31-05-2010, 08:22 PM
Heiiii>:D<
Capitol bonus de ziua mea :)) [defapt trebuia sa postez .____.]
Va multumesc tutoror de comentarii si voi incerca sa tin cont de cele mentionate si va mai astept !>:D<
Lectura placuta !
Capitolul VII
- Vreau sa merg cu tine. . .
Imi zise el cu jumatate de gura, nevrand parca sa imi zica asta. Il priveam atenta in ochii de-un negru intens, incercand sa gasesc vreo urma de timiditate, insa seriozitatea ce i se citea pe chip parea mai puternica decat orice. Incerca sa para puternic, oarecum impunator, vrand sa ma intimideze, sa ma faca sa imi pierd increderea. Era incruntat, parca nici lui nu ii venea sa credea ceea ce acum cateva minute rostise. Privirea ii era blajina, insa parca seriozitatea din ea nu disparea. Era adanc tulburat in ganduri, incat deabia se trezi din visare si ma privi oarecum buimac, apoi imi zise:
- Deci, ce zici?
Priveam lung si drept, ca si cum as vedea prin el, ne luand in calcul vorbele ce tocmai mi le rostise. Glasul sau rasuna duios in imprejurimi, facandu-ma sa ma pierd dincolo de aceste lumi, parca . . . intr-un basm. Ma adanceam din ce in ce mai mult in ganduri, deabia observand mainile ce se tot miscau in fata ochilor mei. O bataie oarecum asurzitoare din palme se auzi, trezindu-ma la realizate. Am scos un mic straigat si un zambet micut isi facu aparitia pe chipul meu. Ma simteam bine stiindu-l aici. Imi procura incredere si . . . ma facea sa ma simt fericita. Am oftat adanc si am incercat sa rostesc ceva.
- Si oare. . . unde ai vrea sa mergem?
Il intreb eu, dupa care rad sarcastic, incercand sa imi ascund tremurul din voce; era mult prea vizibil. M-a privit lung si sec, parca neintelegand ce se petrece. S-a rezemat de scoarta graosa a copacului, indreptandu-si privirea spre nemarginitul vazduh. Il priveam atenta, ii urmaream fiecare miscare, cat de mica, ii studiam cu atentie tremurul buzelor; nu ii facea placere sa vorbeasca cu mine. Incepu sa isi muste buza, in semn de gandire profunda. Asteptam un raspuns paluzibil; oare chiar merita sa plec cu el? Poate ma putea face fericita, poate ma putea face sa simt ca traiesc, poate . . . oare chiar poate? Cum am putut uita, cum ar putea el sa ma faca sa ma simt bine, cand el . . . a vrut sa ma violeze? Dar acum parea a fi un alt El, cineva diferit, mult mai diferit.
- Am putea calatori, spre alte meleaguri, sa ne conducem singuri viata, sa traim dupa cum vrem . . . sa fim fericiti. Nu crezi ca este bine?
Imi zise el cu o voce melancolica, tristea din ea citindu-se usor. Nici el nu era fericit, nici lui nu ii era bine, si el suferea . . . la fel de mult ca bine. Eu si el, sau doar eu. Era o decizie greu de luat, decizia ce imi va schimba viata. Eu . . . eu am fost mereu. Mereu eu, fara nimeni langa mine, fara cineva care sa ma consoleze, sa ma ajute, sa-mi fie alaturi, dar oare el va face toate acestea? O decizie greu de luat. M-am sprijinit de scoarta copacului, langa el, incepand sa gandesc profund. Ma temeam, insa ascundeam asta. Voiam sa par oarecum dura, insa nu eram in stare sa fac asta. O liniste apasatoare se asternu peste noi, iar timpul parca se opri in loc. In mintea mea, ticaituri ale ceasului rasunau necontenit, facandu-ma sa pierd orice gand. Nu ma puteam concentra, nu puteam gandi in situatia aceea, simtem cu tot raul se abatuse peste mine, desi nu era chiar asa.
Am inceput sa murmur ceva, pe care nici macar eu nu intelegeam. Eram mult prea afectata de situatie, incat sa fiu in stare sa spun ceva.
- Si cum crezi ca pot avea incredere in tine? Am spus eu incet si timid, mai mult ca o soapta.
M-a privit fix si ascutit, incruntandu-se. Se departa de mine cativa pasi, cifulindu-si parul. Isi scoase o tigara din stargundurile buzunarelor si mi-o arunca. Am prins-o doar dintr-o miscare, parca vrand sa demonstrez ceva. Am privit tigara cu ochi senini, parca adulmecandu-i mirosul puternic. Am strans-o in pumn si am aruncat-o la picioarele sale. M-a privit plictisit, dupa care un zambet micut i-a aparut pe chip. A calcat tigara, ingropand-o din ce in ce mai mult in noroi.
- Hai, Emma ! Stiu ca vrei ! Putem sa o numim o aventura. Ce zici? Imi zise el razand si intindandu-mi o mana patimasa.
- Aventura, a? Cum pot porni eu intr-o aventura cand stiu ca mama e acasa cu tatal tau, cand stiu ca nu am bani, cand stiu ca nu am unde dormi? Cum pot porni intr-o aventura cu tine cand stiu ceea ce ai vrut sa imi faci?
Se apropie de mine, stergandu-mi usor lacrimile ce tocmai imi parura pe obraji. O caldura imi invalui corpul, facandu-ma pentru cateva secunde sa imi incid ochii si sa ma las purtata de ea. Era linistitor si parca ma adormea, incat deabia am auzit vorbele pe care Edward mi le rostise. Am spus un mic "ce?", dupa care a oftat si mi-a zis cu o voce seriaosa:
- Emma, uita de tot si aventureaza-te cu mine !
finish:))
scuzati marimea capitolului, deh si sper ca acesta sa fie mai bun.:D
s`ar putea sa existe greseli de tastare, nu l`am corectat .___.'
astept comentarii, critici, orice.>:D<
Capitol bonus de ziua mea :)) [defapt trebuia sa postez .____.]
Va multumesc tutoror de comentarii si voi incerca sa tin cont de cele mentionate si va mai astept !>:D<
Lectura placuta !
Capitolul VII
- Vreau sa merg cu tine. . .
Imi zise el cu jumatate de gura, nevrand parca sa imi zica asta. Il priveam atenta in ochii de-un negru intens, incercand sa gasesc vreo urma de timiditate, insa seriozitatea ce i se citea pe chip parea mai puternica decat orice. Incerca sa para puternic, oarecum impunator, vrand sa ma intimideze, sa ma faca sa imi pierd increderea. Era incruntat, parca nici lui nu ii venea sa credea ceea ce acum cateva minute rostise. Privirea ii era blajina, insa parca seriozitatea din ea nu disparea. Era adanc tulburat in ganduri, incat deabia se trezi din visare si ma privi oarecum buimac, apoi imi zise:
- Deci, ce zici?
Priveam lung si drept, ca si cum as vedea prin el, ne luand in calcul vorbele ce tocmai mi le rostise. Glasul sau rasuna duios in imprejurimi, facandu-ma sa ma pierd dincolo de aceste lumi, parca . . . intr-un basm. Ma adanceam din ce in ce mai mult in ganduri, deabia observand mainile ce se tot miscau in fata ochilor mei. O bataie oarecum asurzitoare din palme se auzi, trezindu-ma la realizate. Am scos un mic straigat si un zambet micut isi facu aparitia pe chipul meu. Ma simteam bine stiindu-l aici. Imi procura incredere si . . . ma facea sa ma simt fericita. Am oftat adanc si am incercat sa rostesc ceva.
- Si oare. . . unde ai vrea sa mergem?
Il intreb eu, dupa care rad sarcastic, incercand sa imi ascund tremurul din voce; era mult prea vizibil. M-a privit lung si sec, parca neintelegand ce se petrece. S-a rezemat de scoarta graosa a copacului, indreptandu-si privirea spre nemarginitul vazduh. Il priveam atenta, ii urmaream fiecare miscare, cat de mica, ii studiam cu atentie tremurul buzelor; nu ii facea placere sa vorbeasca cu mine. Incepu sa isi muste buza, in semn de gandire profunda. Asteptam un raspuns paluzibil; oare chiar merita sa plec cu el? Poate ma putea face fericita, poate ma putea face sa simt ca traiesc, poate . . . oare chiar poate? Cum am putut uita, cum ar putea el sa ma faca sa ma simt bine, cand el . . . a vrut sa ma violeze? Dar acum parea a fi un alt El, cineva diferit, mult mai diferit.
- Am putea calatori, spre alte meleaguri, sa ne conducem singuri viata, sa traim dupa cum vrem . . . sa fim fericiti. Nu crezi ca este bine?
Imi zise el cu o voce melancolica, tristea din ea citindu-se usor. Nici el nu era fericit, nici lui nu ii era bine, si el suferea . . . la fel de mult ca bine. Eu si el, sau doar eu. Era o decizie greu de luat, decizia ce imi va schimba viata. Eu . . . eu am fost mereu. Mereu eu, fara nimeni langa mine, fara cineva care sa ma consoleze, sa ma ajute, sa-mi fie alaturi, dar oare el va face toate acestea? O decizie greu de luat. M-am sprijinit de scoarta copacului, langa el, incepand sa gandesc profund. Ma temeam, insa ascundeam asta. Voiam sa par oarecum dura, insa nu eram in stare sa fac asta. O liniste apasatoare se asternu peste noi, iar timpul parca se opri in loc. In mintea mea, ticaituri ale ceasului rasunau necontenit, facandu-ma sa pierd orice gand. Nu ma puteam concentra, nu puteam gandi in situatia aceea, simtem cu tot raul se abatuse peste mine, desi nu era chiar asa.
Am inceput sa murmur ceva, pe care nici macar eu nu intelegeam. Eram mult prea afectata de situatie, incat sa fiu in stare sa spun ceva.
- Si cum crezi ca pot avea incredere in tine? Am spus eu incet si timid, mai mult ca o soapta.
M-a privit fix si ascutit, incruntandu-se. Se departa de mine cativa pasi, cifulindu-si parul. Isi scoase o tigara din stargundurile buzunarelor si mi-o arunca. Am prins-o doar dintr-o miscare, parca vrand sa demonstrez ceva. Am privit tigara cu ochi senini, parca adulmecandu-i mirosul puternic. Am strans-o in pumn si am aruncat-o la picioarele sale. M-a privit plictisit, dupa care un zambet micut i-a aparut pe chip. A calcat tigara, ingropand-o din ce in ce mai mult in noroi.
- Hai, Emma ! Stiu ca vrei ! Putem sa o numim o aventura. Ce zici? Imi zise el razand si intindandu-mi o mana patimasa.
- Aventura, a? Cum pot porni eu intr-o aventura cand stiu ca mama e acasa cu tatal tau, cand stiu ca nu am bani, cand stiu ca nu am unde dormi? Cum pot porni intr-o aventura cu tine cand stiu ceea ce ai vrut sa imi faci?
Se apropie de mine, stergandu-mi usor lacrimile ce tocmai imi parura pe obraji. O caldura imi invalui corpul, facandu-ma pentru cateva secunde sa imi incid ochii si sa ma las purtata de ea. Era linistitor si parca ma adormea, incat deabia am auzit vorbele pe care Edward mi le rostise. Am spus un mic "ce?", dupa care a oftat si mi-a zis cu o voce seriaosa:
- Emma, uita de tot si aventureaza-te cu mine !
finish:))
scuzati marimea capitolului, deh si sper ca acesta sa fie mai bun.:D
s`ar putea sa existe greseli de tastare, nu l`am corectat .___.'
astept comentarii, critici, orice.>:D<