02-01-2011, 10:37 PM
hello la toti :DDD......acesta e primul meu fic si sper sa va plac!!!
actiune se petrece in Italy,in regiunea umbriei,in orasul Terni ..........asa ca si numele personajelor o sa fie in italiana....a da..........am vrut sa va intampin ca in istorie.... in numele "Lorenzo" litera "z" se citeste "ts" si ca numele "Andrea" e si masculin si feminin in Italy.........citire placuta....
Capitolul 1.Noua school
Era prima mea zi in o scoala noua. Eram putin nervoasa, mama mea mi-a preparat un cappuccino, cum in fiecare inceput de scoala, ca sa ma linistesc.
Am decis sa schimb scoala pentru un simplu motiv;la Manzoni profii erau profesionali, dar foarte severi.
Chiar si cu colegele mele nu ma intelegeam bine;erau invidioase deoarece eram simpatica la unicii doi baieti din clasa si ca avem note bune, ma vorbeau mereu pe la spate. Asa ca am convins-o pe mama ca n-am sa pot sa ma concentrez in invatatura in asa clasa si cu profii prea pretentios.
Mama s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe frunte.
-Mama! -Am strigat in timp ce-am inlaturat-o. Nu-mi placea ca cineva sa ma linisteasca cand eram agitata, asa ma agitam mai tare. Mi-am sistemat nervos parul.
-Scuza draga.-A facut un zambet cu parere de rau, stiind foarte bine ca nu-mi placea ca cineva sa ma rasfate cand eram nervoasa.
Spal repede cana si prind ghiozdanul.
-Am plecat. -Strig inchizand repede usa ca sa evit alte saruturi.
Multumesc Doamne ca nu ma urmarit, n-as suporta.Totusi a fost o idee rea, intorcandu-ma l-am vazut pe simpaticul meu vicin de casa care ma saluta doar cand dorea.
De fapt, cand nu eram in intarziere, priveam prin gaura de la usa daca cineva era prin coridor, urasc sa stau cu cineva in ascensor şi cine ştie de ce ghinionul a vrut să stau acolo aproape întotdeauna cu el. De fapt statea mereu in lineste....de unde atata lineste....
-Salut. -Ai zambesc fals,dand putin din cap. Pentru educatie salutam mereu, dar vad ca parintii nu l-au invatat si pe el, vazand ca daca nu-l salutam, el nici nu ma lua in atentie.
-Salut. -Imi raspunse el fara sa ma priveasca si continuand sa scrie ceva pe mobil, inainte ca sa plece pe scari fara ca sa astepte ascensorul.
Iata alta dimonstratie ca ma uraste. De fapt nu ma uraste, dar nu ma ia in atentie, ma irita putin chestia asta;nu mai tin minte ca un baiat sa nu ma ia in consideratie....eram destul de draguta.
Mah parca mi-ar fi interesat ceva de el. Era mama mea care imi spunea sa fac prietenie cu el, doar avem aceiasi varsta. Spunea chiar ca sa vorbim si sa facem strada impreuna ca sa plecam la scoala. Desigur, si sa ne oprim la cafenea ca sa bem o cana de cafea ca prieteni. Chiar acum! Nici nu stiam la ce scoala invata si nu vroiam sa-l intreb.
Am deschis usa de la ascensor, controlandu-mi in oglinda parul si machiajul. Machiajul se potrivea perfect cu ochii mei verzi si parul meu blond miere era inca neted. Perfect. Am zambit satisfacuta de reflectia mea in oglinda si am iesit din acea iritanta cutie mecanica.
Am mers pe strada din curtea interioara a casei, înainte de a ieşi pe poarta. Am traversat strada si ridicundu-mi ochii spre cer, din pacate, l-am vazut pe vecinul meu de casa la statia de autobuz ce conecta zona noastră de metrou. N-am irosit alte saluturi si nu i-am tras atentia. M-am pus sa astept autobuzul la cativa metri de distanta.
Am scos unicul calmant care imi stapanea isteria, I-podul. Muzica avea o putere de bine asupra mea. Am pus Wonderwall de Oasis, una dintre cantecele mele favorite, si cu coada ochiului il priveam examinandu-l.
Pacat. De fapt nu era deloc un baiat urat,chiar....era un baiat super cool.
Parul negru ciufulit il faceau foarte sexy si ochii verzi iti faceau sa-ti pierzi capul. Chiar si modul de imbracaminte imi placea;jeans joase de marca si camasa afara cu manicile suflecate la coate.
Incretii nasul, chiar pacat, daca nu era antipatic n-are fi asa de rau.
Zgomotul autobuzului m-a distras;am intrat si m-am asezat pe un scaun liber.
Am decis sa invat in institutul tecnic Molinari care se afla la Cimiano, statia de autobuz in care prendeam autobuzul in fiecare dimineata,anul trecut, ca sa ajung la metrou.
Lucrul care ma facea destul de nervoasa era ca Molinari era dominat de baieti:numai o zecime din scoala era dominata de fete, chiar mai putin. Aceasta insemna ca daca o sa-mi mearga bine pot sa am macar o colega de gen feminin din 24. Asta era ceva nu?
De fapt am decis sa invat in acest institut din motivul asta:de clase pline de fete eram obosita, fetele erau mai false.
De asta speram ca intr-o clasa masculina o sa am mai putine voci pe la spate. Sau mai bine,speram ca sa fie voci, dar sa fie complimente. Inca deoarece baieti nu aveau motiv sa fie invidiosi pentru notele mele frumoase cum faceau vechele mele colegi.
Decizia mea sa prind institutul asta a surprins mama mea care dorea ca "fetita" ei desteapta sa se absolveasca intr-o scoala prestegioasa cum ar fi Manzoni.
Pana la urma, cu mult greu, a acceptat decizia mea.
Anuntul autobuzului-Urmatore statie:Cimiano M2- m-a distras din gindurile mele si m-am sculat de pe scaun ca sa ma prepar sa ies.
Cu putina bataie de cap am notat ca si Mister Simpaticul iesea la urmatoarea statie. Fantastic. Sper numai ca mama sa nu afle nimic,astfel ar fi mers mai departe cu proasta ei teorie de am face strada impreuna.
A salutat cativa prietenii cu o strangere de mana in stil hip-hop;cea mai mare demonstratie de dragoste intre baieti.
Mi-am indreptat privirea in alta parte, incercand sa inteleg pe unde trebuie sa plec. Aceasta zona era izolata, deoarece era plina numai cu scuoli si oficii si era popolata, numai dimineata, datorita studentilor si lucratorilor.
Persoanele care au iesit din autobuz se indreptau in alta parte de strada asa ca i-am urmat.
Dupa ce-am trecut Cimianul, mi-am dat seama ca studentii care ai urmam s-au diviz, impreuna cu strada, ce avea doua directii diverse.
Nu mi-a fost greu sa inteleg ce directie trebuia sa urmez;de o parte erau aproape numai studente, de aceia parte erau aproape numai studenti.
Am urmat strada care o facea Mister Simpaticul cu prietenii sai;numai asta imi trebuia, ca si el sa invete la Molinari.
In sfarsit am vazut institutul si am intrat, deoadata, ca sa vad pe tabla in ce clasa sunt. Directorul mi-a spus ca sunt in a 11B si cu unghia am gasit clasa. Mi-am luat degetul bucuroasa, dar bucuria a durat putin,deoarece mi-a trebuit doar o fraza ca sa inghete complet sangele din venele mele:
-Suntem in clasa 37. -M-am intors si am vazut in urma mea pe Mister Simpaticul&Friends.
Amicii sai au anuit incepand sa se planga.
-Oh nu! Suntem la al doilea etaj, nu vreau sa fac toate scariile astea dracu'!
-A naibii!!!
Asteapta, in clasa 37? Clasa mea? Dar de ce dintre toate salile de clasa din scoala trebuiau sa fie drept acolo,blestem?!
In timp ce ma duceam in clasa incercam sa nu trag atentie la privirile baietilor, o sa fie o zi lunga.........
Intrand in clasa, am simtit toate privirile asupra mea. M-am asezat in prima banca, incercand sa nu trag atentie la privirile lor, mai bine spus urletele lor.
-Ce draguta! -A spus un baiat de doi metri.
Numai sa se apropie ca-l bat rau. Incercam sa nu-i aud, punandu-mi castile de la I-pod in urechi si privind clasa.
Simteam cum obrajii mi se inroseau dar continuam sa privesc proful care statea la tabla.
Cand am vazut ca in clasa a intrat o fata inca putin si aveam sa mor de fericire.
-Salut baieti. -Spuse fata sarutand pe obraz toti baietii.
Fata ma privea curiosa si-mi zambi.
-Salut,eu sunt Melanie. -Imi spuse sarutandu-ma pe obraz. M-a surprins confidenta ei.
-Salut,Alice. -I-am zambit.
-In sfarsit o alta fata in clasa asta de idioti, am crezut c-am sa mor. -Imi spuse razand ce m-a facut sa zambesc.
-Te cred. -Era simplu sa vorbesc cu ea.
-Copii asezati-va. -
Vocea profului ne-a distras.
-Nu-i nimic daca ma asez aici? -
-Nu, nu-i nimic .-Nu era asa de greu, cum am crezut, sa-mi gasesc un prieten.
Ea s-a asezat punandu-si lucrurile pe banca in timp ce proful facea apelul:
-Armandi. -
Stateam atenta la baietii ce ridicau mana, vroiam sa invat sa-i recunosc mai repede.
-Giannina. -
Apelul mergea linistit, totusi daca baietii erau intentionati de a face galagie in loc sa asculte proful.
-Latini. -
Am tremurat auzind numele asta;eram sigura ca numele asta il purta familia care traia in fata usei mele si chiar a fost vecinul meu de casa care a ridicat mana.
In acesti 17 ani de viata nu am mai inteles cum se chema, asa ca am inceput sa-l chem Mister Simpaticul. Cine stie daca si-a dat seama ca stau in clasa cu el.
-Puccio. -
Cum stiam toti au inceput sa ma priveasca chiar si Mister Simpaticul m-a privit in ochi mai mult de o secunda.
Am ridicat mana si i-am zambit profului.
-Bun venit in clasa Puccio. -Si proful mi-a zambit sistemand ochelarii si continund sa faca apelul.
Cand apelul s-a sfarsit, proful a deschis o carte si a inceput sa citeasca.
-Dar nu face lectii? -
Am intrebat-o pe vecina mea de banca, Melanie Zorzi ,care a inceput sa-mi zambeasca.
-Desigur ca nu. Deja si-a dat seama ca nimeni nu-l asculta. -
S-a intors privind baietii.
-Sunt care scriu pe mobil, care asculta muzica ,care fumeaz a.-
A indicat cu un deget pe Latini care fuma vorbind cu prietenii sai si fara sa traga atentie ca proful sta in clasa.
-Dar proful nu zice nimic? -Doamne ce scoala am ales?
-Da cateodata, dar nu-i niciodata serios cand striga. -
Facu un zambet. -Odata cand avea o rea stare de spirit l-a criticat pe Lore deoarece fuma in clasa. -Am inceput sa rad nestiind de cine vorbea. Ea a inteles vazindu-mi expresia fetei.
-Latini, baiatul acela din urma. -Iata dar cum se chema Lorenzo Latini.
-Spuneam, ca proful a inceput sa-i spuna ca-l trimite la director. Atunci Lore ii spuse "Nu prof, nu fumez." Si si-a pus tigara in buzunar ca s-o ascunda! -A inceput sa se rada.
-S-a ars aproape tot buzunarul si se simtea un miros de ars in toata clasa. -
Am inceput si eu sa ma rad, scena era destul de comica. Il priveam pe Latini cum a stans tigara de piciorul bancii si a aruncat-o pe podea cum n-ar fi nimic.
-Rau ca nu a repetat scena aceea si de data asta. -Am spus muscandu-mi buza.
Nu mi-ar parea rau sa vad scena, dar mi-ar fi placut sa vad pantalonii arsi de idiotul acela.
-Da. Proful azi e bucuros asa ca putem sa facem aceia ce vrem. -
-Dupa parerea mea nu-i normal asta......... noi suntem aici ca sa invatam. -
-Ai dreptate.. dar chiar cand ne explica tema o parte din baieti ies din clasa si se plimb prin centruri comerciale. -
-Ce? -O priveam uimita.
-Da, sunt profi care nici nu-si dau seama daca iesi din clasa.
Ce fel de scoala e asta?! Foarte serioasa si profesionala, intr-adevar. Cu agresori ce intrerupeau lectia? Ce frumos.........
Lectia am petrecut-o vorbind cu Melanie. Am descoperit ca aveam gusturi diverse, chiar daca mi-am dat seama de asta de la inceput.
M-a uimit faptul ca veneau cativa tipi ca sa-mi ofere mana. Nu erau asa de grosolani cum am crezut la inceput...
-Jacopo. -Imi spuse un baiat blond zambindu-mi.
-Alice. -I-am spus tot zambindu-i. Doamne ma doare deamu maxilarul tot zambind atata.
Din clasa am cunoscut pe Giulio, 2 Andrea, Nicolò,Alberto, Stefano si Matteo. Dupa asta... hmm..... si dupa am cunoscut pe o persoana ce din vedere o cunosteam deja.
-Nu stiam ca invata-i in scoala asta. -Imi spuse Latini sprijinindu-se de banca mea si privindu-ma din sus in jos.
Tipic naturii lui sa nu-mi dea mana si sa se introduca vazand ca aproape deloc n-am mai vorbit.
-De fapt n-am invatat in scoala asta pana acum. M-am inscris din anul acesta. -I-am raspuns cu un zambet dispretator.
Melanie ne-a privit uimita:
-Va cunoasteti? -
-Asa si asa. -
Raspunsul lui m-a socat. Nu am vorbit nici-o data, cum putea sa ma defineasca o persoana cunoscuta?!
-N-as spune. -L-am corectat cu usurinta. -Avand in vedere ca acest domnisor de aici nu-i nici-o data vrednic sa salute. -Am schimbat privirea de la Mel la Latini intinzand buzele intr-un zambet satisfacut.
-Nu-i deloc adevarat draga. Tu esti aceia care e nepoliticoasa, ce mereu pleaca din graba si ma spioneaza din gaura usei ca sa ma evite. -
M-am simtit scunfundata de rusine. De unde stia dracu’?
-Ce…. nu-i deloc adevarat. -Am fost sigura suta la suta ca-m inrosit, mai ales de privirile rautacioase lansate de Mel.La naiba, nu mi-am putut permite astfel de slabaciune, nu in fata acestui idiot!
-La scari e liniste si nu-i greu sa auzi pasii si zgomotele din spatele usei tale mai ales ca sta aproape de ascensor. -Se ranji el vazandu-mi expresia socata.
-Este adevarat o fac, dar numai pentru ca nu vreau sa merg cu tine in ascensor. -Am recunoscut arogant.
-Vezi ca tu esti aceea nepoliticoasa? -Zambetul lui s-a largat facand sa-mi fiarba sangele in vene. A reusit sa ma faca sa tac.
Nu a asteptat nici un raspuns de la mine si a plecat. Primul nostru “discurs†nu era cu siguranta civil.
Timpul a trecut repede, datorita lui Dumnezeu, si a doua profa, care a venit, imi parea mai serioasa si disciplinata. Opiniunea mea buna fata de ea si-a luat adio intr-o secunda cand m-a chemat la tabla sa rezolv o simpla-dupa spusele ei-ecuatie pentru a testa nivelul meu.
Dulcea profa nu avea nici o idee ca cu matematica am ramas aproape la nivelul elementar, nici nu stiam ce era o ecuatie,acest prost subiect era punctul meu slab.
Am inceput s-o rezolv, intorcandu-ma in fiecare doua secunde inspre ea,ce de fiecare data ma indemna cu un zambet ca sa continui.
Auzeam niste rasete amuzante ce proveneau din clasa si nu mi-a fost greu de imaginat de la cine proveneau.
Am inghetat pentru un moment gandindu-ma la rezultatul inmultirii. Observam cu atentie ecuatia, dar de fiecare data ce incercam s-o rezolv, auzeam murmurile baietilor ce ma distrau si ma faceau sa i-au razna.
-Puccio. -M-a chemat profa facandu-ma sa ma intorc inspre ea. -Care ai rezultatul operatiei? -M-a intrebat politicos,poate putin saturata de incetineala mea.
Mi-am muscat buza privind din nou tabla nervoasa. Doamne, nu stiam. Mi-ar pune un 2 in prima mea zi de scoala. O tragedie!
Luata de o adevarata criza de panica, am facut cea mai prosteasca eroare din viata mea:m-am intors inspre al doilea rand de banci si l-am privit in ochi pe Latini. Era asezat intins pe scaunul sau;piciorul era rasucit cu glezna pe genunchi, cu manile in buzunar si cu o expresie amuzanta pe fata. Intr-un moment,fara a lasa acel zambet arogant, imi facu un gest care la inceput n-am inteles. Parea ca spune...... doua ...treimi? Doua treimi?
-Puccio. -M-a chemat profa nerabdator.
Mi-am facut vigoare si, crezandu-ma o saraca idioata ce apela la sugestia unei maimute, am scris rezultatul spus de Latini.
Profa si-a incretit fruntea privindu-ma cum ar fi in fata ei o nebuna. -Doua treimi? Puccio, chiar si un copil de clasa 5 si-ar da seama ca 4/16 inmultit la douazeci si sapte nu face doua treimi. -
Intr-adevar, chiar si un copil ar intelege ca acest rezultat n-are nimic de-a face..........
Din clasa s-a auzit niste rasete si primul din toti ce se radea ca un nebun era..... ce coincidenta, un nume la intamplare, Lorenzo Latini. Acel.... acel...nu-mi venea o insulta destul de urata.
Am devenit rosie de manie pentru umilire in fata clasei mele noi, am facut-o, in mai putin de doua ore, pe tampita, un adevarat record.
-E evident ca esti putin in urma cu programa de matematica... -A remarcat ganditoare, jucandu-se cu stiloul intre mani. -Cred ca trebuie sa fii urmata de unul dintre colegii tai pana cand o sa poti sa te descurci. -A anuit in sine.
-Nici-o problema, am sa imprumut caietul lui Zorzi si.... -
-Zorzi nu-i tare bravo in matematica. -M-a intrerupt privind toti colegii din clasa. In timp, mi-am intors privire spre Melanie, care dadu din cap, confermand fraza profului.Fir-ar, nu putea sa fie un geniu in matematica?
-Latini, o s-o ajuti pe Puccio sa prinda programa. -Si aceasta fraza a fost suficienta sa-mi distruga toata ziua.... -Tu ai media de noua cu mine, n-o sa fie vreo problema sa o ajuti. -
Avea media de noua?! Idiotul, a facut intentionat de a-mi da raspunsul gresit!
Vroiam sa protestez, dar nu stiam ce sa spun. Am multumit cerurilor si sfantilor mei protectori, ca a inceput s-o faca el:
-Prof scuzati-ma, dar in acest an avem si dreptul ca subiect, asa ca n-am sa pot sa o ajut pe Puccio. -Si spunand asta m-a privit cu ura pura. Am sustinut privirea cu toata aciditatea de care am fost in stare. Daca a crezut ca mie imi placea prezenta lui se gresea foarte tare.
-Latini, dreptul este un subiect ce vor avea, de asemenea, si ceilalti colegi ai tai.... -A declarat profa inchizand pe jumatate ochii. -In calitate de diriginta clasei, am sa vorbesc cu profesorul Crescentini si am sa-i cer sa va intrebe in subiectul sau printre ultimii.
Aceasta afirmatie paru suficienta ca tampitul acela sa inlature privirea, plina de dispret, de la mine. S-a luminat intr-un zambet bucuros. -Ar fi intr-adevar un inger,daca ar face asta prof. -
Profa a acceptat complimentul cu un zambet.
M-am intors la loc si am incercat sa urmez, cu putina demnitate ce mi-a ramas, urmatoarele lectii.
L-a recreatie galagia si zgomotul de cateva carti aruncate pe banca mea m-au speriat.
-Acestea sunt notele, exercitiile si cartile de matematica draga,distractie placuta. -
M-am uitat in sus si l-am vazut in fata-desi am inteles deja de pe tonul vocii-pe Latini insotit de al sau ranjet malefic.
-Si ce ar trebui sa fac? -Am inchis pe jumatate ochii iritata de apropierea lui. Mai putin vorbeam si mai bine era, pentru sanatatea mea mentala.
-Nu ma doare. -S-a intors cu spatele lasandu-ma cu gura cascata.
-Stop, stop, stop. -M-am ridicat urmarindu-l cu viteza de Speedy Gonzales, unde credea sa plece?
-Ce este? -A suflat dispretator, destul de iritat de prezenta mea;ah nu-ti fa griji draga, ura e reciproca!
-Asculta, daca dorinta ta de a petrece timpul cu mine este comparabila cu aceea care vreau sa petrec timpul cu tine, pot sa te asigur ca te inteleg. -Am luat respiratia dupa acest discurs aparent ilogic. -Dar suficientul in matematica il vreau si mie mi se pare prea comod de utilizat asa incompetenta mea totala in subiectele stiintifice ca sa nu fii intrebat in drept, dragul meu. Deci ori ma ajuti cum trebuie in matematica, ori ai cer profesoarei sa-mi schimbe “tutorulâ€, ok? -Mi-am facut un aplauz mental, ma adoram cand faceam asa! Ce naibii, nu putea sa se foloseasca de mine cum dorea el, pe mine nimeni nu putea sa ma utilizeze!
Si-a incrucisat bratele pufnind. -Acasa la mine nu poti sa vii. -Mi-a spus privindu-ma urat.
Fantastic, ramanea.....numai casa mea. Doamne...
-Bine, vom face in casa mea repetitiile. Miercuri? -M-a costat un efort urias a face intrebarea aceea.
-Ok. -A confermat, privindu-ma arogant.
M-am intors si am plecat;nu mai suportam prezenta sa, Doamne cat il urasc! Vorbind am confermat opinia mea initiala asupra lui;era doar un imatur, rasfatat, arogant baietel stupid. Desigur, ca cu astfel de caracter n-o sa aiba niciodata o prietena constanta, care amarata ar putea sa-l suporte? Nici una.
Va doresc un an nou fericit!Pe curand....:bye:
actiune se petrece in Italy,in regiunea umbriei,in orasul Terni ..........asa ca si numele personajelor o sa fie in italiana....a da..........am vrut sa va intampin ca in istorie.... in numele "Lorenzo" litera "z" se citeste "ts" si ca numele "Andrea" e si masculin si feminin in Italy.........citire placuta....
Capitolul 1.Noua school
Era prima mea zi in o scoala noua. Eram putin nervoasa, mama mea mi-a preparat un cappuccino, cum in fiecare inceput de scoala, ca sa ma linistesc.
Am decis sa schimb scoala pentru un simplu motiv;la Manzoni profii erau profesionali, dar foarte severi.
Chiar si cu colegele mele nu ma intelegeam bine;erau invidioase deoarece eram simpatica la unicii doi baieti din clasa si ca avem note bune, ma vorbeau mereu pe la spate. Asa ca am convins-o pe mama ca n-am sa pot sa ma concentrez in invatatura in asa clasa si cu profii prea pretentios.
Mama s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe frunte.
-Mama! -Am strigat in timp ce-am inlaturat-o. Nu-mi placea ca cineva sa ma linisteasca cand eram agitata, asa ma agitam mai tare. Mi-am sistemat nervos parul.
-Scuza draga.-A facut un zambet cu parere de rau, stiind foarte bine ca nu-mi placea ca cineva sa ma rasfate cand eram nervoasa.
Spal repede cana si prind ghiozdanul.
-Am plecat. -Strig inchizand repede usa ca sa evit alte saruturi.
Multumesc Doamne ca nu ma urmarit, n-as suporta.Totusi a fost o idee rea, intorcandu-ma l-am vazut pe simpaticul meu vicin de casa care ma saluta doar cand dorea.
De fapt, cand nu eram in intarziere, priveam prin gaura de la usa daca cineva era prin coridor, urasc sa stau cu cineva in ascensor şi cine ştie de ce ghinionul a vrut să stau acolo aproape întotdeauna cu el. De fapt statea mereu in lineste....de unde atata lineste....
-Salut. -Ai zambesc fals,dand putin din cap. Pentru educatie salutam mereu, dar vad ca parintii nu l-au invatat si pe el, vazand ca daca nu-l salutam, el nici nu ma lua in atentie.
-Salut. -Imi raspunse el fara sa ma priveasca si continuand sa scrie ceva pe mobil, inainte ca sa plece pe scari fara ca sa astepte ascensorul.
Iata alta dimonstratie ca ma uraste. De fapt nu ma uraste, dar nu ma ia in atentie, ma irita putin chestia asta;nu mai tin minte ca un baiat sa nu ma ia in consideratie....eram destul de draguta.
Mah parca mi-ar fi interesat ceva de el. Era mama mea care imi spunea sa fac prietenie cu el, doar avem aceiasi varsta. Spunea chiar ca sa vorbim si sa facem strada impreuna ca sa plecam la scoala. Desigur, si sa ne oprim la cafenea ca sa bem o cana de cafea ca prieteni. Chiar acum! Nici nu stiam la ce scoala invata si nu vroiam sa-l intreb.
Am deschis usa de la ascensor, controlandu-mi in oglinda parul si machiajul. Machiajul se potrivea perfect cu ochii mei verzi si parul meu blond miere era inca neted. Perfect. Am zambit satisfacuta de reflectia mea in oglinda si am iesit din acea iritanta cutie mecanica.
Am mers pe strada din curtea interioara a casei, înainte de a ieşi pe poarta. Am traversat strada si ridicundu-mi ochii spre cer, din pacate, l-am vazut pe vecinul meu de casa la statia de autobuz ce conecta zona noastră de metrou. N-am irosit alte saluturi si nu i-am tras atentia. M-am pus sa astept autobuzul la cativa metri de distanta.
Am scos unicul calmant care imi stapanea isteria, I-podul. Muzica avea o putere de bine asupra mea. Am pus Wonderwall de Oasis, una dintre cantecele mele favorite, si cu coada ochiului il priveam examinandu-l.
Pacat. De fapt nu era deloc un baiat urat,chiar....era un baiat super cool.
Parul negru ciufulit il faceau foarte sexy si ochii verzi iti faceau sa-ti pierzi capul. Chiar si modul de imbracaminte imi placea;jeans joase de marca si camasa afara cu manicile suflecate la coate.
Incretii nasul, chiar pacat, daca nu era antipatic n-are fi asa de rau.
Zgomotul autobuzului m-a distras;am intrat si m-am asezat pe un scaun liber.
Am decis sa invat in institutul tecnic Molinari care se afla la Cimiano, statia de autobuz in care prendeam autobuzul in fiecare dimineata,anul trecut, ca sa ajung la metrou.
Lucrul care ma facea destul de nervoasa era ca Molinari era dominat de baieti:numai o zecime din scoala era dominata de fete, chiar mai putin. Aceasta insemna ca daca o sa-mi mearga bine pot sa am macar o colega de gen feminin din 24. Asta era ceva nu?
De fapt am decis sa invat in acest institut din motivul asta:de clase pline de fete eram obosita, fetele erau mai false.
De asta speram ca intr-o clasa masculina o sa am mai putine voci pe la spate. Sau mai bine,speram ca sa fie voci, dar sa fie complimente. Inca deoarece baieti nu aveau motiv sa fie invidiosi pentru notele mele frumoase cum faceau vechele mele colegi.
Decizia mea sa prind institutul asta a surprins mama mea care dorea ca "fetita" ei desteapta sa se absolveasca intr-o scoala prestegioasa cum ar fi Manzoni.
Pana la urma, cu mult greu, a acceptat decizia mea.
Anuntul autobuzului-Urmatore statie:Cimiano M2- m-a distras din gindurile mele si m-am sculat de pe scaun ca sa ma prepar sa ies.
Cu putina bataie de cap am notat ca si Mister Simpaticul iesea la urmatoarea statie. Fantastic. Sper numai ca mama sa nu afle nimic,astfel ar fi mers mai departe cu proasta ei teorie de am face strada impreuna.
A salutat cativa prietenii cu o strangere de mana in stil hip-hop;cea mai mare demonstratie de dragoste intre baieti.
Mi-am indreptat privirea in alta parte, incercand sa inteleg pe unde trebuie sa plec. Aceasta zona era izolata, deoarece era plina numai cu scuoli si oficii si era popolata, numai dimineata, datorita studentilor si lucratorilor.
Persoanele care au iesit din autobuz se indreptau in alta parte de strada asa ca i-am urmat.
Dupa ce-am trecut Cimianul, mi-am dat seama ca studentii care ai urmam s-au diviz, impreuna cu strada, ce avea doua directii diverse.
Nu mi-a fost greu sa inteleg ce directie trebuia sa urmez;de o parte erau aproape numai studente, de aceia parte erau aproape numai studenti.
Am urmat strada care o facea Mister Simpaticul cu prietenii sai;numai asta imi trebuia, ca si el sa invete la Molinari.
In sfarsit am vazut institutul si am intrat, deoadata, ca sa vad pe tabla in ce clasa sunt. Directorul mi-a spus ca sunt in a 11B si cu unghia am gasit clasa. Mi-am luat degetul bucuroasa, dar bucuria a durat putin,deoarece mi-a trebuit doar o fraza ca sa inghete complet sangele din venele mele:
-Suntem in clasa 37. -M-am intors si am vazut in urma mea pe Mister Simpaticul&Friends.
Amicii sai au anuit incepand sa se planga.
-Oh nu! Suntem la al doilea etaj, nu vreau sa fac toate scariile astea dracu'!
-A naibii!!!
Asteapta, in clasa 37? Clasa mea? Dar de ce dintre toate salile de clasa din scoala trebuiau sa fie drept acolo,blestem?!
In timp ce ma duceam in clasa incercam sa nu trag atentie la privirile baietilor, o sa fie o zi lunga.........
Intrand in clasa, am simtit toate privirile asupra mea. M-am asezat in prima banca, incercand sa nu trag atentie la privirile lor, mai bine spus urletele lor.
-Ce draguta! -A spus un baiat de doi metri.
Numai sa se apropie ca-l bat rau. Incercam sa nu-i aud, punandu-mi castile de la I-pod in urechi si privind clasa.
Simteam cum obrajii mi se inroseau dar continuam sa privesc proful care statea la tabla.
Cand am vazut ca in clasa a intrat o fata inca putin si aveam sa mor de fericire.
-Salut baieti. -Spuse fata sarutand pe obraz toti baietii.
Fata ma privea curiosa si-mi zambi.
-Salut,eu sunt Melanie. -Imi spuse sarutandu-ma pe obraz. M-a surprins confidenta ei.
-Salut,Alice. -I-am zambit.
-In sfarsit o alta fata in clasa asta de idioti, am crezut c-am sa mor. -Imi spuse razand ce m-a facut sa zambesc.
-Te cred. -Era simplu sa vorbesc cu ea.
-Copii asezati-va. -
Vocea profului ne-a distras.
-Nu-i nimic daca ma asez aici? -
-Nu, nu-i nimic .-Nu era asa de greu, cum am crezut, sa-mi gasesc un prieten.
Ea s-a asezat punandu-si lucrurile pe banca in timp ce proful facea apelul:
-Armandi. -
Stateam atenta la baietii ce ridicau mana, vroiam sa invat sa-i recunosc mai repede.
-Giannina. -
Apelul mergea linistit, totusi daca baietii erau intentionati de a face galagie in loc sa asculte proful.
-Latini. -
Am tremurat auzind numele asta;eram sigura ca numele asta il purta familia care traia in fata usei mele si chiar a fost vecinul meu de casa care a ridicat mana.
In acesti 17 ani de viata nu am mai inteles cum se chema, asa ca am inceput sa-l chem Mister Simpaticul. Cine stie daca si-a dat seama ca stau in clasa cu el.
-Puccio. -
Cum stiam toti au inceput sa ma priveasca chiar si Mister Simpaticul m-a privit in ochi mai mult de o secunda.
Am ridicat mana si i-am zambit profului.
-Bun venit in clasa Puccio. -Si proful mi-a zambit sistemand ochelarii si continund sa faca apelul.
Cand apelul s-a sfarsit, proful a deschis o carte si a inceput sa citeasca.
-Dar nu face lectii? -
Am intrebat-o pe vecina mea de banca, Melanie Zorzi ,care a inceput sa-mi zambeasca.
-Desigur ca nu. Deja si-a dat seama ca nimeni nu-l asculta. -
S-a intors privind baietii.
-Sunt care scriu pe mobil, care asculta muzica ,care fumeaz a.-
A indicat cu un deget pe Latini care fuma vorbind cu prietenii sai si fara sa traga atentie ca proful sta in clasa.
-Dar proful nu zice nimic? -Doamne ce scoala am ales?
-Da cateodata, dar nu-i niciodata serios cand striga. -
Facu un zambet. -Odata cand avea o rea stare de spirit l-a criticat pe Lore deoarece fuma in clasa. -Am inceput sa rad nestiind de cine vorbea. Ea a inteles vazindu-mi expresia fetei.
-Latini, baiatul acela din urma. -Iata dar cum se chema Lorenzo Latini.
-Spuneam, ca proful a inceput sa-i spuna ca-l trimite la director. Atunci Lore ii spuse "Nu prof, nu fumez." Si si-a pus tigara in buzunar ca s-o ascunda! -A inceput sa se rada.
-S-a ars aproape tot buzunarul si se simtea un miros de ars in toata clasa. -
Am inceput si eu sa ma rad, scena era destul de comica. Il priveam pe Latini cum a stans tigara de piciorul bancii si a aruncat-o pe podea cum n-ar fi nimic.
-Rau ca nu a repetat scena aceea si de data asta. -Am spus muscandu-mi buza.
Nu mi-ar parea rau sa vad scena, dar mi-ar fi placut sa vad pantalonii arsi de idiotul acela.
-Da. Proful azi e bucuros asa ca putem sa facem aceia ce vrem. -
-Dupa parerea mea nu-i normal asta......... noi suntem aici ca sa invatam. -
-Ai dreptate.. dar chiar cand ne explica tema o parte din baieti ies din clasa si se plimb prin centruri comerciale. -
-Ce? -O priveam uimita.
-Da, sunt profi care nici nu-si dau seama daca iesi din clasa.
Ce fel de scoala e asta?! Foarte serioasa si profesionala, intr-adevar. Cu agresori ce intrerupeau lectia? Ce frumos.........
Lectia am petrecut-o vorbind cu Melanie. Am descoperit ca aveam gusturi diverse, chiar daca mi-am dat seama de asta de la inceput.
M-a uimit faptul ca veneau cativa tipi ca sa-mi ofere mana. Nu erau asa de grosolani cum am crezut la inceput...
-Jacopo. -Imi spuse un baiat blond zambindu-mi.
-Alice. -I-am spus tot zambindu-i. Doamne ma doare deamu maxilarul tot zambind atata.
Din clasa am cunoscut pe Giulio, 2 Andrea, Nicolò,Alberto, Stefano si Matteo. Dupa asta... hmm..... si dupa am cunoscut pe o persoana ce din vedere o cunosteam deja.
-Nu stiam ca invata-i in scoala asta. -Imi spuse Latini sprijinindu-se de banca mea si privindu-ma din sus in jos.
Tipic naturii lui sa nu-mi dea mana si sa se introduca vazand ca aproape deloc n-am mai vorbit.
-De fapt n-am invatat in scoala asta pana acum. M-am inscris din anul acesta. -I-am raspuns cu un zambet dispretator.
Melanie ne-a privit uimita:
-Va cunoasteti? -
-Asa si asa. -
Raspunsul lui m-a socat. Nu am vorbit nici-o data, cum putea sa ma defineasca o persoana cunoscuta?!
-N-as spune. -L-am corectat cu usurinta. -Avand in vedere ca acest domnisor de aici nu-i nici-o data vrednic sa salute. -Am schimbat privirea de la Mel la Latini intinzand buzele intr-un zambet satisfacut.
-Nu-i deloc adevarat draga. Tu esti aceia care e nepoliticoasa, ce mereu pleaca din graba si ma spioneaza din gaura usei ca sa ma evite. -
M-am simtit scunfundata de rusine. De unde stia dracu’?
-Ce…. nu-i deloc adevarat. -Am fost sigura suta la suta ca-m inrosit, mai ales de privirile rautacioase lansate de Mel.La naiba, nu mi-am putut permite astfel de slabaciune, nu in fata acestui idiot!
-La scari e liniste si nu-i greu sa auzi pasii si zgomotele din spatele usei tale mai ales ca sta aproape de ascensor. -Se ranji el vazandu-mi expresia socata.
-Este adevarat o fac, dar numai pentru ca nu vreau sa merg cu tine in ascensor. -Am recunoscut arogant.
-Vezi ca tu esti aceea nepoliticoasa? -Zambetul lui s-a largat facand sa-mi fiarba sangele in vene. A reusit sa ma faca sa tac.
Nu a asteptat nici un raspuns de la mine si a plecat. Primul nostru “discurs†nu era cu siguranta civil.
Timpul a trecut repede, datorita lui Dumnezeu, si a doua profa, care a venit, imi parea mai serioasa si disciplinata. Opiniunea mea buna fata de ea si-a luat adio intr-o secunda cand m-a chemat la tabla sa rezolv o simpla-dupa spusele ei-ecuatie pentru a testa nivelul meu.
Dulcea profa nu avea nici o idee ca cu matematica am ramas aproape la nivelul elementar, nici nu stiam ce era o ecuatie,acest prost subiect era punctul meu slab.
Am inceput s-o rezolv, intorcandu-ma in fiecare doua secunde inspre ea,ce de fiecare data ma indemna cu un zambet ca sa continui.
Auzeam niste rasete amuzante ce proveneau din clasa si nu mi-a fost greu de imaginat de la cine proveneau.
Am inghetat pentru un moment gandindu-ma la rezultatul inmultirii. Observam cu atentie ecuatia, dar de fiecare data ce incercam s-o rezolv, auzeam murmurile baietilor ce ma distrau si ma faceau sa i-au razna.
-Puccio. -M-a chemat profa facandu-ma sa ma intorc inspre ea. -Care ai rezultatul operatiei? -M-a intrebat politicos,poate putin saturata de incetineala mea.
Mi-am muscat buza privind din nou tabla nervoasa. Doamne, nu stiam. Mi-ar pune un 2 in prima mea zi de scoala. O tragedie!
Luata de o adevarata criza de panica, am facut cea mai prosteasca eroare din viata mea:m-am intors inspre al doilea rand de banci si l-am privit in ochi pe Latini. Era asezat intins pe scaunul sau;piciorul era rasucit cu glezna pe genunchi, cu manile in buzunar si cu o expresie amuzanta pe fata. Intr-un moment,fara a lasa acel zambet arogant, imi facu un gest care la inceput n-am inteles. Parea ca spune...... doua ...treimi? Doua treimi?
-Puccio. -M-a chemat profa nerabdator.
Mi-am facut vigoare si, crezandu-ma o saraca idioata ce apela la sugestia unei maimute, am scris rezultatul spus de Latini.
Profa si-a incretit fruntea privindu-ma cum ar fi in fata ei o nebuna. -Doua treimi? Puccio, chiar si un copil de clasa 5 si-ar da seama ca 4/16 inmultit la douazeci si sapte nu face doua treimi. -
Intr-adevar, chiar si un copil ar intelege ca acest rezultat n-are nimic de-a face..........
Din clasa s-a auzit niste rasete si primul din toti ce se radea ca un nebun era..... ce coincidenta, un nume la intamplare, Lorenzo Latini. Acel.... acel...nu-mi venea o insulta destul de urata.
Am devenit rosie de manie pentru umilire in fata clasei mele noi, am facut-o, in mai putin de doua ore, pe tampita, un adevarat record.
-E evident ca esti putin in urma cu programa de matematica... -A remarcat ganditoare, jucandu-se cu stiloul intre mani. -Cred ca trebuie sa fii urmata de unul dintre colegii tai pana cand o sa poti sa te descurci. -A anuit in sine.
-Nici-o problema, am sa imprumut caietul lui Zorzi si.... -
-Zorzi nu-i tare bravo in matematica. -M-a intrerupt privind toti colegii din clasa. In timp, mi-am intors privire spre Melanie, care dadu din cap, confermand fraza profului.Fir-ar, nu putea sa fie un geniu in matematica?
-Latini, o s-o ajuti pe Puccio sa prinda programa. -Si aceasta fraza a fost suficienta sa-mi distruga toata ziua.... -Tu ai media de noua cu mine, n-o sa fie vreo problema sa o ajuti. -
Avea media de noua?! Idiotul, a facut intentionat de a-mi da raspunsul gresit!
Vroiam sa protestez, dar nu stiam ce sa spun. Am multumit cerurilor si sfantilor mei protectori, ca a inceput s-o faca el:
-Prof scuzati-ma, dar in acest an avem si dreptul ca subiect, asa ca n-am sa pot sa o ajut pe Puccio. -Si spunand asta m-a privit cu ura pura. Am sustinut privirea cu toata aciditatea de care am fost in stare. Daca a crezut ca mie imi placea prezenta lui se gresea foarte tare.
-Latini, dreptul este un subiect ce vor avea, de asemenea, si ceilalti colegi ai tai.... -A declarat profa inchizand pe jumatate ochii. -In calitate de diriginta clasei, am sa vorbesc cu profesorul Crescentini si am sa-i cer sa va intrebe in subiectul sau printre ultimii.
Aceasta afirmatie paru suficienta ca tampitul acela sa inlature privirea, plina de dispret, de la mine. S-a luminat intr-un zambet bucuros. -Ar fi intr-adevar un inger,daca ar face asta prof. -
Profa a acceptat complimentul cu un zambet.
M-am intors la loc si am incercat sa urmez, cu putina demnitate ce mi-a ramas, urmatoarele lectii.
L-a recreatie galagia si zgomotul de cateva carti aruncate pe banca mea m-au speriat.
-Acestea sunt notele, exercitiile si cartile de matematica draga,distractie placuta. -
M-am uitat in sus si l-am vazut in fata-desi am inteles deja de pe tonul vocii-pe Latini insotit de al sau ranjet malefic.
-Si ce ar trebui sa fac? -Am inchis pe jumatate ochii iritata de apropierea lui. Mai putin vorbeam si mai bine era, pentru sanatatea mea mentala.
-Nu ma doare. -S-a intors cu spatele lasandu-ma cu gura cascata.
-Stop, stop, stop. -M-am ridicat urmarindu-l cu viteza de Speedy Gonzales, unde credea sa plece?
-Ce este? -A suflat dispretator, destul de iritat de prezenta mea;ah nu-ti fa griji draga, ura e reciproca!
-Asculta, daca dorinta ta de a petrece timpul cu mine este comparabila cu aceea care vreau sa petrec timpul cu tine, pot sa te asigur ca te inteleg. -Am luat respiratia dupa acest discurs aparent ilogic. -Dar suficientul in matematica il vreau si mie mi se pare prea comod de utilizat asa incompetenta mea totala in subiectele stiintifice ca sa nu fii intrebat in drept, dragul meu. Deci ori ma ajuti cum trebuie in matematica, ori ai cer profesoarei sa-mi schimbe “tutorulâ€, ok? -Mi-am facut un aplauz mental, ma adoram cand faceam asa! Ce naibii, nu putea sa se foloseasca de mine cum dorea el, pe mine nimeni nu putea sa ma utilizeze!
Si-a incrucisat bratele pufnind. -Acasa la mine nu poti sa vii. -Mi-a spus privindu-ma urat.
Fantastic, ramanea.....numai casa mea. Doamne...
-Bine, vom face in casa mea repetitiile. Miercuri? -M-a costat un efort urias a face intrebarea aceea.
-Ok. -A confermat, privindu-ma arogant.
M-am intors si am plecat;nu mai suportam prezenta sa, Doamne cat il urasc! Vorbind am confermat opinia mea initiala asupra lui;era doar un imatur, rasfatat, arogant baietel stupid. Desigur, ca cu astfel de caracter n-o sa aiba niciodata o prietena constanta, care amarata ar putea sa-l suporte? Nici una.
Va doresc un an nou fericit!Pe curand....:bye: