odata prin asta . Insa , nu stiu de ce , acea durere nu a reusit sa ajunga la mine , cititorul , nu am reusit sa receptionez sentimentele femeii .
A doua lucrare : Mi-a incalzit inima . M-a atins pana la suflet . De data asta , sentimentele fetei au ajuns la mine si m-au emotionat pana la lacrimi . Nici eu nu stiu ce sa cred despre moartea fetei , ca este de bine sau de rau . Chinurile si sentimentele fetei au fost receptionate de inima si sufletul meu . Aproape am reusit sa ma pun in situatia fetei si sa simt ceea ce simtea ea atunci . A fost o poveste trista si emotionanta .

Prin urmare , votez lucrarea a doua , pentru ca a reusit sa scoata in evidenta bucuria , chinul si tristetea personajului .

[Kayla.]

So,am trecut si eu pe aici sa vedem despre ce este vorba:
Prima lucrare:Inteleg cat de mult o durea pe femeie la vremea cand era o fata sa-l vada pe cel iubit cu alta.Si eu am trecut prin asta,dar totusi lucrarea in sine m-a lasat total rece.Sentimentele femeii nu au fost exprimate in deajuns de bine,incat sa te faca sa simti ceva anume.Greseli de tastare am vazut putine,ceea ce e foarte bine.Ideea este destul de intalnita....
A doua lucrare:Aici sentimentele au fost dezvoltate ceva mai bine,dar se mai puteau imbunatatii. .Ai repetat de atatea ori ca vrea sa moara,incat la un moment dat ma plictisisem sa o mai citesc.Greseli am vazut cu carul....Ideea este foarte intalnita,dar daca ai fi dezvoltat-o altfel puteai sa obtii ceva mai original.
En fin,votul meu se duce catre a doua lucrare datorita descrierii bune si exprimarii sentimentelor.

[Abbeh.]

Am să vorbesc la modul general despre ambele lucrări.

Prima lucrare: Acţiunea nu-mi place deloc, chiar dacă ideea avea să fie una bună; dacă dezvoltai mai mult ideea, pe o "suprafaţă" mai mare îţi ieşea mult mai bine.
Descrierea e sărăcăcioasă pe alocuri şi ai şi greşeli de tastare, ceea ce e de-a dreptul aiurea mai ales că este lucrare de duel. Ai un mod infantil de a te exprima - iartă-mă dacă greşesc - şi vocabularul nu-ţi este destul de dezvoltat.

A doua lucrare: Aici nu mă leg de acţiune, dar mă leg de restul. Ideea este clişeică, dar tu o puteai dezvolta într-un mod diferit. Păcat că nu ai făcut-o. Am observat că ai repetat de enşpe mii de ori că tipa voia să moară. (Vorba vine între noi: Ai mâncat prea mult zahăr? Eu am înţeles de prima dată că ea vrea să dea ortu' popii.). Am putut sesiza şi foarte multe greşeli de tastare; doar de curiozitate: tu ai aruncat o privire pe lucrare înainte de a o posta sau da pentru duel?

Votul meu se duce la lucrarea a doua pentru că a fost cu puţin mai bună decât prima. V-aş sfătui să mai citiţi (aşa, ca pentru încheiere) pentru că v-aţi face vouă un bine. Nu ştiu câţi ani aveţi şi sincer nici nu mă priveşte, dar modul vostru de exprimare este infantil, iar greşelile de tastare (care desigur că sunt omeneşti) sunt mult prea evidente la voi. Mai multă grijă data viitoare.
Felicitări ambelor participante!