Life Hurts

[Addeh]

Buna fetelor ! * big hug *
Ei bine, am revenit mai repede cu nextu`, chiar vreau sa nu mai intarzii acum, mai ales ca vine vacanta [ well, multi au intrat deja :]] ].
Va multumesc pentru comentarii ! Enjoy ! :o3

Capitolul 11

Ramasesem nemiscata, inca privindu-i pe cei doi ce-si aruncau fiecare priviri ingrozitoare, dupa parerea mea. Nu stiu ce sa fac, imi este teama de ce-ar crede Michael.
Roscatul inainteaza calculat parca, spre locul unde eram noi. Josh se ridica in picioare, strangand din pumni si incercand probabil sa ramana calm.
- Aby, explica-mi, te rog, ce-i cu asta ? Ii aud glasul, apartinandu-i lui Michael. Stiam ca ma fixeaza cu privirea, parca eram o tinta vie in a sa privire la acel moment dat.
- Michael, eu doar …
- Nu trebuie sa-ti dea tie explicatii, in regula ? I se adreseaza cel de langa mine roscatului.
"Cum adica nu trebuie sa-i dau explicatii ? Sunt … iubita lui …" Si totusi, ceea ce a spus mai devreme Josh m-a pus pe ganduri, ametindu-ma parca. A spus ca ma iubeste. Chiar e adevarat ? Dar Michael … ?
Brusc, imi simt mana cuprinsa de o alta, iar racoarea acesteia imi invadeaza pana si trupul. Imi ridic privirea, cu lacrimi in ochi de teama si observand ca este chiar roscatul. Ma trage dupa el, strangandu-mi mana de furie, sunt sigura. Gata … S-a sfarsit, sigur ma va uri.
Il aud pe Josh din urma cum striga dupa mine, dar eu nici macar nu pot sa-mi intorc capul sa-i adresez cateva vorbe. Acum imi este rusine, rusine de faptul ca eu sunt vinovata pentru tot. Mai intai, nu reactionez la vorbele lui Josh, iar el probabil crede ca sunt o prefacuta, ca nu stiu ce vreau de la viata, apoi, mai e si … el. Nu mai stiu ce sa zic, caci sunt mai confuza ca niciodata.
Afundata in propriile ganduri, nu realizez ca el s-a oprit, doar in momentul in care m-am izbit de corpul sau inalt. Oare este suparat pe mine? Nu, mai mult ca sigur ca este, pentru tot.
- Aby, de ce ?
Eram sigura.

Imi simt ochii impaienjeniti, parca ceata pune stapanire pe mine, iar intr-un fel, inima mi-o simt micuta, stransa intr-un colt al pieptului meu. Ce sentiment ciudat. De mica, niciodata nu am simtit astfel de durere sufleteasca, nici macar atunci cand idiotul de Eric si-a batut joc de mine – mai mult, am fost distrusa psihic, insa …
Teama ma cuprinde din nou, numai ca de data aceasta este mai intensa. El doar priveste cerul intunecat, evitandu-mi ochii ce par ca-si vor pierde din culoare.
Asteapta un raspuns.
- Eu … Imi cer scuze … Eu doar am …
Si totusi, vorbele atat de insignifiante si atat de asteptate nu-mi ies. Ce cred eu ca rezolv cu aceste cuvinte ? “ Imi pare rau ?! “ Hmm. Sunt mai mult decat patetica. Dupa ce am facut, doar atat ?! Sunt o proasta !
Ma smucesc din stransoarea roscatului, simtind cum lacrimile vor sa iasa la suprafata, sunt lacrimi din suflet, sufletul asta blestemat, incarcat cu durere. Ce rost ar mai avea acum sa lupt ? Totul e pierdut déjà.
Incep sa fug pe strazile atat de de pustii, nepasandu-mi chiar deloc ca mi s-ar putea intampla ceva. Ce altceva ar mai putea fi acum ? Asta a fost suficient. Si iata … Michael nici macar n-a venit dupa mine, exact cum credeam.
De fapt, la ce ma asteptam ? La o iertare din partea sa ? La o imbratisare sau la un sarut ? Hm. Sunt atat de ipocrita ca sper la asa ceva.
Cu lacrimile inca inghetate pe chip, privesc in jurul meu, observand fulgii de zapada minusculi.
Pare o poveste veche, dar nu stiu de ce, caci jur ca n—am mai fost intr-o alta situatie atat de dezolanta ca aceasta. I-am dezamagit pe toti. Acum, Josh o sa vorbeasca cu Maya, amandoi o sa se supere pe mine. Si credeam ca in sfarsit mi-am gasit un loc al meu, insa nu, a fost doar o farsa, cum ar veni.
Ma simt ametita si lipsita de putere, tot acest alb din jurul meu devine intunecat. Chiar asa sunt si eu…?

***

Alb…
Inca mai sunt afara? Nu. Asta este o camera.
-Ah, te-ai trezit, aud o voce ce pare ca vine din apropierea mea. Incerc sa ma ridic din patul pe care stau, insa mainile imi sunt legate. De la atata plans, nu pot sa-I vad fata persoanei ce tocmai a vorbit.
- Ce-i asta ? Unde ma aflu ? Cine esti ? Il abordez cu intrebari pe tipul ce nu pot sa-l identific.
- Deci, nu-ti mai aduci aminte de mine… ? Surioara … ?
Eric ?! Nu se poate !...