L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj ( infara de cele create de mine) din animeul/manga Death Note creat de Tsugumi Ohba ÅŸi Takeshi Obata si nu fac profit in urma lor.


Deci... Mi-a venit o idee brilianta legata de Death Note. Nu am putut rezista si am scris cate ceva
Dupa cum ma stiti voi pe mn... Yaoi addicted.. Nush daca ati avzut idee, nu-mi pasa... asta e a mea. Numai eu o sa am ganduri masochiste
Asa... sa revenim
In mare parte o sa fie shounen-ai... ma mai gandesc daca bag si yaoi. Depinde de comentariile kre le primesc, asa ca aveti grija.
Photos:

L:

Ran:

Kaimei:

Light:

L's Journal

Capitolul 1: Noutati

-L, da drumul la usa! Sunt eu, Ran! spuse roscovanul in timp ce astepta in fata unei usi masive din lemn.
-Vin, vin…
Imediat ce brunetul a deschis usa am si intrat in incapere. Nu vroiam sa patesc ca data trecuta. In orice caz, acum totul arata mai bine. Biroul si podeaua nu mai erau pline de documente si prajituri.
-Ma bucur ca m-ai ascultat in legatura cu facutul curateniei.
-De ce ai venit? ma intrebase acesta folosind un ton suspicios ce deja imi devenise familiar.
-Doar sa vad ce faci. Ultima data cand ne-am vazut am crezut ca a trecut un uragan pe aici.
A urmat un moment de tacere... Pret de cateva minute niciunul dintre noi nu a indraznit sa sparga acea tacere, pana cand Ryuzaki a inceput cu acea politete ce ma calca pe nervi de fiecare data:
-Iti aduc o cafea.

<<Ce e cu el? Se comporta din ce in ce mai ciudat. Ma intreb daca are vreo legatura cu poza aceea…>>

In timp ce m-am asezat pe canapeaua de langa mine am observat un caiet cu niste coperti negre lucioase ce statea aruncat pe birou. L-am luat din pura curiozitate si am deschis la prima pagina. Tot ce m-a intampinat au fost randurile goale, insa asta nu m-a impedicat sa rasfoiesc caietul mai bine . Am mai dat cateva pagini si am observant ca era defapt un jurnal.

<<Nu mi-l imaginam pe L tipul de persoana care sa aibe un jurnal.>>

Am deschis undeva pe la sfarsit, iar un scris rotund si frumos inclinat se afla inaintea ochilor mei, printre randurile abea conturate. Am inceput sa citesc din curiozitate, fara a ma mai gandi ca incalc intimitatea brunetului.

“Cazul “Kira” a fost incheiat acum trei ani cand ultimul suspect a fost demascat. Numele lui era Kaimei si nu era cu mult trecut de varsta de saptesprezece ani. Parul lui albastru ravasit in bataia vantului inca a ramas intiparit mintea mea.Trebuie sa recunosc, mi s-a parut un caz special si nu doar pentru ca am lucrat alaturi de Light… acel baiat a fost diferit. Soarata a facut insa ca aceasta sa moara intr-un accident de masina. Imediat dupa aceasta, nemaiavand suspecti a trebuit sa inchidem cazul.
Multe s-au intamplat din acea zi… multe s-au schimbat.Am fost trist in primele luni de la moartea lui Kaimei, insa Light a fost alaturi de mine in toate acele momente de cosmar. Din prima clipa cand l-am vazut am crezut ca e ceva special si chiar a fost. Datorita lui am invatat ce inseamna increderea si cui trebuie sa i-o incredintez.”

<<Devine din ce in ce mai ciudat!! L e…e…sensibil! Cel mai celebru detectiv din lume a fost trist pentru ca i-a murit suspectu`?!? Ran... calmeaza-te. Sigur e o gluma proasta. Totusi, ma intreb cine o fi Light. Nu am mai auzit pana acum de el…Oricum, mai special pare sa fie tipul ala Kaimei.>>

Am auzit pasii brunetului asa ca am aruncat repede jurnalul prin ghiozdan.
-Gata.
-Sper ca de data aceasta mi-ai pus mai multa cafea decat zahar… ii spun in timp ce il priveam oarecum nervos, amintindu-mi de acea proasta experienta. Cred ca daca un om normal ar fi baut toata ceasca aceea sigur ar fi facut diabet. As baga mana in foc pentru asta.
-Da…

<<Ce-s cu raspunsurile astea? Am batut atata drum sa ajung pana la el si imi spune doar “da” si “nu”. Ce soarta cruda…>>

-L, te simti bine? Pari cam abatut. Ai cumva vreo problema in dragoste? ii zic in timp ce-l privesc provocator, in speranta de a afla ceva despre ceea ce l-a facut sa se comporte asa.
-N-am nimic…
-Of…Esti fara speranta.
Ii spun in timp ce sorb din ceasca de cafea. Spre mirarea mea chiar avea gust bun. Poate ca inafara de creierul acela inteligent mai are si el alte calitati.
Oricum, ceea ce mi-a atras atentia a fost gestul care l-a facut atunci cand i-am zis ca e fara de speranta: un oftat lung, urmat de un altul. Probabil ca a mai auzit asta inainte si l-a facut sa se simta prost…

<<Esti o persoana asa de greu de inteles, draga L...>>

-Bine atunci. Vad ca esti intr-o stare proasta, mai bine plec.
Nu a spus nimic, insa am inteles mesajul. Mi-am laut ghizodanul, uitand pentru un moment de jurnal si am iesit pe usa fara a ma lasa condus.
In timp ce mergeam spre casa am inceptu sa ma gandesc din nou la misteriosul jurnal. Pana acum as fi putut sa jur ca L nu ar face asa ceva, in plus, la ce ocupat e ma intreb cand l-a scris. Poate o fi vechi… in plus nu cunosc pe niciunul dintre cei doi. Kaimei pare a fi cineva important pentru L, iar numele “Light” nu-mi spune nimic… Ce revoltator… Si eu care ma gandeam ca il cunosc bine pe L.
Oricum, partea proasta e ca atunci cand isi va da seama ca ii lipseste jurnalul sigur eu voi fi primul suspect, iar sansele de a scapa sunt extrem de mici. De ce a trebuit eu sa-l iau?!? Ma rog… daca tot am sa sufar, sa ma aleg cu ceva… Cand ajung acasa o sa citesc cate ceva, cine stie ce mai descopar. Poate vreo dragoste secreta.

2 commuri apoi next [-(.