21-03-2010, 07:45 PM
Hey,sunt tot eu.:D Acesta este primul meu fic scris pe acest site.Poate nu o sa fie perfect dar ma straduiesc sa iasa destul de bine,incat sa va atraga privirile.:X
Gen: SF,drama,aventuri,mister,dragoste,actiune.
Prolog:
"De ce intotdeauna exista un mic prag in viata? De ce mereu cand vrem ca totul sa mearga bine, defapt totul o ia pe o cale gresita? De ce raul vrea mereu sa preia controlul asupra noastra? De ce exista binele, la ce ne este folositor atunci cand raul predomina peste tot? Si de ce timpul nu se opreste niciodata in loc?
Imi pun aceste intrebari mereu si mi le voi pune intotdeauna pana voi primi un raspuns exact de la viata"
Razboiul Trecutului Uitat
Chapter 1. Ordinary Day
Deschid ochii si privesc tavanul camerei mele luminate de raza soarelui ce-mi incalzeste usor patura. Dimineata mi-a batut in geam, iar saruturile mamei ma sufocau din nou. Acest moment care se intampla in fiecare dimineata la ora noua jumatate inseamna ca era timpul pentru o noua zi de scoala. Ei bine, cum stim cu totii cat de iubitoare pot fi mamele .... sincer, a mea era sub orice critica de iubitoare, dar asta nu inseamna ca nu-mi place. Este genul de mama foarte blanda, cu un mic simt al umorului, foarte sensibila si buna la suflet. Majoritatea calitatilor pe care mama le are, le am si eu, doar ca eu am un simt al umorului mai dezvoltat decat credeam.
Pai ce va pot spune despre mine.... Ma numesc Melissa Smith, am saptesprezece ani, si locuiesc cu familia mea in New York. Sunt bruneta, parul negru precum negura noptii de vara, am ochii caprui si tenul putin albicios. Deci,can asta-s eu!
Era timpul sa ma imbrac si sa plec la scoala. Ador scoala, iubesc sa-mi petrec timpul cu prietenii mei si sa invat lucruri noi si interesante. Sunt la liceul de muzica numit "Sing with me". Cantareata, chitarista, si pianista, m-am inscris la acest liceul fiindca am potential la tot ce se leaga de muzica. Fac parte dintr-o mica formatie, formatia liceul care se cheama "Holiday", iar stilul de muzica pe care-l cantam,este stilul country.
Tic-Tac...Tic -Tac...timpul trece, iar la zece jumatate trebuie sa fiu la liceu pentru a repeta pentru spectacolul care urmeaza maine seara. Acest spectacol se organizeaza odata pe an, anul acesta liceul implinesc douazeci de ani vechime.
Ma imbrac repede in blugii mei negri, tricoul meu chick si colorat, imi pun fularul roz la gat, ma incalt cu comversii mei verzi precum iarba primaverii, imi las parul lasat pe spate, punandu-mi baticul meu pe cap cu inscriptia "I love my country", imi aiu ghiozdanul albastru si plec sarutandu-o pe mama si salitandu-l pe tata spre liceu.
Era o zi frumoasa si spontana dupa parerea mea , tocmai buna de cantat si de compus ceva deosebit pentru spectacol. Ajung in statia de autobuz, nu astept prea mult de cinci minute si autobuzul vine. Urc, ma asez jos pe scaun si langa mine se aseaza colega mea de trupa, si cea mai buna prietena , Ashley . O salut ,si o intreb daca a mai lucrat la melodia scrisa de mine intitulata "Love me When i'm stupid".
-Hei, Ashley! Buna!
-Ceao Lissa!!
-Ai mai lucrat la melodie?
-Sigur ca am lucrat...la ce te asteptai, sa nu lucrez?
-Pai...stiind ca tu lasi treaba de pe o zi pe alta...
-Stai linistita! Logic ca am lucrat. Ce puteam sa fac!?
Ashley e o fata nemaipomenit de draguta si de inteligenta, ea este chitara bass a formatiei noastre.O cunosc de la treisprezece ani, si niciodata nu s-a intamplat sa ne certam sau sa fim egoiste sau invidioase una pe cealalata.
Dupa putin timp de vorba cu Ashley, am si ajuns in fata liceului. Cobor din autobuz si ghiciti cu cine dau ochii, cu Kevin si Seth. Bateristul si chitara acoustica a formatiei. Kevin e un tip destul de rusinos si timid, care avea o pasiune pentru mine in clasa a noua, iar Seth este putin inchis, nu vorbeste prea mult dar ne-am obisnuit cu el si.....ritualurile lui, ca sa zic asa. Intr-un fel il intelegeam pe Seth de ce era asa, avand in vedere ca ambii lui parinti au murit in urma unui incendiu cand el avea doar zece ani. A suferit mult, iar acum locuiesc cu matusa lui, si cei doi verisori ai sai intr-un apartament cu chirie.
Eu mereu i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat doi parinti senzationali, cu un suflet bun si curat.Cateodata ma gandesc daca nu erau ei.... eu nu numai existam acum. Am invata multe de la viata, am invatat cum sa pretuiesc lucrurile, cum sa le apreciez si sa ma multumesc intotdeauna cu ce am.
Intram in sala de muzica si ne apucam cu totii de munca, desi, nu era prea multa pentru ca eram oarecum profesionisti iar totul decurgea struna. Mamma Mia!!! Timpul trecuse foarte repede, era ceasul trei, si la patru trebuia sa plecam. Am fost scutiti cu toti de catre dmna Scotland de la ore pentru a lucra din greu la spectacol.
Wow.... timpul deja a trecut si eram nevoiti sa plecam cu toti pe drumurile noastre spre casa. Sincer, nu prea imi venea sa ies din sala de muzica, ma simteam ca si acasa, astfel pentru ca muzica era pasiunea mea, era totul pentru mine. Daca cineva mi-ar spune ca mi-am pierdut vocea, si sa nu mai pot canta, as muri. Muzica inseamna multe pentru mine,nici nu va puteti imagina.Imi strang pastiturile, aranjam putin instrumentele si apoi plecam. Ne luam la revedere unul de la celalalt si ne indreptam spre casa.
Intru in casa, ma descalt, imi las ghiozdanul jos si ma duc in bucatarie sa-mi fac cateva sandwick-uri pentru ca eram lihnita. Apoi, m-am inchis in camera mea pentru a scrie niste poezii si un cantec numit "Down to Earth" care va fi o surpriza pentru spectacolul de maine seara.
Lucrez foarte mult, si cateodata scriu la versuri de mi se tocesc creioanele iar degetele imi amortesc.Seara se lasa, mi-am facut un dus repede, m-am imbrcata in pijamalele mele galbene si m-am bagat in pat lasandu-mi mintea libera si sa pluteasca pe celalalt taram.
Sper ca va placut primul capitol,poate nu spune cam nimic dar sper sa va placa.
Vor urma si celalat capilotole entuziaste asa ca...deocamdata va spun Bye-Bye:X:X
XOXO:X:X>:D<:bye:
Gen: SF,drama,aventuri,mister,dragoste,actiune.
Prolog:
"De ce intotdeauna exista un mic prag in viata? De ce mereu cand vrem ca totul sa mearga bine, defapt totul o ia pe o cale gresita? De ce raul vrea mereu sa preia controlul asupra noastra? De ce exista binele, la ce ne este folositor atunci cand raul predomina peste tot? Si de ce timpul nu se opreste niciodata in loc?
Imi pun aceste intrebari mereu si mi le voi pune intotdeauna pana voi primi un raspuns exact de la viata"
Razboiul Trecutului Uitat
Chapter 1. Ordinary Day
Deschid ochii si privesc tavanul camerei mele luminate de raza soarelui ce-mi incalzeste usor patura. Dimineata mi-a batut in geam, iar saruturile mamei ma sufocau din nou. Acest moment care se intampla in fiecare dimineata la ora noua jumatate inseamna ca era timpul pentru o noua zi de scoala. Ei bine, cum stim cu totii cat de iubitoare pot fi mamele .... sincer, a mea era sub orice critica de iubitoare, dar asta nu inseamna ca nu-mi place. Este genul de mama foarte blanda, cu un mic simt al umorului, foarte sensibila si buna la suflet. Majoritatea calitatilor pe care mama le are, le am si eu, doar ca eu am un simt al umorului mai dezvoltat decat credeam.
Pai ce va pot spune despre mine.... Ma numesc Melissa Smith, am saptesprezece ani, si locuiesc cu familia mea in New York. Sunt bruneta, parul negru precum negura noptii de vara, am ochii caprui si tenul putin albicios. Deci,can asta-s eu!
Era timpul sa ma imbrac si sa plec la scoala. Ador scoala, iubesc sa-mi petrec timpul cu prietenii mei si sa invat lucruri noi si interesante. Sunt la liceul de muzica numit "Sing with me". Cantareata, chitarista, si pianista, m-am inscris la acest liceul fiindca am potential la tot ce se leaga de muzica. Fac parte dintr-o mica formatie, formatia liceul care se cheama "Holiday", iar stilul de muzica pe care-l cantam,este stilul country.
Tic-Tac...Tic -Tac...timpul trece, iar la zece jumatate trebuie sa fiu la liceu pentru a repeta pentru spectacolul care urmeaza maine seara. Acest spectacol se organizeaza odata pe an, anul acesta liceul implinesc douazeci de ani vechime.
Ma imbrac repede in blugii mei negri, tricoul meu chick si colorat, imi pun fularul roz la gat, ma incalt cu comversii mei verzi precum iarba primaverii, imi las parul lasat pe spate, punandu-mi baticul meu pe cap cu inscriptia "I love my country", imi aiu ghiozdanul albastru si plec sarutandu-o pe mama si salitandu-l pe tata spre liceu.
Era o zi frumoasa si spontana dupa parerea mea , tocmai buna de cantat si de compus ceva deosebit pentru spectacol. Ajung in statia de autobuz, nu astept prea mult de cinci minute si autobuzul vine. Urc, ma asez jos pe scaun si langa mine se aseaza colega mea de trupa, si cea mai buna prietena , Ashley . O salut ,si o intreb daca a mai lucrat la melodia scrisa de mine intitulata "Love me When i'm stupid".
-Hei, Ashley! Buna!
-Ceao Lissa!!
-Ai mai lucrat la melodie?
-Sigur ca am lucrat...la ce te asteptai, sa nu lucrez?
-Pai...stiind ca tu lasi treaba de pe o zi pe alta...
-Stai linistita! Logic ca am lucrat. Ce puteam sa fac!?
Ashley e o fata nemaipomenit de draguta si de inteligenta, ea este chitara bass a formatiei noastre.O cunosc de la treisprezece ani, si niciodata nu s-a intamplat sa ne certam sau sa fim egoiste sau invidioase una pe cealalata.
Dupa putin timp de vorba cu Ashley, am si ajuns in fata liceului. Cobor din autobuz si ghiciti cu cine dau ochii, cu Kevin si Seth. Bateristul si chitara acoustica a formatiei. Kevin e un tip destul de rusinos si timid, care avea o pasiune pentru mine in clasa a noua, iar Seth este putin inchis, nu vorbeste prea mult dar ne-am obisnuit cu el si.....ritualurile lui, ca sa zic asa. Intr-un fel il intelegeam pe Seth de ce era asa, avand in vedere ca ambii lui parinti au murit in urma unui incendiu cand el avea doar zece ani. A suferit mult, iar acum locuiesc cu matusa lui, si cei doi verisori ai sai intr-un apartament cu chirie.
Eu mereu i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat doi parinti senzationali, cu un suflet bun si curat.Cateodata ma gandesc daca nu erau ei.... eu nu numai existam acum. Am invata multe de la viata, am invatat cum sa pretuiesc lucrurile, cum sa le apreciez si sa ma multumesc intotdeauna cu ce am.
Intram in sala de muzica si ne apucam cu totii de munca, desi, nu era prea multa pentru ca eram oarecum profesionisti iar totul decurgea struna. Mamma Mia!!! Timpul trecuse foarte repede, era ceasul trei, si la patru trebuia sa plecam. Am fost scutiti cu toti de catre dmna Scotland de la ore pentru a lucra din greu la spectacol.
Wow.... timpul deja a trecut si eram nevoiti sa plecam cu toti pe drumurile noastre spre casa. Sincer, nu prea imi venea sa ies din sala de muzica, ma simteam ca si acasa, astfel pentru ca muzica era pasiunea mea, era totul pentru mine. Daca cineva mi-ar spune ca mi-am pierdut vocea, si sa nu mai pot canta, as muri. Muzica inseamna multe pentru mine,nici nu va puteti imagina.Imi strang pastiturile, aranjam putin instrumentele si apoi plecam. Ne luam la revedere unul de la celalalt si ne indreptam spre casa.
Intru in casa, ma descalt, imi las ghiozdanul jos si ma duc in bucatarie sa-mi fac cateva sandwick-uri pentru ca eram lihnita. Apoi, m-am inchis in camera mea pentru a scrie niste poezii si un cantec numit "Down to Earth" care va fi o surpriza pentru spectacolul de maine seara.
Lucrez foarte mult, si cateodata scriu la versuri de mi se tocesc creioanele iar degetele imi amortesc.Seara se lasa, mi-am facut un dus repede, m-am imbrcata in pijamalele mele galbene si m-am bagat in pat lasandu-mi mintea libera si sa pluteasca pe celalalt taram.
Sper ca va placut primul capitol,poate nu spune cam nimic dar sper sa va placa.
Vor urma si celalat capilotole entuziaste asa ca...deocamdata va spun Bye-Bye:X:X
XOXO:X:X>:D<:bye:
[center]![[Imagine: 517p75.jpg]](http://i41.tinypic.com/517p75.jpg)
When I Get Home.[/center]
When I Get Home.[/center]