21-01-2011, 11:04 PM
Multumesc inca o data, girls;)
Scuzati excesul de dialog, dar...
Capitolul 5
- Aby! Aby, esti bine?
- Ha? Ce...ce s-a intamplat?
Deschid ochii cu greu si o vad pe Maya ingrijorata si trista.
- Pai ai alunecat pe coridor, era sa cazi, insa multumita lui Michael esti teafara. Te-a prins la timp.
Ascultam tot ce spunea colega mea. Nu-mi mai amintesc mare lucru, doar ameteala aceea puternica, o pereche de ochi abisali si cateva suvite roscate, apoi...apoi am lesinat.
- Stai! Cine-i Michael? Intreb eu putin confuza de situatie.
- Eu sunt. Imi indrept privirea spre fereastra, catre cel ce a rostit acele vorbe atat de relaxat.
- P-Poftim?! Dar...tu... tu esti tipul din acea noapte, rostesc incruntata. Aveam si de ce. pur si simplu, am ramas socata sa-l vad pe el, pe presupusul Michael. Avea acelasi ranjet ca si in acea seara, suvitele intrandu-i in ochi, insa privindu-ma "de sus" parca.
- Unde sunt?
- Stai calma, curajoaso. Esti la infirmeria liceului, doar nu era sa te las pe jos, mai ales dupa ce ai intrat in mine.
- Ai putea sa nu mai fi atat de ingamfat?
Prea putin imi pasa ce crede el sau ce zice, cum am mai spus, nu ma intereseaza nimic ce are legatura cu el. Se indreapta spre usa, la iesirea din salon, dar nu inainte de a ma saluta din priviri cu zambetu-i caracteristic. Maya se apropie de mine. Imi tine o morala cum ca e cel mai popular din scoala, ca toate se uita dupa el si cica e fratele directorului, adica a dirigintelui nostru. Ii spun ca vreau sa raman singura, ea plecand...
- Maya?
- Hm?
- Iti multumesc, rostesc indreptandu-mi fata catre fereastra. O aud chicotind, dupa care pleaca. Alb... "Camera" este alba, la fel ca si mintea mea."Acum ce se va intampla?" Nu ma asteptam sa ma intalnesc din nou cu el. Mai este si Josh, nici azi nu i-am putut intelege cuvintele... Off! "Ce se intampla cu mine?!"
Aud soneria ce imi reaminteste ca este sfarsitul orelor, dar si faptul ca trebuie sa ajung in biroul directorului. Imi iau repede hainele si pornesc spre cabinet.
- Camera 16... 16... Ah, iat-o! Bat la usa si intru fara a mai astepta un raspuns.
- Am venit asa cum ati spus, ma adresez "directorului". Ma pofteste sa iau loc, asa si fac. Incep sa inspectez aspectul biroului. Peretii maronii sunt cu bun gust, la fel si mobila ce pare ce este din lemn de nuc. Scaunul din piele neagra pare comfortabil, da, este demn de un director.
- Banuiesc ca n-ai nicio idee de ce te-am chemat aici.
- Chiar deloc, raspund eu, in fond, sunt curioasa ce-am facut asa rau incat sa fiu nevoita sa vin aici. Se ridica brusc, dar in acelasi timp calm. Il observ cum se apropie de mine, este foarte aproape incat ii pot simti respiratie pe gat. Simt teama, teama de a nu se repeta acel "incident" de acum doi ani.
- Stati! Ce faceti?!
- Tu ce crezi ca as putea face din pozitia asta? Imi simt obrajii fierbinti, sigur m-am inrosit.
Incepe sa ma sarute pe gat, dandu-mi fiori si o urma de slabiciune. Chiar ma simteam slaba in fata lui. Tremur, iar el imi simte vibratiile incontrolabile ale trupului.
- Opriti-va! Va rog! Ma panichez, incercand sa scap din acel scaun, ce mai nou e devenit incomfortabil. Il aud vorbind, soptindu-mi aproape de ureche.
- De ce-as face asta? Inca de cand ai pasit in clasa, din momentul in care ai intrat in aceasta institutie mi-ai picat cu tronc. Pari asa de inocenta si sensibila, diferita de restul curvelor.
- Nu! Nu e adevarat! Nu ma cunoasteti si nu stiti nimic despre mine. Nu sunt... ceea ce spuneti... insa nu mai am glas, incepand sa lacrimez.
Mi-a prins mainile la spate, fortandu-ma sa stau aplecata deasupra biroului, el fiind in spatele meu. Ma simteam mai rau decat stanjenita, in cel mai oribil mod.
Ma agit continuu, insa fara rezultat.
- Incetati! Izbunesc eu in plans.
- Renunta la acest apelativ, sunt cativa ani diferenta intre noi. Totusi, esti doar o pustoaica de clasa a zecea si in fata mea nu poti sa faci nimic, stii...Sunt directorul acestei institutii.
As mai fi vrut sa comentez ceva, sa ma razbun prin vorbe, dar m-a sarutat fara voia mea, atat de violent. Ma zbateam incontinuu si degeaba, eram pierduta...
Cand incetam sa mai sper, usa biroului s-a deschis, facandu-si aparitia insusi Michael.
- Ren! Ce dracu` faci?! Striga el la nenoricitul ce incercat sa abuzeze de mine.
- Nimic, fratioare... Doar ma distram putin. Daca vrei, o incerc eu prima data, si dupa, e a ta, faci ce vrei cu ea, spuse Ren cu acel zambet pervers si ipocrit, inca tinandu-ma de incheieturi.
- Da-i drumul, este cu mine deja!
- Ce?! Stai... as mai fi vrut sa spun ceva, dar Michael m-a smucit din bratele fratelui sau. Pur si simplu, a inceput sa fuga cu mine spre iesire. S-a oprit.
- Esti bine? ma intreaba el ingrijorat.
- Da, sunt OK... Ahm, multumesc.
- Pentru?
- Pentru ca... m-ai "salvat", sa zic asa... Regret ca a trebuit sa vi, probabil ca aveai treburi importante, ti-am mai cauzat si probleme...
- Stai linistita. El intotdeauna a fost un mincinos, un pervers fara limite si oricum, nu ne prea intelegem. Ai noroc, din nou. Putea sa ti se intample ceva grav daca nu veneam. N-ai pentru ce sa-mi multumesti. Ne mai auzim.
Apoi a plecat, lasandu-ma cu multe intrebari nespuse.
Privesc cerul. Se intuneca...
Scuzati excesul de dialog, dar...
Capitolul 5
- Aby! Aby, esti bine?
- Ha? Ce...ce s-a intamplat?
Deschid ochii cu greu si o vad pe Maya ingrijorata si trista.
- Pai ai alunecat pe coridor, era sa cazi, insa multumita lui Michael esti teafara. Te-a prins la timp.
Ascultam tot ce spunea colega mea. Nu-mi mai amintesc mare lucru, doar ameteala aceea puternica, o pereche de ochi abisali si cateva suvite roscate, apoi...apoi am lesinat.
- Stai! Cine-i Michael? Intreb eu putin confuza de situatie.
- Eu sunt. Imi indrept privirea spre fereastra, catre cel ce a rostit acele vorbe atat de relaxat.
- P-Poftim?! Dar...tu... tu esti tipul din acea noapte, rostesc incruntata. Aveam si de ce. pur si simplu, am ramas socata sa-l vad pe el, pe presupusul Michael. Avea acelasi ranjet ca si in acea seara, suvitele intrandu-i in ochi, insa privindu-ma "de sus" parca.
- Unde sunt?
- Stai calma, curajoaso. Esti la infirmeria liceului, doar nu era sa te las pe jos, mai ales dupa ce ai intrat in mine.
- Ai putea sa nu mai fi atat de ingamfat?
Prea putin imi pasa ce crede el sau ce zice, cum am mai spus, nu ma intereseaza nimic ce are legatura cu el. Se indreapta spre usa, la iesirea din salon, dar nu inainte de a ma saluta din priviri cu zambetu-i caracteristic. Maya se apropie de mine. Imi tine o morala cum ca e cel mai popular din scoala, ca toate se uita dupa el si cica e fratele directorului, adica a dirigintelui nostru. Ii spun ca vreau sa raman singura, ea plecand...
- Maya?
- Hm?
- Iti multumesc, rostesc indreptandu-mi fata catre fereastra. O aud chicotind, dupa care pleaca. Alb... "Camera" este alba, la fel ca si mintea mea."Acum ce se va intampla?" Nu ma asteptam sa ma intalnesc din nou cu el. Mai este si Josh, nici azi nu i-am putut intelege cuvintele... Off! "Ce se intampla cu mine?!"
Aud soneria ce imi reaminteste ca este sfarsitul orelor, dar si faptul ca trebuie sa ajung in biroul directorului. Imi iau repede hainele si pornesc spre cabinet.
- Camera 16... 16... Ah, iat-o! Bat la usa si intru fara a mai astepta un raspuns.
- Am venit asa cum ati spus, ma adresez "directorului". Ma pofteste sa iau loc, asa si fac. Incep sa inspectez aspectul biroului. Peretii maronii sunt cu bun gust, la fel si mobila ce pare ce este din lemn de nuc. Scaunul din piele neagra pare comfortabil, da, este demn de un director.
- Banuiesc ca n-ai nicio idee de ce te-am chemat aici.
- Chiar deloc, raspund eu, in fond, sunt curioasa ce-am facut asa rau incat sa fiu nevoita sa vin aici. Se ridica brusc, dar in acelasi timp calm. Il observ cum se apropie de mine, este foarte aproape incat ii pot simti respiratie pe gat. Simt teama, teama de a nu se repeta acel "incident" de acum doi ani.
- Stati! Ce faceti?!
- Tu ce crezi ca as putea face din pozitia asta? Imi simt obrajii fierbinti, sigur m-am inrosit.
Incepe sa ma sarute pe gat, dandu-mi fiori si o urma de slabiciune. Chiar ma simteam slaba in fata lui. Tremur, iar el imi simte vibratiile incontrolabile ale trupului.
- Opriti-va! Va rog! Ma panichez, incercand sa scap din acel scaun, ce mai nou e devenit incomfortabil. Il aud vorbind, soptindu-mi aproape de ureche.
- De ce-as face asta? Inca de cand ai pasit in clasa, din momentul in care ai intrat in aceasta institutie mi-ai picat cu tronc. Pari asa de inocenta si sensibila, diferita de restul curvelor.
- Nu! Nu e adevarat! Nu ma cunoasteti si nu stiti nimic despre mine. Nu sunt... ceea ce spuneti... insa nu mai am glas, incepand sa lacrimez.
Mi-a prins mainile la spate, fortandu-ma sa stau aplecata deasupra biroului, el fiind in spatele meu. Ma simteam mai rau decat stanjenita, in cel mai oribil mod.
Ma agit continuu, insa fara rezultat.
- Incetati! Izbunesc eu in plans.
- Renunta la acest apelativ, sunt cativa ani diferenta intre noi. Totusi, esti doar o pustoaica de clasa a zecea si in fata mea nu poti sa faci nimic, stii...Sunt directorul acestei institutii.
As mai fi vrut sa comentez ceva, sa ma razbun prin vorbe, dar m-a sarutat fara voia mea, atat de violent. Ma zbateam incontinuu si degeaba, eram pierduta...
Cand incetam sa mai sper, usa biroului s-a deschis, facandu-si aparitia insusi Michael.
- Ren! Ce dracu` faci?! Striga el la nenoricitul ce incercat sa abuzeze de mine.
- Nimic, fratioare... Doar ma distram putin. Daca vrei, o incerc eu prima data, si dupa, e a ta, faci ce vrei cu ea, spuse Ren cu acel zambet pervers si ipocrit, inca tinandu-ma de incheieturi.
- Da-i drumul, este cu mine deja!
- Ce?! Stai... as mai fi vrut sa spun ceva, dar Michael m-a smucit din bratele fratelui sau. Pur si simplu, a inceput sa fuga cu mine spre iesire. S-a oprit.
- Esti bine? ma intreaba el ingrijorat.
- Da, sunt OK... Ahm, multumesc.
- Pentru?
- Pentru ca... m-ai "salvat", sa zic asa... Regret ca a trebuit sa vi, probabil ca aveai treburi importante, ti-am mai cauzat si probleme...
- Stai linistita. El intotdeauna a fost un mincinos, un pervers fara limite si oricum, nu ne prea intelegem. Ai noroc, din nou. Putea sa ti se intample ceva grav daca nu veneam. N-ai pentru ce sa-mi multumesti. Ne mai auzim.
Apoi a plecat, lasandu-ma cu multe intrebari nespuse.
Privesc cerul. Se intuneca...
![[Imagine: kys_by_brunhilde22-dbauirb.png]](http://orig05.deviantart.net/ba6b/f/2017/149/5/0/kys_by_brunhilde22-dbauirb.png)