Prin ochii visatorului

[ohaio_angel]

[Katsu]

Uuuu, fic nou >.< In primul rand imi place foarte mult titlul, tinand cont ca in ultimul timp m-am gasit visand mai mult decat oricand. Imi place foarte mult cum povestesti. Impletesti propozitiile scurte si frazele si le faci sa sune foarte bine. Nu o sa spun nimic de greselile de tastare, pentru ca nu ma intereseaza, nu sunt in exces.

Idee e interesanta, inca ma gandesc cine va trebui sa fie seme si cine uke, am o vaga banuiala, dar o ignor pentru ca vreau sa aflu asta pe loc. Mi-a placut foarte mult cum l-ai descris pe Anthony, dar mi s-a parut ca ai folosit de cam multe ori 'rece' atunci cand l-ai descris. Sa inteleg ca Sebastian a povestit acest capitol, nu?

In fine, mie imi place ideea si astept next-ul. Poate ma anunti.

[Lain]

[Michee]

Interesant sfic!Titlul ...nu am cuvinte(pot sa spun doar atat:imi place,il ador,foarte interesant si te face sa-ti deschizi imaginatia).Imi plac numele personajelor,in special numele de Sebastian care imi aduce aminte de personajul din Kuroshitsuji.Anthony mi-a placut.Imi plac discutiile pe care le poarta cei doi,parca au subinteles si vorbesc ambii din proprie experienta,si cred ca cei doi,sau macar sper,sa ramana impreuna pana la sfarsit.Capitolul este impresionant de lung si te felicit pentru asta,de greseli nu prea imi pasa caci stiu ca e greu sa scrii chiar totul corect.Debea astept continuarea si spor la scris!

[Sushi]

Angel >:D< !!! Vad ca ai mai adus un fic ( sa nu uiti de el, asa cum fac eu ) . Idea mi se pare interesanta si noua, nu cred ca am mai citit un fic cu actori...sau da ? Acum am sa trec peste certa cu " eu " , pentru ca nu stiu cine castiga si... iti spun ca-mi place.
Tu stii ca eu sunt o lenesa incurabila, asa ca prima data am citit dilogul ( scuzeee ) , iar acum am reusit sa-l finalizez ( de citit nu de rescris ).
Parere generala ? Interesant .
Hmmm...Anthony imi place mult , sau mai bine zis descrierea lui facuta de Seba, actorul e la fel de visator ca mine .
E abia primul capitol, deci nu pot sa-mi fac cine stie ce parere, astept sa vad cum evolueaza lucrurile.
Spor la scris :*

[ohaio_angel]

Multumesc pentru comurii :* si imi cer scuze pentru greseli.
Stiti, sunt cam uituca, bine, uneori. Am uitat sa va spun ca acest fic va fi povestit din perspectiva lui Sebastian. :D
Si acum Next.



Capitolul 2: Trezirea din abisul uitarii

Unde? Liniste deplina. Calm in lumea asta intunecata, dar o raza de soare imi tulbura somnul. Deschid lenes ochii si ma uit in jur, insa nimic. Mai pustiu ca in desert imi era patul. Singur, mereu a fost asa. Nu era cineva caruia sa ma trezesc vesel si sa-l gasesc intotdeauna langa mine. Imi frec ochii cu mainile si incerc sa ma ridic, dar raman intepenit in aceasi pozitie de cand adormisem. Uram cand trebuia sa dorm pe burta, insa si un lucru bun are si partea lui proasta. Imi musc buzele amintindu-mi de cele intamplate in urma cu cateva ore. O scena demna de neuitat. Am oftat doar cand ma gandeam ca totul nu are nici un rost pentru ce va urma. Doar o placere de moment. Imi intorc capul spre fereastra si gresala mea. Nici un soare, doar o zi ploioasa. Obositor doar cand incerc sa ma ridic. Ma uit in cealalta partea patului si era gol. Disparuse. Oftez incercand sa ma ridic.
Urasc sentimentul de compatimire sau chiar iubire. Nu mai am nici pentru mine.
In cele din urma ajung la studio. Ploaia mi-a mistuit gandurile ajungand la o stare de euforie. Am avut noroc. Nimeni nu m-a observat astfel ca ajungand la cabina, Rebekka sta linistita pe o canapea si se juca pe telefon. I-am intrerupt ''minunatul'' joc prin dregerea vocii si s-a speriat ca un copil mic la " vederea'' unui mostrulet imaginar.
-Nu sti sa bati?, ma intreaba iritata.
Dau din umeri ca raspuns, iar ea ofteaza incercand sa-si controleze impulsurile de mai devreme.
-Pregatete machiajul, ii vorbesc calm lunadu-mi hainele de pe umeras. Trebuie sa ne grabim, adaug pe urma pastrandu-mi aceasi tonalitate.
A pregatit totul ca o adevarata profesionista si am fost gata intr-un timp record.
Scena s-a continuat de unde am ramas cu o zi inainte. Anthony nu a zis ceva. Nici un cuvant in plus sau in minus. Distant si totusi atat de aproape.
" Aceasi incapere. I-am urmat pasi, iar ea a deschis usile. Am dat peste o sala de bal. Un pian negru lucitor, se afla in fata noastra. Cant. Singur, nimeni nu-i atingea fermecatele clape mladioase.
Ma privi cu coada ochiului. Trebuia sa o invit la dans. Intind mana cavaleresc, iar aceasta accepta. Acum incepe valsul dragostei. Continuam sa o privesc fermecat de trasaturile ei fine. Ea imi zambeste misterios. Orice era legat de aceasta fiinta mi se parea o adevarata enigma.''
-Taiati!, si aude vocea lui in spatele camerelor.
Ne indepartam unul de celalalt pregatindu-ne de noua scena. Rebekka m-a chemat din nou la machiaj. Vroia sa se asigure ca este perfect. Nu se insela.
-Sebastian, ce ai astazi?, intreaba curioasa.
-Vremea este de vina, surad usor privindu-mi reflexia in oglinda.
-Am auzit ca aseara ai iesit cu Anthony, spune zambind in coltul gurii.
-Da, continuai degajat uitandu-ma la ochii ciocolatii din fata mea.
-Si?, ma intreaba curioasa.
-Nu cred ca te priveste, raspund ferm si ridicandu-ma de pe scaun.
Ar mai fi vrut sa spuna ceva, dar nu i-am dat ocazia, ci mi-am vazut de drum spre cealalta parte a platoului.
" Un pat dublu cu asternuturile visinii. Zgomote puternice de afara. Tunetul parca rupea cerul in doua, iar fulgerul lumina cateva secunde incaperea sinistra. Cateva crengi au inceput sa bata in geam. Aveai senzatia ca cineva era acolo, in umbra peretului. Te intorceai si nimic. Senzatia ca esti urmarit, nu mai scapati de ea pana ce rascoalea nu se termina. Infricosator.
Revenind la cadrul romantic, eram in pat, deasupra ei. Ea fiind aproape goala si eu, eu avand pantalonii pe mine si camasa cu nasturii desfacuti. O sarutam mangaindu-i trupul cu mainile de gheata. Ma simteam fara viata, un mort cu ochii vi. Un rosu aprins ca sangele. Nu puteam controla aceasta dorinta de a...."
-Taiati!, se aude vocea puternica a blondului.
Vine spre noi doi care inca nu reuseam sa intelegem cu ce am gresit. A inceput sa dea din cap dezamagit. Parca eram cu rasuflarea taiata. Cu ce am gresit?
-Incercati sa va sarutati cu mai multa pasiune, ofteaza incercand sa se faca inteles.
-Si eu cu ce am gresit?, intreb fiindca vroiam sa stiu ce nu am facut bine
-Isabelle, te rog arata camerei cat de sexy esti, da?, face abstractie de mine si ii vorbeste pasnic ei.
Hei, nu este corect. Cand greseam ceva imi tuna si fulgera. Poate asta era o latura a lui sa-si arate afectiunea. Uneori era bine. Oftez sperand ca ceea ce s-a intamplat atunci sa nu fie in zadar.
Ea aproba oftand. M-am incruntat la felul cum o privea. Simteam o oarecare gelozie, insa nu aveam de ce. M-a ignoarat, dar macar nu m-am certat cu el.
-Bine baieti, reluam!, adauga el indrepandu-se in spatele camerelor de filmare apoi a zis: Motor!
''O priveam fermecat apoi i-am cuprins buzele jucaus. Le-am demierdat cu atingerile fine dandu-le contur. Am savurat totul pana la ultima picatura."
-Taiati!, ii aud din nou vocea.
Mi-am dat ochii peste cap. Probabil venea cu aceasi problema. Nu m-am inselat. A inceput fetei sa-i explice cum sa faca. Nu intelegea. A fost nevoit sa-i arate asa ca s-a pus el in pat. Chiar in locul ei. In incercarea lui disperata de a-i explica eu fierbeam mai rau ca in iad toate acele senzati pe care mi le da mangaierile lui asupra trupului meu. Daca nu inceta prea curand aveam sa gem de placere si toti m-ar fi auzit.
-Inceteaza,ii soptesc la ureche pentru ca eram deja infierbantat.
Acesta inghite in sec si se da jos. Dar nu a plecat de langa noi pana nu s-a asigurat ca actrita a inteles. Macar o boaba din tot intergul.
Am mai repetat scena de nenumarate ori si nimic. Gasea mereu cate un chichis ca sa o luam de la inceput. Nu spun de rabdare, am incercat sa ma calmez si sa ne lase sa terminam scena. Nu spun ca nu mi-a placut sa o sarut de atatea ori. Trebuie sa fi prea incult sa nu iti placa o femeie frumoasa sau orb. Clar preferam cea dea doua varianta.
Dar am cam exagerat cu aceste saruturi scenice asa ca m-am revoltat.
M-am dat jos din pat, dar am dat de ochii sai. Ma privea cu o expresie serioasa. Imi era greu sa-i descifrez.
-Vrei sa te hotarati?!, il iau cu o ironie aratand faptul ca ma saturasem de repetarea aceluiasi lucru.
-Da, insa mereu gresiti, raspunde pe o tonalitate joasa.
Pufnesc dispretuitor. Alt argument? Da, stiam eu ca nimic, nu trebuia sa te consumi degeaba.
-Esti gelos cumva?, intreb simtindu-ma mandru de faptul ca sunt dorit.
-Am un motiv?, incepe sa rada ascunzand acest detaliu aparent minor.
-Poate, imi trec pervers limba peste buze.
-Crezi gresit, ma priveste serios. Acum , de la capat.
Se intoarce si face cativa pasi spre locul de unde a venit, dar:
-Asa de repede ai uitat?, intreb scotandu-mi afata perversa al vedere.
-Despre ce vorbesti?, isi intoarce capul spre mine confuz.
-Despre ce s-a intamplat aseza, zambeste ca un copil ce tocmai a primit o acadea si se simte campion.
Un joc al cuvintelor. Mi-a priceput mesajul. Ma intreb, atat de repde poate trece peste o noapte, poate nu chiar speciala, dar magica a fost. Deja ii simt lipsa. Prin ochii sai totul se invaluit in mister. Nu poate sa-si exprime sentimentele doar prin cuvinte. El are nevoie de imagini. Asa isi exprima gandirea, trairea si dragostea. Sau asa cel putin am inteles eu prin filmele sale.
A ramas pe loc cateva clipe, apoi:
-Urmeaza-ma, spune ferm incepand sa mearga.
Il ascult zambind. Oamenii din jurul nostru incepeau sa chicoteasca, iar eu eram nepasator. Ma simteam asa de bine cand incercam sa nu-i fac viata usoara. Toti suntem incercati in viata asta. Nu vreau sa se perceapa ca sunt rau, dar iubesc felul de a tine totul intr-un suspans continuu.
-S-a intamplat ceva?, intreb copilareste urmandu-i pasii repezi.
-Ai grija ce vorbesti de acum inainte.
I-am simtit vocea rece cand mi-a spus asta. M-am intristat regretand ca am sus o propozitie cu atat de multe subintelesuri. Vroiam doar sa-l invat un lucru care ii va fi de folos candva. Sa nu-i fie rusine cu ceea ce face. Este viata lui, iar cei cu care lucram sunt o adevarata familie. Cam asta am inteles in toti anii.
Am oftat dezamagit ca l-am suparat. Oare de ce imi pasa asa de mult?

[RosetteFoxy]

Sorry pisi T_T n-am avut imp sa las un com, dar pot sa spun ca am citit.
E foarte interesant, ador cum descrii totul, persoanele, locurile, mai ales ultima parte din prinul capitol, cu marea :x love it.
Fatoo ai inspiratie si totul e asa bine descris si tenta aceea misterioasa a ficului, pe placul meu.
Ce pot sa zic, ador ficul tau si abia astept next.
See ya!

Ruxx \m/

[Katsu]

Am papat repede tot ce ai creat. Minunat pot sa spun, cateva greseli de tastare, dar nu ma mai impiedic de ele pentru ca nici nu vreau. Deci Seba si Anthony au facut-o? Omnomnomnomn... Incep sa fiu obsedata de Anthony. Ma intreb de ce l-a pus pe saracul Seba sa repete scena aia de atatea ori, poate ii place sa-l chinuie. Vad ca relatia dintre ei nu prea era gelozie, tinand cont ca daca eram eu in locul lui Anthony trageam doar o scena, nu lasam pe nimeni sa se atinga de ce vreau.
Pe Seba il cam manca pielea cand s-a jucat asa cu Anthony, si acum poate primeste ce merita. Stiu ca e devreme, dar ceva mai lemon, daca ma intelegi...?

Astept next-ul si spor la scris.

[Kira's Scarlet]

Waaa!! Il ador. ^^ In sfarsit am ajuns si eu la ficul asta superb. Imi place enorm de Sebastian, dar de Antony asta...Si de el imi place insa e cam....um, nehotarat. Greseli nu am vazut, poate sunt unele micute pe care eu nu le-am observat fiind prea prinsa in poveste. Cred Antony era gelos. Altfel nu imi explic de ce nu-i convenea scena.
Imi place la nebunie felul in care scrii. Esti o adevarata artista, pot spune.
Anyway ^^ spor la scris si hai cu nextul. Te ubee <3

[ohaio_angel]

Bun, sa incepem atunci. Am mai corectat greselile de taste:D si va multumesc pentru pareri.
Acum cred ca trebuie sa mai adaug ceva, nu? Da, next-ul.

Spor la citit.

Capitolul 3: Eu, tu, noi

I-am urmat pasi, iar el s-a oprit in fata unei usi. A deschis-o, iar eu tersar fiindca avea o expresie serioasa. Nu a spus nimic, ci s-a asezat pe canapea parca asteptand un cuvant de la mine. Am inghitit in sec si am deschis gura sa spun ceva, dar:
-Sa nu mai faci asta, spune cu o privire amenintatoare.
-Pai ce am facut?, dau din umeri nedumerit. Am intrebat daca sti ce s-a intamplat aseara, adaug asezandu-ma langa el.
-Puteai sa intrebi in particular, ofteaza ingandurat.
-Stiu, dar nu am facut-o, il privesc vrand sa-i vad reactia.
-Chiar crezi ca as fi gelos din niste nimicuri?, surade asezandu-si capul pe umarul meu.
Zambesc pentru ca nu m-a respins in nici un fel. A oftat din nou. Imi parea obosit. A inchis ochii, iar eu ii priveam buzele lacom, cu coada ochiului. Ii erau intredeschise. Imi cereau atingerea ca sa-mi simta caldura. Presiunea ma depasea asa ca-i ridic barbia si ii sarut buzele. Clipi de cateva ori, insa aceepta. Ii exploram lacasul umed in intregime pana ce limba lui se napusti asupra mea ca un tais. Vroia sa ma domine. M-a tras mai aprope de el. Am pus o mana tremuranda pe umarul lui.
Si-a desprins foarte putin buzele doar pentru a lua o gura de aer. Nu mi-a ajuns sarutul asta ca sa-mi potolesc setea, iar cand am vrut sa continui ma intrerupe murmurand.
-Nu crezi ca ajunge?, inteaba incercand sa se desparta de buzele mele, insa fara putinta.
-Inca putin, soptesc devorandu-i fiecare parte a buzelor.
Eram de necontrolat, lacom. Il vroiam tot. Imi aminteste de apusul de aseara cu sarutul lui atat de dulce. De ochii lui visatori. M-am interbat mereu ce este dincolo de ei. Splendoare sau un abis?
Nu s-a mai fortat incercand sa ma desparta de buzele lui aromate, ci m-a lasat in voia sa. Un zambet pervers mi se afisa pe fata. Pozitia in care stam era incomoda. M-am ridicat. Am pus picioarele in jurul taliei lui, infasurandu-le.
-Sa nu afle nimeni, da?, a ras.
-Aha, am aprobat fiind cuprins in vraja ochilor ce-i zaream.
Pentru a treia oara mi-am presat buzele peste ale sale si nu s-a mai opus. M-a lasat sa-i simt savoarea. Fiecare particica din locul cald. Mi se parea mie sau chiar eram infierbantat?
S-a despartit de buzele mele continuand sa-mi sarute barbia si apoi coborand in jos sarutandu-mi marul lui Adam. Am simtit o placere ce m-a facut sa gem usor si sa-mi musc pervers buza inferioara.
-Sa sti ca avem mult de lucru, spun printre sunetele ce-i incantau auzul.
-Nu am uitat, sopteste muscandu-mi incet lobul urechii.
-Inceteaza, zambesc ca un rasfatat. Daca nu te potolesti am sa las pasiunii frau liber.
Surade.Cu ocazia asta m-am dat jos si ma asez din nou langa el. Spre dezamagirea mea se ridica. Am vruta sa-l opresc, dar isi intoarce privirea spre mine.
-Seba, esti o fiara in pat, spune cu satisfactie pe fata.
Am rosit. Surprins mai mult. L-am privit cu ochii mari, insa a plecat inainte sa-l strang in brate. Cuvintele nu ii stateau in caracter, dar l-em savurat pana la sfarsit.
Tensiunea dintre noi s-a mai linistit in saptamana asta. Am pastrat si secretul pe care vrea sa-l tina. Scena de atunci a fost refacuta, iar iar chemarea dintre noi a ramas ca un ecou.
Este vineri deja. Toti visam la vacanta asta de doua zile. Vremea este mohorata. Ca orice toamana care este pe sfarsite. Octombrie, luna lucruriilor stranii. Misterul noului an ce va urma pluteste in aerul rece. Sun om. Nu pot schimba nici flacara ce arde inauntrul meu. La inceput era doar o scanteie fara importanta pana ca fumul din ochii meu s-a format. Asa este inceputul oricarui sentiment? Dar de ce ma simt asa pustiit?
''Privesc pe fereastra multimea ce invadeaza teritoriul ei, al meu, al nostru. Taranii erau revoltati. Fiecare dintre ei aveau cel putin o furca sau topor, iar tortele ardeau fara incetare in noaptea sumbra.
Imi indrept privirea spre ea. Venii langa mine ascultand strigatele disperate ale muritorilor. Vroiau ca vrajitoarea sa dispara din satul lor. Inghit in sec privindu-i fata inexpresiva a ei. Nu se temea.
-Sunt revoltati, ma afirm prin aceste cuvinte stinse. Vor sa pleci.
-Isi doresc moartea, afiseaza un zambet malefic ce-mi provoaca fiori.
-Ti-am zis sa nu-i ataci, incerc sa controlez faptul ca ma tem.
-Asa ti-am facut si tie, spune serioasa indreptandu-se spre usa.
-Sa plecam Annabel, ma intorc spre ea fiind serios. Nu mai vreau varsare de sange.
-Prea tarziu, spune hotarata deschizant usa si disparand dupa ea.''
-Stop!
Terminasem pe ziua de astazi treaba. Dupa o zi aglomerata meritam si eu o pauza. Repetitiile pentru scena de lupta ce o vom face saptamana viitoare va trebui sa fie perfecta. Mai ales ca am muncit mult la ea. Ma strecor printre oamenii ce aranjau camerele prin zone si de cei care schimbau decorul.
Rebekka ma astepta in cabina, iar eu nu am intarziat. Pregatea geanta pentru maine.
-Deja s-a terminat?, ma intreaba cum imi vede aparitia.
-Da, Rebekka. Sunt profesionist, nu stau zece ore la aceasi scena, rapsund asezandu-ma pe scaun de unde incep sa-mi dau machiarjul jos.
-Artagosule, isi infasoara mainile in jurul gatului meu oftand. Ma enerveaza cand te porti asa
-Stiu, surad. Cum ti-a mers intalnirea de saptamana trecuta?, intreb amintindu-mi ce mi-a spus acum ceva vreme.
-Dobitocul vrea sa ne casatorim deja, ofteaza, iar eu incep sa rad. Nu mai rade, iritata isi indeparteaza mainile de pe mine.
-Scuze, continui rasul.
A incetat sa se mai puna cu mine, ci si-a vazut de treaba. In cele din urma am indepartat machiajul si cand sa ies din cabina peste tot era liniste. Intuneric cat cuprinde. Privesc in jur si liniste. Zaresc de undeva o lumina slaba. Curios ma indrept spre acel loc. Incetul cu incetul se contureaza imaginea unui barbat. Era la o masa, luminata de o veioza. Cine era dupa acea lamba? In cele din urma reusesc sa-i disting trasaturile masculine. Parul ciufulit si negru ca un carbune, iar ochii aceia curiosi. Ma strecor usor pe la spatele lui si cand ajung apropae la un moment de ridica si ma cuprinde in brate.
-Ce crezi ca faci?, imi priveste fata speriata cu un zambet siret.
-Te sperii?!, dau din umeri pupandu-i nasul.
El imi da drumul si se aseaza pe scaun, dar nu-l las, ci il iau de fund apoi incep sa-l sarut. Degeaba incerca sa nu para interesat, stiam ca-mi simte lipsa.
-Sebastian, incearca sa spuna ceva si pre disperarea mea ii las momentan gura libera sa aud ce vrea sa-mi spuna. Poate ne vede cineva, se uita in jur.
-Nu mai este nimeni, au plecat cu toti, incerc sa calmez soricelul de frica lui de pisici.
Da din umeri si-mi cuprinde buzele intre ale sale lasand jocul seductiei liber. Zambesc multumit de raspunsul lui la ce-i spusesem si cum sunt un mic dracusor imi strecor mana prin parul sau. Moale si la fel de parfumat. Un miros imbietor al florilor de cires. Ma simteam intr-un mod ametitot cu mainile lui ce-mi cuprindea soldurile. A coborat cu ele mai jos spre fundul meu si m-a ridica punandu-ma pe masa. Am desfacut picioarele si l-am adus mai aproape de trupul meu. Ma strans bine in brate, dar a rupt sarutul.
-Am de munca, nu pot sa ma joc cu tine, ma priveste serios.
-Ai primit restul manuscrisului?, intreb vazandu-l un pic agitat.
Se aseaza pe scaun continuand sa rasfoiasaca paginile. Din curiozitate iau si eu o pagina si citesc. Era vorba despre schimbarea pesonajului principal, masculin. Vroiau sa fie ucis de catre biserica. Nu-mi venea sa cred. Atata munca pentru acest film si vor deja sa ma omoare. Ironic spus, dar nu mi se parea corect. Stiam ca merit rolul pana la capat.
-Si ai de gand sa faci ceva in privinta asta?, intreb dandu-i foaia inpoi.
-Am sa vorbesc cu scriitorul, ma priveste calm. Lucram amandoi la aceasta poveste, nu se va impotrivi idei mele.
-Ce idee?, il privesc curios.
Nu mi-a raspuns ca s-a ridicat de la masa cu dosarele in mana. L-am urmat si cum mi-a vazut pasi in urma sa a oprit. Imi zareste chipul cu o expresie mirata.
-Acum ai de gand sa ma urmaresti?, surade.
-Nu te mai urmaresc daca-mi accepti invitatia la masa, zambesc pervers.
Ofteaza, dar nu mai comenteaza nimic deoarece stomacul il da de gol. Chicotesc intrand in masina si pornind spre un restaurant. Tot drumul nu a scos o vorba. Nici eu. Am preferat sa ne lasam privirile coborate spre strazile orasului. Peste tot lumini ale becurilor de o culoare portocalie si monotona. Imi placea imaginea chiar daca te atragea spre un somn dulce.
Cand opreste masina observ si faptul ca era un restaurant obisnuit. Nu de fite. Ma incanta alegerea lui. Liniste, chiar aveam nevoie amandoi. Ne facem vazuti inauntru si sunt ceva oameni. Toti erau ocupati cu propria lor farfurie si au observat ceva interesant. Bine de stiut. Era primitor restaurantul. Un spatiu mare pentru a te putea orienta in jurulu tau cu usurinta. Mesele erau rotunde si acoperita cu o fata de masa avand culoarea crinului. Ne-am asezat la o masa mai retrasa, iar Anthony se uita ciudat la mine.
-S-a intamplat ceva?, ma uit la el curios.
-Nu, raspunde scurt. Dar am ceva sa-ti spun.
-Si eu, incep sa ma confesez. De ce vrei ca relatia noastra sa fie secreta?
-Pentru ca...
Atunci imi pun mana peste a lui, iar el o retrage devenind agitat.
-Anthony, ma sperii, ce-i cu tine?, devin si eu agitat
-Despre ce relatie vorbim, Sebastian?, intreba uitandu-se spre mine.
Ciudat este ca eu nu ma puteam concentra asupra mancari.
-Deci, nu este nimic?
Era un pic iritant. Ce incerca sa insinuaeze? Ma speria misterul din subiantelesul vorbelor lui. Neaga usor din cap. Ma surprinde.
In cele din urma venii chelnerul si ne lua comnda, dar noi nici un sunet la adresa altuia. El nu inceta sa-mi analizeze fiecare gest. Intr-un fek era suparator.
-De ce ma privesti asa?, intreb curios apoi punandu-mi mana peste a lui.
Nu raspunde, ci isi indeparteaza din nou mana. Asta ma deranja. De ce?
-Ciudat mod de a ma indragosti, nu?
Se uita la mine surprins. Cred ca ma intreba de cine? Oftez lung pentru ca nu a inteles.
-Ma fascinezi, spun calm uitandu-ma in ochii lui lasati fara cuvinte. Vreau sa te pastrez, adaug mai sigur ca niciodata.
-Eu cred ca este doar o aventura, surade la ultima propozitie, dar mai spune ceva: Nu o lua personal.
-Ce?, asta mi-a picat cu tronc incat casc ochii bine cand l-am auzit. Niciodata nu sti ce va urma, spun cu un zambet.
Ma intreb daca va renunta la ideea lui absurda? Eu stiu ce vreau. Pe el.