Mira, iti multumesc enorm pentru comentariu si ma bucur ca-ti place:o3
[center]Neasteptat, dar adevarat... [/center]
Femeia tocmai iesise de la munca. Fusese o zi extrem de extenunanta pentr uea si colegele ei, iar ceea ce avea sa gaseasca acasa. Stia ca sotul ei e, ca de fiecare data, avea sa fie... Intr-o stare foarte proasta. Bataia luata in urma cu cateva zile o facuse sa arate groaznic. Avea ochii umflati de plans si nu ii venea sa creada ca se intampla acel cosmar... Iar si iar, in fiecare seara.
Ofta din tot sufletul, in incercarea de a e calma. Nu trebuia sa fie mereu asa, sa vina mereu beat. Cu toate astea, mereu se intampla. Nu-si aducea aminte de cand nu mai avusese si ea o seara fericita cu adevart. Isi sterse o lacrima, gandindu-se la cei doi fii ai ei pe care ii iubea la nebunie, Alex si Tony.
"Pentru ei traiesc... Pentru ei muncesc" isi spuse in minte, dupa care isi continua drumul spre casa, inca purtand in minte imaginile celor doi tineri la care tinea atat de mult. Se indrepta incet, gandindu-se la cum sa imparta salariul proaspat luat. Avea de platit datorii, cumparat mancare si, chiar mai mult de-atat, avea de dat bani fiilor ei.
Cu toate acestea, avea o presimtire foarte proasta ca ceva avea sa se intample si nu ii convenea de nicio culoare.
"Sper din tot sufletul... Sper ca baietii sunt bine... " isi spsue in minte, aproape disperata. Traia pentru copiii ei si nu stia ce ar fi facut fara ei.
Cand ajunse acasa, isi gasi barbatul in bucatarie, privind in gol. Pentru un moment, inainte de a-i vedea ochii, avu o sclipire de bucurie: crezu ca e treaz. Dar nu era asa, caci, atunci cand se intoarse spre ea, femeia descoperi ca e beat mort. Ca de fiecare data, de atlfel.
- Bani, ceru barbatul privind-o pe femeie fix in ochi.
Avea globii oculari de culoare rosie, ceea ce ii conferea un aspect straniu. Se ridica de pe scaunul pe care statea, apoi se indrepta spre sotia sa cu pumnul inclestat, nevenindu-i sa creada macar ca e cu adevarat amenintata de pumnul sotului sau.
- Ce bani?
Femeia tremura, insa nu se lasa speriata. Se dadu un pas in spate, incercand sa se apere de sotul ei.
- Salariul, rosti sotul, apropiindu-se in echilibrul sau precar, de om beat. O privea cu acei ochi injectati, provocandu-i sila de-a dreptul. Ii era scarba de el, insa incerca sa reziste pentru fii lor.
- Nu am. Unde sunt baietii?
Barbatul insa ii trase o palma. Pe el nu il intersau decat banii. Femeia se izbi de masa si, cu putin noroc, pe bajbaite, apuca un cutit de taiat paine, mare si cu lama groasa. Se uita la sotul ei, un barbat masiv, bine legat si inspaimantator chiar la aspect, cu toate tatuajele care ii erau imprimate pe piele.
Inainte ca barbatul sa o poata atinge din nou, femeia se culese de pe jos si infipse cutitul in abdomenul sotului ei. Sangele incepu sa curga siroaie imediat, iar femeia se simti victorioasa. OFta usurata, insa fu prea devreme, fiindca sotul ei inca avea putere.
Se indrepta spre ea si o lua de talia ingusta, ridicand-o ca pe un fulg in aer. Se impinse pe fereastra, spargand-o, iar ei cazura in gol. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul femeii, stiind ca acum nu mai poate face nimic. Alex si Tony erau pierduti, lipsiti de aparare intr-o lume asa de grea...
Trupul femeii se izbi de pamant, iar cel al barbatului, greu, cazu peste al acesteia, aproape strivind-o. Murisera pe loc amandoi...
Vecinii care auzisera cearta alertasera deja politia. Erau obisnuiti cu modul de a fi al babratului betiv, insa nu o data o salvasera pe biata lui sotie din ghearele sale infometate de bautura si de bataie. Acum insa, era prea tarzu. Mult prea tarziu.
- Tony... se auzi vocea calda a lui Alex, insa plina de durere.
Se indreptau spre casa si vazura in fata blocului lor o mare de oameni stransa in semicerc, iar Ambulanta si Politia prezente. Simtira amandoi ca ceva nu era de bine, astfel ca grabira pasul pana ce ajunsera langa marea de oameni. Intorcandu-se spre ei, realizara ca toti ii priveau cu blandete... Compatimire.
- Ce s-a intamlpat? intreba Tony pe o vecina de multe ori binevoitoare. Aceasta insa nu le spuse. Singra miscare facuta fu sa se dea in spate ,facandu-le loc, astfel cum urmara si ceillati exemplul. Tinerii ajunsera in fata, iar imaginea ii soca pe amandoi: parintii lor zaceau morti pe jos, ia rmedicii depuneau eforturi aproape supraomenesti spre a-i readuce la viata.
O femeie in varsta, imbracata in alb, se ridica de deasupra cadavrului femeii si spuse cu parere de rau:
- Nu pot face nimic....
Le ridicara rapid cadavrele, fiind gata sa le duca la autopsie. Alex izbucni in lacrimi, dar Tony incerca in mare parte sa se tina tare. Plangea si el, insa in tacere. Isi lua fratele in brate si, sarutandu-l pe frunte, il ghida incet spre apartamentul lor. Erau disperati... Singuri si disperati. Dus in pat, Alex intreba in soapta:
- Acum... Acum ce vom face? TOny, tu realizezi ca nimeni nu are sa aiba grija de noi? Nimeni nu ne vrea, nu avem nimic...
- Dar ne avem unul pe celalalt, rosti geamanul, bagandu-se in pat, langa celalalt. Il lua in brate si il saruta pe frunte, incercand sa-l calmeze. Erau disperati amandoi, dar le era imposibil sa se calmeze. Se imbratisara strans, prelung, sperand ca totul e doar un vis... unul extrem de urat, dar macar un vis.
Singuri... Siguri pe strada, singuri in lume. De multe ori fusesera atentionati sa aiba grjia de mama lor, insa luasera totul ca pe un sfat aruncat in van. Acum, realizau amandoi cat de mult gresisera. Plangeau sufletul femeii care le daduse viata... Si ii crescuse, indurand greutaile vietii, bataile sotului si durerea de zi cu zi.
Ei, in schimb, nu facusera altceva in afara de a pierde timpul. Abia acum realizau cat de multe se schimbasera. Ambii lor parinti murisera si erua singuri, pustii... Doar ei, in intreaga lume, doar ei... Fara nimeni care sa-i poata ajuta, sa-i indrume sau sa-i sustina financiar.
Nici macar ei nu stiau de unde avusesera bani de inmormantarea ce tocmai se incheiase. Isi condusesera pe ultimul drum atat mama, cat si tatal pe care-l urau insa amandoi la fel de tare. Lumea susotea, provocandu-le durere. Doi copii, identici ca infatisare... Si, totusi, asa de diferiti la caracter isi plangeau parintii dusi departe, intr-o lume in care ei nu puteau ajunge.. Nu inca.
Alex era hotarat sa ajunga cineva. Tony insa dorea doar sa-si tina fratele langa el.
"Am ramas singuri" isi spunea, "si trebuie sa avem grija unul de celalalt, nu sa ne despartim... " El continua sa spere ca Alex se va indura si va ramane in cartier,desi ii cunostea prea bine visele. Nu aveau bani, ceea ce-l facea sa spere ca poate visul sau avea sa se implineasca, sa ramana alaturi de fratele lui geaman, pe care-l iubea mai mult decat trebuia.
Se intorsesera acasa de la inmormantare, aruncandu-se in patul mare, care scartai subred. Era atat de vechi... Si, de atatea si-atatea ori, ii gazduise pe parintii lor, dar acum... Acum nu mai aveau pe cine sa gazduiasca in afara de ei. Casa era pustie, la fel ca si viata lor.
- Ce-a spus doctora care a facut autopsia? intreba Tony, iar Alex se intoarse din pozitia sa cu fata spre fratele lui.
- Mama l-a injungheat... Si el a aruncat-o pe geam, dar, in rest, nimic.
Tacura, nestiind ce altceva sa-si mai spuna. Alex se facu ghem la pieptul fratelui sau geaman, inchizandu-si ochii.
- Ia-ma-n brate... ceru, iar celalalt asculta ruga, trecandu-si bratele in jurul trupului celuilalt baiat.
[center]Neasteptat, dar adevarat... [/center]
Femeia tocmai iesise de la munca. Fusese o zi extrem de extenunanta pentr uea si colegele ei, iar ceea ce avea sa gaseasca acasa. Stia ca sotul ei e, ca de fiecare data, avea sa fie... Intr-o stare foarte proasta. Bataia luata in urma cu cateva zile o facuse sa arate groaznic. Avea ochii umflati de plans si nu ii venea sa creada ca se intampla acel cosmar... Iar si iar, in fiecare seara.
Ofta din tot sufletul, in incercarea de a e calma. Nu trebuia sa fie mereu asa, sa vina mereu beat. Cu toate astea, mereu se intampla. Nu-si aducea aminte de cand nu mai avusese si ea o seara fericita cu adevart. Isi sterse o lacrima, gandindu-se la cei doi fii ai ei pe care ii iubea la nebunie, Alex si Tony.
"Pentru ei traiesc... Pentru ei muncesc" isi spuse in minte, dupa care isi continua drumul spre casa, inca purtand in minte imaginile celor doi tineri la care tinea atat de mult. Se indrepta incet, gandindu-se la cum sa imparta salariul proaspat luat. Avea de platit datorii, cumparat mancare si, chiar mai mult de-atat, avea de dat bani fiilor ei.
Cu toate acestea, avea o presimtire foarte proasta ca ceva avea sa se intample si nu ii convenea de nicio culoare.
"Sper din tot sufletul... Sper ca baietii sunt bine... " isi spsue in minte, aproape disperata. Traia pentru copiii ei si nu stia ce ar fi facut fara ei.
Cand ajunse acasa, isi gasi barbatul in bucatarie, privind in gol. Pentru un moment, inainte de a-i vedea ochii, avu o sclipire de bucurie: crezu ca e treaz. Dar nu era asa, caci, atunci cand se intoarse spre ea, femeia descoperi ca e beat mort. Ca de fiecare data, de atlfel.
- Bani, ceru barbatul privind-o pe femeie fix in ochi.
Avea globii oculari de culoare rosie, ceea ce ii conferea un aspect straniu. Se ridica de pe scaunul pe care statea, apoi se indrepta spre sotia sa cu pumnul inclestat, nevenindu-i sa creada macar ca e cu adevarat amenintata de pumnul sotului sau.
- Ce bani?
Femeia tremura, insa nu se lasa speriata. Se dadu un pas in spate, incercand sa se apere de sotul ei.
- Salariul, rosti sotul, apropiindu-se in echilibrul sau precar, de om beat. O privea cu acei ochi injectati, provocandu-i sila de-a dreptul. Ii era scarba de el, insa incerca sa reziste pentru fii lor.
- Nu am. Unde sunt baietii?
Barbatul insa ii trase o palma. Pe el nu il intersau decat banii. Femeia se izbi de masa si, cu putin noroc, pe bajbaite, apuca un cutit de taiat paine, mare si cu lama groasa. Se uita la sotul ei, un barbat masiv, bine legat si inspaimantator chiar la aspect, cu toate tatuajele care ii erau imprimate pe piele.
Inainte ca barbatul sa o poata atinge din nou, femeia se culese de pe jos si infipse cutitul in abdomenul sotului ei. Sangele incepu sa curga siroaie imediat, iar femeia se simti victorioasa. OFta usurata, insa fu prea devreme, fiindca sotul ei inca avea putere.
Se indrepta spre ea si o lua de talia ingusta, ridicand-o ca pe un fulg in aer. Se impinse pe fereastra, spargand-o, iar ei cazura in gol. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul femeii, stiind ca acum nu mai poate face nimic. Alex si Tony erau pierduti, lipsiti de aparare intr-o lume asa de grea...
Trupul femeii se izbi de pamant, iar cel al barbatului, greu, cazu peste al acesteia, aproape strivind-o. Murisera pe loc amandoi...
Vecinii care auzisera cearta alertasera deja politia. Erau obisnuiti cu modul de a fi al babratului betiv, insa nu o data o salvasera pe biata lui sotie din ghearele sale infometate de bautura si de bataie. Acum insa, era prea tarzu. Mult prea tarziu.
- Tony... se auzi vocea calda a lui Alex, insa plina de durere.
Se indreptau spre casa si vazura in fata blocului lor o mare de oameni stransa in semicerc, iar Ambulanta si Politia prezente. Simtira amandoi ca ceva nu era de bine, astfel ca grabira pasul pana ce ajunsera langa marea de oameni. Intorcandu-se spre ei, realizara ca toti ii priveau cu blandete... Compatimire.
- Ce s-a intamlpat? intreba Tony pe o vecina de multe ori binevoitoare. Aceasta insa nu le spuse. Singra miscare facuta fu sa se dea in spate ,facandu-le loc, astfel cum urmara si ceillati exemplul. Tinerii ajunsera in fata, iar imaginea ii soca pe amandoi: parintii lor zaceau morti pe jos, ia rmedicii depuneau eforturi aproape supraomenesti spre a-i readuce la viata.
O femeie in varsta, imbracata in alb, se ridica de deasupra cadavrului femeii si spuse cu parere de rau:
- Nu pot face nimic....
Le ridicara rapid cadavrele, fiind gata sa le duca la autopsie. Alex izbucni in lacrimi, dar Tony incerca in mare parte sa se tina tare. Plangea si el, insa in tacere. Isi lua fratele in brate si, sarutandu-l pe frunte, il ghida incet spre apartamentul lor. Erau disperati... Singuri si disperati. Dus in pat, Alex intreba in soapta:
- Acum... Acum ce vom face? TOny, tu realizezi ca nimeni nu are sa aiba grija de noi? Nimeni nu ne vrea, nu avem nimic...
- Dar ne avem unul pe celalalt, rosti geamanul, bagandu-se in pat, langa celalalt. Il lua in brate si il saruta pe frunte, incercand sa-l calmeze. Erau disperati amandoi, dar le era imposibil sa se calmeze. Se imbratisara strans, prelung, sperand ca totul e doar un vis... unul extrem de urat, dar macar un vis.
Singuri... Siguri pe strada, singuri in lume. De multe ori fusesera atentionati sa aiba grjia de mama lor, insa luasera totul ca pe un sfat aruncat in van. Acum, realizau amandoi cat de mult gresisera. Plangeau sufletul femeii care le daduse viata... Si ii crescuse, indurand greutaile vietii, bataile sotului si durerea de zi cu zi.
Ei, in schimb, nu facusera altceva in afara de a pierde timpul. Abia acum realizau cat de multe se schimbasera. Ambii lor parinti murisera si erua singuri, pustii... Doar ei, in intreaga lume, doar ei... Fara nimeni care sa-i poata ajuta, sa-i indrume sau sa-i sustina financiar.
Nici macar ei nu stiau de unde avusesera bani de inmormantarea ce tocmai se incheiase. Isi condusesera pe ultimul drum atat mama, cat si tatal pe care-l urau insa amandoi la fel de tare. Lumea susotea, provocandu-le durere. Doi copii, identici ca infatisare... Si, totusi, asa de diferiti la caracter isi plangeau parintii dusi departe, intr-o lume in care ei nu puteau ajunge.. Nu inca.
Alex era hotarat sa ajunga cineva. Tony insa dorea doar sa-si tina fratele langa el.
"Am ramas singuri" isi spunea, "si trebuie sa avem grija unul de celalalt, nu sa ne despartim... " El continua sa spere ca Alex se va indura si va ramane in cartier,desi ii cunostea prea bine visele. Nu aveau bani, ceea ce-l facea sa spere ca poate visul sau avea sa se implineasca, sa ramana alaturi de fratele lui geaman, pe care-l iubea mai mult decat trebuia.
Se intorsesera acasa de la inmormantare, aruncandu-se in patul mare, care scartai subred. Era atat de vechi... Si, de atatea si-atatea ori, ii gazduise pe parintii lor, dar acum... Acum nu mai aveau pe cine sa gazduiasca in afara de ei. Casa era pustie, la fel ca si viata lor.
- Ce-a spus doctora care a facut autopsia? intreba Tony, iar Alex se intoarse din pozitia sa cu fata spre fratele lui.
- Mama l-a injungheat... Si el a aruncat-o pe geam, dar, in rest, nimic.
Tacura, nestiind ce altceva sa-si mai spuna. Alex se facu ghem la pieptul fratelui sau geaman, inchizandu-si ochii.
- Ia-ma-n brate... ceru, iar celalalt asculta ruga, trecandu-si bratele in jurul trupului celuilalt baiat.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour