11-05-2011, 04:56 PM
Nu ma asteptam sa cititi atat de multi, chiar apreciez. ^^ Stiu ca am zis ca vin mai devreme cu nextu` dar cauza a fost scoala si alte chestii. * laughs *
Btw, lectura placuta ! <33
Cat mai trebuie sa indur acest calvar? Pentru mine, nu reprezinta decat un cosmar, un cosmar blestemat. Si acum iata ! … Parca ma abat de la adevaratul meu drum, poate ca am un scop anume. Insa, Eric imprastie dezgust, ma face sa ma inec in propriile ganduri, sa nu mai fac diferenta intre fericire si tristete. “ Fericire “… N-am mai gustat din ea de ceva timp, poate doar alaturi de Michael. Michael inca este suparat pe mine, cred ca acum se simte ingrozitor din cauza mea. Mereu va fi vina mea !
Ce rost are sa mai lupt ? In fata lui Eric n-am nicio sansa. O sa ma foloseasca precum o carpa plina de praf, asa cum a facut intotdeauna.
- Gata, surioara ? Sper ca te-ai gandit bine la ce urmeaza, caci … mi-a fost dor de tine.
Tonul acesta il urasc atat de mult, ii detest vorbele impunatoare care ma fac sa ma simt mica, inferioara lui. Si totusi, asa a fost dintotdeauna …
Ceasul din perete isi continua ticaitul in surdina, in linistea atat de apasatoare. Eu imi las privirea sa cada asupra unui punct fix, parca tot cosmarul de acum doi ani derulandu-se in fata propriilor ochi. A fost prima data ! A fost inocenta mea, la naiba !
Scartaitul podelei nu numai ca arata cat de vechi este acest loc, ci si anunta fiecare miscare a “ fratelui meu “. Ajunge in dreptul patului de care sunt legata si-si intinde mana spre mine. Oftez scurt si-l tintesc cu privirea, infruntandu-l cu ceva curaj pe care nu credeam ca-l detin.
Nu mai pot permite sa se intample din nou acea scena, caci eu insami sunt protagonista acestui film infect, numit viata.
Mi-e frica …
Ii simt atingerea ce-mi provoaca repugna, imi mangaie obrajii lipsiti de culoare si buzele-mi reci. Ma intreb ce poate fi mai rece si ma intunecat decat mine, mai intunecat decat chiar acest moment.
Ura pentru Eric imi creste cu fiecare secunda ce se scurge. Doar timpul mai sta intre mine si ceea ce urmeaza.
- Am devenit nerabdator sa te am din nou in brate, sa-ti aud sunetele de durere si sa ma implori sa termin. Da, durerea provocata de mine.
Vorbeste cu atata ipocrizie, n-are habar de nimic.
Brusc, izbucneste intr-un ras isteric, facandu-ma sa imi opresc randul lung al gandurilor. Eu, nestiind ce sa zic, tac, oftand pentru a nu stiu cata oara in acea seara.
Este 11:26 … Timpul parca sta in loc sau mai rau, cineva il opreste din a-si mai continua cantecul vesnic.
Eric, vazand ca nu reactionez, se opreste din acel ras ce-mi dadea fiori, strangand apoi cateva fire din parul meu brunet. Doare, dar nu mai rau decat a durut atunci, in trecut.
Ma forteaza sa-l privesc in acei ochi sfidatori, ca mai apoi sa-mi adreseze cateva cuvinte.
- Spune-mi, Aby … Ma iubesti ?...
Glumeste, nu ?!
Cine ar crede vreodata ca o sa iubesc un nenorocit prefacut ? Dupa cate mi-a facut, dupa cate umbre a adus in rahatu` asta de viata ?! Niciodata !
Desi ma cert cu mine insami si aproape ca explodez de furie, raman calma si ma pregatesc de o noua “ confruntare “. Imi dreg glasul si-mi inchid ochii pentru un minut, iar apoi zambesc usor.
- Javra, sper sa mori putrezind alaturi de lumea ta si de tarfele tale ordinare, ii spun cu acelasi zambet, observandu-se reprosul din vocea mea.
Se incrunta la adresa vorbelor mele, devenind clar mai furios si mai nervos ca niciodata, pierzandu-si atitudinea de mai devreme. Acesta este adevaratul Eric.
- Curva dracului ! Indraznesti sa mi te adresezi cu asemenea tupeu ?! Si eu care credeam ca o s-o iau incet … Tu ai vrut-o !
Spunand acestea, incepe sa traga mai tare de parul prins in pumnul sau si desfacandu-si pe rand nasturii camasii pe care o purta. Nici macar ceea ce spune nu ma mai atinge, déjà a facut-o cu mainile mizerabile.
Stiam ce urmeaza din momentul in care ceasul din perete a batut ora 11:35. Atatea minute pana la un cosmar cunoscut …
Hm …
Eric continua sa se dezbrace cu aceleasi miscari bruste si nerabdatoare, iar eu doar stateam si-l priveam sfidatoare. Apoi, m-a smucit in mod subit, facand sa ma cutremur, el dandu-mi tricoul si hainele pe care le purtam jos. Am simtit precum un fulger palma ce mi-a dat-o, batjocorindu-ma ca acum doi ani. Atunci am fost batuta si violata, nu mi s-au luat in considerare sentimentele si lacrimile varsate. De ce nu ar fi asa si acum ? Aceeasi situatie …
Il aud soptindu-mi la ureche clar si raspicat :
- Ah, da. Frumoasa relatie cu tipu` ala, Michael.
Parca nu mai raspundeam gesturilor sale cand i-a spus numele roscatului cu atata ura. Am simtit cum ochii imi sunt impaienjeniti ca si cum eram intr-o totala ceata.
- Sa nu indraznesti sa te atingi de Michael ! urlu eu la el, disperata si infricosata, dorind sa nu-l amestece pe Michael !
Iar el … Daca ar afla de fapt adevarul, o sa fie si mai rau decat este déjà , o sa ma considere o femeie usoara.
- Prea tarziu …
“ Prea tarziu “ ? Ce vrea sa spuna cu asta ?
Nu mai am timp sa asimilez acele cuvinte fara logica din cauza durerii ce ma cuprinde. Catusele de la maini imi provoaca rani adanci, facandu-ma sa strang din dinti puternic.
Simt cum ma pierd, imi vine sa lesin din cauza penetrarilor lui Eric. Imi prinde buzele intre ale sale, sarutandu-ma agresiv, apoi muscandu-ma pana la sange. Oare exista o durere mai mare ca aceasta ? Nu-mi mai pot tine lacrimile in frau, sunt inutila.
- Asa ! Sa te aud cum tipi, cum urli de placere pentru ca stiu ca-ti place, spuse el adancindu-se mai mult in mine si gemand de placere.
Nu mai pot rosti ceva, parca imi pierd vocea, constiinta. Lacrimile ce continuau sa curga siroaie pe chipu-mi sunt fierbinti in comparatie cu trupul meu, arata umilinta prin care trec.
Palmele si bataile, batjocura la care sunt supusa ma distruge pe dinauntru.
Imi pare rau Michael …
Ultimul gand ti l-am daruit tie, ultima picatura de sange scursa si ultimul minut. Ora 00:00 …
____
Merci Moxxy ca mi-ai zis de greseli. Chiar nu pot sa cred cum de am avut atatea. o.o' Btw, le=am corectat. ^^ Tnx` again.
Btw, lectura placuta ! <33
Capitolul 12 - Trecutul nu poate fi sters cu buretele
Cat mai trebuie sa indur acest calvar? Pentru mine, nu reprezinta decat un cosmar, un cosmar blestemat. Si acum iata ! … Parca ma abat de la adevaratul meu drum, poate ca am un scop anume. Insa, Eric imprastie dezgust, ma face sa ma inec in propriile ganduri, sa nu mai fac diferenta intre fericire si tristete. “ Fericire “… N-am mai gustat din ea de ceva timp, poate doar alaturi de Michael. Michael inca este suparat pe mine, cred ca acum se simte ingrozitor din cauza mea. Mereu va fi vina mea !
Ce rost are sa mai lupt ? In fata lui Eric n-am nicio sansa. O sa ma foloseasca precum o carpa plina de praf, asa cum a facut intotdeauna.
- Gata, surioara ? Sper ca te-ai gandit bine la ce urmeaza, caci … mi-a fost dor de tine.
Tonul acesta il urasc atat de mult, ii detest vorbele impunatoare care ma fac sa ma simt mica, inferioara lui. Si totusi, asa a fost dintotdeauna …
Ceasul din perete isi continua ticaitul in surdina, in linistea atat de apasatoare. Eu imi las privirea sa cada asupra unui punct fix, parca tot cosmarul de acum doi ani derulandu-se in fata propriilor ochi. A fost prima data ! A fost inocenta mea, la naiba !
Scartaitul podelei nu numai ca arata cat de vechi este acest loc, ci si anunta fiecare miscare a “ fratelui meu “. Ajunge in dreptul patului de care sunt legata si-si intinde mana spre mine. Oftez scurt si-l tintesc cu privirea, infruntandu-l cu ceva curaj pe care nu credeam ca-l detin.
Nu mai pot permite sa se intample din nou acea scena, caci eu insami sunt protagonista acestui film infect, numit viata.
Mi-e frica …
Ii simt atingerea ce-mi provoaca repugna, imi mangaie obrajii lipsiti de culoare si buzele-mi reci. Ma intreb ce poate fi mai rece si ma intunecat decat mine, mai intunecat decat chiar acest moment.
Ura pentru Eric imi creste cu fiecare secunda ce se scurge. Doar timpul mai sta intre mine si ceea ce urmeaza.
- Am devenit nerabdator sa te am din nou in brate, sa-ti aud sunetele de durere si sa ma implori sa termin. Da, durerea provocata de mine.
Vorbeste cu atata ipocrizie, n-are habar de nimic.
Brusc, izbucneste intr-un ras isteric, facandu-ma sa imi opresc randul lung al gandurilor. Eu, nestiind ce sa zic, tac, oftand pentru a nu stiu cata oara in acea seara.
Este 11:26 … Timpul parca sta in loc sau mai rau, cineva il opreste din a-si mai continua cantecul vesnic.
Eric, vazand ca nu reactionez, se opreste din acel ras ce-mi dadea fiori, strangand apoi cateva fire din parul meu brunet. Doare, dar nu mai rau decat a durut atunci, in trecut.
Ma forteaza sa-l privesc in acei ochi sfidatori, ca mai apoi sa-mi adreseze cateva cuvinte.
- Spune-mi, Aby … Ma iubesti ?...
Glumeste, nu ?!
Cine ar crede vreodata ca o sa iubesc un nenorocit prefacut ? Dupa cate mi-a facut, dupa cate umbre a adus in rahatu` asta de viata ?! Niciodata !
Desi ma cert cu mine insami si aproape ca explodez de furie, raman calma si ma pregatesc de o noua “ confruntare “. Imi dreg glasul si-mi inchid ochii pentru un minut, iar apoi zambesc usor.
- Javra, sper sa mori putrezind alaturi de lumea ta si de tarfele tale ordinare, ii spun cu acelasi zambet, observandu-se reprosul din vocea mea.
Se incrunta la adresa vorbelor mele, devenind clar mai furios si mai nervos ca niciodata, pierzandu-si atitudinea de mai devreme. Acesta este adevaratul Eric.
- Curva dracului ! Indraznesti sa mi te adresezi cu asemenea tupeu ?! Si eu care credeam ca o s-o iau incet … Tu ai vrut-o !
Spunand acestea, incepe sa traga mai tare de parul prins in pumnul sau si desfacandu-si pe rand nasturii camasii pe care o purta. Nici macar ceea ce spune nu ma mai atinge, déjà a facut-o cu mainile mizerabile.
Stiam ce urmeaza din momentul in care ceasul din perete a batut ora 11:35. Atatea minute pana la un cosmar cunoscut …
Hm …
Eric continua sa se dezbrace cu aceleasi miscari bruste si nerabdatoare, iar eu doar stateam si-l priveam sfidatoare. Apoi, m-a smucit in mod subit, facand sa ma cutremur, el dandu-mi tricoul si hainele pe care le purtam jos. Am simtit precum un fulger palma ce mi-a dat-o, batjocorindu-ma ca acum doi ani. Atunci am fost batuta si violata, nu mi s-au luat in considerare sentimentele si lacrimile varsate. De ce nu ar fi asa si acum ? Aceeasi situatie …
Il aud soptindu-mi la ureche clar si raspicat :
- Ah, da. Frumoasa relatie cu tipu` ala, Michael.
Parca nu mai raspundeam gesturilor sale cand i-a spus numele roscatului cu atata ura. Am simtit cum ochii imi sunt impaienjeniti ca si cum eram intr-o totala ceata.
- Sa nu indraznesti sa te atingi de Michael ! urlu eu la el, disperata si infricosata, dorind sa nu-l amestece pe Michael !
Iar el … Daca ar afla de fapt adevarul, o sa fie si mai rau decat este déjà , o sa ma considere o femeie usoara.
- Prea tarziu …
“ Prea tarziu “ ? Ce vrea sa spuna cu asta ?
Nu mai am timp sa asimilez acele cuvinte fara logica din cauza durerii ce ma cuprinde. Catusele de la maini imi provoaca rani adanci, facandu-ma sa strang din dinti puternic.
Simt cum ma pierd, imi vine sa lesin din cauza penetrarilor lui Eric. Imi prinde buzele intre ale sale, sarutandu-ma agresiv, apoi muscandu-ma pana la sange. Oare exista o durere mai mare ca aceasta ? Nu-mi mai pot tine lacrimile in frau, sunt inutila.
- Asa ! Sa te aud cum tipi, cum urli de placere pentru ca stiu ca-ti place, spuse el adancindu-se mai mult in mine si gemand de placere.
Nu mai pot rosti ceva, parca imi pierd vocea, constiinta. Lacrimile ce continuau sa curga siroaie pe chipu-mi sunt fierbinti in comparatie cu trupul meu, arata umilinta prin care trec.
Palmele si bataile, batjocura la care sunt supusa ma distruge pe dinauntru.
Imi pare rau Michael …
Ultimul gand ti l-am daruit tie, ultima picatura de sange scursa si ultimul minut. Ora 00:00 …
____
Merci Moxxy ca mi-ai zis de greseli. Chiar nu pot sa cred cum de am avut atatea. o.o' Btw, le=am corectat. ^^ Tnx` again.
![[Imagine: kys_by_brunhilde22-dbauirb.png]](http://orig05.deviantart.net/ba6b/f/2017/149/5/0/kys_by_brunhilde22-dbauirb.png)