Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

5 centimeters per second

#11
5 centimeters per second ?! Desigur, si eu l-am vizionat. A fost prin luna lui Martie, undeva la incipit, nu mai retin exact cand – stiu doar ca l-am trecut pe blog in lista de anime-uri terminate si i-am dedicate chiar si un post acestuia. Ce pot sa mai zic? Ca si ceilalti, sustin ca a fost un anime sublim. Imi aduc aminte ca l-am vazut in lista unei bune prietene, si de aici m-am decis sa-l vizionez si eu. Imediat cum am vazut titlul, m-am interesat, fiind curioasa. Cum am vazut ca totul se rezuma la o poveste de dragoste, si la un cadru adorat - in special de mine (primavara, cu ciresi infloriti), am spus ca trebuie sa-l vad neaparat. Si asa a fost – in acea seara l-am urmarit.

In primul rand, ce m-a impresionat foarte tare a fost numele acestui anime. Initial, intelesesem ca “Cinci centimetri pe secunda”, semnifica viteza aproximativa cu care petalele florilor de cires ating primavara, cand ele se scutura, pamantul. Totusi, dupa ceva timp, si dupa ce am stat la discutii cu un amic am inteles ca mai exista ceva interesant, in planul de adancime. Petalele capata un sens metaforic, reprezentand oamenii, ritmul alert al vietii acestora, si modul in care incep un drum impreuna, dar in bataia vantului, plini de iluzii, sunt purtati pe cai separate.

In opinia mea, este un film superb, despre prietenie si dragoste, despre diferitele moduri prin care acestea pot fi manifestate, despre asteptare si dorinta, despre timp, despre cunoastere. O drama sublima, despre o iubire imposibila, singurul obstacol in calea ei fiind distanta, iar mai apoi, asteptarea. Filmul a mai fost intitulat si “un lant de povestiri scurte, despre distanta lor”, si sincera sa fiu, nu ma pot gandi la ceva mai superb intitulat, fara ca nu cumva sa spulber misterul acestuia.In fine, n-am sa vorbesc prea mult despre actiune si alte bla-bla-uri, pentru ca probabil n-as stii cu ce sa incep sau unde sa termin. Vreau doar sa mentionez ca au fost cateva replici complet ravasitoare – pentru mine – si momente destul de realiste. Acum ca stau si ma gandesc mai bine, seamana chiar destul de mult cu o poveste cunoscuta mie - *hah* (ras ironic).

Doi la mana, finalul mi-a placut, mi sa parut destul de trist, cu destul de multe lucruri care pot fi deduse din asta –si, da, n-am putut sa-mi retin lacrimile. Cei doi tineri, se intalnesc la linia de tren, traverseaza in parti diferite, dar cand realizeaza, acesta le impiedica contactul vizual. Amandoi se intorc, insa doar Takaki asteapta sa treaca, Akari pleaca. Poate ca finalul acesta a fost lasat la indemana privitorului, sa fie interpretat asa cum doreste, insa, eu am inteles un lucru: Takaki nu a putut niciodata sa treaca peste eterna sa iubire, de aceea el ar fi asteptat oricat. Cu toate astea, faptul ca Akari pleaca, si nu asteapta sa-l vada pe tanar, demonstreaza, pe de o parte dorinta ei de a trai in prezent, nu in trecut, dar si faptul ca ea isi pierduse rabdarea, stiind ca relatia lor nu duce nicaieri. Un moment in care, cu siguranta o persoana care se poate numii ‘om’ n-ar putea sa reziste lacrimilor, nu neaparat.. cele vizibile. Cu siguranta ai simtii ca ceva iti plange in interior. De asemenea, intreg filmul este plin de diverse simboluri, care reprezinta emotii si stari diferite, ce pot fi interpretate de fiecare persoana in parte. Poate ca ar parea greu de spus una ca asta, dar nu consider aceasta un film, ci mai degraba un poem cantat de timp, ce distruge iluziile iubirii imposibile, un poem ce curge prin lacrimile celor doua suflete, un poem gravat pe urmele fiecaror doua inimi, ce se apropie sau se distanteaza, cu cinci centimetri pe secunda.
[Imagine: dh4h3a.png]

~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”

#12
Las spatiu si aici, pe la 7 ar trebui sa fiu acasa.
[Imagine: sigforme.png]


probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine

au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...


Clicky

#13
Am auzit de la o prietena de el dar a zis ca nu crede ca o sa-mi placa. Partial, a avut dreptate, astfel de poveste nu prea sunt genul meu 21 Dar asa a fost frumos si mi se pare bine ca au aratat ca relatiile la distanta n-au nici un final fericit (majoritatea) si sunt de acord, adica mai am o prietena care e mereu cu cineva dupa net, azi il iubeste maine se despart. Mi se pare o pierdere totala de timp. Eh, si poate nu erau chiar impreuna, adica s-au sarutat cand erau mai mici doar din instinct, fetei oricum nu parea ca-i pasa asa mult, daca tot se casatorea. Iar baiatul s-a gandit toata viata numai la ea si nu stiu.. mi sa parut cam exagerata drama in unele parti. Dar fie .. 4
[Imagine: 6sc1l3.jpg]
For every 99 times, you looked me in the eye,
swore you weren't lying and I was so blind..

#14
Am vazut filmul asta in urma cu ceva timp, prin iarna daca nu ma insel. Mie mi-a lasa o parere generala foarte buna. Motive? Simplu:

1-Tema abordata de film este una realista, nu se afunda in S.F.-uri paranoice ca majoritatea filmelor cotidiene. Nu are nici umor plictisitor (ca sa nu folosesc cuvinte mai brutale) iar asta m-a facut sa fiu atenta asupra povestii.
2-Inceputul mi se pare absolut profund si sincer, este cel mai bun inceput de film vazut vreodata. Nu mi se da detalii despre nimic, nu incepe cu replici tampite ci iti atrage exact atentia asupra filmului. Cel putin asta a facut cu atentia mea. Iar primele replici ale filmului sunt geniale, demne de citate celebre. Poate la inceput vi se pare banal (si eu am crezut ca e putin patetic) insa dupa ce vezi finalul filmului, incipitul deja incepe sa capete o valoare semnificativa in intreaga parere despre film.
3-Personajele sunt conturate extrem de frumos (ma refer la caracter) si povestea in sine si gandurile lor mi se par atat de lirice incat inca mai retin pasaje din ele.
4-Grafica iarasi este geniala. Mie mi se pare foarte semnificativa, avand in vedere toate peisajele acelea si toate detaliile. Pana si ceasul de la mana baiatului arata atat de realist incat nici nu ziceam ca e un anime.

Ar mai fi motive; imi place ca vorbeste despre relatii dintre oameni si ca personajele sunt evoluative. Se descopera de-a lungul timpului si parca "infloresc" sub privirea celui ce vizioneaza. Si finalul. Mie finalul mi-a ramas intiparit in minte si nu va iesi de acolo prea curand. Mi se pare de-a dreptul impresionant si trist, dramatic chiar cum, sinele acelea ce ii despartisera pe cei doi copii, i-au adus inapoi si cand destinele lor aveau sa se uneasca din nou, acelasi aceleasi sine i-a separat pentru restul vietii.
Am plans ceva la el si e unul din filmele mele preferate, ramanand asa muuult timp. ^.^
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#15
Am vazut si eu acest film anime acum cateva saptamani, mi s-a parut dragut.
Cum au spus si altii inaintea mea, actiunea se apropie foarte mult de realitate, sunt sigura ca au existat si ca exista multe persoane ce se iubesc si sunt nevoite sa se uite din cauza distantei ce le desparte. Ca o prietenie puternica sa se transforme in dragoste nu e ceva surprinzator, dar nici frica de a-si marturisi sentimentele nu e un lucru iesit din comun, doar ca, in acest caz, daca cei doi si-ar fi spus unul altuia cat de mult se iubesc, situatia ar fi putut fi schimbata, asta fiindca iubirea era reciproca. Mi-a placut foarte mult ca nu s-au gandit nicio clipa sa renunte la revedere, cu toata intarzierea trenului si cu toata zapada ce i-ar fi putut impiedica. Mi-a parut rau ca baiatul si-a pierdut scrisoarea, dar de ce ar fi fost atat de complicat sa ii spuna fetei direct ce simte? In special dupa acel sarut, ar fi trebuit sa devina mai usor, iar faptul ca ei i-a fost frica sa ii dea scrioarea lui Takaki a fost... o greseala.
Sunt de acord cu ceea ce a spus Niska referitor la finalul anime-ului, poate fi deschis interpretarilor, iar Akari s-ar putea sa fi depasit momentul despartirii, mai ales fiindca intre timp se si logodise, iar Takaki nici macar nu ai fi putut avea o alta prietena. Intr-un fel, e mai bine ca acea colega a lui, Sumida, si-a dat seama ca el sufera dupa altcineva si astfel a incercat sa renunte la el inainte sa fie ranita. Oricum, la final exista si posibilitatea ca cei doi sa nu fi fost siguri ca se zarisera unul pe altul, iar baiatul a asteptat trecerea trenului fiindca spera la o revedere mai mult decat ea... Cel mai mult mi-au placut imaginile de la sfarsitul anime-ului, desfasurarea aceea a amintirilor in care Akari si Takaki erau impreuna.
[Imagine: sig_reinoir.png]

#16
Same here! As vrea sa pot spune mai multe insa marea majoritate au fost deja spuse pe aici observ. ^^ Mi-a placut destul de mult atunci cand il vazusem oricum (acum un 1 an maybe sau putin peste), nu mai stiu exact toate detaliile insa povestea de dragoste dintre cei 2 doi (pe asta se baza oricum mai tot din ce retin) si modul in care toata actiunea a fost prezentata m-a lasat cu gura cascata, ca sa nu mai vorbesc de calitatea grafica a tuturor lucrurilor pe care le-am vazut in it, 10/10. Oh and yeah, finalul, de asemenea foarte dragut, ma asteptam la ceva dramatic (personal), luand in calcul felul in care decursese povestea insa faptul ca autorul a reusit sa transforme ceva usor melancolic in ceva de tip "life goes on" a fost de apreciat. Nu stiu cat de des se intampla asta in viata reala (cel putin nu prin partea asta a lumii) insa da, filmuletul dorea a face punte cu viata de zi cu zi (cel putin elementele prezentate in it erau foarte... reale si simpliste).

Iar ca o paranteza, de-alungul vremii am avut ocazia sa intalnesc si 2 AMV-uri care mi-au ajuns right in the middle of my heart pentru atmosfera creata si ofc, this awesomelly awesome movie, in the first place 4 Primul nu stiu daca e pe gustul tuturor, insa din moment ce a castigat locul 1 la Concursul de AMV-uri de anul trecut de la Otaku banuiesc ca nici prea detestat nu e xD :

Probabil multi il stiti deja, pentru cei care nu insa, link down here:
Declaratie

Iar cel de-al doilea a fost facut de un fost amic de pe Prime, cu ocazia zilei de nastere a unei prietene de-a lui (din ce retin si din ce observasem din video acum) :

Given and Denied

Piesele sunt foarte dragute, wish you'll all enjoy it!Zuppy02

#17
Animeul l-am vazut acum vreo luna, in cadrul maratonului meu anime de sarbatori. M-a impresionat destul de mult, pentru ceva atat de scurt, dar totodata mi-a lasat si un gust amar, datorat experientelor personale.
Daca e ceva cu care nu sunt de acord in privinta lui, acel lucru e interpretarea oferita sfarsitului. E vorba de ceva ce am simtit si am descoperit foarte bine pus in cuvinte, suprinzator, in serialul 'House MD'.
Dr. House spune despre fosta lui sotie ca stie ca ea a fost 'the one', aleasa mai pe romaneste. Si sunt de acord cu lucrul acesta. Exista pentru fiecare o persoana pe care o iubeste cum nu ar mai sau nu va mai iubi pe nimeni. Chiar daca viata, destinul ii desparte, sentimentul acela nu mai poate fi egalat. Majoritatea oamenilor care trec prin asta ajung sa se multumeasca cu o iubire 'normala' si sa-si vada de viata lor. Eu sunt de parere ca Takeki stia ca nu va putea iubi pe altcineva in acel mod, asa ca a ales sa nu se multumeasca cu mai putin.
Or maybe that's just me..
[Imagine: tumblr_m0b1jsILTh1qg582mo1_r1_500.gif]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)