Life Hurts

[Addeh]

Heya >:D< Imi cer milioane de scuze pentru atat de lunga intarziere. -.-" Btw, va multumesc mult de tot pentru comm`uri, intotdeauna o s-o fac, si va urez lectura placuta. :]

Capitolul 10

Plutesc… Simt aroma florilor de tei, parfumul atat de natural ce da viata acestui loc. “ Acest loc... ” Este doar un nou spatiu neexplorat de mine, doar un vis. Nu este un vis … ?
- Domnisoara Abigor!
Ah, este Ren. De la acel “incident”, totul a fost bine. Pot spune ca am o parte din viata destul de frumoasa. Aici nu exista nimeni care sa-mi judece aspectul, sau cel putin nu mai exista. Ma simt bine; alaturi de ceilalti am invatat sa zambesc cu adevarat, fara iluzii si umbre. Michael… Da, el este cauza noii mele stari.
In aceste doua saptamani care au trecut, mi-a facut nenumarate cadouri, chiar si micute. Nu conteaza valoarea acelor cadouri simple, conteaza ca mi l-am daruti el, el este persoana atat de valoroasa pentru mine.
Brusc, se face auzita alarma clopotelului. Elevii, colegii mei se grabesc sa iasa afara, caci o alta zi s-a mai scurs. Timpul… Pare cu mult mai invizibil decat era inainte. Acum nu-mi pasa de nimic, doar de ceilalti. Uneori, uit pana si de mine, dar nu si de prietenii mei. Maya, care m-a ajutat sa ma acomodez aici si a fost singura cu care am putut impartasi secrete, este o prietena adevarata – tind sa cred asta. Pe fratele ei, pe Josh, nu l-am mai vazut deloc in aceste doua saptamani. Chiar ma intreb ce s-a intamplat cu el.
In final, ma indrept si eu, la randul meu, spre iesirea din scoala luandu-mi ghiozdanul. Suntem in decembrie, iar fulgii de zapada nu au incetat sa apara. Totul este … alb …
Vantul rece imi imprastie parul, zgariindu-mi buzele inghetate cu a sa racoare. Si totusi, ma inteleg mai bine cu frigul. Imi cobor capul si continuu sa merg, nepasandu-mi daca o sa ma izbesc de cineva.
In asemenea atmosfera, toti par umbre estompate in comparatie cu acest val alb de zapada. Imi scot telefonul, realizand sunetul deranjant. Raman placut surprinsa sa vad ca este un mesaj de la Josh. Sunt sigura ca a luat numarul meu de la Maya, ea intotdeauna a vrut ca eu sa fiu alaturi de Josh, ca un cuplu probabil. Insa nu simt mai mult decat prietenie pentru el. Si in plus, nu l-as putea trada pe Michael, eu il iubesc si tind sa cred ca este un sentiment reciproc. Aproape uit de faptul ca Josh m-a chemat intr-un parc din apropiere. Nu l-am vazut de ceva timp…
Ma grabesc, inaintand totusi greu, prin zapada ce a inceput sa depaseasca cinci centimetri.
Ma opresc la intrarea in parc, reglandu-mi respiratia grea din cauza ca am alergat.
- Josh ! Il strig eu in momentul in care il vad asteptand pe o banca acoperita cu zapada. Este frig, iar el a continuat sa ma astepte.
- Aby ! Ce dor mi-a fost de tine !
Se ridica de pe banca, cu acel zambet caracteristic care putea incalzi pe oricine, chiar si pe mine.
Ma imbratiseaza calduros, sarutandu-mi ambii obraji, parca daruindu-mi toata caldura fiintei sale. Am avut dreptate, chiar este de treaba, este o persoana buna.
Incep sa fac conversatie, intrebandu-l care este motivul pentru care m-a chemat aici.
- Nu e evident ? Chiar mi-ai lipsit. Imi cer scuze ca nu ti-am zis mai inainte, dar a trebuit sa plec cu afaceri de-ale tatalui meu.
- E in regula; adevarul este ca … mi-am facut griji pentru tine si… Si mie mi-a fost dor de tine, marturisesc, intorcandu-mi privirea in partea dreapta si fixand un anume punct. Chiar ma simt penibil sa spun asa ceva unui baiat. Niciodata n-am facut-o.
- Ma bucur ca ai facut-o.
Vorbele sale soptite, ma fac sa ma inrosesc subit. De ce e mereu asa ?
Brusc, el deveni mai serios, punandu-mi ambele maini pe umeri si uitandu-se in ochii mei.
- Ce … este ? Am ceva pe fata ?
- Nu… Uite, Aby. De cand te-am intalnit in acel avion, am reflectat numai la tine. Esti atat de diferita, iar tu ca o fata, ascunzi multe secrete si tristete, simt asta. Eu vreau doar sa aflu totul despre tine, sa te sprijin intotdeauna.
Sunt uimita de ceea ce a spus. Adica … A vorbit exact ca si Michael.
Ma ia incet de mana, ducandu-ma pe aceeasi banca, pe care cu cateva minute inainte, statuse si el, apoi luand amandoi loc; fulgii de zapada inca, cazand lin prin fata noastra. Inainte spuneam ca timpul este invizibil dar acum, pare oprit intr-un punct fix.
Josh imi ia chipul in ale sale palme adaugand cu o voce joasa, dar atat de clara, cateva cuvinte.
- Aby, te iubesc. Poate asta te va face sa iti seama de sentimentele mele ce-ti apartin numai tie.
Cuvintele sale le-am realizat dupa cateva secunde. Impactul a fost neasteptat, caci el isi uni buzele cu ale mele. In comparatie cu caldura buzelor sale, parca racoarea ce-o simteam ca fiind de gheata, isi gasise finalul in acest sarut. Inca nu pot sa-mi revin…
- Abigor ! Aud o voce foarte cunoscuta, dupa care Josh rupe sarutul, inca tinandu-ma de mana si privind spre cel ce-mi rostise numele. Este Michael. Amandoi se privesc cu ura si gelozie. Eu imi acopar buzele cu degetele, realizand ce s-a intamplat. Michael o sa ma urasca…