Masinile gonesc cu 400 de kilometri pe ora, precum a zburat si dreptatea din Okaido. Cu privirea atintita catre parbrizul unei masini scumpe, un rebel injura “masterii” care si-au batut joc timp de atatia ani de el si de prietenii lui. Toata gasca, mai putin el, devenise “puppet” la cate un “master”. Tratamentul pe care il primeau era josnic, iar raceala cu care erau batuti si batjocoriti intrecea limita umanitatii pe care acei conducatori nemilosi o pierdusera de mult timp.
Ierarhia se schimbase mult intr-un timp foarte scurt. Zepp, o persoana ramasa anonima chiar si pentru cel mai influent master, stabilise ca cei care nu vor sa ucida si sa batjocoreasca vor fi la randul lor tratati astfel. Cei “renegati” erau prin urmare numiti “puppet”, sau “doll”, dupa poftele celor care le stapaneau viata, corpul si mintea.Cei mai renumiti dintre maestri erau Messian si Ryoko, buni prieteni de altfel.
Mai erau si trepte intermediare, alcatuite din banditi care-si impuneau o oarecare autoritate in fata celor mai amarati sau atat de batuti de soarta incat nu mai erau doriti nici ca doll. Un astfel de grup se dezlantuia acum in fata adolescentului care a indraznit sa le atinga pretioasa masina.
-Daca ne implore sa avem mila, poate va fi rapid!rase un tanar talhar lacom, pregatit sa isi tortureze prada. Totusi, baiatul nu s-a lasat, folosindu-si conditia fizica pentru a lovi cu usurinta cei cinci membri si a incerca sa fuga. Insa un micut a fost mai agil, prinzandu-l de picior si trantindu-l la pamant.
Ochii caprui scanteiau plini de ura si dezgust, in timp ce pumnii ii erau inclestati si picioarele intr-o zbatere continua, in speranta ca va reusi sa scape. Insa « seful » nu mai avea rabdare asa ca a trecut la fapte, alergand cu briceagul in mana catre victima.
Baiatul a inchis ochii, sudoarea alunecand pe firele negre precum tusul si scurgandu-se pe bicepsii incordati, asteptand sa simta o durere oarecare, apoi sa isi intalneasca sfarsitul, insa acesta nu mai venea. Curios, a deschis ochii, privind uimit peisajul. Un barbat de vreo 1.90 cu un chip mai mult decat inexpresiv, isi avea mana inclestata pe incheietura banditului, suspendandu-l in aer. Parul lung, alb si stralucitor se misca in ritm alert, odata cu vantul ce batea cu viteza, invaluindu-l intr-o aura de mister si frumusete speciala. Oricine l-ar fi putut recunoaste, era renumitul Messian, amestecat in mod ciudat intr-o incaierare obisnuita.
Grupul a fugit speriat, zbierand de teama, iar cei doi de priveau fara a scoate macar o vorba.
-De ce ai facut asta?! Nu am nevoie de ajutorul tau !
-Nu fii patetic, taci si asculta, Taky e la cheremul meu ! Daca vei accepta sa fi doll promit sa-l eliberez! In caz contrar ma voi multumi si cu el… Dar nu voi fi bland !
-Ce vrei ?! De fapt intreb degeaba ! Urmeaza-ma ! ii raspunse acesta exasperat. Voia sa-l omoare, dar asta s-ar fi indreptat catre Taky, iar daca lui i se intampla ceva nu avea sa si-o ierte.
In mod normal apartamentul lui era departe, dar de aceasta data fiecare pas parea sa fie prea mare, prea rapid, iar el se vedea dezonorat, distrus.
-Cum te cheama ?il intreba Messian.
Uimit de intrebare,dar fi de faptul ca ajunsesera in fata usii, acesta l-a privit indelung. “De ce vrea sa stie numele meu? Sunt un nimeni pentru el! Care e ideea? De ce face asta? Daca il vrea pe Taky, de ce nu-l ia!”
Cand un master iti pune o intrebare se presupune ca trebuie sa raspunzi!il ameninta Messian, inclestandu-si degetele in jurul maxilarului brunetului.
-Hoshi, Hoshi Min !ii raspunse acesta, straduindu-se sa-si miste buzele.
Messian a ras, inchizand tacticos ochii si dandu-i drumul, pentru a-si pozitiona mana dreapta deasupra umarului sau, apoi rezemnandu-si capul de perete. Parfumul parului sau il cuprindea pe Hoshi, care ramasese mut de uimire. Dadea negativ din cap, rar, fiind parca amuzat.
-Zece ani! Zece ani in care nu am facut nicio greseala! Zece ani in care am ramas simbolul inumanitatii!
Isi inclesta pumnul, lovind peretele si crapandu-l, la jumatate de milimetru distanta de capul brunetului, care a tresarit, fara a indrazni insa sa se miste mai mult.
-Ia zi, javra, accepti propunerea?
-Nu voi fi niciodata un doll! Poti s ama supui, poti s ama omori, poti s ama etichetezi si s ama torturéis! Putin imi pasa... nu ma voi supune pe deplin ordinelor unuia ca tine! Nu meriti sa fii privit in ochi! Ma numesti javra, priveste in oglinda ! mainile acelea au distrus sute de vieti ! Nu poti intelege ce iti spun, nu ? Tu nu esti uman, tu nu ai nici cea mai vaga idee ce inseamna sa stii ca singurele persoane la care tii sunt torturate in cele mai dureroase si josnice moduri de jigodii ca tine ! Taky ar prefera sa moara dacat sa devin un supus de-al tau !
Messian nu a reactionat, si-a retras mainile, indepartandu-se. Pelerina neagra parea sa-l urmeze precum o umbra, in timp ce pasii galagiosi rasunau parca in interiorul mintii brunetului. Stia ca tot avea sa-l mai intalneasca o data, insa prefera ca asta sa nu se intample prea curand.
Dezmeticindu-se, a intrat in apartament, trantindu-se ganditor pe pat. Intunericul il determina sa se adanceasca in amintiri.
~Flashback~
-Haide! Mai cu viata! Apasa pe acceleratie!rosti aproape zbierand un tanar cu parul roscat, in timp ce suvitele ii acopereau vederea. Fiind prea ocupat sa-si priveasca amicul, nu a realizat ca se indrepta catre un stalp. Inainte de impact, brunetul a accelerat, landu-si prietenul de mana si salvandu-l de la o soarta nu tocmai placuta.
-Merci! Iti raman dator!spuse Taky fericit si usurat totodata.
~End of Flash~
“Nu il voi lasa sa-ti faca rau! Ce-mi pasa! Niciun master nu-mi va lua amintirea acelor ochi verzi si a acelui zambet nevinovat !”gandea acesta, hotarat sa faca intelegerea cu argintiul, in schimbul sigurantei vietii prietenului sau roscat.
Telefonul a inceput sa sune, perturband linistea mormantala.
-De ce un ai venit la cursa de azi? S-a intamplat ceva ?
Kaname, multumesc pt. titlu si pozele pe care le voi pune cand voi edita!>:D<>:D<
Ai avut ceva gre?eli de tastare ?i c�teva sc?p?ri - const�nd �n nepunerea virgulelor - care m-au cam f?cut s? cred c? citeam printre r�nduri.
Alt lucru ... se vede c? trebuie s? atingi un nivel superior de scriere. �n primul r�nd, ar fi fost mult mai bine dac? nu ne explicai din primul capitol care era faza cu "master"-ii ?i "puppets"-ii; explic?-ne pe parcurs, ca ?i c�nd am fii martori la ac?iunile personajelor, d�ndu-ne seama din vorbele ?i ac?iunile lor toate aceste aspecte. Un exemplu bun de scriitor ce folose?te un astfel de stil de scriere ... ar fi autorul Frank Herbert [iar un exemplu concret pt. carte ar fi Dune].
Mai pot zice c? simt o asem?nare izbitoare a �nceputului cu cel din Ai no Kusabi, ?i parc? ?i ideea mi se pare pu?in asem?n?toare. But I guess this is kinda much metter.
Presupun c? voi a?tepta capitolul urm?tor. Baft? �n continuare ^^
Dune, ... cat m-am zbatut eu pentru cartea asta, intr-un final am ajuns la alta, dar este o poveste prea lunga:)) Merci pentru comment. Asemanare cu Ai no Kusabi... nu intentionam, insa s-au potrivit, oricum, ca sa fiu sincera nu am fazut multe SF-uri la viata mea si incerc sa-mi dezvolt un stil propriu cat mai vast. De aceea am adoptat si acest gen. In fine, capitolul II:
-Taky�ingana brunetul, fiind parca hipnotizat de culoarea aceea de verde pal a ochilor pe care mintea ii privea parca printr-o bucata de cer incetosat.
-Hoshi�rosti roscatul la telefon, insa brunetul a scapat receptorul.
-HOSHI !striga din nou, dar parca vorbea peretilor.
Baiatul privea, privea in gol fara a se gandi la ceva anume, amintiri ii zburdau necontenit prin fata ochilor, desfasurandu-se precum un film, unul regizat de propria lui vointa. Isi amintea doar de acea promisiune, si de acel unic moment.
~Flashback~
-Nu vreau sa-ti distrug viata! Pot pleca daca aceasta iti este dorinta ! Doar�
-Priveste, vezi mingea de foc ce tocmai se prelinge pe cer? Ea m-a urmarit si prin cel mai dens intuneric, si-mi este martora, nu voi renunta la acest vis nici daca ar fi sa-mi dau viata pentru asta!spuse un tanar, graiul fiindu-i impiedicat de o mangaiere dulce, parca infinita.
~End of Flashback~
�Ma intreb care-i sunt cerintele... La urma urmei, ce am de pierdut? Demnitate, viata, amintiri, prieteni ? Presupun ca nimic nu mai este valabil. Daca toti sunt ca el ce rost are lupta ?�
Acesta s-a ridicat de pe scaun, deschizand holo-playerul.
-Resedinta maestrului Messian?
-Da, va rog, cine sunteti?
-O anumita persoana cu care ar dori sa negocieze, spune-ti-i ca-l cauta �Hoshi�!
Valetul imbracat ca la carte disparu, iar dupa o asteptare de aproximativ doua minute, in fata ecranului a aparut un tanar roscat, cu o fata demonica si niste haine iesite din comun. Brunetul nu l-a luat in seama cand acesta i-a spus ca Messian era ocupat, insistand sa-i vorbeasca.
-Nu fi prost! Ai noroc ca nu am inchis! Cine te crezi?izbucni roscatul infuriat de atitudinea brunetului. �Ai cumva programare?
-Nu fii natang! Vin acolo daca altfel nu se poate cu idioti ca voi!concluziona brunetul, inchizand si luandu-si sacoul pe el. Era la cativa pasi vila, deci de ce s-ar fi grabit. Mai intai a cerut computerului o harta, pentru a se asigura ca nu se pierde printre stradutele ce inconjurau casa maestrului. � Intotdeauna au nevoie de atata spatiu?! Ce fite, un apartament ce are ?! �
Durase ceva timp pana a reusit sa gaseasca ceea ce cauta, asa ca si-a luat hartia cu datele si a dorit sa iasa pe usa, dar inainte sa apuce sa deschida, aceasta a fost trantita, iar Messian a navalit ca o furtuna inauntru, incuind si strangandu-i maxilarul cu forta.
-Mai cap sec, tu gandesti? Se pare ca nu. In care parte din conversatia noastra ti-am dat eu voie sa ma cauti acasa !?
Brunetul nu intelegea care era problema. La urma urmei nu era alta cale de a-l contacta. Dar nu a putut sa mai scoata vreun sunet, deoarece a fost impins cu putere, impactul cu peretele nefiind tocmai placut. Argintiul il privea indiferent, rece, de parca ar fi privit o insecta.
S-a intors cu spatele facandu-i baiatului semn sa-l urmeze. Au coborat scarile pana in fata blocului. Printr-o apasare de buton, li s-a infatisat o limuzina neagra, micuta, care plutea la cativa centimetri deasupra pamantului. Brunetul l-a urmat pe Messian, asezandu-se pe unul dintre cele doua scaune. Atmosfera er auna straina lui. Nu cunostea decat scaunele incomode ale motocicletelor cu reactie si vantul puternic batandu-i pe fata. Felul in care totul zbura pe langa masina argintiului era neobisnuit. In cateva secunde erau in fata unei porti metalice uriase. Cand Messian si-a plasat palma pe detector, acestea s-au indepartat, dezbaluind o cabina de lift incapatoare, ce i-a dus intr-o camera imensa. Brunetul nici nu stia ce sa admire mai intai.
Peretii straluceau, tablourile erau luminate de mici lumini incorporate in pereti, fiecare pictura fiind abstracta. Covoarele erau de un alb impecabil, iar canapelele negre se asortau perfect. Televizorul imens si barul plin cu diverse bauturi completau un spatiu relaxant, alaturi de o masa imensa de biliard, plasata in centrul incaperii. Fiind prea absorbit de peisaj nici nu a remarcat ca peu na dintre canapele statea roscatul care i-a raspuns mai devreme.
-Mergi ?il intreba argintiul continuandu-si drumul catre o usa. Cand aceasta a fost deschisa aparu o alta camera demna de a fi admirata. Messian insa l-a impins inauntru, spunandu-i sa se aseze unde vrea si sa il astepte, apoi inchizand usa.
S-a intors la prietenul sau, asezandu-se pe suprafata neagra si apasand un buton plasat pe masa de biliard. Un trabuc dintre cele mai scupe a sarit in mana sa, aprins ulterior de o bricheta incorporata.
-Cine e tipu ?intreba roscatul.
-El ? Aaa... nimeni important.
-E atat de neimportant incat nici eu, marele tau prieten Ryoko, un-l poate admira un pic? Haide� zi acum, ce e cu el ?insistra acesta ranjind nerabdator.
-Daca ti-as spune tot nu m-ai crede ! Asa ca... de ce sa ma mai obosesc?
-Incearca !
-Ce vrei sa stii ? Ca sunt un prost, un tradator ?! Speram ca macar tu sa nu pui intrebari !racni argintiul furios. Fumul il invaluia, iar Ryoko se apropia de el, periculos de mult.
-Trebuie sa te oblig sa-mi spui ?Intreba acesta, punand deoparte paharul de vin rosu, gesticuland ca o amenintare in asa fel incat Messian sa remarce asta cu usurinta.
-Nu fii penibil ! Nu sunt persoana care sa se teama de tine !
Roscatul a oftat, retragandu-se si lasandu-l pe Messian singur sa priveasca neonul suspendat de perete, ce stralucea strapungand un intuneric apasator.
Scuzati dialogul in exces, dar nu imi place sa filozofez eu prea mult, prefer sa mai las si personajele sa-si faca numarul.
Paaai...am zis sa trec si eu pe-aicea...iar.Imi place acest fic.Am mai citit ficuri de-ale tale...si am cam inteles unde bati.
E cam complicata faza cu "master"-ii si "puppets"-ii...dupa parerea mea ar fi mers s-o iei nitel mai usor.
Interesant e ca Hoshi pare a fi indragostit de Taky si viceversa dar...brusc apare Messian care pare indragostit(putin) de Hoshi.Si asta e cam complicat.Mrg...
De ce e Messian un tradator? Adik... de ce zice el asta? Nu m-am lamurit ink...Trecand peste asta: Roscatul ala e cel mai bun prieten al lui Messian? Ciudat...Mie imi parea mai mult o sluga prin casa, gen badigoard sau asistent personal.
Astept cu nerabdare capitolul urmator. Gambate la scris!
Ok... chiar nu va place ficul? ... In fine... mai postez un capitol mai scurt... sa fie ca bump macar!
Capitolul 4
Messian nu fusese precaut, nici macar nu l-a supus la vreun test pentru a se asigura ca nu este periculos. Hoshi il intoarse cu fata, plasandu-i arma in dreptul pieptului.
-Imi apartii, ti-am mai spus ! Aici totul este simplu, iti iau viata si s-a terminat. Tu nu poti exista, doar corpul si mintea ta exista! Sunteti cu totii niste marionete! Uita-te la tine, un simplu glont si pierzi tot. Tot! Absolut tot se rezuma la existenta materiala. Spune, ai miscat vreodata un deget pentru altcineva decat pentru propria ta persoana egoista? Nimeni de aici nu mai este om! Iar eu am sa scap aceasta lume de tipi ca voi! Sau o sa mor incercand...
-Nu fii prost, corpul meu va gasi curand antidotul si va dilua otrava!
-Nu e otrava, e doar un paralizant, dar ce se intampla daca glontul asta ajunge la inima ta inainte de vreme?
-O sa fie alertata jumatate din cladire, iar tu devii mancare pentru pestii din sala de mese!
Brunetul avea privirea atintita asupra lui. Putea cu usurinta sa-l foloseasca drept momeala. Dar pana atunci el ar fi gasit antidotul; si l-ar fi omorat. Putea sa traga, dar nu voia sa moara inainte sa omoare si el macar cativa de-ai lor. Putea sa gaserasca alta arma si sa-i strapunga inima, dar nu voia sa se miste. Putea sa fuga, dar totusi dorea sa ramana.
Orice varianta alegea trebuia sa se grabeasca.
-Iti vand un pont! Usa este etansa. Daca o inchizi nimic un intra si nimic un iese, astfel ma vei pute ucide in liniste.
Hoshi il privea banuitor. Era adevarat? Daca da, de ce i-a spus? Totusi... era o idee buna.
-Esti mai prost decat credeam!rosti acesta ridicandu-se si trantind cu putere usa. A incuiat si s-a intors catre viitoare lui victima. Era simplu, trebuia doar sa apese pe tragaci !
S-a intors catre argintiu, atintindu-si din nou arma asupra lui. A inceput sa impinga de maneta, dar parea mai greu decat sa miste un munte din loc. Messian nu se clintea, nu clipea, pur si simplu era prea increzator, ceva nu mergea. A intors din nou privirea catre usa. Exact cum o lasase! Totul era de neclintit. Atunci cum de nu ii era teama? Existenta lui avea sa se sfarseasca aici! De ce nu clipea macar? De ce figura aceea inexpresiva. Pur si simplu parea sa priveasca o statuie. Fara griji, teama sau gandire. O simpla statuie fara viata.
Si-a aruncat cat colo arma, strangand in mana umerii lui.
-Esti atat de patetic incat nu te pot omori ! Nici macar o ezitare ? Chiar nu dai doi bani pe viata ta ? Chiar nu ai nici macar o sclipire de OM ?
-Prostule! Este exact cum am crezut, chiar ai rezistat mai mult decat m-as fi asteptat!spuse argintiul ridicanu-se in picioare.
-Dar...para
-Efectele s-au dus de mult! Stiam ca nu vei putea trage. In orice caz, chiar daca ai fi reusit, cate gloante crezi ca sunt capabile sa-mi strapunga pielea? Mai ai multe de invatat despre cum sa-ti infrangi dusmanul, mai ales cand el este mai puternic... mult mai puternic decat tine !Trebuia mai intai sa evaluezi situatia. Daca eu as fi crezut ca reprezinti un MINIM pericol, crezi ca nu ti-as fi pus catuse ?! Nu ai stiut nici macar sa vezi slabiciunea mea! Pacat... m-as fi asteptat la mai mult de la conducatorul rebelilor. Ca asta esti, nu ?
Wooow deci este superb..cum sa nu-mi placa? Stiu ca nu am lasat nici un reply la acest fic, dar pe vremea cand ai postat ultimul capitol, nu prea obisnuiam sa las comm-uri.Dar l-am citit
Cand ai spus ca este "mai scurt" ai avut dreptate..chiar ca e mititel:)) .Sper sa revi la capitolele lungi de pana acum.
Bine ca ai postat din nou si nu ai renuntat deoarece actiunea este foarte interesanta.Imi place si cum s-a terminat...sper ca nu va dura mult pana vei pune next-ul..nu?
Grabeste-te :bye:
nolazy- multumesc pentru comment, iata un capitol mai... lung cred eu:)
Capitolul 5
-Nu stii nimic !Da-mi drumul !
Sa se smuceasca era in zadar, un atac la fel de inutil, tot ce putea face era sa astepte, sa astepte pana cand se ivea o ocazie de scapare.
-Totusi.. ai putea fi un cobai de milioane. Conditie fizica buna, pari si un pic sarit, destul de calm
Uhuuu...un alt capitol frumos.Intr-adevar, a fost mai lung decat penultimul
Cum am mai spus, actiunea continua sa fie interesanta si captivanta. Imi place mult cum scri..nu ai greseli, iar ideile ies foarte bine in evidenta.
Sper sa nu renunti vreodata la fic deoarece este foarte dragut.
Ah..si imi place cum evolueaza lucrurile intre cei doi :X .Abia astept sa pui continuarea, desi vad ca merge cam greu...sper sa nu astept mult
Succes la scris :bye:
Am reusit si eu sa citesc ficul abia azi si vreau sa spun ca mi se pare chiar dragut:X. Actiunea e interesanta si ideile ma surprind mai ales prin faptul ca sunt mereu neasteptate. Messian este un personaj foarte complex si are ganduri si sentimente destul de complicate, lucru care-mi place mult. Totusi cred k incepe sa-l "placa" (daca nu mai mult de atat:D) pe Hoshi. Ar fi interesant sa fie ceva intre cei doi, iar daca "obligatiile" pe care le are Hoshi pentru a-l salva pe Taky sunt cele la care ma gandesc eu...
Descrierea apare in fic acolo unde trebuie, dialogul este interesant, insa unele capitole trebiau sa fie putin mai mari:D. Greselile de tastare nu le-am cautat si oricum nu cred k ai, dar am gasit o repetitie suparatoare "I se parea stupid acest lucru, ~mereu~ incerca sa scape de vocea aceea care-i lovea ~mereu~ ratiunea si-l determina sa se adanceasca in ganduri sau sa stea fara a se gandi la nimic. Faptul ca ~mereu~ cand era nervos sau trist ii revenea acel glas in minte....." cred ca era mai bine daca foloseai cateva sinonime pe aici pentru ca ar fi sunat mult mai bine...cam atat am avut de spus, gambate si ja ne
Messian nu a intors capul catre el, parca fiindu-i frica. Doar i-a dat un raspuns scurt:
-Esti liber sa faci cum poftesti. Cu putin noroc nerozii de la cercetare au inteles mesajul meu la fel de bine ca si tine si o sa-i elibereze mintea lu' Taky al tau.
Raspunsul a venit neasteptat de dureros pentru Hoshi, care mai avea putin si plangea, lucru pe care nu l-a mai facut niciodata in public. Ascultase o conversatie pe care nu trebuia s-o auda, iar acum Messian se purta neasteptat de frumos. Brunetul nu s-a clintit din loc. Cum putea sa-i explice ca doreste sa-l rasplateasca cumva? El nu avea nimic.
-Daca vrei poti pleca acum. Insa aceste meleaguri sunt periculoase, nici chiar eu nu-ti pot garanta siguranta. Poti astepta pana se risipeste intunericul, atunci te duc eu.
Deabia acum si-a dat seama ca pana in momentul acesta se gandise numai la modul de viata care avea sa se schimbe. Incepuse sa-si accepte pozitia si calaul. Chiar se obisnuise cu locul. Insa nu si-ar fi imaginat niciodata ca se atasase de fapt de Messian. Dorea sa-l inteleaga, desi pana atunci avea o parere clara despre cei ca el: "roboti fara sentimente".
-Vreau sa-mi platesc datoria ! Vreau sa raman aici!
Messian era intr-un fel uimit de faptul ca nu a inceput sa zburde de fericire, fiind mai mult decat bucuros ca scapa din acel mediu ostil.
-Iar eu nu vreau sa ramai aici din dorinta de a-ti plati datoria. Nu ti-am facut tine un favor, ci mie.
Vorbeau d
Se pare ca nimeni nu prea mai citeste, dar eu tot mai pun capitole, ca asta e...
Capitolul 7
Soarele a apus de mai bine de trei ore, iar tura lui Hoshi luase sfarsit. Acesta se plimba agale pe strada principala, amestecandu-se cu usurinta prin multimea grabita, chiar prea grabita. Cerul deabia se mai distingea, era ceata si picura, anuntandu-se o ploaie torentiala in scurt timp. Pasii lui Hoshi rasunau clar, imprimandu-se in asfaltul rece. Baiatul avea mainile adancite in buzunarele pantalonilor si se distingea de restul lumii prin jacheta neagra de piele, cu numeroase accesorii din metal. S-a oprit in dreptul unui magazin in reconstructie, acoperit in intregime de ziare si graffitti. A intors capul catre o strada laturalnica si a oftat prelung. Nimic nu se schimbase in acei doi ani. Aceeasi atmosfera, aceleasi ziduri, doar ca mult mai darapanate si mai mucegaite, aceleasi fete triste si marcate de trecerea timpului, aceeasi oameni prapaditi si aceleasi expresii impietrite. Un singur lucru se schimbase insa� acea amintire se prapadea, cu fiecare zi ce trecea se smtea tot mai indepartat de trecutul sau. In ciuda imposibilitatii de a-si aminti ceea ce se intamplase cu exactitate in acea zi, o singura persoana aparea mereu la fel de puternic, de impunator si tot mai viu in mintea lui Hoshi. Aceeasi mana tinandu-l suspendat pe bandit, aceeasi ochi reci si inexpresivi, aceleasi buze intepenite, aceeasi tinuta demna si inconfundabila.
Si-a scuturat capul, precum un caine care dorea sa se lepede de picaturi de apa. Daca si mintea lui s-ar fi descompus in sute de picaturi, poate acum i-ar fi fost mai bine. Ura ideea de a-si pierde identitatea, dar acea identitate era acum baza existentei lui, traia un prezent construit numai din bucati ramase din trecut, iar viitorul avea sa fie o continua descompunere in care mintea lui bolnava de uitare il va mai pastra doar pe Messian. Acest lucru era inacceptabil si dureros. Mai bine ar fi pierit. Se straduia din rasputeri sa-si aminteasca de Taky, sa zambeasca la vederea chipului sau neclar, sters de trecerea timpului, dar nu putea. Isi uitase prietenul si ii uitase pe toti cei care ii erau dragi. Practic el se silea sa-i iubeasca, constrans de constiinta, insa era cu neputinta. Nici nu si-i mai amintea. Nu mai stia ce sa-si aminteasca.
A oftat, din nou, ridicandu-si ochii catre cer. Nimic� totul era un simplu nimic. Usor... traiesti si mori, altceva tot nu mai conta.
O nava alba si un zgomot infernal au anuntat sosirea unuia dintre camarazii sai.
-Sefu, e o problema in sectorul A! Trei persoane necunoscute au intrat in incinta cladirii!
-Vin acum, alerteaza paza si instiinteaza-i pe toti cei din clanul meu ca este un atac!
-Dar... nu este un atac.
-Ai spus ceva? Dispari si nu-mi mai spune mie ce este si un este!
�Puturosii aia tot nu o sa-si miste fundul daca nu e ceva grav. Ca de obicei� stau cu burta la soare si asteapta sa le dea cineva cu barosu-n cap si sa le spuna ca masteru-i in pericol. Jalnic��
A dat din cap, scotandu-si telefonul din buzunar si deschizandu-l. Trei apeluri ratate� erau de la Ryoko, care ca de obicei voia sa stie unde este.
-Sunt in viata, stai calm! L-a instiintat acesta printr-un apel care trebuia sa fie scurt.
-Nu-mi fac griji pentru viata ta, tot nu mai sunt vandali ramasi care sa te ia pe tine in seama cu tot cu rangul tau de mare sef!
-De ce? Ce s-a intamplat?
Hoshi incepuse sa devina nervos, in general Ryoko se purta frumos cu el dovedind calm si intelepciune. In mod clar ceva nu era in regula.
-Trei vandali au patruns pana in camera asta. Uite, chiar imi pare rau, mi-ai spus sa fiu atent in lipsa ta, dar�
-Dar ce ? Ce s-a intamplat ? Unde este Messian ?
Era ciudat ca intreba. Nu il mai vazuse pe Messian de mai bine de o luna, cand acesta a fost ridicat la un nivel superior si a trebuit sa-i inmaneze medalia. De fapt, nu mai vorbisera unul cu celalalt de mai bine de jumatate de an. Insa instinctiv, acesta a prezis ca ceva i se intamplase, si avea dreptate.
-Inca nu la stim numele agresorilor, insa se pare ca dintr-un motiv sau altul, Messian a plecat cu ei, sau dupa ei. Ceva au cautat ei aici� cert e ca au gasit acel ceva dupa ce au intors camera cu susu-n jos, iar Messian nu mai este de gasit. Si-a dezactivat cipul, si ma indoiesc ca cineva l-ar fi putut obliga s-o faca.
Hoshi a inchis, urcandu-se pe un scuter negru si pornind in viteza spre casa lui Messian. A pornit alarma, pentru a trece cu usurinta printre masini. Dintr-un motiv sau altul trebuia sa ajunga acolo !
Nu a durat mult pana s-a aflat in acea camera spatioasa de care ii fusese oarecum dor. Nu se schimbase nimic, doar ca fiecare obiect era acoperit de plastic si protejat pentru a putea fi verificat.
Ryoko era rezemat de un zid si avea mainile incrucisate la piept.
-Repede ai mai venit ! Stai calm, nu s-a intamplat nimic, o sa se intoarca el.
Buna am citit si eu ficul tau si chiar imi fac griji pentru Messian asa ca te rog sa postezi mai repede urmatorul capitol. Sper ca data viitoare Hoshi sa se intalneasca cu Messian. Spor la scris si astept urmatorul capitol.