05-06-2012, 01:32 AM
Am venit cu capitolul 11, care sper sa va placa la fel de mult. Pot preciza ca partea a doua a capitolului va fi povestita din punctul de vedere al lui Sebastian [ adica dupa stelutele=]] ). In rest...multumesc de comentarii, sper sa nu va dezamagesc :]
Capitolul 11 :
Acum imi parea rau ca am spus acest lucru, nu era adevarat, chiar deloc, dar nici contrariul nu il puteam afirma, si anume ca il vroiam pe el, defapt nici eu nu mai stiu ce vreau. Sora imi era sanatoasa, mai departe ce voi face ? Voi trai toata viata pe cont propriu ? Probabil...dar ceea ce mi-a spus Sebastian, era defapt o masca, o masca in spatele careia eu intelegeam ca el ma credeam doar o curva. Si ma durea, nu stiu de ce dar ma durea, in nici un caz nu am vrut sa ii las asa impresie,dar ma pun si in locul lui si nu il invinovateam, oricine ar fi crezut acelasi lucru. Revenind la discutia noastra, credeam tot mai tare ca replica mea a fost ingrozitor de nepotrivita, dar am spus-o, nu-mi retrag cuvintele inapoi, trebuia sa stie ca m-a ranit:
- Ba da, eu sunt ceea ce vrei, daca nu as fii atunci de ce ai acceptat prima data ?
Pf...intrebare de baraj. Niciodata nu m-am gandit ce i-as putea raspunde la intrebarea aceasta, si nu imi vine sa cred ca nu mi-am pus problema asta. Am oftat muscandu-mi buzele, daca ii spuneam adevarul...probabil s-ar fi enervat ca am mintit, asa ca am ales sa ascund din nou adevarul.
- Am avut nevoie de ei.
Probabil imi vazu agitatia din ochi, asa ca nu insista asupra acestui subiect, spre norocul meu, in schimb se apropie de mine ceea ce ma agita si mai tare :
- Asculta-ma, eu nici macar nu ma asteptam ca tu sa accepti prima data, dar m-am dus dracului cand am auzit "da", nu am vrut sa crezi altceva, nu te consider o curva pentru ca te-am intrebat si acum, te-am intrebat pentru ca te vreau din nou, mai mult ca prima data. Stiu ca si tu simti acelasi lucru, stiu ca nu ti-e usor sa treci peste, dar de ce sa trecem peste asta si sa nu ne oprim ? Eu am gresit, te-am ranit, dar greseala ne-a apropiat, te rog nu spune ca nu simti nimic pentru mine, pentru ca nu te cred.
Mi-am lasat privirea in jos cand se apropie si mai mult de mine, nu puteam sa ma impotrivesc in nici un fel, sau mai bine zis, nu vroiam. I-am permis sa ma stranga in brate, si sa ma sarute scurt pe varful buzelor. In cele din urma am cedat si eu, si l-am curpins in brate dand drumul lacrimilor pe care nu le mai puteam stapani. Picaturile sarate nu se mai opreau si nici bratele mele ce-l strangeau cu toata forta pe roscat, ii simteam mana cum imi mangiaia protector crestetul lipindu-mi capul de pieptul sau. Nu am idee cat timp am stat asa, dar am reusit sa ma calmez si sa realizez ca am ajuns pe canapeaua neagra din piele, cum, nu mai conta. Dupa ce m-am oprit din plans mi-am ridicat capul de pe pieptul lui lipidinu-mi obrazul fierbinte de al lui, apoi i-am atins cu sfiala buzele. Si-a dus o mana pe obrazul meu raspunzandu-mi la fel de usor, lasandu-si capul intr-o parte pentru a avea mai mult acces la buzele mele. Am facut acelasi lucru, adancind sarutul, strecurandu-mi limba in gura lui mangaindu-i limba fina. Raspundea cu pasiune sarutului, coborandu-si mainile pe talia mea, iar eu mi-am urcat mainile in parul lui. Niste ganduri ciudate isi facura aparitia in mintea mea, si intr-adevar erau justificate. M-am desprins usor de roscat, sarutandu-l apoi scurt de doua ori :
- Sebastian...nu ti se pare ca ne grabim ? nu am indraznit sa-l pribvesc in ochii in acele momente.
- Stai linistit, la birou nu o facem, ne poate auzi oricine...
- Nu la asta ma refeream! In general...
Mda...eu ma framantam ca un nebun, iar lui nici ca-i pasa...
- Nu, nu mi se pare ca ne grabim. De ce ti se pare ca ne grabim? Amandoi suntem confuzi si ne putem "ajuta" reciproc.
Poate avea dreptate, la urma urmei nu vroiam sa raman singur toata viata, dar aveam o problema...una mare! Toata saptamana eu voi sta la spital, ce ii voi spune ? Daca ii voi spune ca sora imi e bolnava, ma va intreba de ce nu o ingrijesc si parintii mei sa nu mai fiu nevoit sa ma duc in fiecare zi, apoi va intra la banuieli ca mi-a vazut parintii niciodata si in cele din urma va afla totul, si mai ales pentru ce mi-au trebuit defapt banii. Sigur nu m-ar fi iertat pentru ca nu i-am spus, si cu minciuna asta uriasa as putea pierde totul... Eram intre ciocan si nicovala, ce puteam face decat sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa sper ca totul va fii bine, iar acum ceea ce aveam de gand era sa ma las in bratele puternice ale roscatului, singurul loc in care ma simteam in siguranta. Am inchis ochii ascultandu-i bataile inimii, in timp ce el imi soptea cuvinte dulci.Da, era placut sa simt din nou pe cineva alaturi de mine, cineva atat de cald...sau cel putin care asa parea, si chiar daca era doar o iluzie sau o masca i-as fi permis sa ma minta toata viata dar macar sa fie langa mine. Acum realizam cat de mult am dus lipsa cuiva langa mine, cat de singur am fost iar gandul ca l-as putea pierde si pe el ma ingrozea si ma coplesea.
- Sebastian, am soptit, trebuie sa iti spun ceva...
Isi indrepta privirea spre mine ridicand sprancenele in semn de "Te ascult". Mi-am strans buzele cautand cuvintele potrivite:
- Eu...tu...tu chiar simti ceva pentru mine ?
Am plecat capul, nu din cauza rusinii ci din cauza slabiciunii mele, in nici un caz nu asta vroiam sa spun :
- Da.
Nu am mai zis nimic, doar am prins cateva suvite roscate, conducandu-i gura spre a mea pe care i-am cuprins-o intr-o sarut apasat, ii simteam limba cum se juca cu a mea, intr-un joc pervers, iar eu nu faceam nimic pentru a-l opri, din contra il incurajam. Sarutul se intensifica pe masura ce noi il alimentam tot mai doritori si mai aprinsi, sau cel putin asta puteam spune despre mine, pentru ca deja ma pierdusem, devenind ametit, confuz dar...cui ii pasa? Continuam sa ne sarutam tot mai apasat, iar gurile parca nu ni se mai desparteam. Spre surprinderea amandurora, el a fost cel ce a rupt sarutul.
- Ren,tonul sau serios m-a facut atent, nu vreau sa faci asta doar pentru ca te presez, daca nu vrei, accept. Dar m-ar durea mult mai tare sa stiu ca o faci din obligatie.
Am dezaprobat printr-o miscare a capului apoi mi-am lasat capul sa-si regaseasca locul pe pieptul lui.
**
Ii mangaiam parul auriu rasfirat pe pieptul meu, sarutandu-i crestetul din cand in cand. Isi inchise ochii cuibarindu-se mai bine, inconjurandu-ma cu bratele, iar eu l-am imbratisat si mai strans. Nu imi venea sa cred ca acceptase, desi nu a rostit niste cuvinte tocmai dragute, acel " Nu ti se pare ca ne grabim?" m-a pus in dilema, poate el chiar facea asta din obligatie, poate se simtea fortat, obligat...Asa ca am decis sa nu il presez de la inceput, am decis sa ii las mai multa libertate, pentru a vedea daca lui ii pasa de mine, si va dori sa ma vada, sa imi vorbeasca. Dar dupa aceste saruturi calde, si imbratisari stranse corpul meu "interpretase" asta ca un fel de lipsa de afectiune, iar daca imi va cere acest lucru, ii voi darui toata dragostea din lume. I-am ridicat chipul sarutandu-i buzele la fel de rosii si de apetisante ca acum cateva momente cand le avusesem, mangaindu-i cu grija limba fina. Saruturile sale ma calmau, ma incalzeau si chiar ma faceau euforic. Desi totul parea atat de frumos, inca aveam ceva banuieli legate de el, ceva mi se parea ciudat, misterios, poate asta era si motivul pentru care ma atragea atat de mult. Imi placeau provocarile, iar el era o mare provocare. L-am ridicat cu usurinta, asezandu-l peste mine si mi-am fixat privirea intr-a sa, ce era usor confuza. Mi-am lipit buzele fierbinti de piele gatului sau,iar blondul scoase un sunet de uimire urmat de un geamat incet, datorita actiunii buzelor mele ce ii sarutau gatul, coborand pana la baza , unde am prins cu dintii de pielea sensibila, apoi mi-am trecut limba peste locul deja inrosit. Buzele ii erau lipite de urechea mea, scapand scancete atat de placute auzului meu... Fara a mai rezista mi-am coborat mainile pe fundul lui, lipidu-mi gura de a sa, iar spre surprinderea mea nu m-a respins, din contra, raspundea "aprins" atat saruturilor cat si atingerilor ce deveneau tot mai perverse. Acesta se ridica, punandu-si genunchi de o parte si de cealalta a soldurilor mele, iar cum anumite ganduri nu-mi dadeau pace, l-am ridicat de pe suprafata moale, neintrerupand sarutul, ducandu-l spre birou. Ajunsi in fata acestuia i-am lasat spatele sa ia contact cu biroul, si cu mine este el. Mainile sale micute au inceput sa-mi desfaca nasturii camasii, in timp ce eu imi plimbam mainile pe intreg corpul sau. Dar din senin usa s-a deschis, si Leon isi facuse aparitia, surprinzandu-ne in aceea pozitie :
- Sebastian, trebuie sa... discutam.
Pauza a fostul momentul cand ne zarii. Ren sifonat complet, cu parul ravasit si desprins,inrosit in obrajii, iar eu cu camasa lasata pe umerii si parul ciufulit. Oh...o sa iasa urat.
Capitolul 11 :
Acum imi parea rau ca am spus acest lucru, nu era adevarat, chiar deloc, dar nici contrariul nu il puteam afirma, si anume ca il vroiam pe el, defapt nici eu nu mai stiu ce vreau. Sora imi era sanatoasa, mai departe ce voi face ? Voi trai toata viata pe cont propriu ? Probabil...dar ceea ce mi-a spus Sebastian, era defapt o masca, o masca in spatele careia eu intelegeam ca el ma credeam doar o curva. Si ma durea, nu stiu de ce dar ma durea, in nici un caz nu am vrut sa ii las asa impresie,dar ma pun si in locul lui si nu il invinovateam, oricine ar fi crezut acelasi lucru. Revenind la discutia noastra, credeam tot mai tare ca replica mea a fost ingrozitor de nepotrivita, dar am spus-o, nu-mi retrag cuvintele inapoi, trebuia sa stie ca m-a ranit:
- Ba da, eu sunt ceea ce vrei, daca nu as fii atunci de ce ai acceptat prima data ?
Pf...intrebare de baraj. Niciodata nu m-am gandit ce i-as putea raspunde la intrebarea aceasta, si nu imi vine sa cred ca nu mi-am pus problema asta. Am oftat muscandu-mi buzele, daca ii spuneam adevarul...probabil s-ar fi enervat ca am mintit, asa ca am ales sa ascund din nou adevarul.
- Am avut nevoie de ei.
Probabil imi vazu agitatia din ochi, asa ca nu insista asupra acestui subiect, spre norocul meu, in schimb se apropie de mine ceea ce ma agita si mai tare :
- Asculta-ma, eu nici macar nu ma asteptam ca tu sa accepti prima data, dar m-am dus dracului cand am auzit "da", nu am vrut sa crezi altceva, nu te consider o curva pentru ca te-am intrebat si acum, te-am intrebat pentru ca te vreau din nou, mai mult ca prima data. Stiu ca si tu simti acelasi lucru, stiu ca nu ti-e usor sa treci peste, dar de ce sa trecem peste asta si sa nu ne oprim ? Eu am gresit, te-am ranit, dar greseala ne-a apropiat, te rog nu spune ca nu simti nimic pentru mine, pentru ca nu te cred.
Mi-am lasat privirea in jos cand se apropie si mai mult de mine, nu puteam sa ma impotrivesc in nici un fel, sau mai bine zis, nu vroiam. I-am permis sa ma stranga in brate, si sa ma sarute scurt pe varful buzelor. In cele din urma am cedat si eu, si l-am curpins in brate dand drumul lacrimilor pe care nu le mai puteam stapani. Picaturile sarate nu se mai opreau si nici bratele mele ce-l strangeau cu toata forta pe roscat, ii simteam mana cum imi mangiaia protector crestetul lipindu-mi capul de pieptul sau. Nu am idee cat timp am stat asa, dar am reusit sa ma calmez si sa realizez ca am ajuns pe canapeaua neagra din piele, cum, nu mai conta. Dupa ce m-am oprit din plans mi-am ridicat capul de pe pieptul lui lipidinu-mi obrazul fierbinte de al lui, apoi i-am atins cu sfiala buzele. Si-a dus o mana pe obrazul meu raspunzandu-mi la fel de usor, lasandu-si capul intr-o parte pentru a avea mai mult acces la buzele mele. Am facut acelasi lucru, adancind sarutul, strecurandu-mi limba in gura lui mangaindu-i limba fina. Raspundea cu pasiune sarutului, coborandu-si mainile pe talia mea, iar eu mi-am urcat mainile in parul lui. Niste ganduri ciudate isi facura aparitia in mintea mea, si intr-adevar erau justificate. M-am desprins usor de roscat, sarutandu-l apoi scurt de doua ori :
- Sebastian...nu ti se pare ca ne grabim ? nu am indraznit sa-l pribvesc in ochii in acele momente.
- Stai linistit, la birou nu o facem, ne poate auzi oricine...
- Nu la asta ma refeream! In general...
Mda...eu ma framantam ca un nebun, iar lui nici ca-i pasa...
- Nu, nu mi se pare ca ne grabim. De ce ti se pare ca ne grabim? Amandoi suntem confuzi si ne putem "ajuta" reciproc.
Poate avea dreptate, la urma urmei nu vroiam sa raman singur toata viata, dar aveam o problema...una mare! Toata saptamana eu voi sta la spital, ce ii voi spune ? Daca ii voi spune ca sora imi e bolnava, ma va intreba de ce nu o ingrijesc si parintii mei sa nu mai fiu nevoit sa ma duc in fiecare zi, apoi va intra la banuieli ca mi-a vazut parintii niciodata si in cele din urma va afla totul, si mai ales pentru ce mi-au trebuit defapt banii. Sigur nu m-ar fi iertat pentru ca nu i-am spus, si cu minciuna asta uriasa as putea pierde totul... Eram intre ciocan si nicovala, ce puteam face decat sa las lucrurile sa decurga de la sine si sa sper ca totul va fii bine, iar acum ceea ce aveam de gand era sa ma las in bratele puternice ale roscatului, singurul loc in care ma simteam in siguranta. Am inchis ochii ascultandu-i bataile inimii, in timp ce el imi soptea cuvinte dulci.Da, era placut sa simt din nou pe cineva alaturi de mine, cineva atat de cald...sau cel putin care asa parea, si chiar daca era doar o iluzie sau o masca i-as fi permis sa ma minta toata viata dar macar sa fie langa mine. Acum realizam cat de mult am dus lipsa cuiva langa mine, cat de singur am fost iar gandul ca l-as putea pierde si pe el ma ingrozea si ma coplesea.
- Sebastian, am soptit, trebuie sa iti spun ceva...
Isi indrepta privirea spre mine ridicand sprancenele in semn de "Te ascult". Mi-am strans buzele cautand cuvintele potrivite:
- Eu...tu...tu chiar simti ceva pentru mine ?
Am plecat capul, nu din cauza rusinii ci din cauza slabiciunii mele, in nici un caz nu asta vroiam sa spun :
- Da.
Nu am mai zis nimic, doar am prins cateva suvite roscate, conducandu-i gura spre a mea pe care i-am cuprins-o intr-o sarut apasat, ii simteam limba cum se juca cu a mea, intr-un joc pervers, iar eu nu faceam nimic pentru a-l opri, din contra il incurajam. Sarutul se intensifica pe masura ce noi il alimentam tot mai doritori si mai aprinsi, sau cel putin asta puteam spune despre mine, pentru ca deja ma pierdusem, devenind ametit, confuz dar...cui ii pasa? Continuam sa ne sarutam tot mai apasat, iar gurile parca nu ni se mai desparteam. Spre surprinderea amandurora, el a fost cel ce a rupt sarutul.
- Ren,tonul sau serios m-a facut atent, nu vreau sa faci asta doar pentru ca te presez, daca nu vrei, accept. Dar m-ar durea mult mai tare sa stiu ca o faci din obligatie.
Am dezaprobat printr-o miscare a capului apoi mi-am lasat capul sa-si regaseasca locul pe pieptul lui.
**
Ii mangaiam parul auriu rasfirat pe pieptul meu, sarutandu-i crestetul din cand in cand. Isi inchise ochii cuibarindu-se mai bine, inconjurandu-ma cu bratele, iar eu l-am imbratisat si mai strans. Nu imi venea sa cred ca acceptase, desi nu a rostit niste cuvinte tocmai dragute, acel " Nu ti se pare ca ne grabim?" m-a pus in dilema, poate el chiar facea asta din obligatie, poate se simtea fortat, obligat...Asa ca am decis sa nu il presez de la inceput, am decis sa ii las mai multa libertate, pentru a vedea daca lui ii pasa de mine, si va dori sa ma vada, sa imi vorbeasca. Dar dupa aceste saruturi calde, si imbratisari stranse corpul meu "interpretase" asta ca un fel de lipsa de afectiune, iar daca imi va cere acest lucru, ii voi darui toata dragostea din lume. I-am ridicat chipul sarutandu-i buzele la fel de rosii si de apetisante ca acum cateva momente cand le avusesem, mangaindu-i cu grija limba fina. Saruturile sale ma calmau, ma incalzeau si chiar ma faceau euforic. Desi totul parea atat de frumos, inca aveam ceva banuieli legate de el, ceva mi se parea ciudat, misterios, poate asta era si motivul pentru care ma atragea atat de mult. Imi placeau provocarile, iar el era o mare provocare. L-am ridicat cu usurinta, asezandu-l peste mine si mi-am fixat privirea intr-a sa, ce era usor confuza. Mi-am lipit buzele fierbinti de piele gatului sau,iar blondul scoase un sunet de uimire urmat de un geamat incet, datorita actiunii buzelor mele ce ii sarutau gatul, coborand pana la baza , unde am prins cu dintii de pielea sensibila, apoi mi-am trecut limba peste locul deja inrosit. Buzele ii erau lipite de urechea mea, scapand scancete atat de placute auzului meu... Fara a mai rezista mi-am coborat mainile pe fundul lui, lipidu-mi gura de a sa, iar spre surprinderea mea nu m-a respins, din contra, raspundea "aprins" atat saruturilor cat si atingerilor ce deveneau tot mai perverse. Acesta se ridica, punandu-si genunchi de o parte si de cealalta a soldurilor mele, iar cum anumite ganduri nu-mi dadeau pace, l-am ridicat de pe suprafata moale, neintrerupand sarutul, ducandu-l spre birou. Ajunsi in fata acestuia i-am lasat spatele sa ia contact cu biroul, si cu mine este el. Mainile sale micute au inceput sa-mi desfaca nasturii camasii, in timp ce eu imi plimbam mainile pe intreg corpul sau. Dar din senin usa s-a deschis, si Leon isi facuse aparitia, surprinzandu-ne in aceea pozitie :
- Sebastian, trebuie sa... discutam.
Pauza a fostul momentul cand ne zarii. Ren sifonat complet, cu parul ravasit si desprins,inrosit in obrajii, iar eu cu camasa lasata pe umerii si parul ciufulit. Oh...o sa iasa urat.
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.