Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] O ciudata si un nebun

#81
Yo !
Nu am mai trecut pe aici de multă, multă vreme.
Din păcate pot doar să las com la acest capitol.

Dar mai întâi te sfătuiesc să încerci şi să îţi corectezi indiferent de circumstanţe capitolele, pentru că te obişnuieşti prost. Şi începi să nu le mai corectezi.
Ai avut destule, iar în unele părţi nu prea s-a înţeles.
Se poate remedia această problemă obişnuită prin corectare şi recitire.


Revin:

Într-un final şcena de amor dintre cei doi. Când vor deveni un singur întreg.
Şi tu ai spus asta, dar în momentul câbd totul s-a finalizat.
Eu una consider şi ştiu bine că asta se spune în cadrul acelei acţiuni.
Şi la final merge, dar sub o altă formă.
Acum, ai repetat de nu ştiu câte ori cuvântul nebunie sau nebun.
Pute-ai să te foloseşti şi de alte cuvinte.. fiindcă deja arăta urât şi mereu când îl întâlneam mă deranja şi îmi zgăria timpanele.
Puteai foarte bine să-l înlocuieşti cu alte cuvinte mai ample şi mai semnificative.
Un ex am să i-au de la tine şi am să-l remodelez:
Ex. tău: Mainile lui fierbinti imi ating tot trupul strecurandu-si usor mana pe sub hainele mele in timp ce m-a saruta nebuneste. (ai mai repetat şi cuvântul mână şi nu doar aceta în astfel de propoziţi)
Ex. meu(remodelând propoziţia anterioară): Îşi strecurase fără sfială palmele sub materialul ce-mi acopera strident trupul, ridicându-l puţin în sus. Atingerile lui erau precum acidul, arzându-mi pielea şi trazmiţându-mi tot felul de fiori ce-mi străbăteau electrizant şirea spinări. Care odată cu valul de săruturi mi se arcuia şi eu lăsam pe glas să-mi iasă gemetele ruşinoase dar pline de entuziasm să răsune vulgar prin căldura sufocantă din cameră...
Nu o mai lungesc, dar cel puţin sper că ai înţeles.
Acum.. mie una nu mi s-a părut că ai descris în deajuns de mult.
Mai trebuia, fiindcă având un astfel de tablou, schematica lui trebuia detaliată în amănunte cât se poate de fluide şi numeroase.
Chiar şi aerul pe care îl emanau trebuia descris într-un fel... dar bine acum nu am să-ţi cer imposibilul. Dar ce vreu să spun este că trebuia descris mai complex. Deoarece desfăşurarea acţiuni pare lungă, un şir întreg de episoade alcătuit din fapte, vorbe, mişcări... etc.
Încă ceva, mergea şi dialog.
Puteai face mai încitantă povestea prin adăugarea de sunete la dialog.. Chiar dacă ţi se pare degajat, merge şi puţin dezmăţ, fiindcă din contră este corect şi bine.
De greşeli ţi-am povestit, ar fi fost bine să le mai reduci. Pentru că de multe ori am întâlnit câte una şi a bruiat înţelegerea frazei.

Ok scuze, deci sunt poate mai dură. dar când vine vorba de şcene de genul sunt strictă.. --;
Scuze, sper că nu te-am supărat, din contră am vrut să te fac să înţelegi anumite criteri.
Sper doar că am reuşit.. dacă te-a deranjat ceva, spune-mi.

#82
heloo
Ma bucur ca am gasit acest fic. Sincera sa fiu l-am mai vazut... dar numele nu prea m-a atras, mi s-a parut neinteresant. Un ambalaj prost la un fic bun. Scenele... cele deosebite ca sa spun asa :d ... nu au fost mare lucru... nu este +18 ca sa fie. Descrierea este buna, nu vreau sa scri altfel... o sa ma plictisesti apoi cu atatea cuvinte :)) . Eu atat am avut de spus, nu mai lungesc vorba, sper sa vina repede cap.

:bye:

#83
hello, deci am ajuns si cu ultimul capitol al fic-ului :X:X
primul fic terminat :))
mersi tuturor pentru comentari si sustinerea pe care mi-ati oferit-o inca de la inceput sau pe parcursul fic-ului :*:*
fara alte introduceri bucurati-va de ultimul capitol, de data asta am inceput din perspectiva lui Naruto si ii peste cateva luni cum ar veni :P



Capitolul 20

Naruto pov.


Au urmat si alte clipe la fel de perfecte ca acelea. Am devenit o data cu timpul o singura fiinta, dependenti unul de altul intr-un mod aberant. Uneori atat de inconstienti de trecerea timpul ne pierdem unul in fiinta celuilalt. Si atunci eu traiesc in lumea ei iar ea in a mea. Niste lumi gemene pana la urma.

Uneori stam ore intregi fara sa ne spunem nimic, dar tacerea nu ma mai sperie cum o facea odata. Nu si acum, cand parfumul ei ma imbata in fiecare zi umplandu-mi trupul de fericire. Cand saruturile ei imi lumineaza fiecare diminiata.

Si uneori ma trezesc diminiata si am impresia ca totul a fost doar un vis. Ca mintea mea mult prea bolnava a creat toate acele imagini atat de perfecte. Dar ea e mereu aici, langa mine. Inca ii simt prezenta in fiecare strop de viata din mine. Si atunci incep sa o iubesc si mai mult. Si cine ar fi crezut ca o sa incep sa iubesc atat de mult realitatea? Eu, care mereu am preferat sa ma pierd prin vise.

Dar ea e reala. Si atunci de ce as vrea vreodata sa stau departe de realitate, departe de ea...

Mirosul ei inca ma imbata la fel cu o facea odata. Inca mai poate sa-mi dea starea aia de euforie totala doar rostind cuvinte la nimereala, doar zambind pentru un nimic. Pentru ca zambeste, in lunile astea am vazut-o zambind mai mult decat am vazut-o in ani de zile. Si m-a umple atat de usor de fericire, prin simpla ei existenta.

Si cuvantul “iubire” pur si simplu nu mai este destul de puternic pentru a-mi ajunge sentimentele din urma. Explozia de trairi care se amplifica de fiecare data cand o vad.

Si unora li se pare exagerat poate. Uneori si eu credeam ca timpul v-a stinge din puterea flacarii ce ardea atunci in intregul meu corp. Dar nu a facut-o. Pentru ca desi pe atunci nu stiam, acela era doar inceputul unei povesti mult mai frumoase. Unui basm care s-a indepartat cu mult timp in urma de ceea ce inseamna real. Pentru ca nimic nu ar putea egala ceva din ceea ce simt in fiecare zi.

Inca imi amintesc cand mi-a spus acel intai ‘te iubesc’. Defapt, imi amintesc atat de clar fiecare clipa petrecuta cu ea. Fiecare clipa care a devenit nemuritoare in mine. In inima mea...

Si uneori, spargand linistea care ne lasa sa ne pierdem unul in altul, m-a intreaba daca as mai fi langa ea daca nu ar exista acel contract care ne-a unit poate prea devreme.

Atunci ma enervez intr-un mod prostesc, imi vine sa inebunesc gandindu-ma ca inca nu are deplina incredere in sentimentele mele. Chiar daca i-am spus de atatea ori ca as fi pierdut fara ea. Ca noi nu putem exista unul fara celalalt, am fi doar doua jumatati atat de imperfecte care s-ar pierde in cruzimea lumi.

Dar mereu prefer doar sa o sarut. Si atunci cand buzele noastre se unesc reincepe magia, nepermitandu-ne niciunuia dintre noi sa mai gandim.

Si cate clipe magice pot exista in viata unui om? Mai demult credeam ca ele sunt limitate, credeam ca fericirea e doar ceva efemer ce se v-a pierde odata cu timpul.

Si am invatat tarziu ca nu e asa. Am invatat alaturi de ea ca noi ne stapanim destinul si ca fiecare clipa e frumoasa intr-un fel sau altul. Si am invatat sa ma bucur de imprevizibil, acel imprevizibil pe care il detestam atat de mult pe atunci.

Dar ce a mai ramas la fel. Poate ca totul sau poate ca nimic. Nu am stiut niciodata ce se intampla, nu am constientizat tot timpul cat de fericit sunt, poate doar privind in urma as putea intelege cat de nemasurabila mi-a devenit fericirea.


‘Pentru ca si ciudatul are frumusetea lui, o frumusete care nu v-a disparea oricat ai incerca sa o ignori… ireala si nesfarsita. De care nu te vei mai putea satura o data ce o vei gasi.’


Hinata pov.



Clipele par ca se risipesc mult prea repede atunci and sunt langa el. Si minutele imi par doar secunde care trec odata cu acel tic-tac atat de efemer.

Odata as fi crezut ca fiecare lucru are un sfarsit. Ca un foc odata aprins isi v-a pierde din intensitate cu trecerea timpului. Dar la noi totul e asa de diferit. Totul e asa de ireal...

Si sentimentele noastre abia mai pot fi expuse in cuvinte. Si atunci raman doar gesturile, fiecare atingere venind impreuna cu o avalansa de sentimente. Fiecare imbratisare apropriandu-ne atat de mult.

Imi amintesc si acum primele zile cand am fost impreuna. Odata ne-a oprit un fotograf pe strada rugandu-ne sa-l lasam sa ne faca cateva poze. Zicea ca nu a vazut niciodata oameni la care sa li se citeasca iubirea in ochi atat de clar. Blondul a fost imediat de acord, as zice chiar entuziasmat. Si avea dreptate, caci acum am ajuns sa pretuiesc acele poze enorm.

Si colegi nostri de la liceu au fost la fel de entuziasmati de relatia noastra. Colegi care nu credeam ca macar mi-au observat existenta in clasa aia.
Unul dintre ei zicea ca „se bucura ca in sfarsit ne-am deschis ochii”. De parca ar fi stiut tot ce a fost intre mine si Naruto...
Sau poate eu am fost prea oarba ca sa le observ suportul inca de la inceput.

Si Kiba, m-a imbratisat atat de strans contrar privirilor ucigatoare ale lui Naruto. M-a facut sa-i promit ca vom merge in acelas timp sa semnam acele contracte care defapt au ajuns un nimic. Sau poate au fost doar un impuls spre a ne gasi fericirea. Poate ca altfel am fi lasat-o sa treaca pe langa noi.

Nunta adevarata nu am facut-o inca, am zis ca nu are nici un rost sa ne grabim si in plus eu si Ino ne-am promis inca de mici ca nici una nu se v-a casatori inaintea celeilalte.

Dar toate astea au devenit detalii. Acum doar inotam in fericire si totusi nu am renuntat sa ne bucuram de varsta inca frageda pe care o avem.
Si radem, radem din tot sufletul pentru nimicuri pe care altadata nici macar nu le-as fi observat. Dar nu mai conteaza, caci acum privim doar in fata. Pentru ca am devenit un intreg.


\'Si cine ar fi crezut ca voi iubi atat de mult aceasta ireala nebunie? Ca el v-a ajunge sa ma cunoasca atat de bine sau ca vom deveni dependenti unul de celalalt.
Dar cand gasesti in celalalt acea nebunie care iti lipseste tie, totul pare sa devina atat de usor. Si iubirea e un sentiment care prinde fiinta odata cu tine insuti.\'



The end

scz de greseli, l-am corectat o data doar a nu l-am salvat si a doua oara am facut-o mai artificial ca deja ma plictisea :P
4

#84
ce frumos:((kawaiiii:X:X:X:X
Pacat ca s-a terminat,a fost superb:(
Of:((
Posteaza nextul chiar daca nu este unul:))
[Imagine: tumblr_mm2ycaxQz51r83pado1_500.gif]
[Imagine: tumblr_mm30ln52JV1souo92o1_500.gif]


Tadaaaaa.Boom:3

#85
deci nu am cuvinte...a fost atat de frumos:o3

pacat ca s\'a terminat:((

dar asta e:-< trebuie sa mergem mai departe:|

nu am ce sa\'ti reprosez...totul a fost perfect:x

ce mi\'ar place sa zic: \"astept nextu\' \" da nu mai exista...poate te gandesti la un sezon 2 ;;) eu as avea ceva idei:>

poopici:*:*:* si mai vb noi>:D<
Cine iubeste trandafirul trebuie sa suporte si spinii .

#86
Foarte frumos. Mi-a plăcut foarte mult. Eu ţi-am citit ficul fix în ziua în care l-ai terminat. :)) Asta m-a scutit de toată nerăbdarea de a şti ce se întâmplă mai departe dată de sfârşitul fiecărui capitol. Ficul tău mi s-a părut puţin telenovelistic dar descrierea sentimentelor şi a gândurilor personajelor a fost foarte frumoasă, foarte...detaliată şi profundă. Dialogul nu a fost pe parcursul capitolelor sec, deci şi aici a fost bine. Acţiunea nu pot să spun că a fost grăbită dar nu-mi plăcea faptul că se întâlneau cam des. Adică unde era Hinata hop şi Naruto şi deja nu mai păreau coincidenţe, dacă mă înţelegi.:)) Ăsta e unul din motivele pentru care cred că a fost puţină dramă specific telenovelelor dar adevărat este că şi eu sunt prea pretenţioasă. Oricum, asta e doar impresia mea, în rest observ că restul cititoarelor îţi apreciază talentul şi eu fac la fel. :-) Păcat că s-a terminat. Nu-mi plac sfârşiturile deloc dar măcar a fost unul fericit pentru toată lumea. Felicitări pentru încheierea unui fic reuşit. :-bd
[Imagine: Urahara_Sig_by_KaitoWatanabe.png]

#87
Deci pentru inceput as vrea sa-ti spun felicitari pentru ca te-ai tinut de el si l-ai dus pana la capat.
Un sfarsit frumos, demn de o poveste frumoasa.
Cu totii stim ca orice inceput are si un sfarsit mai bun sau mai rau dar la randul ei si sfarsitul are un nou inceput.
Ce pot sa-ti mai spun...sa nu uiti de noi si sa mai vii pe aici cu un fic nou.

#88
Hei, am aparut si eu.
In primul rand vreau sa-mi cer de o mie de ori scuze pentru ca nu am mai postat la fic-ul tau. Am fost plecata l-a o verisoara dea mea si ea nu avea net. Nu stiu daca ma ierti dar sa stii ca nu am renuntat la fic-ul acesta. L-am citit in intregime si pot spune caci chiar mi-a placut, pacat ca s-a terminat dar orice are sfarsit, nu?
Inca o data felicitari:bv: si mai ales, SCUZE!:99:
[Imagine: 33zfwb9.jpg]


#89
Heii:*.

Mă mai ţii minte?:)). Scuze că nu am mai comentat pe aici.
Am pierdut foarte multe capitole, dar măcar am avut timp azi să-ţi citesc tot ficul.

First of all, felicitări pentru că l-ai terminat!:* Nu sunt foarte mulţi pe aici care duc un fic până la capăt, dar tu ai reuşit! Bravo!:* Să mă anunţi dacă mai publici şi alte poveşti (chiar şi la Original), sunt foarte curioasă ce idei mai ai. În plus, îţi ador stilul de a scrie.
Revenind la fic. Într-un singur cuvânt: superb. Ideile nu au fost cele mai originale, însă te-ai axat pe povestea de dragoste dintre Naruto şi Hinata, pe sentimentele lor. Acţiunea a decurs lent, frumos, fără a fi grăbită şi în unele părţi ne-ai lăsat în suspans. Ador suspansuuul >:).
Pe viitor, încearcă să mai lucrezi la greşelile de gramatică, estetică şi la aşezarea în pagină. Astea au fost singurele puncte mai slabe. Dar ce mai contează când ai avut descrierea asta genială? Ţi-am mai zis că o ador, nu?:)) Încă de la primele capitole, ea a fost cea care m-a făcut să continui să-ţi citesc ficul. Ai răbdare să descrii fiecare sentiment al Hinatei şi al lui Naruto, iar aşa povestea ta a devenit superbă.
Also, mi-a plăcut cum ai conturat personalitatea personajelor: Hinata a devenit mai îndrăzneaţă şi a lăsat timidătatea de o parte (Aleluia!). Btw, capitolul cu primul lor sărut a fost bestial, mai ales că Hinata a făcut primul pas 8->!
Aaa da, încă ceva: chiar dacă povestea lor de dragoste era în prim-plan, mi-a plăcut că ai menţionat şi relaţia lor cu celelalte personaje ca Ino sau Kiba.

Cam asta ar fi tot. E trist când mă gândesc că ăsta e ultimul meu comentariu de pe aici, dar mă bucur că ai finalizat ficul.
Succes în continuare!:*

Byee :].
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#90
Imi pare rau ca am ajuns sa mai comentez tocmai la sfasitul fic'ului, dar... O sa comentez in mare toate capitolele la care am absentat.
Defapt, nici nu am ce comenta. A fost un fic absolut genial, care mi-a stranit multe emotii si chiar am plans :|. Poate pare un pic stupid, dar asta este adevarul si nu ma feresc de el.
Felicitari pentru acest fic, absolut briliant, nu exista o nota ci doar un semn absurd care indica infinitul.
Felul in care ai narat mi se pare absolut fantastic. M-ai fermecat inca de la primul capitol ...
Altceva nu cred ca mai este de spus.
Felicitari inca o data.
Hugs!>:D<
Ştiai că cea mai puternică bombă atomică detonată vreodată a avut o forţă explozivă de 50 megatone de TNT (trinitrotoluen), de 2.500 de ori mai mare decât bomba de la Nagasaki?

[Imagine: aintallthat.gif]
Yeah... You Know.




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)