26-08-2011, 11:28 PM
Lexy a mea scumpa! :* Multumesc de comentariu :*
Am venit cu o continuare:
[center]Dorinte si vise[/center]
- Vestitul cartier de la periferie, pe care toti ii baga ingroaza, se pare ca avea sa lase urme adanci in viata multora, rosti femeia de la televiziune. Se parea ca avusese loc inca o crima, iar oamenii erau revoltati. Un criminal in serie ucidea cu o cruzime inimaginabila orice femeie era prinsa noaptea pe strada. Cartierul din marele oras era ingrozit. Politia era, desigur, alertata, insa nimeni nu putea face absolut nimic.
Desi se facusera multe, foarte multe cercetari, se parea ca barbatul era de negasit. Se putea ca cineva sa fie atat de destept? Oamenii erau sceptici, erau siguri ca e mana celor de sus aici, desi nimeni nu vedea rostul uciderii tuturor acelor femei, cu toate ca erau prostituate pe care nimeni nu le suporta.
- Tony, iar a murit una... spuse Alex, privindu-l pe fratele sau, care citea atent o revista de benzi desenate. Aveau doar cincisprezece ani si minti de copii, pierdeau timpul mai mereu si nu le placea sa faca absolut nimic in afara de lcururi distractive.
Ei erau Alex si Tony, doi gemeni bine cunoscuti in cartier. Incepusera sa umble cu gastile mari de veterani, persoane carora le placea sa faca bani, luau droguri, se ocupau cu prostitutie si multe alte lucruri rele. Celor doi le mergea mintea, iar lucrul impreuna a doua minti aproape identice daduse roade mai mereu pentru ceilalti.
- Da-o dracului, ca nu-mi pasa, rosti tanarul din pat, ridicand din umeri. Mama cand vine?
- Nu stiu, rosti Alex fara pic de interes.
Parintii lor erau niste pesoane obisnuite, iar cum si cartierul o arata, nu se descurcau prea bine cu banii. Femeia muncea din greu... O facea doar pentru a-si tine copiii la scoala,desi acestia incepusera deja, de la clasa a noua, sa nu prea mai frecventeze, deoarece banii si traiul printre golani ii atragea tot mai mult pe amandoi.
Tatal lor nu muncea. De fapt, tatal lor nu facea decat sa manance banii, aruncandu-i pe bautura. Era un barbat alcoolic, ce nu mai putea scapa din vraja sticlelor. Era disperat, insa nu pentru ca ar fi constientizat in ce intrase, ci pentru ca nu avea bautura zi de zi.
Se auzi usa trantindu-se, apoi o bubuitura.
- Asta-i tata... rosti Tony nervos. Dadu cu revista pe jos, apoi se ridica si il prinse pe Alex de umeri. Fratioare, hai s-o luam pe mama de la munca... S-o asteptam, cine stie, poate se intalneste cu nebunul ala...
Intr-un sfarsit, spusese si Tony ceva bun. Alex se ridica in picioare si isi lua un hanorac pe el, dupa care se indrepta cu pasi masurati spre usa. In cadrul acesteia aparu tatal lor, beat mort. Desi nu aveau bani, acesta bause. Facuse datorii peste datorii, insa nu ii pasa. El nu se gandea la fii sai.
- Unde... Pl... Plecati? intrba bajbaind, apoi vru sa se aseze, cu toate ca nu era niciun scaun, pat sau macar masa acolo. Cazu jos si icnepu sa injure, de parca ar fi fost vina lui Alex sau lui Tony ca nu exista pe-acolo ceva pe care el sa se poata aseza.
- Afara, spuse Alex nonsalant. Il ridica de pe jos pe tatal sau si, ajutat de Tony, il duse in pat, intinzandu-l.
- Mama voastra! urla dupa ei. Nu am ajuns la varsta la care sa ma carati voi pe mine, cacati cu ochi ce sunteti! E vai de capul vostru, idiotilor! urla si Tony dadu cu usa. Apartamentul lor nu era prea grozav, astfel ca o parte din tencuiala cazu.
- Nenoro... incepu cand vru sa dea cu pumnul in zid, insa Alex ii lua mana intr-a sa si il privi fix in ochi. Il trase in bratele sale si devenira o singura fiinta parca, asa cum fusesera inainte sa se nasca. O singura fiinta intr-o alta fiinta.
- Nu te necaji, Tony, ii spuse la ureche, iar geamanul sau isi lasa capul pe umarul celuilalt si Alex incepu sa ii mangaie parul. Il prinse de barbie si il facu pe fratele sau sa-l priveasca atent. Asculta-ma... Nu trebuie sa ne dam batuti, bine? Mama are nevoie de noi... Haide, sa mergem! ceru, iar Tony se urni din loc numai tras de fratele sau geaman/
Astfel pornira pe strazile rau famatului cartier, inaintand printre baltoace, crapaturi din asfalt, canale cu guri descoperite, masini proaste,care abia functionau si multe-multe alte lucruri care-ti provocau mila, cel puin la prima vedere.
- Politia, se auzi vocea calma a lui Alex.
Niciunuia dintre ei nu ii pasa de politisti, fiindca stiau ca nu au ce sa le faca. Duba trecu pe langa ei si poltiistii ii privira cu o curiozitate vadita pe chipuri, dar ei nu facura nimic altceva in afara de a privi urat in urma masinii. Urau poltistii... Cel putin Tony, fiindca Alex asta isi dorea sa vina.
El era mai cu capul pe umeri. Tony insa era o persoana comoda, ii placea sa aiba bani si sa duca o viata tihnita, fara sa depuna prea mari eforturi. Cu toate acestea, isi iubea fratele si, pentru el si visul sau, alese sa taca din gura, fara sa spuna ceva la adresa politistilor.
Isi continuara amandoi drumul in tacere. Mintea fiecaruia zbura in alta parte: Tony se imagina impreuna cu fratele sau pentru totdeuna, pe cand Alex se imagina scapand din cartierul infect in care locuiau. Vise diferinte, dorinte diferite.. Si totusi ei erau doua persoane atat de apropiate...
Tony incerca sa faca primul pas. Il lua de mana pe Alex, asa cum facusera cand erau mici. Alese sa nu spuna nimic celalalt, igorand senzatia de gol in stomac pe care i-o indusese atingerea blanda a fratelui sau geaman. Era curios de ce facuse asta, dar, in acelasi timp, nepasator. Alese sa nu bage in seama ceea ce se intamplase si, incet, isi retrase mana din cea a celuilalt.
- Grabeste-te... ceru Alex incet. Am o senzatie urata...
Tony grabi pasul la auzul cuvintelor fratelui sau si, in mai putin de cinci minute, ajunsera la fabrica unde lucra mama lor. Femeia iesi in acel moment si ii saruta pe amandoi pe obraji, apoi pornira impreuna.
- Nu era nimic... spuse Tony dandu-i frateste cu pumnul in umar lui Alex, dar acesta se uita fix in ochii sai verzi, in incercarea de a-i citi, parca ,gandurile.
- Ti-ai fi dorit sa fie?! Zi "mersi" ca m-am inselat! spuse, dar mama lor ii impaca, cerandu-le amandurora sa nu se certe.
Pentru un motiv sau altul, Alex era iritat. Poate gestul lui Tony il ingrijorase, ceea ce insa nu i se mai intamplase pana atunci. Ofta prelung si isi continua drumul alaturi de mama si fratele sau, gandindu-se doar la visurile lui de a deveni mare comisar, a-si trai viata, a avea o familie.
Imaginea lui Tony ii veni in minte.... Si incercarea sa din ultimul timp de a-l...
"Nu conteaza! Nu te gandi la asta! "
Continuara drumul pana acasa in tacere.
- Criminalul ce a terorizat atat de mult orasul a fost prins asera in scara unui bloc, in timp ce agresa sexual o femeie, vorbi reporterita ce tocmai lua imagini de la locul incidentului. Se pare ca femeia a fost batuta si adusa in stare grava la spital. Dupa cum se vede, sangele este pe jos si pe peretii blocului. Politia l-a prins in fapt pe agresor, care si-a recunoscut seria de crime, iar acum isi asteapta pedeapsa la sectia de politie...
Tony inchise televizorul, dupa care isi indrepta atentia spre ceas. Era seara, iar el si Alex isi pierdusera din nou ziua in fata blocului. Nu se auzise absolut nimic despre prinderea agresorului, isna nu ii pasa de el. Alex veni de la dus in camera, asezandu-se pe pat, langa el.
- Mama e iar la munca... spuse in soapta, apoi se lasa pe suprafata moale. Nu-mi place... Nu-mi place deloc, spuse oftand prelung.
- A fost prins, Alex, stai linistit, rosti Tony fara pic de tragere de inima, iar Alex simti cum inima ii batea mai tare. Isi iamginase de multe ori ca el il prinde pe agresor si ucigas si il impusca, fiind apoi felicitat de politie si avansat in grad. Ofta.
Tony se intorse imediat cu fata spre el.
- De ce ma respingi?
Intrebarea fratelui sau il facu pe Alex sa inghita in sec, apoi dadu sa se ridice de pe pat. Fu apucat de mana insa si tras inapoi, iar prosopul din jurul taliei lui indepartat imediat, lasandu-i cale libera lui Tony spre a-l privi. Se jena imediat si, intins in pat, marai printre dinti:
- Lasa-ma... La-sa-ma! silabisi apoi smucindu-se. Se ridica si disparu din camera gol cum era, fiind hotarat sa plece de-acasa,cel putin momentan.
Am venit cu o continuare:
[center]Dorinte si vise[/center]
- Vestitul cartier de la periferie, pe care toti ii baga ingroaza, se pare ca avea sa lase urme adanci in viata multora, rosti femeia de la televiziune. Se parea ca avusese loc inca o crima, iar oamenii erau revoltati. Un criminal in serie ucidea cu o cruzime inimaginabila orice femeie era prinsa noaptea pe strada. Cartierul din marele oras era ingrozit. Politia era, desigur, alertata, insa nimeni nu putea face absolut nimic.
Desi se facusera multe, foarte multe cercetari, se parea ca barbatul era de negasit. Se putea ca cineva sa fie atat de destept? Oamenii erau sceptici, erau siguri ca e mana celor de sus aici, desi nimeni nu vedea rostul uciderii tuturor acelor femei, cu toate ca erau prostituate pe care nimeni nu le suporta.
- Tony, iar a murit una... spuse Alex, privindu-l pe fratele sau, care citea atent o revista de benzi desenate. Aveau doar cincisprezece ani si minti de copii, pierdeau timpul mai mereu si nu le placea sa faca absolut nimic in afara de lcururi distractive.
Ei erau Alex si Tony, doi gemeni bine cunoscuti in cartier. Incepusera sa umble cu gastile mari de veterani, persoane carora le placea sa faca bani, luau droguri, se ocupau cu prostitutie si multe alte lucruri rele. Celor doi le mergea mintea, iar lucrul impreuna a doua minti aproape identice daduse roade mai mereu pentru ceilalti.
- Da-o dracului, ca nu-mi pasa, rosti tanarul din pat, ridicand din umeri. Mama cand vine?
- Nu stiu, rosti Alex fara pic de interes.
Parintii lor erau niste pesoane obisnuite, iar cum si cartierul o arata, nu se descurcau prea bine cu banii. Femeia muncea din greu... O facea doar pentru a-si tine copiii la scoala,desi acestia incepusera deja, de la clasa a noua, sa nu prea mai frecventeze, deoarece banii si traiul printre golani ii atragea tot mai mult pe amandoi.
Tatal lor nu muncea. De fapt, tatal lor nu facea decat sa manance banii, aruncandu-i pe bautura. Era un barbat alcoolic, ce nu mai putea scapa din vraja sticlelor. Era disperat, insa nu pentru ca ar fi constientizat in ce intrase, ci pentru ca nu avea bautura zi de zi.
Se auzi usa trantindu-se, apoi o bubuitura.
- Asta-i tata... rosti Tony nervos. Dadu cu revista pe jos, apoi se ridica si il prinse pe Alex de umeri. Fratioare, hai s-o luam pe mama de la munca... S-o asteptam, cine stie, poate se intalneste cu nebunul ala...
Intr-un sfarsit, spusese si Tony ceva bun. Alex se ridica in picioare si isi lua un hanorac pe el, dupa care se indrepta cu pasi masurati spre usa. In cadrul acesteia aparu tatal lor, beat mort. Desi nu aveau bani, acesta bause. Facuse datorii peste datorii, insa nu ii pasa. El nu se gandea la fii sai.
- Unde... Pl... Plecati? intrba bajbaind, apoi vru sa se aseze, cu toate ca nu era niciun scaun, pat sau macar masa acolo. Cazu jos si icnepu sa injure, de parca ar fi fost vina lui Alex sau lui Tony ca nu exista pe-acolo ceva pe care el sa se poata aseza.
- Afara, spuse Alex nonsalant. Il ridica de pe jos pe tatal sau si, ajutat de Tony, il duse in pat, intinzandu-l.
- Mama voastra! urla dupa ei. Nu am ajuns la varsta la care sa ma carati voi pe mine, cacati cu ochi ce sunteti! E vai de capul vostru, idiotilor! urla si Tony dadu cu usa. Apartamentul lor nu era prea grozav, astfel ca o parte din tencuiala cazu.
- Nenoro... incepu cand vru sa dea cu pumnul in zid, insa Alex ii lua mana intr-a sa si il privi fix in ochi. Il trase in bratele sale si devenira o singura fiinta parca, asa cum fusesera inainte sa se nasca. O singura fiinta intr-o alta fiinta.
- Nu te necaji, Tony, ii spuse la ureche, iar geamanul sau isi lasa capul pe umarul celuilalt si Alex incepu sa ii mangaie parul. Il prinse de barbie si il facu pe fratele sau sa-l priveasca atent. Asculta-ma... Nu trebuie sa ne dam batuti, bine? Mama are nevoie de noi... Haide, sa mergem! ceru, iar Tony se urni din loc numai tras de fratele sau geaman/
Astfel pornira pe strazile rau famatului cartier, inaintand printre baltoace, crapaturi din asfalt, canale cu guri descoperite, masini proaste,care abia functionau si multe-multe alte lucruri care-ti provocau mila, cel puin la prima vedere.
- Politia, se auzi vocea calma a lui Alex.
Niciunuia dintre ei nu ii pasa de politisti, fiindca stiau ca nu au ce sa le faca. Duba trecu pe langa ei si poltiistii ii privira cu o curiozitate vadita pe chipuri, dar ei nu facura nimic altceva in afara de a privi urat in urma masinii. Urau poltistii... Cel putin Tony, fiindca Alex asta isi dorea sa vina.
El era mai cu capul pe umeri. Tony insa era o persoana comoda, ii placea sa aiba bani si sa duca o viata tihnita, fara sa depuna prea mari eforturi. Cu toate acestea, isi iubea fratele si, pentru el si visul sau, alese sa taca din gura, fara sa spuna ceva la adresa politistilor.
Isi continuara amandoi drumul in tacere. Mintea fiecaruia zbura in alta parte: Tony se imagina impreuna cu fratele sau pentru totdeuna, pe cand Alex se imagina scapand din cartierul infect in care locuiau. Vise diferinte, dorinte diferite.. Si totusi ei erau doua persoane atat de apropiate...
Tony incerca sa faca primul pas. Il lua de mana pe Alex, asa cum facusera cand erau mici. Alese sa nu spuna nimic celalalt, igorand senzatia de gol in stomac pe care i-o indusese atingerea blanda a fratelui sau geaman. Era curios de ce facuse asta, dar, in acelasi timp, nepasator. Alese sa nu bage in seama ceea ce se intamplase si, incet, isi retrase mana din cea a celuilalt.
- Grabeste-te... ceru Alex incet. Am o senzatie urata...
Tony grabi pasul la auzul cuvintelor fratelui sau si, in mai putin de cinci minute, ajunsera la fabrica unde lucra mama lor. Femeia iesi in acel moment si ii saruta pe amandoi pe obraji, apoi pornira impreuna.
- Nu era nimic... spuse Tony dandu-i frateste cu pumnul in umar lui Alex, dar acesta se uita fix in ochii sai verzi, in incercarea de a-i citi, parca ,gandurile.
- Ti-ai fi dorit sa fie?! Zi "mersi" ca m-am inselat! spuse, dar mama lor ii impaca, cerandu-le amandurora sa nu se certe.
Pentru un motiv sau altul, Alex era iritat. Poate gestul lui Tony il ingrijorase, ceea ce insa nu i se mai intamplase pana atunci. Ofta prelung si isi continua drumul alaturi de mama si fratele sau, gandindu-se doar la visurile lui de a deveni mare comisar, a-si trai viata, a avea o familie.
Imaginea lui Tony ii veni in minte.... Si incercarea sa din ultimul timp de a-l...
"Nu conteaza! Nu te gandi la asta! "
Continuara drumul pana acasa in tacere.
- Criminalul ce a terorizat atat de mult orasul a fost prins asera in scara unui bloc, in timp ce agresa sexual o femeie, vorbi reporterita ce tocmai lua imagini de la locul incidentului. Se pare ca femeia a fost batuta si adusa in stare grava la spital. Dupa cum se vede, sangele este pe jos si pe peretii blocului. Politia l-a prins in fapt pe agresor, care si-a recunoscut seria de crime, iar acum isi asteapta pedeapsa la sectia de politie...
Tony inchise televizorul, dupa care isi indrepta atentia spre ceas. Era seara, iar el si Alex isi pierdusera din nou ziua in fata blocului. Nu se auzise absolut nimic despre prinderea agresorului, isna nu ii pasa de el. Alex veni de la dus in camera, asezandu-se pe pat, langa el.
- Mama e iar la munca... spuse in soapta, apoi se lasa pe suprafata moale. Nu-mi place... Nu-mi place deloc, spuse oftand prelung.
- A fost prins, Alex, stai linistit, rosti Tony fara pic de tragere de inima, iar Alex simti cum inima ii batea mai tare. Isi iamginase de multe ori ca el il prinde pe agresor si ucigas si il impusca, fiind apoi felicitat de politie si avansat in grad. Ofta.
Tony se intorse imediat cu fata spre el.
- De ce ma respingi?
Intrebarea fratelui sau il facu pe Alex sa inghita in sec, apoi dadu sa se ridice de pe pat. Fu apucat de mana insa si tras inapoi, iar prosopul din jurul taliei lui indepartat imediat, lasandu-i cale libera lui Tony spre a-l privi. Se jena imediat si, intins in pat, marai printre dinti:
- Lasa-ma... La-sa-ma! silabisi apoi smucindu-se. Se ridica si disparu din camera gol cum era, fiind hotarat sa plece de-acasa,cel putin momentan.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour